Erezia Miscarii Ecumeniste in viziunea Parintelui Serafim Rose

Vietuitor în obstea Mănăstirii Sf. Paisie din nordul Californiei, în cartea sa „Ortodoxia si religia viitorului”, apărută în anul 1995 la Chisinău (p.23), referindu-se la încercarea de a uniformiza credinta ortodoxă prin miscarea ecumenică, ne mărturiseste:
„Si dacă toate aceste Biserici crestine nu există decît în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea rezulta într-o Biserică absolută, căci o atare însumare va trebui si ea să se raporteze la alte organizatii „religioase”. Si iată cum ecumenismul „crestin” nu va putea să sfîrsească decît în sincretismul unei religii mondiale.”
Cuvintele lui Hristos vor rămâne peste veacuri pline de adevărul ortodoxiei: ” Strîmtă si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt cei care o află. Feriti-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veti cunoaste… Nu oricine Îmi zice „Doamne, Doamne”, va intra în împărătia Cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Multi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit si nu în numele Tău am scos demoni si nu în numele Tău minuni multe am făcut?” si atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtati-vă de la Mine cei ce lucrati fărădelegea. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le  îndeplineste asemăna-se-va bărbatului întelept care a clădit casa lui pe stîncă.”
Matei, cap. 7,14-16,21-24

Introducere

1. „Dialogul cu religiile necrestine”

Trăim într-o epocă de adînc dezechilibru spiritual, epocă în care multi crestini ortodocsi sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati încoace si încolo de orice vînt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rătăcirii (Efeseni 4,14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul cînd oamenii nu mai suferă învătătura sănătoasă, ci – dornici să-si desfăteze auzul – îsi grămădesc învătători după poftele lor, si îsi întorc auzul de la adevăr si se abat către basme (II Tim 4,3-4).

Ne încearcă un sentiment de consternare cînd citim cele mai recente documente si luări de pozitie ale miscării ecumenice. Reprezentanti ai Conferintei Permanente a Episcopilor Ortodocsi din America împreună cu alte persoane oficiale ale ierarhiei ortodoxe se întrunesc la nivel înalt cu Romano-Catolicii si cu Protestantii si dau publicitătii „declaratii comune” pe teme cum ar fi Sfînta Împărtăsanie sau trăirea crestină.

Dar în cadrul unor astfel de întruniri la vîrf se omite să li se comunice eterodocsilor (neortodocsilor) că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos la care suntem chemati cu totii, că numai prin tainele acestei Biserici lucrează harul Duhului Sfînt, că membrii ei sunt membri ai Trupului lui Hristos care se împărtăsesc de acest har prin efort personal nemijlocit de curătire a trupului si sufletului în interiorul Bisericii Ortodoxe si că fără întelegerea acestor aspecte fundamentale toate „dialogurile” si „declaratiile comune” nu sunt decît o caricatură cu pretentii de tinută academică a adevăratului dialog crestin – dialog al cărui tel unic nu poate fi altul decît mîntuirea sufletelor omenesti.

Dar multi dintre participantii ortodocsi la aceste „dialoguri” bănuiesc, ori s-au convins deja, că ele nu constituie nici pe departe cadrul în care să se poată face auzită vocea Ortodoxiei; ei văd că însăsi atmosfera de „liberalism” ecumenic a acestor întruniri anulează orice adevăr care s-ar putea rosti în cadrul lor. Acesti participanti rămîn însă tăcuti, pentru că „spiritul vremilor” pe care le trăim este adesea mai tare decît glasul constiintei ortodoxe. (1)

La nivele mai putin înalte, „conferintele” si „discutiile ecumenice” se organizează de obicei cu participarea unui „vorbitor” din partea Ortodoxă si chiar cu oficierea unei „Liturghii Ortodoxe”. Atmosfera acestor ”conferinte” este într-atît de marcată de diletantism si de superficialitate, încît ele, departe de a sluji la crearea unei „unităti” atît de dorite de animatorii lor, pun mai curînd în evidentă abisul de necuprins ce se cască între adevărata Ortodoxie si viziunea „ecumenistă” asupra lumii si vietii. (2)

La nivelul actiunii, activistii ecumenisti profită de atitudinea nehotărîtă a intelectualilor ortodocsi invitati la aceste conferinte si de faptul că ei nu sunt ferm ancorati în traditia ortodoxă; se merge pînă într-acolo încît expresii formulate de acestia, precum „acordul de fond asupra punctelor liturgice si dogmatice”, sunt folosite de activistii ecumenisti ca bază pentru cele mai incredibile inovatii, precum oferirea Sfintei Împărtăsanii si ereticilor.

La rîndul ei, această stare de confuzie permite ideologilor ecumenisti să lanseze în rîndul maselor declaratii lipsite de acoperire care fac din aspectele fundamentale ale teologiei dogmatice ortodoxe o comedie ieftină. Iată în ce termeni îsi permite să vorbească Patriarhul Athenagoras: „Vă cere vreodată sotia dvs. părerea cîtă sare să pună în mîncare? Cu sigurantă că nu, căci în această privintă ea are infailibilitatea. Să o aibă asadar si Papa, dacă asta doreste”. (3)
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Erezia Miscarii Ecumeniste in viziunea Parintelui Serafim Rose

  1. simona zice:

    1. Care este cea mai potrivita forma de manifestare a Bisericii astfel incat vocea ei sa fie „auzita”?

    2. In cadrul primelor sfinte liturghii ereticii se impartaseau impreuna cu credinciosii, da sau nu? De exemplu , potrivit primei epistole catre corinteni a sf. ap. Pavel, acesta spune: „Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi”.
    Nu vad la Pavel nicio pornire de separare, ci din contra, „neghina” este pastrata impreuna cu „graul”, dupa cuvantul Invatatorului Iisus.
    Impotriva acestui cuvant ce aveti de spus?

    3. „Vă cere vreodată sotia dvs. părerea cîtă sare să pună în mîncare? Cu sigurantă că nu, căci în această privintă ea are infailibilitatea. Să o aibă asadar si Papa, dacă asta doreste”.

    Pai, cu ce drept ne amestecam noi cei de rand, in „oala” papei?Nu este Judecator ?
    La fel, ce anume mestecam noi cei marunti in „oalele” Sinodului?Nu avem ierarhie? Sa-si fi pierdut Biserica toate vasele sfintite si vrednice de crezare?

    4. „Si dacă toate aceste Biserici crestine nu există decît în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea rezulta într-o Biserică absolută, căci o atare însumare va trebui si ea să se raporteze la alte organizatii „religioase”. Si iată cum ecumenismul „crestin” nu va putea să sfîrsească decît în sincretismul unei religii mondiale.”

    Foarte adevarat!

    5. Inteleg ca in introducerea articolului este un citat din Serafim Rose. Nu am inteles daca pana la sfarsitul materialului exista si alte citate din Serafim Rose. Daca da, care sunt acelea?

    6. „Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este în­văţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi. Dar rareori se întâmplă ca învăţătorul sufletului să fie Domnul Însuşi prin harul Duhului Sfânt, şi puţini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vieţuiesc după voia lui Dumnezeu.”
    Sfântul Siluan Athonitul.

    • Andrei zice:

      Ereticii se impartaseau impreuna cu credinciosii? Cum puteti sa sustineti asemenea hule cand de la bun inceput Biserica a avut constiinta ca este „stalp si temelie a adevarului” si nu are „pata sau zbarcitura”? Cum, cand de la inceput s-a spus ca nu e partasie intre Hristos si Veliar? Cum, cand primele miscari gnostice si iudaizante au fost condamnate fara echivoc inca din paginile Scripturii, tu sa sustii o asemenea aberatie? Si o sustii intelegand si pe dos ce vrea sa spuna Sfantul Apostol Pavel, apostolul care da anatemei si pe ingeri daca ar indrazni sa modifice ceva in chestiunile de credinta (!!!)

      „Pai, cu ce drept ne amestecam noi cei de rand, in “oala” papei?Nu este Judecator ?
      La fel, ce anume mestecam noi cei marunti in “oalele” Sinodului?Nu avem ierarhie? Sa-si fi pierdut Biserica toate vasele sfintite si vrednice de crezare?”

      De ce ne amestecam in „oala” papei v-am explicat deja data trecuta, iar a te lasa in grija Sinodului fara a avea discernamant nu este decat o dovada de ignoranta. Si stim ce a zis Sfantul Ioan Scararul despre ignoranti.

      • simona zice:

        Iisus Hristos nu a indepartat pe Iuda de la Cina Cea de Taina, aceasta fiind prima liturghie infaptuita de Hristos.
        Eu insa m-am referit la inceputul crestinismului, cand inca ereticii erau printre credinciosi.”Caci dintre noi au iesit, dar nu erau dintre ai nostri”, spune apostolul. La ce se referea?

        Despre a ne lasa in grija sinodului… Eu ma las in grija celui randuit de Dumnezeu a fi vrednic sa judece hotararile Sfantului Sinod. Si nadajduiesc ca Dumnezeu nu ne-a lasat orfani de parinti duhovnicesti cu har.Numai ca pe acestia ii cunoaste doar Domnul si ii intareste sa iasa la lupta, ii invredniceste si le da cuvant cu care sa biruiasca. Si nu iese niciunul nechemat de Domnul, sau netrimis de Domnul.

