Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti, preferand miturile moderne.

Am gasit un comentariu interesant la articolul  Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos Secularizarea teologiei ecleziale: Eliminarea ecteniei catehumenilor și rostirea cu voce tare a rugăciunilor tainice al teologului Marian Maricaru.

Este vorba despre deasa impartasire. Si cum e normal, daca parintele Cleopa a zis ca trebuie sa ne impartasim la 40 de zile, atunci si „ortodocsii” care se opun Traditiei zic la fel.

Iata ce zice teologul Marian Maricaru:

Eu (M.M.) nu am urmărit îndeaproape dezbaterile (preferând să citesc în continuare ce spun înșiși Părinții și izvoarele vechi, unele și traduse în română, dar de prea puțini citite), însă, din puținul văzut pot spune că:

Oare nu ar trebui să ia unii ca aceștia ad litteram și pe Sf. Simeon Noul Teolog, când spune că nu poți fi preot până nu ai văzut Lumina Necreată? Absolutizăm zisele unui sfânt, dar ne dăm cu ele peste picioare? Duhovnicii noștri au ajuns la vederea Luminii Sfânte și apoi au fost hirotoniți? Câți dintre ei? Să fim sinceri!

Cităm trunchiat numai ce vrem noi, culmea, de la oameni cunoscuți pentru poziții care nu ne susțin opiniile? Scoatem din context, fără să ducem la capăt consecințele tipului de erminie pe care îl aplicăm, apoi amestecăm bine ce a zis unul și altul, și scoatem de aici o întreagă „teologie”? Ca să justificăm ce? Opinii tocmai anti-patristice, de multe ori preluate direct din Catehismul Catolic al lui Petru Canisius (compus în timpul contra-reformei) – de genul celor care cer împărtășirea de patru ori pe an, în cele patru posturi sau altele (când, de fapt, mulți, probabil, nu se împărtășeau deloc și de aceea li se impunea acest minimum, și nu invers)? Apoi ne închipuim că suntem tradiționaliști ortodocși?

Cam ca aceia care vor să apere Ortodoxia și icoana, dar ies la procesiuni cu tablouri religioase papistașe cu reprezentări eretice cu moșul cu barbă drept Dumnezeu Tatăl, deși Sinodul VII Ecumenic nu este de acord cu reprezentarea Tatălui, sau cu tablouri religioase ce reprezintă erezia Filioque („Tatăl” în chip de moș, Fiul, iar între Ei pe orizontală, deci în sens intra-Trinitar și nu iconomic [!!!], Duhul în chip de porumbel – deși sunt sinoade care au interzis clar aceste reprezentări). Dacă le spui ceva se și mânie pe tine cu o mânie „sfântă”. În schimb, dacă nu gândești exact ca ei (adesea greșit), se cheamă că ești eretic sau ticălos. De ce? Pentru că așa au văzut ei că a făcut și nu știu ce duhovnic la care țin el. Obsesia infailibilității unui om… Pe care, dacă l-ai fi întrebat și i-ai fi explicat ce este greșit, ți-ar fi dat, culmea, dreptate!

Cei care nu înțeleg problema împărtășirii continue să ia în calcul că s-a ținut Sf. Sinod la Constantinopol imediat după moartea Sf. Nicodim Aghioritul, sinod care i-a dat întru totul dreptate. Deci, aceștia, se luptă și cu hotărârile cât se poate de explicite și neschimbate ale unui sinod care spune negru pe alb că mirenii se pot împărtăși în fiecare Duminică și sărbătoare (și că duhovnici pot da această binecuvântare), așa cum arată canoanele apostolice.

Să nu uităm că la acea vreme și noi eram supuși acelui Sinod (și toate teritoriile aflate sub stăpânire sau influență turcească) și că deciziile lui ne priveau și ne privesc direct și pe noi – dacă vrem să ne luăm în serios Ortodoxia. Există izvoare istorice care arată că se plângeau arhiereii din alte locuri veniți în Tările Române (în vizite irenice sau refugiați) de decăderea morală, superstițiile, neînțelegerea vieții liturgice și ne-participarea euharistică găsită aici (adică la Sud de Carpați) în popor în acele secole. Trist, dar adevărat. Și cu toate acestea, au existat și atâția sfinți monahi retrași prin păduri și munți. Și mireni evlavioși. Și Sf. Antim Ivireanul a fost unul dintre cei care s-au luptat cu decadența de la noi. Până la urmă a fost dat jos de conspiratorii locali. Deci, nu putem „canoniza” (ori-)ce s-a făcut la noi în secolele trecute, ci trebuie să privim la Tradiția ortodoxă veche și de pretutindeni. Desigur, există și lucruri care s-au păstrat la noi mai bine decât în alte locuri. Dar aici trebui discernământ. Iar discernământul vine și din cercetarea izvoarelor vechi, la care să raportăm obiceiurile locale. Și aceast presupune muncă, „nevoință cărturărească” – după o expresie din Proloage (viețile Sf. Ioan Damaschin și Cosma al Maiumei).

