Pentru a purta un dialog cu ereticii, e necesar sa te si rogi cu ei?

Sau ce trebuie luat in calcul in asteptarea saptamanii de spurcaciune ecumenica (18-25 ianuarie)

Majoritatea ierarhilor pseudo-ortodocsi, apologeti ai ecumenismului, ne vorbesc despre unitatea „crestinilor” si pacea intre confesiuni. In acest scop se va desfasura si saptamana de rugaciune pentru unitatea „crestinilor” si buna-intelgere intre ei.

In primul rand, aceasta apologie a pacii si unitatii ma face sa-mi pun urmatoarea intrebare. Daca esti impotriva ecumenismului, nu vrei pace si intelegere? Problema, asa cum e pusa de ecumenisti are exact acest inteles. Sarmanii de ei vor o lume mai buna, mai pasnica, si noi, „talibanii” anti-ecumenisti nu facem decat sa adancim mai tare prapastia cascata intre ortodocsi si eretici. Vorbele lor mieroase despre dragoste si iubire, accentueaza mai tare in constiinta bietilor crestini (si-asa debusolati) ideea ca asa se implineste porunca evanghelica a iubirii, si astfel, acesti crestini debusolati ajung sa trateze anti-ecumensitii ca pe niste anarhisti, dizidenti, niste rebeli asemenea rebelilor musulmani (de unde si eterna comparatie intre ortodocsii traditionalisti si talibani) etc.

Din punct de vedere ortodox, adevarata iubire este desavarsirea legaturii de credinta. Pentru a ajunge la iubire, unitatea trebuie realizata prin marturisirea aceluiasi Crez de catre toti crestinii, Crez care in mod evident trebuie sa fie la randul sau cel adevarat, cel in care marturisim adevaratele dogme revelate de Dumnezeu, si apoi prin aceasta legatura a credintei adevarate, marturisita in cadrul Bisericii cea Una, Trupul lui Hristos, crestinii se pot desavarsi prin iubire. La asta se refera si Sfantul Apostol Pavel cand spune: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Cor, 13:13). Iubirea e cea mai mare deoarece ea desavarseste, indumnezeieste pe cel care prin credinta si nadejde se face madular al Bisericii. Deci dragostea are nevoie de adevar pentru a fi dragoste, caci in acelasi capitol, corifeul apostolilor zice ca „dragostea se bucura de adevar” (13:6).

Deci cei care se opun ecumenismului nu se opun ca nu-i „iubesc” pe cei de alte „confesiuni”, ci pur si simplu se opun unei false iubiri, plina de fatarnicie care nu duce la Hristos ci la antihrist. Adevarata iubire presupune dorinta ca cel aflat in intuneric sa vina la lumina si sa-l slaveasca pe Dumnezeu dupa adevar (cf. Ioan 4:24). Dumnezeu vrea „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim, 2:4). Conform acestei marturii a Scripturii Dumnezeul care „este iubire” (I Ioan 4:8) vrea ca oamenii sa cunoasca adevarul si prin asta sa se mantuiasca. Oare nu ar trebui cu totii sa ne dorim asta, dat fiind ca scopul nostru este sa ajungem la asemanarea cu Dumnezeu?

Rugaciunile in comun, prin care ierarhii nostri dau marturie ca ereziile sunt si ele adevaruri, aduc paguba nu numai acestora, ci si ereticilor. Astfel acesti ierarhi se fac sminteala si propriilor credinciosi, dar si ereticilor. Fatarnicia cu care acestia si adeptii lor ii acuza apoi pe ortodocsii tradionalisti arata si mai clar „ortodoxia” acestora. Partasia cu ereticii e interzisa de Scriptura (Ps 1:1, Ps 140:4-5, Mt. 18:17, Tit 3:10, II Ioan 1:10-11 s.a.m.d.) dar si de canoanele apostolice si ale Sfintilor Parinti in acord cu Scriptura (45, 65 ap, 9, 33 Laodic. etc). Incalcarea acestor prevederi scripturistice si patristice denota iubire? Faptul ca anti-ecumenistii vor sa le respecte denota ura? Dumnezeu uraste daca a poruncit sa nu avem partasie cu ereticii? Iata pana unde duce fatarnicia ecumenistilor…

14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

Dar Mantuitorul ne-a avertizat (Matei, cap 7):