      • Andrei zice:

        Simona, ai un mod foarte original de a interpreta Scriptura. Si asta ar trebui sa fie suficient pentru a-ti misca putin constiinta. Pai si in ziua de azi ereticii sunt initial printre cei credinciosi. Si Nestorie, si Arie au fost initial printre cei credinciosi, iar apoi au fost taiati din Trupul Bisericii pentru ereziile lor. Si asta s-a intamplat si la inceputul crestinismului. S-au dezvoltat anumite erezii care au fost taiate imediat. NU a existat niciodata comuniune cu eretici care au persistat in erezia lor „dupa intaia si a doua mustrare”. Dar tocmai asta e ideea despre eretici. Ei „nu sunt ai nostri” si d-aia ne separam de ei la un moment dat.

      • simona zice:

        „Cuvantul „erezie” a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de „a alege” (aireo) sau „a lua” (aireomai), „a-si insusi” o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica. Cu sensul de abatere de la doctrina sau de la norma de credinta, cuvantul trece si in crestinism; il intalnim pentru prima data la I Cor. XI, 18-19, alaturi de un alt termen de specialitate, „schisma”: „Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati”.

        Vezi tot :http://www.crestinortodox.ro/credinta/portretul-ereticului-al-schismaticului-dupa-sfintii-parinti-69909.html

      • simona zice:

        Andrei,
        Exact asta voiam sa pun, ca eretici sunt si acum printre noi.Pe unii dintre ei ii cunosc personal. In aceasta situatie mai au valoare unele canoane apostolice? Pentru ca nolens volens ne rugam impreuna cu ei .
        De fapt exista o explicatie la un canon care tocmai acest lucru specifica : a nu te ruga in duhul ereziei. Pentru ca au fost multi care, printre eretici fiind, nu s-au pierdut.Mi se pare plauzibil si cred ca in aceasta cheie trebuie intelese canoanele

      • Andrei zice:

        Simona, tu incurci borcanele: sunt persoane care se imbolnavesc de erezie si care in urma cercetarii si dupa o marturisire publica sunt taiati din Trupul Bisericii si eretici care deja au fost taiati din Trupul Bisericii si automat ca rugaciunea impreuna cu ei e strict interzisa. Sunt doua chestii total diferite. Existenta unui anonim dintr-un apartament din Bucuresti care gandeste eretic la el in casa nu arunca molima asupra altora din simplul motiv ca erezia devine molima dupa ce e marturisita public iar cei credinciosi in mod voluntar o accepta (inclusiv prin rugaciunea impreuna).

        Deci nu exista absolut nicio justificare sa te rogi cu papistasii de exemplu, care sunt eretici intr-un mod cat se poate de clar. Iar ereziile catolicilor sunt condamnate de Biserica, ceea ce duce la concluzia inevitabila ca rugaciunea impreuna cu ei inseamna neascultare de Biserica si de hotararile sale. De altfel, neascultarea de Biserica (chiar si in chestii ce par neimportante) e cauza tuturor caderilor. Deci ce incerci sa justifici aici? Vai de cel prin care vine sminteala!

        In legatura cu explicatiile gasite de tine, chiar nu pot sa imi dau seama unde le-ai gasit. In Pidalion sau in cartea de canoane ale Arhidiaconului N. Floca nu exista o astfel de explicatie. Din contra, ca nu e vorba de „duhul ereziei” ci in mod express de a nu te ruga cu ereticii se vede din faptul ca dupa canonul 45 apostolic (care interzice rugaciunea cu ereticii), urmeaza canonul 46 care spune ca botezul ereticilor nu e botez, deci ca ereticii sunt in afara Bisericii si automat nu pot lua parte la actul eclezial al rugaciunii.

      • simona zice:

        Andrei,

        1. Recunosc importanta canoanelor care au aparat Biserica si au pastrat unitatea ei.

        2. Nu de vecinul este vorba, ci de credinciosul din biserica.
        Luam un caz simplu: arsenistii ( adica juma’ de biserica) au voie a se ruga cu ortodocsii? au voie a se impartasi?
        Doar o infima parte din problemele Bisericii apostolice.
        Pentru ca ereticul nu este eretic doar in urma afurisaniei,anatemei, etc, el este eretic pentru ceea ce crede, pentru ca nu este in duh cu Biserica adevarata. Iar formatul credintei este foarte … deformat la ora actuala, astfel ca rugaciunea comuna cu anumiti schismatici, etc. pe care Biserica o ingaduie la ora actuala mi se para floare la ureche. De ce ? Pentru ca aceia stim de unde vin, stim ce credinta au, pe cand ortodocsii de „alta credinta” ai BO nici macar nu stiu ca nu sunt din BO si nici ceilalti nu stiu ca acestia nu sunt din BO.
        Inainte de Inviere preotul paroh ne-a facut atenti ca Pastile crestine nu pot fi fericite, bla, bla, bla.
        Ulterior am aflat mai clar de ce, dintr-un articol al parintelui Savatie Bastavoi, probabil de la care pornise lucrul acesta. Si uite asa mai punem de-o schisma, sau chiar erezie. Fara ca cineva sa trambiteze noua „dogma”, ci in mod tacit ea va capata adepti, va naste simtiri neortodoxe, va pune in umbra Invierea in sufletele multora.

      • Andrei zice:

        Simona, inainte sa te apuci de tras concluzii mai bine invata baza.

        1. Sa o luam cu inceputul: Biserica este „fara pata sau zbarcitura”, „stalp si intarire a adevarului” si e condusa de Duhul Sfant „la tot adevarul”. Biserica niciodata nu s-a intinat cu erezia si nici nu poate asta pentru ca toata lucrarea ei este de la Hristos, Capul sau si de la Duhul Sfant aflat in ea. Din contra, a firma vreodata ca exista erezie in Biserica este o hula fara margini.

        2. Ca unele madulare se pot imbolnavi de erezie este un fapt. Ca acestea nu ies automat in afara granitelor Bisericii este un alt fapt. Sunt mai multe trepte ale caderii, iar Biserica nu functioneaza pe principiul „switch-off”. Existenta arsenistilor nu inseamna in niciun caz ca noi ne rugam cu ereticii, ci ratacirea unor madulare, care daca persista in erezie vor iesi mai devreme sau mai tarziu din Biserica. Ca sa nu mai zic ca mi se pare momentan exagerat sa vorbesti de arsenisti ca de niste eretici.

        3. Nu poti compara ratacirea madularelor cu ereticii condamnati clar de Biserica. Sunt doua chestii total diferite. Pe cand ratacirea actuala a arsenistilor este intr-un stadiu de cercetare, invataturile papismului sunt condamnate explicit de Biserica, ceea ce inseamna ca orice forma de comuniunea cu ei (inclusiv rugaciunea) este incalcare a canoanelor si a invataturii patristice care a condamnat clar comuniunea cu ereticii condamnati de Biserica. Ti-am zis mai mai sus ca incurci borcanele si din incurcatura asta tragi niste concluzii extrem, dar extrem de dubioase.

        Te scalzi in ape tulburi, Simona. Eu zic sa ai grija cu filozofeala asta si sa te apuci de Sfintii Parinti mai bine.

    • simona zice:

      Andrei,
      Iarta-ma, dar nu iti inteleg limbajul. nici sa ma bati. Asculta si tu:

      Nu poti compara ratacirea madularelor cu ereticii condamnati clar de Biserica. Sunt doua chestii total diferite. Pe cand ratacirea actuala a arsenistilor este intr-un stadiu de cercetare, invataturile papismului sunt condamnate explicit de Biserica, ceea ce inseamna ca orice forma de comuniunea cu ei (inclusiv rugaciunea) este incalcare a canoanelor si a invataturii patristice care a condamnat clar comuniunea cu ereticii condamnati de Biserica.

      Tu spui ca ereticii papistasi sunt condamnati clar de Biserica, dar adeptii lui Arsenie Boca – cel care sustinea reincarnarea si se ruga la eretici – nu sunt eretici, exact din motivul aratat de mine: ca nu au fost declarati, anatemizati.
      Pai nici nu vor fi, deoarece de dosarul pentru canonizare se ocupa Daniil Stoenescu(cel care a publicat textul cu reincarnarea) si mitropolitul Laurentiu Streza.
      Ei bine, nici sinoadele ecumenice nu au fost anatemizate oficial, nici rugaciunea cu ereticii din prima luna a anului.Inca se cerceteaza.
      Dar daca facem o comparatie intre arsenisti si ecumenisti, pai unii cred in sfintenia ereticilor Fancisc si Ulfila, cred in minciunile despre reincanare , sau cel putin nu le contesta si le ignora, pe cand ecumenistii nu cred in sfintii catolici, nu isi schimba credinta dupa ratacirea lor, cu toate astea voi ati facut „cercetarile” despre ei si ati tras si concluziile.

      • Andrei zice:

        Pai nici nu ai cum sa intelegi ce zic din moment ce nu ai studiat chestiunea si nici nu vrei sa faci asta. Repet: tu nu faci diferenta intre madularele Bisericii care se imbolnavesc si cei care deja au fost taiati din Trupul Bisericii. E o diferenta esentiala.

        Iar ecumenistii nu cred in sfinti catolici, dar cred in erezii ca: biserica extinsa, mai multe biserici, doi plamani, s.a.m.d. E la mintea cocosului ca sunt erezii din moment ce contrazic si un articol al Crezului. Prin „nu sunt eretici” ma refeream desigur doar la cei care idolatrizeaza persoana lui Arsenie Boca. Cei cred si in ereziile lui despre reincarnare sau cred in „sfinti” catolici reprezinta aceeasi problema ca si ecumenistii. Si pentru unii, si pentru altii, daca vor persista in erezii, se va impune o separatie.

  2. kalinikos zice:

    Simona, poti te rog sa-mi explici si mie cum vine asta: „a nu te ruga in duhul ereziei”? Asta e o chestiune pe care nu prea o inteleg. Adica poti sa te rogi cu ereticii, dar sa te rogi ortodox? Sau cum?