Sf. Ioan din Kronstadt era și el în greșeală, înșelat? Și Sinodul BO Ruse care l-a susținut, i-a dat binecuvântare, apoi l-a canonizat? Să iasă și să spună pe față cei ce propovăduiesc împărtășirea doar la patruzeci de zile! Să facă un memoriu către Sinodul B.O. Ru. împotriva canonizării sale! Să-i ardă icoanele și cărțile traduse din abundență și la noi, și să nu-l mai pomenească la slujbe. Nu?

Iar, despre problema neo-rascolnicismului de la noi aș dezvolta altă dată. Înțelegeți la ce mă refer…

Binecuvântați și iertați de am greșit ceva, căci greu este a nu greși în cuvânt! Dar rău este a tăcea la vreme de mărturie…

Vezi si :

Ispita “zeificarii” marilor duhovnici.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Erezii, Pietismul in Romania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti, preferand miturile moderne.

  1. oiftime zice:

    Reblogged this on Bine aţi venit… and commented:
    Re-postare a unei re-postări, şi nu degeaba am preferat această formulă. Mă bucur nespus să văd laicatul renăscând, în chip din ce în ce mai evident, din trista cenuşă cu care ne sufocau concepţiile de tip apusean- clericalismul, care pune doar în seama celor hirotoniţi capacitatea de a înţelege, cunoaşte şi propovădui dreapta credinţă. Poate încă şi mai mult mă bucur să văd începutul alungării din mijlocul nostru a falsei tradiţii a îndepărtării de Trupul şi Sângele Domnului pe motive de „evlavie”. O evlavie cu totul ciudată, care învaţă pe om că mai întâi trebuie să se autoperfecţioneze, de capul său (precum în religiile orientale), fără a avea Sfintele Taine, în chip de mare, fără de preţ, ajutor pe calea vieţii în Hristos şi de-abia după aceea să le ia…ca premiu de bună purtare.

    • AndreiD zice:

      Corect dna. Iftime! Este ceva necesar sa ne recuperam Traditia mai ales ca in zilele noastre credinta a devenit o suma de mituri magice in care daca aprindem nu stiu cate lumanari sau incercam cu disperare sa atingem vestmintele preotesti ne „ajuta Dumnezeu”. Sa nu uitam ca asemenea manifestari care sunt in dauna adevaratei trairi ortodoxe au dus si la secularizare, ateism sau debandada care este in biserici creata in special de „babele-teolog”. Asist duminica de duminica la momente triste in care diaconul sta in mijocul Bisericii rugandu-se, iar credinciosilor le pasa mai mult sa intre deranjand pe toata lumea, sa dea o „liturghie” si apoi sa plece acasa. Pe langa alte manifestari in genul pe care sper sa le cuprind intr-un articol cat mai curand.

