Despre plecarea genunchilor duminica

Din Pidalion:

CANONUL 20 al Sinodului 1 Ecumenic
Fiindcă sunt unii care Duminica pleacă genunchii şi în zilele Cincizecimii.
Pentru a se păzi toate întru toată parichia (parohia) sau socotit de sfântul sinod,
stând, Rugăciunile a se da lui Dumnezeu. [sobor 6: 90; Petru: 15]

TÂLCUIRE
Obiceiurile cele de apostoli, şi de părinţi predanisite, se cuvine de obşte a se păzi toate, de toate bisericile, şi unele de unele numai. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte că, de vreme ce oarecare creştini pleacă genunchii (adică îngenunchind) şi în ziua Duminicii, şi în zilele cele după Paşti până la Cincizecime (adică până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh). Care lucru este afară de canoane, şi necuviincios. Deci spre a se păzi toate apostoleştile şi Părinteştile Predanii, întru toate dreptslăvitoarele biserici a toată lumea; dintre care una este, şi a nu pleca genunchii în ziua Duminicii, şi întru toată Cincizecimea. A socotit de cuviinţă sfântul sinodul acesta, ca să-şi dea toţi creştinii rugăciunile lor lui Dumnezeu, în zilele acestea, nu îngenunchiaţi, ci stând şi drepţi. Iar Marele Vasile, în capul 27 din cele pentru Sfântul Duh care este canon al 91-lea să nu plecăm genunchii Dumineca şi în Cincizecime, ci şi cuvântul, şi pricinile le adaugă pentru care aceasta nu facem. Că Duminica zice, stând drepţi ne rugăm129 nu numai că întru dânsa împreună cu Hristos ne-am sculat, şi suntem datori a asculta cele de sus şi Cereşti, dar şi pentru că ziua Duminicii se vede oarecum a fi asemănare şi închipuire a viitorului veac, întru care adică toţi se vor afla sculaţi. Pentru care şi începătoare fiind aceasta a zilelor, nu s-au numit de Moise întâia, ci una. Care şi a opta este, însemnând pe cea cu adevărat a opta ce are a fi după sfârşitul veacului acestuia al şaptelea. Şi în toată Cincizecimea împreună stând drepţi ne rugăm, pentru că aceasta este aducătoare aminte de Învierea ceea ce se nădăjduieşte în veacul cel viitor, ca prin chipul cel drept să mutăm mintea noastră de la veacul de acum la cel viitor. Unit cu marele Vasile zice şi Dumnezeiescul Iustin în întrebarea 115 hotărâtor, că în Duminică genunchi nu se pleacă, fiind semnul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos ne-am slobozie de păcat şi din moarte. Iar în Cincizecime nu plecăm genunchele, fiindcă aceasta este de o putere cu ziua Duminicii, după cuvântul Învierii; şi că obiceiul acesta a luat început din vremile apostolilor, precum zice fericitul Irineu mucenicul, care şi episcop Lucdunelor a stătut, în cuvântul cel pentru Paşti. Încă împreună mărturiseşte şi Dumnezeiescul Epifanie, că îngenunchere nu se face în toată Cincizecimea. Acestea zic, şi sfinţitul Augustin în epistola cea către Ianuarie, şi Ieronim împotriva Luchiferianilor, şi Dumnezeiescul Ambrozie şi Tertulian. Ci şi canonul 1 al lui Teofil hotărăşte a se cinsti fiecare duminică, şi a se prăznui. Fiindcă ea întâia este ca început de viaţă, şi a opta, ca o covârşitoare Iudaicescului Sabatism, adică în a zilei a şaptea. Însemnează că canonul 56 al sinodului din Cartagina zice, că între cele ce s-au cercat şi s-au ispitit în Niceea era scris, să Liturghisească prezbiterii postiţi; însă în canoanele acestea ale sinodului din Niceea nicăieri una ca aceasta se află.