    • simona zice:

      kalinikos,

      BOR ingaduie la ora actuala rugaciunea in comun cu ereticii in anumite zile .
      Multi spun ca acest lucru ne intineaza, ba chiar ne desparte de Biserica, devenind eretici. Dar cum ne intineaza,trupeste sau duhovniceste?Sau si si?
      Pai, tocmai ce am dat anterior exemplul cu Cina cea de Taina. Desi toti apostolii au fost la un loc la sfanta Euharistie, dar singurul intinat a fost Iuda, cel dinainte vanzator. Cu toate acestea, Cel in masura sa il desparta de Euharistie, adica Hristos, nu a facut-o.

      Mai este o poveste cu un calugar, care voind sa ia de nevasta fata unui preot idolatru, „s‑a lepădat de botez, de Sfânta Treime, de învăţătura Bisericii şi de cele trei voturi monahale. Şi în acel moment, ne spune istorisirea, un porumbel a ieşit din gura lui şi s‑a înălţat la cer”.
      Dar nu doar atat, ci mai spune povestea ca nici asa Dumnezeu nu l-a parasit pe acel calugar.
      Cum dar am putea noi sa ne rugam in acelasi duh cu ereticii, cand nu ne lepadam de credinta noastra in mod voit si aratat? Se ia prin atingere duhul lor de noi, ca „duhul” cipului , sau „duhul” codului de bare? Si de ce nu ar fi invers, ca ei sa se lumineze in duhul nostru? De unde atata scepticism in ce priveste puterea credintei noastre, in raport cu puterea credintei lor? Nu vi se pare ca ne potrivim cu pericopa evanghelica care spune „avand infatisarea dreptei credinte, dar tagaduind puterea ei”? Potrivit sfintelor Evanghelii, doar de cel ce se leapada de Hristos se va lepada si Hristos de el inaintea Tatalui.
      Asadar Duhul Sfant nu il paraseste pe credincios decat daca credinciosul se leapada de credinta si Biserica.
      Acum, desigur, ascultarea de canoane in Biserica primara, un lucru de la sine inteles, caci apostolii aveau puterea de a lega si de a dezlega. Dar tot ei, prin punerea mainilor, au facut sa treaca acest dar primit de la Hristos, la alti preoti, deci si aceia au primit puterea de a lega si dezlega. Ajungand pana in zilele noastre, ei pot ridica, prin puterea cu care au fost investiti, aceasta sanctiune, acest canon care nu se mai potriveste cu situatia actuala a Bisericii. Caci acum Biserica este intarita.
      Daca rugaciunea in comun s-ar face in vederea unui simulacru de credinta, adica las si eu, mai dai si tu, atunci nu as fi de acord. Dar pana in prezent nu-mi simt amenintata credinta de aceste incercari de apropiere dintre noi si eretici. Iar daca ereticul a ajuns in Biserica cine sunt eu sa-l dau afara, cand Hristos a spus ca „cine vine la Mine nu-l voi scoate afara”?
      Sfantul Irineu din Lion spunea:” „Acolo unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu, iar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul – Duhul, ba mai mult, acolo este adevarul”.
      Asadar, oricine se afla in Duhul Sfant se afla in Biserica, iar cei ce nu sunt in Duhul Sfant, oriunde s-ar afla nu sunt in Biserica, caci nu au cum si sunt in afara ei, asemenea lui Iuda iscarioteanul. De aceea a si spus Hristos ca din doi care vor fi gasiti in pat, sau pe camp (adica in acelasi loc), unul se va lua si altul se va lasa.
      Nefiind vorba de dogme, ci doar de un canon, acesta se poate schimba, inlocui.
      Nu imi schimb dogmele credintei mele pentru ca stau langa un eretic, cu atat mai mult cand ma rog lui Hristos, in Duhul Sfant.
      Asadar nu este un lucru tocmai simplu ceea ce sustineti voi, ca gata, nu mai sunt cu Hristos, pentru ca m-am rugat langa un eretic in biserica, mai ales cand Biserica ingaduie lucrul acesta.

      Dar ce spuneti de arsenisti (juma’ din Biserica), avem voie sa ne rugam impreuna cu ei? Sa ne impartasim cu ei? Sau cand intra ei in biserica, noi trebuie sa iesim, sau sa stam, dar atunci sa plece ei ca ne intineaza ?
      Sau ei nu sunt eretici pentru ca nu au primit afurisania, sau anatema? Deci pana atunci pot sa fie si vrajitori, ca nu conteaza?

    • simona zice:

      kalinikos,

      Descoperirea dogmelor s-a facut de catre Dumnezeu, prin prooroci si apostoli si mai ales prin Hristos. Dogmele sunt asadar dumnezeiesti, iar apostolii sunt „invatatorii dogmelor „.

      Prima Euharistie instituita de Hristos a fost in comunine si nu s-au amestecat duhurile.
      Care este atunci dogma dumnezeiasca potrivit careia daca doi oameni diferiti se roaga impreuna inseamna ca ei se roaga in acelasi duh?

      Taina casatoriei spune despre cei doi soti ca vor fi un singur trup, dar nu si un singur duh. Barbatul necredincios se va sfinti prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se va sfinti prin barbatul credincios. Niciodata invers.

      Exista o pericopa evanghelica care il descrie pe eretic „având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”.
      Si noi putem cadea din credinta daca tagaduim puterea ei, sau nici nu suntem in credinta , daca nu simtim puterea ei.
      De aceea Biserica nu sileste pe nimeni la nimic. Caci toate sunt in constiinta omului, si judecata din urma se va face nu dupa credinta, ci dupa constiinta.

      Asadar daca ereticul vine sa se roage impreuna cu noi, avem judecator pe Hristos, care a spus : „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”.

      Hristos a spus : ” acolo unde vor fi doi , sau trei adunati in numele Meu , voi fi si Eu in mijlocul lor”?
      Oare la ce adunare se refera Hristos,caci nu la sfanta Liturghie, pentru care Hristos a lasat o Taina precisa?
      Una dintre talcuirile sfintilor parinti (spun din memorie) la aceasta pericopa evanghelica este : atunci cand un credincios se uneste cu un necredincios pentru a-l ajuta in credinta,iar necredinciosul accepta acest lucru, spunem ca Hristos Se afla in mijlocul lor.

      Acelasi lucru il arata si sfantul Ioan Gura de Aur spunand (din memorie) ca daca un credincios isi face prieten un necredincios, dar acela nu vrea sa accepte credinta celui credincios, macar sa ramana prieten credinciosul cu necredinciosul si nu sa-l forteze cu ponegriri si cu dusmanie pe acela a se converti. Ci, castigandu-i iubirea si prietenia necredinciosului, acest lucru sa-i fie credinciosului castig, caci prin iubirea dintre ei se socoteste ca si necredinciosul a devenit UCENICUL lui Hristos.
      Putem accepta acest adevar?

      Potrivit sfantului Irineu de Lion, acolo unde se afla Duhul Sfant , acolo este Biserica, nu unde este o zidire. Si unde este Biserica acolo este si toata plinatatea si Harul-Duhul Sfant. Deci cine se afla in Duhul Sfant se afla in Biserica oriunde s-ar afla fizic, caci nu locul mantuieste pe om. Iar cine nu este in Duhul Sfant, nu este in Biserica chiar daca se afla in biserica. Asadar, e posibil ca apropierea fizica sa determine unitatea Duhului?
      De aceea noi nu stim daca ereticul se roaga bine, dar eu ma rog asa cum am invatat si Dumnezeu va asculta, va alege si va decide. Dar daca nu incercam sa ne apropiem de eretici , din motiv ca ii suspectam de viclenie si rea vointa pe toti, inseamna ca am facut deja o judecata inainte de Judecata.

      „Atâta timp cât blestemul nu ar fi îndepărtat, spune Iisus Apostolilor, iar păcatul nu ar fi distrus şi oamenii ar fi încă supuşi suferinţei, Duhul Sfânt nu ar şti să vină. Trebuia deci să se distrugă ura şi să ne împăcăm cu Dumnezeu şi numai după aceea putem primi acel dar”[11].
      (Ioan Hrisostom )

      Dumnezeu lucreaza si acum in lume tot prin impacare. Daca ramanem in ura, nu poate veni Duhul Sfant, deci degeaba cerem unul altuia credinta, daca nu avem iertare, daca nu avem iubire, caci in dezbinare nu este Duhul Sfant.
      Legea harului este credinta vie. dar credinta nu ne este data noua pentru noi, ci pentru ceilalti, potrivit epistolei catre romani a sf ap. Pavel, cea mai stralucita epistola evanghelica.
      Unii invoca sabia lui Hristos, cea cu doua taisuri. Dar aceea este sabia care desparte adevarul de minciuna, intunericul de lumina, este Cuvantul prin care ne-am indreptat si luminat. Totusi Cuvantul nu desparte om de om, sau pe om de Dumnezeu,ci ne apropie. Daca Dumnezeu iubeste sa ne vada pe toti la un loc, daca ne-a facut pentru comuniune si nu pentru izolare, atunci aceasta sabie nu este arbitru, condamnare inainte de vreme si pedeapsa, ci este scapare, eliberare, salvare pentru toti. Intruparea, prezenta lui Hristos a adus razboi lumii, adica pacatului, nu omului. caci Hristos nu a venit sa faca razboi cu omul, ci ca sa mantuiasca omul, sa il indumnezeiasca.

    • simona zice:

      Descoperirea dogmelor s-a facut de catre Dumnezeu, prin prooroci si apostoli si mai ales prin Hristos.
      Prima Euharistie instituita de Hristos a fost in comunine si nu s-au amestecat duhurile.
      Care este atunci dogma dumnezeiasca potrivit careia daca doi oameni diferiti se roaga impreuna inseamna ca ei se roaga in acelasi duh?