  2. Pingback: Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti… | Bine aţi venit...

  3. Marius Barbu zice:

    PIDALION 1844 pag 240-241
    Manastirea Petru Voda staret Justin Parvu 2006

    PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL ŞAPTELEA SINOD
    subnota 243 punct 3
    3. Se face cunoscut că Sfintele Icoane de rugăciune şi de miruire nu au trebuinţă. Pentru că şi pe pereţii Bisericii se zugrăvesc, şi în nartice, şi în curţile lor, şi de obşte pe căi, şi pe uşi, şi pe Sfintele Vase; şi nici se miruiesc cândva, nici rugăciuni li se citesc, şi cu toate acestea se cinstesc şi se închină. Pentru asemănarea ce au cu aceia ale cărora sunt. Se cuvine să însemnăm, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugrăvi precum s-a arătat lui Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi papa Grigorie în epistolia cea către Leon Isavrul (foaia 712 a tomului al 2-lea din sinodicale) zice că nu închipuim pe Tatăl Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu-l zugrăvim după dumnezeiască fire; că aceasta cu neputinţă zice, este a se zugrăvi, şi a se închipui firea lui Dumnezeu. Care şi sinodul acesta face, şi toată soborniceasca Biserică, şi nu că nu-l zugrăvea pe el precum s-a arătat proorocului; că de nu l-am zugrăvi pe el nicidecum, pentru ce să zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de bărbaţi tineri, precum s-au arătat lui Avraam? Apoi deşi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui sinod de mulţi oameni şi ecumenic mai mult se protimiseşte decât socoteala unuia. Iar deşi Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de porumb, precum s-a arătat, zicem: Că, de vreme ce un persan cu numele Xenaias, zicea pe lângă altele, că este de minte copilărească a se zugrăvi Sfântul Duh precum s-a arătat în chip de porumb. Iar acest al 7-lea sfânt sinod l-au anatematisit pe el împreună cu ceilalţi luptători de Icoane. Din aceasta se socoteşte că după sinodul acesta trebuie a se zugrăvi în chip de porumb precum s-a arătat. Aceasta adeverează şi însuşi Dositei (faţa 655 din dodecavivlon). Că prea înţeleptul Platon arhiepiscopul Moscovei însemnează la a 2-a din cele 10 porunci în drepslăvitorul său Catehisis, că nu se cuvine cineva a socoti pe o Icoană mai sfântă decât alta, nici să nădăjduiască întru una mai mult decât întru alta. Iar Dositei al Ierusalimului zice, că Sfintele Icoane fac minuni, ori pentru că s-au zugrăvit de vreun sfânt (însă aceasta mulţi nu o primesc), sau pentru altă pricină (poate pentru evlavia închinătorilor), şi pentru dumnezeiasca iconomie; şi că a scobi drepslăvitorii scândurile Sfintelor Icoane, şi a pune în lăuntru părţi din cinstitul Lemn, şi din Sfinte Moaşte, şi a se închina lor împreună şi Icoanelor, aceasta nu se opreşte. Deci cu cutremur se cuvine a ne închina Sfintelor Icoane, şi să credem că darul Dumnezeiesc vine asupra lor, care ne împarte sfinţenie nouă, după Vlastar; şi se cuvine să ne facem vrednici de închinarea Sfintelor Icoane, păzind noi curate cele cinci simţiri, şi aşa să ne închinăm lor. După praxa a 6-a a acestui al 7-lea sinod. Iar câţi au Sfintele Icoane numai spre aducerea aminte, şi nu şi spre a le săruta, sunt jumătate răi şi minciuno-adevăraţi, după aceeaşi a 6-a praxă a sinodului. Pentru şase oarecare pricini se închipuiesc şi se închină Sfintele Icoane: 1. Că împodobesc Bisericile; 2. Că învaţă pe cei ce nu ştiu carte, proorociile proorocilor, nevoinţele cuvioşilor, chinurile mucenicilor, şi patimile şi minunile lui Hristos, după Sfântul Nil, în a patra praxă a acestui sinod; 3. Că aduc aminte celor ştiutori de carte cele ce poate le-au uitat. De unde şi cărţi se zic Icoanele ale înţelepţilor şi ale neînvăţaţilor, precum zice Sfântul Dialog în cartea cea către Secund. 4. Că cresc dorul creştinilor celor ce le privesc. Pentru aceasta a zis sinodul, că cei ce le privesc pe ele se deşteaptă spre pomenirea şi dorirea celor scrişi pe ele. 5. Că îndeamnă pe cei ce le văd spre urmarea faptelor Sfinţilor, după Sfântul Nil, şi după marele Vasilie în oraţia cea către Gordie, şi după acesta al 7-lea sinod. 6. Pentru că îndeamnă pe cei ce le văd a chema cu credinţă şi cu nădejde pe Dumnezeu ca Mântuitor, iar pe Sfinţi ca mijlocitori către Dumnezeu, ca prin solia lor să li se dea toate cererile cele către mântuire. Şi luptători de Icoane (iconomahi) au stătut nu numai cei ce au fost în vremea împăraţilor celor luptători de Icoane, ci şi arienii mai înainte, şi în urmă toţi cei ce slăveau o fire în Hristos, şi acum toţi lutero-calvinii. Din aceste zise se dovedeşte că rău fac latinii, cei ce nu scriu numele Sfinţilor tuturor pe Icoanele lor, căci după cele hotărâte de acest sinod, Icoana, adică chipul, se aseamănă cu acela al căruia este chipul, ci şi se sfinţeşte, atât de la caracter, cât şi de la numele cel închipuit. dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului zice, că se cade a se scrie numele lui Iisus Hristos încă şi pe Crucile cele nezugrăvite, ce se înfig pe la căi, sau pe la uşi, sau şi la alte părţi. Ca de la nume să se cunoască că sunt ale lui Hristos, şi nu ale tâlharilor celor ce s-au răstignit împreună cu Hristos. De nevoie este însă, să adăugăm şi aceasta aici, că cei ce ţin Icoane Sfinte la praznicile oarecăror Sfinţi, şi se poartă cu ele încolo şi încoace, sărind cu necuviinţă ca nişte îndrăciţi, şi spunând ca când cele viitoare, şi arătând lucruri ascunse, şi alte mincinoase proziceri, şi vrăji făcând, aceştia zic, se cuvine prea greu a se canonisi de către arhierei şi duhovnici, pentru că înnoiesc superstiţiile (disidemoniile) elinilor şi ale păgânilor, şi trebuie a se îndrepta cu aspre pedepse de către Sfânta Biserică. Trebuie a şti şi aceasta: că de vreme ce sfântul sinodul acesta la multe locuri zice, că ceea ce arată Scriptura, şi Evanghelia prin graiuri, aceea înfăţişează zugravul prin Icoane; pentru această pricină zugravii trebuie bine a lua aminte, şi a şti mai întâi ce zice Scriptura şi Evanghelia, ca să zugrăvească Icoanele după înţelegerea Sfintei Scripturi. Sau de nu ştiu ei, să întrebe pe cei ce ştiu ca să se înveţe, şi să nu zugrăvească unele în loc de altele, şi de multe ori încă prea necuviincioase şi împotriva Evangheliei. Precum a zugrăvit pe Domnul la înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii copil tânăr, şi fără de barbă învăţând, de vreme ce Domnul atunci era Bărbat desăvârşit după Botez. A zugrăvi pe Apostolul Pavel la înălţare, şi la Pogorârea Duhului Sfânt, de vreme ce el s-a făcut ucenic al lui Hristos după acestea, şi după uciderea cu pietre a lui Ştefan. A zugrăvi Învierea lui Hristos, nu din mormânt ieşind, şi pe ostaşi împrejurul mormântului fiind şi străjuind, şi pe Îngeri pe piatră şezând, precum Că aşa se întăreşte învăţătura Sfinţilor Părinţilor noştri, adică predanisirea soborniceştii Biserici, ceea ce de la marginile pământului până la marginile lui au primit Evanghelia. Şi pe lângă toate acestea, sinodul acesta au dat întru a opta praxă a sa şi acestea 22 de canoane, de nevoie fiind la buna rânduială şi aşezarea Bisericii. Cu care s-au adeverit, împreună şi tot sfântul şi ecumenicul sinodul acesta al 7-lea de sinodul cel ce după acesta s-a adunat în Sfânta Sofia, şi de toţi tâlcuitorii canoanelor. Iar practicalele sinodului acestuia, care în opt lucrări se cuprind, se află în tomul al 2-lea al sinodicalelor, la foaia 719, iar împreună cu practicalele se află, şi osebite epistolii ce se întind către sinodul acesta.