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

Oare ecumenistii nu fac exact asta? Vin in haine de oi (blandete, toleranta), dar defapt sunt lupi rapitori (prin erezii)? Nu intamplator Hristos a spus exact de aceste „haine de oi”. A spus-o tocmai ca nu cumva sa ne insele cineva prin aspectul cucernic si vorbele frumoase care contravin insa invataturii Bisericii. Multi insa pica exact in aceasta inselare. Aud vorbindu-se de „dragoste”, „fratietate” si fara a cerceta daca si invatatura de credinta e adevarata, cad in plasele ereziei. Iata si importanta dogmelor si canoanelor atat de hulite de catre ecumenisti (pentru ca ii incurca in manifestarile lor eretice)! Fara aceste „busole” cu siguranta nu am fi putut sa stim incotro sa o luam, nu puteam face diferenta intre drumul corect si cel gresit. Tocmai prin filtrul dogmelor si al canoanelor Bisericii putem vedea care este dragostea adevarata si care este „dragostea” mincinoasa. Si aici inca o data vedem legatura indestructibila dintre adevar si iubire in cadrul Bisericii. Pur si simplu adevarul dogmatic este inerent iubirii, doar asa putem vorbi de Adevarata Biserica. Mantuitorul mai zice: „iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18:18). Oare in saptamana de rugaciune ecumenica ce ne asteapta, ierarhii asculta de Biserca aceea care a randuit prin canoane sa nu ne rugam impreuna cu ereticii?

Hristos ne arata limpede modelul unitatii crestine:

14. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Mantuitorul zice clar ca sfintirea se poate face DOAR in adevar. Si mai adauga sa fim una in adevar. Iar cand zice „in Noi sa fie una” deja e foarte clar ca unitatea intre oameni deriva din unitatea fiecaruia cu Dumnezeu. Si unitatea cu Dumnezeu nu exista daca ea nu este in adevar, in cadrul Bisericii.

Hristos ne da si modelul unitatii Treimice. Tot ce gandeste Tatal, gandeste si Fiul la fel si Sfantul Duh. Asa trebuie sa fie si unitatea ecleziala a crestinilor. Toti trebuie sa gandeasca la fel, dupa cum ne arata si Sfantul Pavel:

„Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere.” (I Cor. 1:10). Deci e foarte clar ce inseamna unitatea asa cum ne comunica Evanghelia. Ce spune Sfantul Apostol Pavel e fix opusul a ceea ce ne invata „unitatea in diversitate” masonico-ecumenista.

Sfintii Parinti nu au interzis niciodata dialogul. In schimb au interzis total rugaciunea si slujirile cu ereticii. Dar nu au facut asta din „talibanism” ci tot din iubire pentru eretici. Daca erezia lor va fi mustrata, daca vei spune ereticului ca un hristos deformat prin erezii, nu e Hristosul adevarat si automat rugaciunea comuna nu se duce spre „acelasi dumnezeu” (o alta lozinca ecumenista), exista sanse foarte mari ca acesta sa se intoarca (daca are deschidere spre adevar binenteles). Acum din pacate, intr-o lume secularizata, atee si globalizata, e foarte greu sa mai convingi pe cineva. Tocmai pentru ca oamenii mai degraba imbratiseaza basmele masonice, si inghit bomboanele otravitoare ale ereticilor, pentru ca sunt ambalate in „pace” si „iubire”, decat sa caute adevarata pace si unitate in Dumnezeu. Legatura adevar-dragoste-unitate a aratat-o perfect Sfantul Apostol Pavel. O data cand a zis (Efeseni4:5):

Este un Domn, o credinţă, un botez,

Dar mai ales aici (in acelasi capitol):

11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.

Doar tinand „adevarul in iubire” putem creste in Biserica lui Hristos. Unde nu e adevar, nu e Biserica. Unde nu sunt acestea doua, nu exista nici iubire, ci doar un sentiment patimas pe care unii il confunda cu iubirea ecleziala a lui Hristos.

Amin.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Erezii, Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pentru a purta un dialog cu ereticii, e necesar sa te si rogi cu ei?

  1. Pingback: Din seria Patriarhia Romana versus Ortodoxia: Preotul profesor dr. Ioan Sauca Noul secretar general asociat al Consiliului Mondial al Bisericilor | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  2. Pingback: Pe cand rupem comuniunea cu ereziarhii ecumenisti? | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  3. preot-duhovnic zice:

    Reblogged this on preot-duhovnic.

  4. Pingback: Fundamentalismul ecumenist | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s