      Taina casatoriei spune despre cei doi soti ca vor fi un singur trup, dar nu si un singur duh. Barbatul necredincios se va sfinti prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se va sfinti prin barbatul credincios. Niciodata invers.

      Exista o pericopa evanghelica care il descrie pe eretic „având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”.
      Si noi putem cadea din credinta daca tagaduim puterea ei, sau nici nu suntem in credinta , daca nu simtim puterea ei.
      De aceea Biserica nu sileste pe nimeni la nimic. Caci toate sunt in constiinta omului, si judecata din urma se va face nu dupa credinta, ci dupa constiinta.La judecata de apoi păcătosii osânditi îl vor vedea pe Hristos mânios, iar dreptii blând, pasnic si iubitor.

      Asadar daca ereticul vine sa se roage impreuna cu noi, avem judecator pe Hristos, care a spus : „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”.

      Hristos spune: ” acolo unde vor fi doi , sau trei adunati in numele Meu , voi fi si Eu in mijlocul lor”?
      Oare la ce adunare se refera Hristos,caci nu la sfanta Liturghie, pentru care Hristos a lasat o Taina precisa?
      Una dintre talcuirile sfintilor parinti (spun din memorie) la aceasta pericopa evanghelica este : atunci cand un credincios se uneste cu un necredincios pentru a-l ajuta in credinta,iar necredinciosul accepta acest lucru, spunem ca Hristos Se afla in mijlocul lor.

      Acelasi lucru il arata si sfantul Ioan Gura de Aur spunand (din memorie) ca daca un credincios isi face prieten un necredincios, dar acela nu vrea sa accepte credinta celui credincios, macar sa ramana prieten credinciosul cu necredinciosul si nu sa-l forteze cu ponegriri si cu dusmanie pe acela a se converti. Ci, castigandu-i iubirea si prietenia necredinciosului, acest lucru sa-i fie credinciosului castig, caci prin iubirea dintre ei se socoteste ca si necredinciosul a devenit UCENICUL lui Hristos.
      Putem accepta acest adevar?

      Potrivit sfantului Irineu de Lion, acolo unde se afla Duhul Sfant , acolo este Biserica, nu unde este o zidire. Si unde este Biserica acolo este si toata plinatatea si Harul-Duhul Sfant. Deci cine se afla in Duhul Sfant se afla in Biserica oriunde s-ar afla fizic, caci nu locul mantuieste pe om.Iar cine nu este in Duhul Sfant, nu este in Biserica chiar daca se afla in biserica. Asadar, e posibil ca apropierea fizica sa determine unitatea Duhului?
      De aceea noi nu stim daca ereticul se roaga bine, dar eu ma rog asa cum am invatat si Dumnezeu va asculta, va alege si va decide. Dar daca nu incercam sa ne apropiem de eretici , din motiv ca ii suspectam de viclenie si rea vointa pe toti, inseamna ca am facut deja o judecata inainte de Judecata.

      „Atâta timp cât blestemul nu ar fi îndepărtat, spune Iisus Apostolilor, iar păcatul nu ar fi distrus şi oamenii ar fi încă supuşi suferinţei, Duhul Sfânt nu ar şti să vină. Trebuia deci să se distrugă ura şi să ne împăcăm cu Dumnezeu şi numai după aceea putem primi acel dar”[11].
      (Ioan Hrisostom )

      Tot asa lucreaza Dumnezeu si acum in lume, prin impacare. Daca ramanem in ura, nu poate veni Duhul Sfant, deci degeaba cerem unul altuia credinta, daca nu avem iertare, daca nu avem iubire, caci in dezbinare nu este Duhul Sfant.
      Legea harului este credinta vie. dar credinta nu ne este data noua pentru noi, ci pentru ceilalti, potrivit epistolei catre romani a sf ap. Pavel, cea mai stralucita epistola evanghelica.
      Unii invoca sabia lui Hristos, cea cu doua taisuri. Dar aceea este sabia care desparte adevarul de minciuna, intunericul de lumina, este Cuvantul prin care ne-am indreptat si luminat. Totusi Cuvantul nu desparte om de om, sau pe om de Dumnezeu,ci ne apropie. Daca Dumnezeu iubeste sa ne vada pe toti la un loc, daca ne-a facut pentru comuniune si nu pentru izolare, atunci aceasta sabie nu este arbitru, condamnare inainte de vreme si pedeapsa, ci este scapare, eliberare, salvare pentru toti. Intruparea, prezenta lui Hristos a adus razboi lumii, adica pacatului, nu omului. caci Hristos nu a venit sa faca razboi cu omul, ci ca sa mantuiasca omul, sa il indumnezeiasca.

      • kalinikos zice:

        draga Simona,

        ce faci tu aici se numeste ciorba. Le amesteci pe toate si scoti nimic.
        Ba te contrazici (de exemplu la povestea cu calugarul care ba se leapada, ba ramane cu Hristos – cunosc foarte bine povestea, nu este nicidecum asa cum spui tu), ba aduci marturii din Sfantul Ioan Hrisostomul care sunt tocmai impotriva aceea ce spui tu (Sfantul Ioan nu vorbeste in citatul tau de rugaciunea impreuna cu ereticii, ci de prietenia cu ei, chiar de dragostea pe care trebuie sa le-o aratam), jonglezi cu canoanele dupa bunul plac: in Biserica primara (chiar ai putut spune asa ceva? exista o Biserica primara, una secundara si una tertiara?) se aplicau, in ziua de azi nu (probabil fiindca nu mai avem erezii? sau nu mai avem eretici?); o data ii recunosti pe Sfinti Apostoli ca invatatori ai dogmelor, pentru ca mai apoi sa le calci in picioare invataturile (are rost sa-ti pomenesc aici canoanele 45 si 46 apostolice? ca sa numesc doar doua dintre aceste invataturi calcate in picioare de tine).
        Mai mult, rastalmacesti cuvintele lui Hristos Insusi, cand zici ‘pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara’. Fiindca aici Hristos vorbeste despre pocainta, nu despre rugaciunea in comun.
        Daca ar fi sa ne luam dupa logica ta, si ereticul se roaga aceluiasi Hristos, desi el il marturiseste a fi doar primul inger creat de Dumnezeu, ori a avea o singura fire, fie ea dumnezeiasca ori omeneasca, ori a fi duh, sau o inchipuire a Tatalui, ori aceeasi persoana cu Tatal (si exemplele pot continua)

        Concluzionand, ti se pare ca intelegi ceva, insa din pacate dovedesti exact contrariul.

        Si ca sa-ti arat ca te inseli, iti dau un singur exemplu de rezultat al ‘discutiilor inter-confesionale’: Biserica Ortodoxa a ajuns sa recunoasca hirotoniile anglicanilor. Acum te intreb, este valida in BO hirotonia unei preotese anglicane?

    • simona zice:

      kalinikos,

      1. „de exemplu la povestea cu calugarul care ba se leapada, ba ramane cu Hristos”

      Asa inteleg mintile indaratnice, nu cred ca din ce am CITAT se intelege ca ba se lepada, ba nu se lepada. Ci am spus ca si in urma lepadarii Dumnezeu nu s-a departat de la el( lucru ce l-a determinat sa se intoarca la calugarie).
      Frate, cand nu intelegi e una, iar cand minti e alta!

      2. „Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”.

      Sa fie vorba de pocainta aici ?Ia mai cauta.
      M-am referit la faptul ca nimeni nu sileste pe eretici sa vina la rugaciunea cu ortodocsii, asa cum nici Hristos nu sileste pe nimeni sa vina la El.

      3. „ereticul se roaga aceluiasi Hristos? desi el il marturiseste a fi doar primul inger creat de Dumnezeu, ori a avea o singura fire, fie ea dumnezeiasca ori omeneasca, ori a fi duh…. ”

      RASPUNS:

      Da, se roaga Aceluiasi Hristos, insa nu-L vede, e orb, ci doar Si-L INCHIPUIE.

      Precum odinioara atenienii au ridicat un soclu Dumnezeului NEcunoscut ( si care nu era altul decat Hristos), dar pe Care In final L-au si cunoscut.

      4. Vezi ca umbli cu fofarlica. Pe vremea cand BOR a recunoscut hirotonia anglicana, nu era vorba de femei.

      • Andrei zice:

        Da, se roaga Aceluiasi Hristos, insa nu-L vede, e orb, ci doar Si-L INCHIPUIE.

        Repet: DE UNDE LE SCOTI FRATE? :))))

      • kalinikos zice:

        Am sa le iau pe rand:

        1. „de exemplu la povestea cu calugarul care ba se leapada, ba ramane cu Hristos”

        Asa inteleg mintile indaratnice, nu cred ca din ce am CITAT se intelege ca ba se lepada, ba nu se lepada. Ci am spus ca si in urma lepadarii Dumnezeu nu s-a departat de la el( lucru ce l-a determinat sa se intoarca la calugarie).
        Frate, cand nu intelegi e una, iar cand minti e alta!”

        Ia uite ce ai pus in postarea anterioara:
        „Dar nu doar atat, ci mai spune povestea ca nici asa Dumnezeu nu l-a parasit pe acel calugar.” iar cateva randuri mai jos:
        „Asadar Duhul Sfant nu il paraseste pe credincios decat daca credinciosul se leapada de credinta si Biserica.”
        Deci concluzia este ca acel calugar s-a lepadat si Duhul Sfant l-a parasit, dar totusi Dumnezeu nu l-a parasit. Desi talcul povestii este tocmai intoarcerea la Dumnezeu, asemeni fiului risipitor, din ce ai spus tu inteleg fie ca Duhul Sfant si Dumnezeu sunt doua chestiuni diferite, fiindca dupa tine Dumnezeu nu-l paraseste pe cel ce se leapada, pe cand Duhul il paraseste, fie tu esti intr-o foarte, foarte, foarte mare confuzie si lipsa de coerenta. Chiar si asa, te iert ca m-ai facut mincinos.