    acuma cine are dreptate cu ” tablouri religioase papistașe cu reprezentări eretice cu moșul cu barbă drept Dumnezeu Tatăl, deși Sinodul VII Ecumenic nu este de acord cu reprezentarea Tatălui ” Maricaru sau Pidalionu?????????

    • AndreiD zice:

      Acela e comentariul Sfantului Nicodim Aghioritul, nu o hotarare sinodala si este deja cunoscut ca aici a gresit. E practic singura greseala a sfantului. Sfintii Parinti au zis ca „cel vechi de zile” care s-a aratat sfantului Daniel e insusi Hristos, nu Tatal.

      Citeste si asta: http://www.crestinortodox.ro/religie/icoana-eretica-120447.html

      • Marius Barbu zice:

        mai raman totusi astea
        Daniil Capitolul 7
        13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
        nu ma refer aici la Cel vechi de zile ca voi ziceti ca e IISus da ce facem cu Fiul Omului Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile?????
        Faptele Sfinţilor Apostoli
        Capitolul 7
        55. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
        56. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!

      • AndreiD zice:

        In Apocalipsa Hristos este atat „Fiul omului” cat si cel vechi de zile: „capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada”. In cantarile din slujba Sfantului Prooroc Daniel spunem ca acesta a vazut „”pre Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, a Căruia dumnezeiască venire, luminat mai înainte o a vestit…”

        Sfântul Hipolit scrie:
        „[…] Cineva ca Fiul Omului […] a înaintat până la Cel vechi de zile [Daniel 7:13]. Prin expresia Cel vechi de zile nu se referă la nimeni altul decât la Domnul Dumnezeul şi Stăpânul a toate, la Domnul Hristos Insuşi, Cel care a învechit zilele fară însă ca El să Se fi învechit sau să fi suferit vreo schimbare de pe urma trecerii timpului.”

        Sfantul Vasile: „„Inchipuie-ţi în cugetul tău icoana ultimului deznodământ al vieţii universale, când Fiul lui Dumnezeu va veni întru mărire cu sfinţii Săi îngeri […]. Adu-ţi aminte de vedenia dumnezeiască a lui Daniel, cum ne înfăţişează el judecata: am privit, zice el, până când au fost aşezate scaune şi S-a aşezat Cel vechi de zile [Daniel 7:9]”

        Si toti Sfintii Parinti marturisesc ca Fiul Omului si Cel vechi de zile e unul si acelasi. Defapt toate teofaniile din vechiul testament au fost infaptuite de Fiul, nu de Dumnezeu-Tatal. Tot Hristos a dat tablele legii de exemplu.