___________________________________________________

129
Pentru aceasta şi marele Vasile (cuvintele sunt ale lui Vlastar) alcătuind foarte bine mai mult decât toţi curăţitoarele rugăciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s-au pogorât, şi cu chip de rob şi cu plecarea genunchilor au sfătuit pe norod să le asculte, pentru ca să mărturisească cu chipul acesta fireasca Stăpânie a Sfântului Duh, şi să arate, şi după aceasta că Duhul cel Sfânt este de o Fiinţă cu Fiul, căruia tot genunchiul se pleacă, după apostolul. Acestea, zic,făcându-le, nu au judecat a fi de cuviinţă să se citească în ceasul al treilea al zilei întru care au venit Sfântul Duh peste Sfinţii apostoli. Pentru că nu era de cuviinţă, El care era tăinuitor şi învăţător al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, şi strice vechile pronomii ale duminicii, care mari Taine şi socoteli cuprind, pe care însuşi mai-nainte le-au întărit, zic adică a nu pleca genunchii duminica. Pentru
aceasta, ca să nu se facă această necuviinţă, au rânduit a se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când şi duminica şi Cincizecimea se sfârşeşte. Pentru aceasta cei ce citesc Rugăciunile acestea dimineaţa, rău, şi cu greşeală, şi afară de canoane fac. Iar de s-ar nedumeri cineva, pentru ce apostolul Pavel a plecat genunche, rugându-se în zilele Cincizecimii? Că în capul 20 al Faptelor este scris, că Pavel trecând prin Efes, fiindcă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. Şi după aceasta adauge, acestea zicând: (Pavel adică) plecându-şi genunchele sale împreună cu toţi ei s-au rugat. Şi iarăşi în următorul cap 21 scrie însuşi Luca: că mergând din Tir plecând genunchele pe malul mării ne-au rugat.” Dezlegarea este gata, că starea bisericii atunci încă era ne canonisită, şi oarecum era în pruncie, fiindcă încă atuncea se punea temeliile cele mai de căpetenie, şi nu luase săvârşirea, nici toată amărunţimea. Însemnează însă, că canonul acesta nu zice pentru plecările de genunchi, cele ce la noi mai în de obşte metanii mari (care pentru sărutarea Sfintelor Icoane se fac, şi mai ales înaintea înfricoşatelor Taine, nu le opreşte canonul atât al 10-lea al sfântului Nichifor, nici duminica, nici întru toată Cincizecimea, cât şi sfinţitele cântări ce zic, când, înaintea ta cădem celui ce te-ai sculat din Mormânt. Şi când, Veniţi să ne închinăm şi să cădem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. Şi altele multe ca acestea. Am zis că plecările de genunchi, cele ce se fac pentru sărutarea Icoanelor nu se opresc. Fiindcă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opreşte, în acelaşi canon zicând aşa: Trebuie pentru sărutarea celor Sfinte a pleca genunchele şi duminica, nu însă a face îngenuncherile cele din obicei. Precum în multe manuscrise codice s-au scris. Iar Dumnezeiescul Isaia acestea le opreşte, că scriind către Teodora îi zice: Că de va face îngenuncheri duminică, şi în Cincizecime, unui prea greu canon se supune. Şi sfântul Calist şi Ignatie Xantopul, asemene le opresc, zicând, după oarecare Tainice, şi negrăite cuvinte. Dar şi tipicele pe metaniile cele mari le ridică din mijloc şi duminica, şi sâmbetele, şi în toată Cincizecimea, şi cuvântul este, pentru că în aceste fel de căderi se cuprinde, şi îngenuncherea cea oprită de canoane). Nu zice, zic, canonul pentru îngenuncherile cele de acest fel, ci pentru îngenuncherea, după care pe genunchi stând ne rugăm, precum face în seara sfintei duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, că a ne ruga în îngenunchiaţi, nu este obicei latinesc şi păgânesc; ci bisericesc, şi Evanghelicesc. Evanghelicesc, pentru că şi Domnul aşa s-a rugat; ,,Că plecându-şi Genunchii se ruga” [Luca 22: 41]. Iar apostolesc obicei, pentru că şi Pavel cu osebire aşa se ruga, precum am zis mai sus. Şi iarăşi, ,,Pentru acesta plec genunchii mele, zice,către Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” [Efeseni 3:14]. Şi mai ales Iacov Fratele Domnului, a căruia, precum scrie Metafrastul şi alţii, i s-au umflat genunchii ca ale cămilei, de desele îngenuncheri. Şi în de obşte apostolii în aşezământurile lor zic (cartea 8, cap 9 şi 15): Că credincioşii plecând genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, şi în sfârşit este bisericesc; pentru că sinodul al 6-lea în canonul al 90-lea zice, că în seara duminicii plecând genunchele aducem lui Dumnezeu rugăciune. Şi marele Vasile (în cuvânt; al căruia început este „Omul după chipul…”) scrie, că pentru aceasta în 7 Stări s-a împărţit vremea rugăciunii, pentru ca să se facă oarecare odihnă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rugăciuni. Însă nu se cade cineva totdeauna îngenunchiat a se ruga, ci şi stând, şi după canonul acesta şi după Evanghelia, ce zice: ,,Când staţi rugându-vă”… [Marcu 11: 25]

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Despre plecarea genunchilor duminica

  1. Atentie, trebuie corectura: „sau socotit” este gresit. Se scrie cu „s-au”

  2. Pingback: Cand nu stam in genunchi ? | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s