        2. „Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”.

        Iar un citat trunchiat si interpretat dupa mintea ta.
        Mai jos iar se lamureste ce vrea sa zica:
        „Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
        Ce le spunea Ioan celor pe care ii boteza? „Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”? Ce faceau cei ce se intorceau la Hristos? „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.”;”Mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.”. Deci ce inseamnă „pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”? Unde e vorba despre rugaciunea in comun? Sau acum am ajuns sa facem ca neoprotestantii, citim un verset din Evanghelie si il talcuim cum ne da „Duhul”?

        3. „Da, se roaga Aceluiasi Hristos, insa nu-L vede, e orb, ci doar Si-L INCHIPUIE.

        Precum odinioara atenienii au ridicat un soclu Dumnezeului NEcunoscut ( si care nu era altul decat Hristos), dar pe Care In final L-au si cunoscut.”

        Pai daca se rugau aceluiasi Hristos, de ce a fost nevoie de Sinoadele Ecumenice ca sa-i declare eretici? Puteau doar sa le spună: bre, sunteti orbi. Dar ca să nu se faca dezbinare in biserică, va acceptăm si asa, fiindca orbirea voastra nu strica, totusi.

        Ca sa nu mai vorbesc despre CUM l-au „cunoscut” atenienii pe Dumnezeu, „Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată”, dintre toti singur Dionisie Aeropagitul crezandu-l pe Pavel.

        Si in cel din urma 4:
        am spus eu ca la vremea recunoasterii hirotoniei anglicanii hirotoneau femei? Nu. Fiindca atunci nu era vorba de hirotonia femeilor, dar acum e. Deci te-am intrebat, fiindca exista un „acord ecumenic” intre BO si anglicani de recunoastere a hirotoniilor (despre care nu am auzit sa fi fost denuntat de ortodocsi) recunoaste BO hirotoniile femeilor? Da sau nu. Si daca da, de ce da, iar daca nu, de ce nu.

        Si ai mai scos o perla mai sus, intr-o postare anterioara, cea cu „unde sunt adunati doi sau trei in Numele meu”. Sa inteleg ca daca sunt adunati doi eretici, nu e ok, dar daca pe langa cei doi eretici e un ortodox, atunci e ok? Si daca e asa, in numele ciu sunt ei adunati, cand fiecare il marturiseste pe Hristos ca fiind cu totul altceva?

      • simona zice:

        kalinikos,

        1.Citatul cu calugarul a fost … „citat”. Deci acolo scrie clar ca in momentul lepadarii a iesit un porumbel din gura lui ( adica Duhul Sfant). Iar mai jos scrie ca „Dumnezeu nu l-a parasit” Nu sunt cuvintele mele. Si este adevarat ce spune. Una este a nu avea Duh Sfant si alta este a fi parasit de Dumnezeu.
        Inainte de a se cobori Duhul Sfant peste apostoli aveau acestia Duh Sfant? Da sau nu? Dar cu toate astea putem spune ca erau parasiti de Dumnezeu?Da sau nu?
        Nu s-a lepadat Petru de Hristos, tocmai pentru ca nu era intarit in Duhul Sfant? Dar asta insemna ca era parasit de Dumnezeu?

        Iar tu ai inteles asa: „calugarul care ba se leapada, ba ramane cu Hristos”

        Unde am scris eu ca „se lepada dar ramanea cu Hristos”? Unde?
        Nu intelegi nimic.

        2. Termenul pocainta la Botezătorul „se îndreptă către judecata lui Dumnezeu pentru tot cel care săvârşeşte nedreptatea (adica se potriveste ca spirit drept incehiere a V.T. )
        Iar cuvântul Mântuitorului se adresa tuturor neamurilor, către întemeierea credinţei, nădejdii şi dragostei; în final, către IUBIRE îndreptează Mântuitorul pocăinţa…
        Dar ce înseamnă pocăinţă? Unul dintre cele mai adânci cuvinte ale Scripturii, iubiţilor. Luat din limba greacă, meta-noia. Cuvinte formate cu meta – dumneavoastră ştiţi: metamorfoză (schimbare de formă), metafizică (dincolo de ceea ce e fizic, sensibil). Latina a tradus pe meta cu trans (peste). În Sfânta Împărtăşanie e cuvântul acesta, luat tot din greceşte: metaboli şi tradus în cărţile noastre de slujbă prefacere. Dar metanoia, tradus la noi în româneşte prin pocăinţă, înseamnă schimbarea gândirii.
        (http://www.buna-vestire.net/2016/01/pocaiti-va-caci-s-apropiat-imparatia.html)

        Draga kalinikos,

        Eu tocmai la acest lucru m-am referit, la faptul ca un eretic cand vine sa se roage langa ortodocsi este pe calea schimbarii, caci nu vine silit de nimeni, ci manat (atras)de Insusi Dumnezeu.

        Cu adevarat rautatea voastra nu are margini si bine spunea cine spunea ca la judecata cei rai Il vor vedea pe Hristos neindurator, iar cei buni Il vor vedea bland si milostiv.

        De aceea nici nu concepeti ca Dumnezeu nu i-a parasit pe eretici. Dumnezeu nu i-a parasit , doar ca nu au Duhul Sfant.
        Pentru ca nici apostolii nu L-au recunoscut pe Hristos Inviat, deoarece nu aveau Duhul Sfant, desi nu erau eretici. Iar apostolul Pavel spune : Pe Hristos nimeni nu-l poate cunoaste decat in Duhul Sfant.
        Iisus este bland si milostiv. Dar nu cred ca-L cunoasteti.

        3. In Atena este drept ca Pavel a convertit putini (Dionisie Areopagitul, o femeie numita Damaris si altii impreuna cu acestia), dar cata ROADA a adus!

        Insa nu asta era ideea si esenta, numarul convertitilor, ci faptul ca insusi apostolul a afirmat (nu eu) :

        „Barbati atenieni, in toate va vad ca sunteti evlaviosi. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de inchinare, am aflat si un altar pe care era scris: „Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe care voi, necunoscandu-L, il cinstiti, pe Acesta il vestesc eu voua”.

        Orice ai zice nu poti contesta cuvantul apostolului. Aceia cinsteau pe Cel pe Care il vestea Pavel, deci nu pe altul.

        Oricat v-ar orbi rautatea acest lucru nu poate fi altfel.
        A spus vreun sfant ca erezia se refera la alt Dumnezeu? Nu, ci erezia doar schimba adevarul despre Dumnezeu. De aceea erezia se numeste „rea credinta”

        Erezia este „acele învataturi scornite si raspândite de satana – expresie a vrajmasiei împotriva lui Dumnezeu – care defaimeaza lucrarea mântuirii noastre si ne-o rapesc” (Ignatie Briancianinov).

        Atunci cand un om nu vede bine, asta inseamna ca nu intelege ce vede, nu ca obiectul pe care el nu-l vede bine ar fi un obiect diferit de acelasi obiect pe care un altul il vede curat.
        De aceea noi trebuie sa-i ajutam pe eretici sa vada bine pe Cel la care ei se inchina.
        Pentru ca si inchinarea lor este acum in conformitate cu ceea ce vad ei.
        Deci nu ii putem sili sa vada bine pentru ca nu pot, ca daca ar vedea si intelege bine nici nu ar fi nevoie sa-i silim, putand vedea si singuri .
        Parabola cu vindecarea orbului din nastere are multe intelesuri, ca de exemplu faptul ca nu cu puterea noastra si din bunatatea noastra vedem, ci cu puterea si bunatatea lui Dumnezeu, care atunci cand vrea deschide ochii orbului.De aceea a si zis Hristos: „Am venit în această lume, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”.
        Interesant, nu?

        4. A fost reinnoit acordul in urma schimbarii? Sau odata semnat el are valoare infinita pentru orice va urma? Aberant!!!
        Acel acord se referea la hirotonia preotilor, nu a femeilor preot.
        Tu nu stii ca orice hotarare are expresia ei si se refera strict la ceva, cu lux de amanunte ?
        Cand conditiile se schimba , se schimba si hotararea.
        Insusi Sinodul General al Bisericii Anglicane a votat în favoarea hirotonisirii femeilor ( parca in 2014 ?) ca episcopi, deci nu au trecut simplu de la una la alta, .
        Este de la sine inteles ca noua situatie trebuie discutata si acceptata expres de BOR, nu subanteleasa deductiv, cum faceti voi!

        5. „Sa inteleg ca daca sunt adunati doi eretici, nu e ok, dar daca pe langa cei doi eretici e un ortodox, atunci e ok? Si daca e asa, in numele ciu sunt ei adunati, cand fiecare il marturiseste pe Hristos ca fiind cu totul altceva?”

        Asta am spus eu? Esti nauc, frate.
        Dar, daca nu ai inteles, doar cu atat pot sa te mai mangai: exegeza nu-mi apartine, ci se afla in Filocalie si este de varf.
        Voi mai departe de litera nu parcurgeti intelesul Scripturii. De aceea cand cineva vine cu ceva nou, nici macar intuitiv nu intelegeti, ci va blocati.

  3. simona zice:

    Andrei,
    Vad ca te-ai hotarat sa postezi tot ce am trimis, dupa ce m-ai indus in eroare ca nu vrei sa imi postezi comentariile.
    Nu trebuia sa postezi si ce am trimis in dublu exemplar.
    Sa ma astept la salve de tun?