        Pe langa asta, vorbim de un sinod la Moscova (1666), acceptat in toata Ortodoxia. La acel sinod s-a stabilit ca icoana cu Dumnezeu-Tatal ca mos cu barba e eretica si ca „cel vechi de zile”, urmand teologia patristica e insusi Hristos.

      • oiftime zice:

        Slava lui Dumnezeu este lumina necreata, care „iradiaza” din Fiinta Lui, si, spre deosebire de Aceasta, poate fi văzută (nu cu ochii trupești). Așadar, Stefan nu a văzut pe Dumnezeu Tatal ca Fiinta, ceea ce nu se poate, ci a „văzut”, in extaz, in mijlocul muceniciei, slava Lui, care se arată celor care înaintează spre El in moduri semnificative. Nimic contradictoriu cu interdictia (cat se poate de coerenta cu Scriptura) de a reprezenta pe Tatăl in icoane, ba dimpotrivă.

  4. Marius Barbu zice:

    @oiftime pai nici Apostolii nu au vazut fiinta Stapanului IISus si Avraam tot slava a vazut in Treimea in chip de ingeri ,a vedea pe Fiul nu insemna ai vedea fiinta doar slava fiintei
    ,pe mine asta ma nedumereste ” a înaintat până la ” ce semnifica asta da poate nu ar trebui sa iscodesc ca sa nu ma inec 🙂 @AndreiD am sa revin cu Sf Grigorie Palamas ….cu scrierile Sfantului ma refer 🙂

    • AndreiD zice:

      Nu e nimic de iscodit. Fiul Omului si „Cel vechi de zile” sunt una si aceeasi persoana: Hristos. In aceasta vedenie este vorba de intalnirea celor doua firi ale lui Hristos. Dupa cum arata si Apocalipsa. Chiar nu vad de ce tergiversam pe tema asta cand avem doua hotarari sinodale de a nu-L reprezenta pe Tatal in icoane.

      Interesant pe aceasta tema e si articolul d-lui Alexandru Mihaila, profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti:
      http://ziarullumina.ro/theologica/intalnire-ceruri-despre-daniel-713

      „Ceea ce mi se pare însă cel mai interesant, Noul Testament a reţinut exact această interpretare spectaculoasă (R. Timothy McClay, The Use of the Septuagint in New Testament Research, W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge, 2003, pp. 157-158). În Apocalipsă 1 Hristos numit Fiul omului este reprezentat ca bătrân, asemenea Celui vechi de zile. Descrierea lui în Apocalipsă 1:14 („capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada“) coincide cu descrierea Celui vechi de zile din Daniel 7:9 („S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său, curat ca lâna“).

      Cu alte cuvinte nu este o întâlnire dintre Fiul şi Tatăl în ceruri, ci o întâlnire între cele două firi ale Mântuitorului: Fiul Omului -firea omenească, iar Cel Vechi de zile – firea dumnezeiască.”

      • oiftime zice:

        @Marius Barbu
        Atunci, in ce idee ati dat exemplul cu Sf. Stefan? Se vede ca nu v-am inteles bine intentia. Eu am crezut ca va intriga faptul ca acolo de vorbeste despre cum sfantul mucenic a vazut pe Iisus stand la dreapta lui Dumnezeu si ca intelegeti din asta ca Stefan a vazut pe Dumnezeu Tatal, ca pe o Persoana reprezentabila intr-o icoana de genul celor despre care se discuta, aici. De aceea am comentat despre slava lui Dumnezeu, in acord cu textul in cauza.

  5. Pingback: Cazul parintelui Arsenie Boca, sau cum oamenii vor altceva decat pe Hristos | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  6. jad zice:

    Sf Ioan Damschin Dogmatica pag 147 Despre sederea in dreapta Tatalui
    Spunem ca Hristos s’a asezat cu trupul in dreapta lui Dumnezeu si a Tatalui, dar nu vorbim de o dreapta spatiala a Tatalui. Caci cum va avea o dreapta spatiala cel necircumscris? Dreapta si stanga au numai lucrurile circumscrise. Numim dreapta Tatalui slava si cinstea Dumnezeirii, in care Fiul lui Dumnezeu si deofiinta cu Tatal, exista inainte de veci….