  4. Pacatosul zice:

    Mai dragilor, vad mai sus ca ati pierdut o gramada de timp pe campul teologiei.
    Din pacate, daca stati putin si va ganditi, o sa vedeti ca e timp pierdut si nimic altceva.
    Luati exemplu de la Parintele Cleopa, care desi era toba de teologie, incerca sa nu spuna nimic de la el si mai ales ne inavata ca nu teologia ne mantuieste ci altceva.
    In primul rand, BOTEZUL ORTODOX care este singurul facut in duh si adevar si e insotit de MIRUNGERE prin care primim PECETEA DARULUI DUHULUI SFANT care ne ajuta in drumul spre mantuire. Acestea ne deschid usile raiului, care fara ele, ne sunt inchise
    Mai departe. SFANTA IMPARTASANIE care este trupul lui Hristos, dar de care trebuie sa ne apropiem numai dupa randuiala si nu ca ereticii (si aici il numar si me serafim rose) care nesocotesc acesta taina si o reduc la valoarea unei simple mancari (stiu ce zic, voi inca nu intelegeti ca nu ati avut de a face cu sectarii lu rose)
    Mai departe. SFANTA SPOVEDANIE pe care suntem indemnati sa o facem cat mai des cu putinta, pentru ca cel rau sa nu isi faca cuib confortabil in sufletul nostru si sa incepem de la varsta de 7 ani cu spovedania . Sa aiba fiecare parintele lui duhovnicesc. Cautati unul cu multa dragoste, ca ala nu va fi nici prea aspru, dar nici prea lasator, ci va va ajuta sa tineti drumul bun.
    Mai departe. MASLUL, care multa tamaduire aduce sufletului si trupului, iar pentru cel sanatos e intarire.
    Mai departe. CUNUNIA. Sa ne pastram curati pana la cununie, ca mult folos vom avea. si mai ales pentru cei pe care Dumnezeu ii alege mai tarziu sa primeasca PREOTIA.
    Pe langa toate acestea, POSTITI, cat puteti dupa sfatul duhovnicului si cu ajutorul Lui Dumnezeu, Rugati-va din suflet si mai ales nu uitati pe „Doamne Iisus Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul\pacatoasa” ca e o rugaciune mica da cu mare folos. RUGATI-VA pentru toti, vii sau morti si lasati pe Dumnezeu sa dea fiecaruia cele ce-i sunt de folos, ca nu stim noi ce e de folos si ce nu, da bunul Dumnezeu stie. Faceti MILOSTENIA, macar cu o vorba buna. Fugiti de mandrie, ca nu avem nimic care sa nu il fi primit de la Bunul Dumnezeu si daca vedem ca e asa, atunci ce motiv putem avea sa ne mandrim cu ceva. Cultivati in voi SMERENIA, ca nici nu va puteti imagina cat folos aduce. Ganditi-va numai (si o sa vedeti asta in Scriptura) : daca te pui pe tine mai jos decat tot, atunci nu mai poti decat sa fii ridicat si nu e de fapt nevoie sa faci nici un efort pentru asta, ca de fapt, asta e frumusetea smereniei. Adica, cu cat te pui tu mai jos, cu atat Bunul Dumnezeu te va ridica mai sus si aici aveti mii si mii de exemple la sfintii nostrii dragi si mai ales la Maica Domnului.
    ASTA SA VA FIE TEOLOGIA! Nu alergati dupa multe carti, mai ales ale acestor „teologi” noi ca serafim rose, care sunt plini de arhiconi la fel ca arie, origen sau altii asemenea lor.
    Diferenta dintre origen si serafim rose este ca serafim e mult mai viclean decat acela in a-si ascunde otrava ereziei, pentru ca cel rau s-a mai perfectionat intre timp in a amagi si intoarce oamenii de la mantuire. Este mult mai subtil in zilele noastre, amestecandu-si otrava chiar in paharul cu apa curata al ortodoxiei. Puteti veea insa usor roadele otravii care lucreaza in sufletele celor care au gustat-o : ura ( usor mascata) fata de fratii lor ortodocsi, mandria -cred ca ei sunt singurii adevarati ortodocsi si ii judeca pe toti ceilalti, credinciosi sau cler desi judecata nu e a lor ci a Bunului Dumnezeu, de asemenea veti intalni la ei falsa smerenie, care e de fapt tot o forma deghizata a mandriei . Si atunci o sa vedeti duhul in care este de fapt acest serafim si ceilalti asemenea lui care de fapt sunt niste luptatori impotriva ortodoxiei.
    Daca vrei sa cititi, si tanjiti dupa putina teologie autentica, cautati pe Sfantul Ioan Gura de Aur.
    Aveti acolo cartea „Despre problemele vietii”, aveti omiliile la Facere si altele (dar cautati editiile vechi la a caror traducere si tiparire a lucrat parintele Staniloae). Cu astea va puteti invata si in acelasi timp si mangaia sufletul .
    Mai aveti si Filocaliile si in general cartile sfintilor parinti din vechime, din care puteti respira aerul curat al ortodoxiei. O sa vadeti astfel ca Sfantul Ioan, in „Problemele vietii” este mai actual decat va puteti inchipui, si asta e datorita faptului ca atat acum doua milenii cat si azi, noi avem aceleasi nevoi. Nimic nu s-a schimbat de fapt.
    Asa cum in vremurile vechi ei aveau nevoie de mancare, asa avem si noi. Ei aveau nevoie de transport, asa cum avem si noi, Intre caruta si masina de fapt nu e o asa de mare diferenta, daca va uitati la esenta (si pentru amandoua e aceeasi slujba de binecuvantare in molitfelnic) si ei aveu nevoie de haine ca sa le tina de cald si sa le acopere cele ce nu-s de cuviinta a fi vazute, (La fel si atunci ca si azi erau unii care cautau dupa haine mai „de firma” pe care Sfantul Ioan ii certa putin in predica lui)
    Deci inca o data FRATILOR, lasati teologia si cautati mantuirea si nu va pierdeti in comentarii desarte sau in disectia Bisericii sau a Lui Dumnezeu, ca nu va e de nici un folos la mantuire.
    Bunul Dumnezeu sa va imbratiseze cu dragostea Sa, sa va ajute, sa va binecutinteze si sa va creasca pentru mantuire. Amin

    P.S. Cu umilinta va rog, rugati-va si pentru mine pacatosul.

    • Andrei zice:

      Ce fel lucreaza si dracul cateodata: lasa teologia, ca iti ajung faptele. Ce ati expus aici se numeste exact erezia pietismului care contesta importanta dogmaticii si a cunostintelor dogmatice in vederea mantuirii. Ca tot spuneti cateva de otrava strecurata, se pare ca cine striga hotul…chiar e hotul.
      Pe langa faptul ca vorbim de erezia pietimului, mai am o veste proasta: Sfintii Parinti au considerat ca este o datorie a crestinilor sa cunoasca teologie, sau, mai exact, ca fiecare sa isi cunoasca credinta. Ce s-a hotarat pe la sinoadele ecumenice nu s-a hotarat doar pentru vreo elita, ci pentru toate madularele din toate timpurile ale Bisericii.

      Sfantul Grigorie Teologul ii critica chiar si pe cei care resping educatia profana:

      Eu cred că toţi oamenii cu mintea’ntreagă vor recunoaşte că printre toate bunurile pământeşti, locul întăi îl ocupă educaţia (cultura) şi nu numai educaţia noastră creştină, care dispreţueşte toată po­doaba şi meşteşugirea, neurmărind decât singură mântuirea şi binele, ci chiar şi cealaltă (profană), pe care mulţi creştini, nedându-şi bine sama ce spun, o dispreţuesc, ca fiind ispititoare şi primejdioasă, întrucât ar îndepărta de Dumnezeu.

      Deci ce ar zice citind comentariul dvs.?

      Iar Sfantul Ioan Gura de Aur a mai scris si contra anomeilor si contra maniheilor, iudeilor, arienilor, deci are destula polemica teologica in opera sa.
      Oricum, tot nu inteleg care e problema dvs. cu acest text al lui Serafim Rose. Unde e erezia aia strecurata? Si desi expuneti cateva chestii despre Sfintele Taine, totusi ne indrumati sa lasam teologia. Pai altfel cum am sti de Sfintele Taine?

      Va recomand si acest text: http://www.teologie.net/2012/08/23/pentru-o-teologie-completa/ E un text care arata foarte clar de ce e nevoie si de teologie academica pe langa trairea filocalica.

      Va multumim, deci, pentru sfatuirile duhovnicesti, dar ma tem ca sunteti in inselare.

      Doamne ajuta!

      • Pacatosul zice:

        Draga frate. Vad ca esti inca la varsta tineretii duhovnicesti. La varsta asta, cel rau te poate conduce foarte usor in directia dorita de el, facandu-te sa crezi ca esti un luptator pentru apararea ortodoxiei.
        Mai tarziu, o sa iti dai seama de asta. Si spun asta pentru ca am trecut si eu prin faza asta (a trecut ceva vreme de atunci, dar inca imi amintesc ).
        Odata discutam cu un profesor de la o facultate de teologie si i-am spus ca de multe ori am discutii cu sectari care in special intreaba cum poti demonstra ca Biserica Ortodoxa este Biserica lui Hristos. Raspunsul profesorului a fost acesta: De doua milenii, Biserica aceasta exista in ciuda faptului ca, chiar cei dinauntrul ei incerca constient sau inconstient sa o distruga. Asta e dovada clara ca Hristos este cel care o tine si nu noi.
        Nu am timp acum sa iti explic unde sta erezia lui serafim si din cate te vad, nici tu nu ai inca ce e de trebuinta ca sa intelegi, la fel cum in vremea lui origen, multi nu au inteles dece ceea ce predica el este erezie.
        Nu uita ca cei mai multi s-au inecat cu teologia, In schimb, mult mai multi s-au mantuit cu ce v-am sfatuit mai sus.
        Daca doresti sa cunosti mai multa teologie, poti sa te inscrii la o facultate de Teologie Ortodoxa, unde poti sa inveti cu asistenta unor oameni care cunosc teologie si roaga-te ca sa poti gasi in acelasi timp si un parinte duhovnicesc care sa te sprijine in incercarile prin care vei trece (caci sa stii ca vor fi multe).
        In felul in care incerci tu sa te cultivi teologic ajungi la acelasi rezultat ca si sectarii, care citesc foarte mult, dar datorita faptului ca nu ai o indrumare adecvata, ajung sa inteleaga totul pe dos. Nu au de fapt nici un folos de toata teologia lor, iar tot ce stiu le este de fapt spre pierzare, mai ales datorita faptului ca incearca sa ii traga si pe altii pe acelasi drum, fiind astfel calauze oarbe orbilor.
        De asemenea, acolo daca mergi ti-e de folos sa lasi spiritul razboinic la o parte (ca asta nu e de fapt decat o ispita a celui rau) si sa cauti sa cultivi smerenia si sa cauti sa inveti cat mai mult de la dascalii tai si nu sa incerci sa ii inveti tu pe ei, ca pe langa ca nu ti-e de nici un folos, mai tarziu o sa iti dai seama ca ai fost de fapt si ridicol.
        Sper sa te folosesti de ceva din ce am pus aici si daca ma socotesti prea prost pentru tine, nu e nici o suparare, poate o fi de folos altora care vor citi .
        Si ca raspuns la sfarsitul scrisorii tale, cred ca mai tarziu, o sa iti dai seama in ce inselare te afli de fapt si ma rog bunului Dumnezeu sa iti deschida ochii, ca sufletul vad ca ti-e curat, dar ai mare nevoie de ceea ce se numeste dreapta socoteala, ca sa te fereasca de a merge pe cai gresite si mai rau de a trage si pe altii dupa tine, ca la judecata vom da seama nu numai de ce am gresit noi ci si de ce au gresit altii din cauza noastra..
        De asemena nu se cade sa spui „va multumim” ci poate doar „va multumesc”. Nu spune nici o data ceva in numele altora, ca nu in primul rand nu ti se cuvine, iar in al mai apoi, poate or fi si altii care nu ar dori cu adevat sa imi multumeasca in vre-un fel (si cred ca aici de fapt te numeri si fratia ta si nu ma supar din cauza asta). Eu oricum ma rog Lui Dumnezeu sa ma mantuie ca pe un prost si nu ca pe un intelept ca si parintii ai intotdeuna mai multa grija de copiii lor mai neputinciosi decat de ceilalti.

        Bunul Dumnezeu sa va miluiasca dupa mare mila Sa. Amin

      • Andrei zice:

        Dumneavoastra, de la varsta maturitatii duhovnicesti se pare ca inca nu ati invatat totusi ca inainte sa tragi concluzii despre un om, e indicat sa il cunosti mai bine. De exemplu, daca ati fi citit macar textele pe care le postez pe acest site, ati fi vazut ca eu am condamnat de mult sindromul „eroului” ortodox. Dar am impresia oricum ca vreti sa va indreptatiti mai degraba, probabil de aici si pseudonimul care vrea sa inspire, chipurile, smerenie.

        Apoi, daca vreti sa va ia lumea in serios ideile ar trebui sa fiti coerent in ceea ce spuneti. Atunci cand in acelasi context spui „lasa teologia” dar si acuzi pe cineva de origenism nasti intrebarea: cum poti sa stii si sa identifici origenismul daca nu ai studiu teologic? Daca ar fi sa rezum sfaturile dumneavoastra, ar iesi asta: treci prin cee sapte Taine (apropo, Biserica nu are doar sapte Taine) si apoi te trezesti intr-o dimineata si stii ce e ala origenism.

        Apropo de incoerenta, mie mi se pare foarte grav ca lansati o acuza de erezie (origenism) pe care refuzati sa o justificati, desi comentariile postate nu sunt scurte. Nu mai zic ca si acuzele la adresa mea sunt pe sistemul: „ia de aici”, fara vreo justificare coerenta. Daca aruncati cu acuze in dreapta si stanga va simtiti constiinta mai linistita? Adica, vorba aia, vreau si eu sa stiu unde gresesc mai exact ca asa mi-e si mie usor sa ii zic cuiva „prost”, si sa-l las pe el sa ghiceasca mai departe de ce. Cam asta faceti dumneavoastra 🙂

        Referitor la facultate, sa stiti ca am facut facultatea, motiv pentru care ma gandesc daca ce postati aici e datorita parerii romanului ca le stie pe toate, sau v-a mintit cineva cu ceva. In primul rand ca, dupa parintele meu duhovnic, in facultate am prins gustul lecturii si studiului teologic. Si tinand cont ca mai am o facultate terminata, pot sa zic ca teologia e una din facultatile la care ai de citit cel mai mult. Cateva rafturi de carti le am facute doar din bibliografiile recomandate la facultate (pentru licenta, master, capacitate preoteasca etc.). Pe langa asta, spuneti aceleasi chestii generale, de parca la toate facultatile sunt profesori pregatiti. Apoi, stiti ca prin facultati se preda erezia ecumenismului in cadrul cursului de „Misiologie si ecumenism”? Nu, nu stiti. Dar repet, dumneavoastra vreti doar sa ne aratati ce matur duhovniceste sunteti, uitand ca e cam greu sa dai cu piciorul in tepusa.

        Si pana sa ma invatati cum sa spun multumesc, ati putea incepe prin a comenta cu un nume de om de exemplu, ca asa ar fi politicos fata de preopinent. Ca pacatos sunt si eu, si toti.

        Va MULTUMIM!

      • Andrei zice:

        Si ca tot suntem la capitolul asta, chiar astept sa spuneti ce anume v-a motivat sa intrati in discutie si sa mitraliati atatea cuvinte acuzatoare. Ca nu ati justificat nici macar la ce va referiti cand spuneti ca eu inteleg ca sectarii teologia (ce mai exact?) sau de unde stiti ca am eu sufletul curat si a nu am dreapta socoteala? De unde ati tras concluzia ca am nevoie de „asistenta”. Si de unde stiti ca nu am deja? Pare mai degraba ca aveati niste cuvinte de spus si le-ati varsat in primul loc care v-a iesit in cale. Si ce legatura logica exista intre sfatul din primul comentariu (lasa teologia) cu sfatul din al doilea (du-te la facultate de teologie)?

  5. Pacatosul zice:

    Draga Andrei
    „caută pacea şi o urmează pe ea”.
    Cand o sa reusesti sa patrunzi intelesul acestor cuvinte, si sa gasesti aceasta pace, o sa intelegi si restul. Pana atunci, degeaba as incerca sa iti explic ceva, ca tot nu o sa poti sa intelegi, pentru ca duhul in care esti nu este cel al pacii ci cel al razboiului(cred ca daca stai putin si recitesti, e usor de vazut de asta).
    Si ca un ajutor iti spun numai atat. Ca sa poti sa intelegi ortodoxia cu adevarat, nu ai nevoie de intelepciunea ta, ci de altceva. Acel altceva, nu o sa il poti gasi pana cand nu o sa intelegi cu adevarat de ce Apostolul Pavel se considera cel dintai dintre pacatosi si pana atunci risti sa fii asemena lui, inainte de a ajunge pe drumul Damascului , Constat cu mare durere in suflet ca facultatea de teologie nu prea ti-a folosit (inca). Ceea ce era esential sa inveti acolo nu se gaseste in nici o bibliografie ci in sufletele alaturi de care Bunul Dumnezeu ti-a dat sa iti petreci acei ani si acestea de regula, se deschid numai in anumite conditii. Dar asa,… cum spunea un parinte „tipic tipic si la inima nimic”.
    Cauta-ti frate draga un duhovnic care a gasit deja pacea aceasta si dreapta socoteala, pune-te sub deplina lui ascultare si o sa te folosesti. Stiu ca nu e usor de gasit in aceste vremuri (in tara mai usor putin, afara putintel mai greu) dar cu dorinta fierbine si rugaciune, cu post, pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor Sfintilor, Bunul Dumnezeu o sa te calauzasca sa il gasesti si sa iti gasesti si fratia ta in sfarsit pacea.
    Ce am scris, am scris cu dragoste si cu durere si ce m-a facut sa intru in acesta discutie poate o sa intelegi, dar mai tarziu (asta depinde doar de fratia ta).
    Eu trebuie sa ma opresc aici.
    Doamne ai mila de noi si ne ajuta. Amin

    • Andrei zice:

      Pacatosule,

      Inca un comentariu in care ai aberat pe campie si nu ai raspuns punctual si concret la ceea ce te-am rugat sa raspunzi. Lasa-ma cu flecarelile astea ieftine cu pacea si justifica-ti acuzele de erezie, pentru ca e un pacat imens contra aproapelui sa il acuzi de erezie si nu justifici acuza. Eu te asigur ca nu ai dobandit deloc pacea daca apelezi la astfel de artificii. Asta pentru ca pacea de care vorbesti nu se manifesta musai in exterior. Dar de la cineva ajuns la „varsta maturitati duhovnicesti” te-ai astepta sa mearga mult mai in profunzime, nu sa se opreasca la simple manifestari exterioare. Sau e de vina acelasi pietism asupra caruia te-am avertizat inca din primul comentariu? Sa mai pomenim ca e cam greu sa iti mentii pacea cand terti vin si te acuza de toate alea si nici macar nu vor sa zica de ce?