  7. ayeaye20 zice:

    Sf Vasile cel Mare Împotriva lui Eunomie pag: 5,174,175

    Am utilizat textul grecesc din colecţia J.P. Migne, Patrologiae Graecae, vol. 29, coloanele 497-768, care păstrează textul integral al celor 5 cărţi. Am consultat şi ediţia critică a lui Bemard Sesboue, Contra Eunome din colecţia Sources Chretiennes, no 299 şi 305, care conţine primele trei cuvinte. Ultimele două cuvinte sunt considerate de către cercetătorii de dată recentă neautentice. Personal nu consider întemeiată această poziţie, bazându-mă mai ales pe faptul că atât Sf. Grigorie Palama, cât şi alţi autori sfinţi din vechime citează şi din aceste două cărţi din urmă. Cuvintele 4 şi 5 sunt dezbateri ale unori citate biblice, pe când primele trei sunt apologii care răstoarnă sub formă de întrebare şi răspuns afirmaţiile lui Eunomie.
    Cum că nici o vedere şi nici o inspiraţie de sus nu se face în lipsa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Isaia proorocul a zis: „Am văzut pe Domnul Savaot şezând pe scaun şi ridicat, şi serafimi stăteau in jurul Lui, cu şase aripi la unul”. Si după puţin zice: „Şi a zis Domnul către mine: Mergi şi zi poporului acesta: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, privind, veţi privi şi nu veţi vedea. Căci s-a învârtoşat inima poporului acesta”(Is. 6:2,9) şi
    cele ce urmează. Deci, pe cât se pare, Tatăl cel peste toate este Cel ce a fost văzut şi S-a arătat proorocului după această afirmaţie şi după urmarea scrierii prooroceşti. Fiul tunetului, care strigă cu putere şi vorbeşte mai înfricoşător ca tunetul, care a zis nu că „nu
    era”, ci „era Cuvântul”, a zis că Cel ce a fost văzut şi S-a arătat proorocului era Fiul. Căci zice în scrierea sa: „Pentru aceasta n-au putut iudeii. Să creadă în Iisus, pentru că a zis Isaia despre ei: Au orbit ochii lor şi s-a invârtoşat inima lor pentru ca să nu vadă cu ochii şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să-i vindec.Acestea le-a zis Isaia când a văzut slava Lui”(In. 12:39- 41). Iar Pavel a declarat că vedenia şi vestirea sunt de la Duhul, spunând: „Bine a zis Duhul Sfânt prin proorocul Isaia către părinţii voştri: Cu auzul aţi auzit şi n-aţi priceput; şi; privind, aţi privit şi nu aţi văzut; căci s-a învârtoşat inima poporului acesta”(FA 28:25- 27).
    ========= Proorocul introduce faţa Tatălui, evanghelistul pe a Fiului, iar Pavel pe a Duhului, numind ei în comun pe Cel ce a fost văzut Unul Domnul Savaot. Se împarte la ei cuvântul pentru Ipostas, rămânând neîmpărţită la ei cugetarea despre Unul Dumnezeu

    • AndreiD zice:

      Normal ca nici-o teofanie nu s-a petrecut fara impreuna-lucrarea tuturor Persoanelor Sfintei Treimi. Dar Cel care S-a aratat si a comunicat a fost Dumnezeu-Cuvantul. In absolut toate teofaniile, nu doar in cea a profetului Daniel.

      • ayeaye20 zice:

        http://www.biblia-bartolomeu.ro/index-C.php?id=VT-Dn-07
        „Cel-Vechi-de-Zile“ (expresie proprie lui Daniel): „Cel-Veşnic“, a cărui vârstă nu se poate socoti; în iconografia creştină: Dumnezeu-Tatăl. T. M.: „un Bătrân“

      • AndreiD zice:

        Mai sus am dat doua citate din Sfintii Parinti, dar si doua link-uri catre articole pe care le consider suficient de clare. Exista si icoana ortodoxa, Iisus Hristos „Cel vechi de zile” cum e aceasta: http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2011/12/christ-ancient-of-days-bizant.jpg

        Si in cantarile Bisericii spunem: „Pre Cel ce sade pe scaun şi de îngeri era înconjurat ai văzut, Daniele, vrednicule de minune; pre Cel necuprins, Carele este Judecător drept, proroace minunate; şi spăimântându-te de acea înfricoşată şi groaznică vedenie, ai însemnat tuturor cele ce erau să fie după aceea, scriind a Doua Venire a Dumnezeului nostru, Celui ce S-a întrupat” (Vezi slujba Sfantului Daniel).

        Voi reveni in limita timpului (sper cat mai repede) si cu ceea ce spune Sf. Nectarie de Eghina pe aceasta tema. Dar pun aici un paragraf: „..Dumnezeul cel dezvaluit in Vechiul Testament cu numele de Iehova, „Cel ce este”, este a doua Persoana a Sfintei Treimi: Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal…” (Sfantul Nectarie al Pentapolei, Hristologia, Editura Iona, p. 83).

        Din acest consens al Parintilor si cu cele doua articole specificate de mai sus, consider ca este destul de clar ca vedenia Sfantului Daniel inseamna intalnirea celor doua firi ale Mantuitorului, mai ales ca descrierea pe care o face sfantul este identica cu cea din Apocalipsa.