      Apoi vad ca ai sucit-o: nu ti-a iesit cu facultatea, ai dat-o cu duhovnicul. Deci problema in niciun caz nu e la tine, e ceva clar in neregula cu mine, nu? Nu mai zic ca aberezi si cu ceea ce crezi tu ca se intampla in facultatea de teologie. Nici in manastiri nu mai gasesti astazi sfintenia care era in alte timpuri, iar tu ai impresia ca in facultate sunt numai suflete curate? Aproape ca am ras tavalindu-ma vazand cat poate sa abereze omul si cat poate sa creada ca stie ce zice in conditiile in care habar nu are cum e realitatea de fapt.

      In fine, ar fi multe de zis, dar inainte sa te apuci sa imparti „sfaturi duhovnicesti” (pe care nu le-a cerut nimeni) altora mai bine asculta un sfat concret si care reiese nu din ceea ce cred eu despre tine ci efectiv din ceea ce ai postat aici (cum ar fi fost normal sa faci si tu): acuzele de erezie, care sunt cele mai grave, trebuie sa fie intotdeauna JUSTIFICATE teologic. Sfintii Parinti, cand au acuzat pe altii de erezie, au scris tratate intregi in care si-au justificat pozitia (de exemplu, „Tratat despre Intruparea Cuvantului” – Sfantul Atanasie cel Mare scris impotriva arienilor).

      Al doilea sfat important pe care trebuie sa-l retii: invata sa expui ideile in mod coerent. Multe chestii spuse de tine se bat cap in cap, iar despre altele vorbesti efectiv in necunostinta de cauza. Stiind ca tu nu ai facultatea, iar eu am facut-o, intelept era sa incerci sa nu iti dai cu parerea despre ce crezi tu ca se gaseste in facultati. Cum pot eu sa cred in restul cuvintelor tale, cand tu incerci sa ma contrazici cu niste chestii pe care eu efectiv le-am trait, iar tu nu? Cu astfel de moduri de a pune problema nu vei convinge absolut pe nimeni si nu e greu sa iti dai seama de asta.

      Al treilea sfat: las-o mai moale cu parintele Cleopa si incearca mai bine Parintii Bisericii. Parintele Cleopa s-a pronuntat si in destule probleme care il depaseau si in mod inevitabil a spus niste chestii care trebuie evitate. Dar pentru ca a devenit un idol pentru multi, brusc s-au sfintit si sfaturile neteologice ale sale. Poti sa incepi cu marii Parinti Capadocieni, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Gura de Aur, Parintii Apostolici, sfintii din epoca palamita s.a.m.d. Nu de alta, dar multe idei gresite le vei indrepta cu Sfintii Parinti.

      • kalinikos zice:

        „Mai Andrei, dar tu nu intelegi acum. Ai sa intelegi poate intr-o zi, cand ai sa ajungi la inaltimea mea. Dar acum nu. Desi la facultatea de teologie se face teologie, tu ai facut altceva acolo. Nu ti-ai gasit un duhovnic, deci nu ai facut teologia si nu ai inteles-o asa cum am inteles-o eu, fiindca asta se intelege doar de catre anumiti alesi, si doar in anumite conditii. Eu iti spun acum fiindca ma doare, dar tu nu intelegi, nici acum, nici maine, nici in veci, fiindca iti trebuie altceva si fiindca nu ai duhovnic.”

        Frate „Pacatos”, putina smerenie chiar nu strica, din cand in cand. In special cand vrei sa inveti pe altii, despre care stii sigur ca nu au ‘altceva’-ul acela pe care-l ai tu, si care te ajuta sa intelegi ortodoxia. Coboara-te deci, din locurile inalte prin care te invarti, si arata-ne si noua, ca unora mai prosti ca tine, in ce consta acel „altceva”. Nu de alta, dar sa ne luminam si sa intelegem si noi ortodoxia, asa cum ai inteles-o fratia ta.

        Andrei, iertare, dar nu m-am putut abtine…

      • Andrei zice:

        Iertare? Chiar e un comentariu necesar asta, ca poate din „gura a doi sau trei martori” se convinge si fratele „pacatos” ca are niste probleme, cel putin in a se face inteles (asta ca sa fiu eu mai indulgent). Cu toata indulgeta insa, e o regula de minim respect sa iti justifici afirmatiile (mai ales cand sunt atat de grave). Mustrarea nesustinuta de argumente se transforma in jignire, iar jignirea gratuita e un pacat „vrednic de gheena focului”.

        Si e foarte buna si observatia ta in legatura cu lipsa smereniei. E interesant ca pseudonimul cu care comenteaza vrea sa exprime smerenie, dar asemenea mandrie (asa cum reiese din comentarii) nu am mai vazut de mult timp. Numai din considerentul ca domul pacatos stie apriori ce am facut eu si cum am facut si ce se intampla prin facultate (desi el nu a facut-o, iar eu da) si ne putem da seama ca are senzatia ca a ajuns la un nivel la care citeste si inimile. Smerenia oricum nu o am nici eu, dar macar fac tot posibilul sa ma abtin de la acuze nejustificate.

      • Andrei, Kalinikos, începusem şi eu ieri un comentariu în ideea asta, dar l-am lăsat deoparte. Acum totuşi l-am regăsit (sunt una din acele persoane care nu întotdeauna îşi opresc laptopul seara) şi îl ofer umanităţii spre contemplare:

        Am recitit un pic mai atent, dar tot n-am reuşit să înţeleg care e problema „păcătosului” cu acest articol sau, posibil, cu tot acest blog (?)

        Dar, oricare ar fi problema, din punctul de vedere al „păcătosului”, soluţia e simplă şi evidentă: trebuie să-ţi schimbi radical viaţa. Cum? De ce? Mai întrebi? Asta e, la fel de evident, din cauză că părintele Cleopa nu este suficient de prezent în viaţa ta, pentru că altfel, părintele Cleopa ţi-ar fi răspuns la toate întrebările încă înainte de a le formula! (Adepţii părintelui Cleopa nu au niciodată întrebări, ci numai certitudini, după cum s-a constatat empiric inclusiv în comentariile acestui blog.)

        –-

        Ce-i drept, am făcut unele presupuneri în comentariul meu, cum ar fi acela că „păcătosul” este un fan al părintelui Cleopa, un aşa-numit „cleopist”, precum şi nişte generalizări cu privire la comportamentul „cleopiştilor”. Înţeleg de ce face atâta lume chestia asta: te face să te simţi deştept, înţelept, profund, şi unic deţinător al unor adevăruri duhovniceşti pe care trebuie neapărat să le împărtăşeşti lumii, ca să nu se piardă. Ce s-ar fi făcut Andrei dacă „păcătosul” nu ar fi fost aici ca să-i dea acele sfaturi? Viaţa lui (posibil şi mântuirea!) s-ar fi putut irosi, lipsită de sens! Dar astfel, el poate să-şi împărtăşească înţelepciunea lui Andrei şi tuturor comentatorilor, care astfel inspiraţi îşi vor alege de acum înainte numai pseudonime smerite ca „nevrednicul/nevrednica”, „netrebnicul/netrebnica”, „întinatul/întinata”, „spurcatul/spurcata”, „necuratul/necurata” etc. (E adevărat că Sf. Ignatie Briancianinov, ca să numesc doar pe un singur autor, avertizează contra afişării smereniei, dar ce ştie el? Doar a trăit înaintea erei internetului. Azi trebui să anunţi că eşti un păcătos smerit, altfel lumea te poate lua drept vreun trufaş oarecare.)

        Ok, cred că e de-ajuns…

        O mică notă bibliografică: epitetele le-am luat din rugăciunile de pregătire pentru împărtăşanie.

      • Andrei zice:

        Adepţii părintelui Cleopa nu au niciodată întrebări, ci numai certitudini, după cum s-a constatat empiric inclusiv în comentariile acestui blog

        Extrem de bine zis si da, este o constatare empirica. Dar cel mai important este ca intr-adevar, ei au doar certitudini si nu stiu daca a observat cineva, dar ei mereu sunt acolo sa te agaseze cu „sfatuirile duhovnicesti” chiar daca nu au nicio noima, mai ales intr-un context (ca cel de fata). Ideea este sa-ti dea cu ceva intelepciune din asta de taraba peste fata si sa-ti arate ca oricat ai citi, orice ai face, tot un prost esti fata de parintele Cleopa si de cleopisti.

      • kalinikos zice:

        Ana,
        ai uitat „curvarul/curva”. E drept, in versiunile mai noi a fost inlocuit cu „desfranatul/desfranata” (de parca ar fi acelasi lucru).

  6. Andrei zice:

    @ Simona,

    Nu stiu cum de ai tras concluzia ca tot noi suntem aroganti, tinand cont ca nu noi tabaram peste altii spunand-le ca sunt eretici si neajunsi la masura desavarsirii cleopistilor. Desigur ca e cam greu sa mentii o linie calma cand ai de-a face toata ziua cu simone si pacatosi, dar cum sa intelegeti voi, desavarsitii, treburile astea? Cu voi omul trebuie sa fie ireprosabil in exterior, ca doar si voi sunteti sfinti, nu?

    Si tot nu inteleg, Simona…ce tot mai cauti p-aici? Daca ar fi dupa cum spui tu, suntem cei mai mari nenorociti ever! Inseamna ca ceea ce spui tu fie sunt aberatii, fie esti masochista fatuca draga, daca persisti in a vrea sa discuti cu niste oameni de doi lei ca noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s