        Ceea ce ati pus dvs. este o nota de subsol (nu un argument teologic) care este in evidenta contradictie cu teologia ortodoxa, deci este gresita. Ce sa credem? O nota de subsol sau ce ne spun Sfintii Vasile cel Mare, Hipolit, Iustin Martirul, Nectarie s.a.m.d. si teologi precum dl. Alexandru Mihaila, pr. Patric Ranson, Ioannis Romanidis s.a.md. ?

  8. ayeaye20 zice:

    Filocalie 3 pag 111 Sf Maxim Marturisitorul
    Intrebarea 28
    Către cine a spus Dumnezeu : „Veniţi să ne coborîm şi să amestecăm limbile lor?”

    Răspuns : Sf. Scriptură închipuieşte pe Dumnezeu după dispoziţia aflătoare în cei cărora
    le poartă de grijă (1). Astfel e numit şi leu şi urs şi pardos şi panteră şi om şi bou şi oaie şi
    soare şi stea şi foc şi duh şi alte lucruri nenumărate, Dumnezeu nefiind nici una din acestea,
    dar fiind cugetat potrivit cu forţa şi cu însuşirea pe care o reprezintă fiecare din acestea.
    Arătîndu-se de pildă lui Avraam, care era desăvârşit în cunoştinţă, Dumnezeul – a învăţat că în raţiunea unităţii se cuprinde raţiunea imaterială a Treimii. Aceasta pentru faptul că Avraam ieşise cu mintea total din materie şi din formele ei.
    ======= De aceea i s-a arătat ca trei şi i-a vorbit ca unul.
    =======Iar lui Lot, care nu-şi curăţise încă mintea de compoziţia corpurilor alcătuite din materie şi formă, şi credea că Dumnezeu este numai Făcătorul lumii văzute, i s-a descoperit în chip de doime, nu de treime, indicând prin formele în care s-a îmbrăcat, că mintea pe care voieşte să o înveţe încă n-a ieşit din materie şi formă. Astfel,dacă ai pătrunde cu pricepere raţiunile fiecărui loc în care Scriptura înfăţişează în chip felurit pe
    Dumnezeu, ai afla drept cauză a schimbării continue a înfăţişărilor Lui, dispoziţia celor cărora le poartă de grijă. In cazul de faţă cei ce zideau turnul, porniseră mai înainte din ţara
    de la răsărit a luminii,adică de la cunoştinţa unică şi adevărată despre Dumnezeu, şi
    veniseră în pământul Senaar,care se tălmăceşte „dinţii blestemaţi”,
    ======= căzând în tot felul de păreri despre dumnezeire. Aici adunînd toate părerile, ca pe nişte cărămizi,se apucaseră să zidească, asemenea unui turn,necredinţa politeistă. Din această pricină pe drept cuvânt Dumnezeu, care risipeşte unitatea conglăsuirii păcătoase a oamenilor rătăciţi, se numeşte aici pe Sine plural, după dispoziţia lor, care era împărţită şi împrăştiată în nesfârşite păreri. Prin aceasta arată că, fiind unul, în ei s-a împărţit în mulţi. Aceasta o arată şi în cazul lui Adam, zicând : „Iată Adam s-a făcut ca unul din noi”.Aşadar potrivit cu starea de fiecare dată a omului, Dumnezeu e înfăţişat de Scriptură sau la plural sau ca unitate. Iar la întrebarea,cu cine stă de vorbă Dumnezeu, se poate răspunde că este obiceiul Scripturii să înfăţişeze sfaturile negrăite şi ascunse ale lui Dumnezeu în chip trupesc, ca noi să putem înţelege cele dumnezeieşti cu ajutorul cuvintelor şi glasurilor care ne sunt familiare, căci în sine Dumnezeu este Minte necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă necuprinsă ; El nici nu grăieşte, nici nu se lasă grăit, fiind însăşi Cuvântul şi însăşi după fiinţă. Dacă vom înţelege astfel graiurile dumnezeieştilor Scripturi nu ne vom poticni în nici un cuvânt din cele scrise, pe motiv de întunecime. Dar cineva ar putea spune că în nici un caz numărul plural în legătură cu Dumnezeu nu se află în Scriptură într-un sens ireproşabil. Şi spre întărirea părerii sale ar putea aduce cuvântul : ” Şi a zis Dumnezeu : „Să facem” pe om după chipul şi asemănarea noastră ” (Facere 1,26),declarând că prin acest cuvânt nu putem să înţelegem că Scriptura introduce ideea politeistă. La aceasta răspundem : Când Sfânta Scriptură vorbeşte de Dumnezeu la plural, adresându-se în chip evlavios celor evlavioşi, o face pentru a indica cele trei ipostasuri ; ea înfăţişează adică în chip tainic modul existenţei Treimii atotsfinte,fără de început şi de o fiiinţă, dat fiind că atotslăvita, închinată şi atotlăudata Treime a ipostasurilor este cea mai deplină unitate după fiinţă. Căci Dumnezeul nostru este unitate în Treime şi Treime în unitate.
    ======= Când însă vorbeşte despre Dumnezeu la plural către cei necredincioşi, osândeşte falsa idee despre dumnezeirea acestora, căci aceştia socotesc că deosebirea caracteristicilor personale este fiinţială, nu ipostatică. Iar gândind astfel dumnezeirea, a vădit că susţin rătăcirea politeistă(2). Iar dacă nu-i vom convinge spunând aceasta, vom face pe placul Duhului şi a celor ce iubesc pe Duhul, ocolind vrajba şi înţelegând Sf.Scriptură în acord cu dânşii. Vom zice deci şi noi că ea înfăţişează pe Preasfânta Treime, „Să facem pe om” (căci existenţa celor create este opera Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânf), alteori ca răsplătitoare a celor ce vieţuiesc întru evlavie ascultând de legile ei, sau ca providenţiatoarea celor ce au primit existenţa de la ea, precum s-a arătat lui Avraam ca trei şi i-a vorbit ca unul, şi alteori ca pedepsitoare, sau ca judecătoare a celor ce au călcat legile firii, ca atunci când zice: „Coborându-ne să amestecăm limbile lor”. Căci Treimea cea sfântă şi de o fiinţă nu a creat numai făpturile, ci le şi susţine şi împarte fiecăreia darurile Sale după vrednicie. Pentru că fiind ea un singur Dumnezeu, creator după fire, este şi providenţiatoarea şi judecă toarea celor făcuţi de ea.Căci precum este comun Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt a crea, tot aşa le este comun şi a judeca şi providenţia cele create.

    Scolii
    ======1.Fiecăruia,zice, se arată Dumnezeu după părerea ce şi-o face despre El. Celor ce au trecut cu dorinţa inimii dincolo de compoziţia corpurilor materiale şi şi-au armonizat puterile sufletului într-o unică şi constantă mişcare neîntreruptă în jurul lui Dumnezeu, li se înfăţişează Treimea ca unitate, ca să le arate existenţa ei să-i înveţe în chip tainic modul existenţei ei. ======Iar celor ce îşi mişcă dorinţa numai în jurul afecţiunii faţă de cele trupeşti şi îşi au puterile sufletului dezbinate între ele, =====li se arată Dumnezeu nu cum este El, ci cum sunt ei, vădindu-i că au rămas cu amândouă mâinile prinse de dualitatea noastră, în temeiul căreia lumea trupească e, alcătuită din materie şi formă .
    2.Cel ce zice că deosebirea caracteristicilor personale la Dumnezeu este fiinţială, nu ipostatică, nu este monoteist, ci politeist, întrucât susţine că Dumnezeu primeşte prin aceste caracteristice un număr de fiinţe şi nu de ipostasuri.

  9. ayeaye20 zice:

    Omilia V – Despre necunoasterea lui Dumnezeu

    =======„Iisus a răspuns şi a zis: Căci nimeni nu l-a văzut pe Tatăl în afara celui care este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl” (Ioan, 6,46).
    =============„Vedere” înseamnă şi aici „cunoaştere”.
    Nu a spus doar că „Nimeni nu l-a văzut pe Tatăl” şi apoi să fi tăcut; dimpotrivă, pentru ca nimeni să nu creadă că s-a spus aceasta numai referitor la oameni, dorind, în schimb, să arate că nici îngerii, nici arhan-ghelii şi nici puterile de sus nu se găsesc în altă situaţie, a făcut acest lucru limpede printr-o adăugire. Astfel, după ce a spus „căci nimeni nu

    l-a văzut vreodată pe Tatăl”, a adăugat: „în afara celui care este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl”. Căci, dacă ar fi spus doar atât, „nimeni”, probabil că mulţi dintre cei ce ascultau cuvântul ar fi socotit că se spune aceasta numai despre firea noastră, însă, acum, când, după ce se spune „nimeni” se adaugă „în afară de Fiul”, prin această dezvoltare întreaga creaţie a fost separată de Cel Unul-Născut. „Aşadar – s-ar putea să se spună – este exclus şi Duhul Sfânt?” Nicidecum, căci nici acesta nu face parte dintre fiinţele create, iar prin cuvântul „nimeni” se stabileşte întotdeauna o deosebire numai faţă de creatură. Aşa cum, de fiecare dată când s-ar vorbi despre Tatăl, nu ar fi exclus nici Fiul, [tot astfel] când se vorbeşte despre Fiul, nu este lăsat deoparte Duhul.
    Şi, pentru a face clar de acum înainte că prin folosirea cuvântului „nimeni” nu se urmăreşte excluderea Duhului, ci se vorbeşte despre excluderea creaturii de la o asemenea cunoaştere, despre care se afirmă că îi aparţine numai Fiului, să ascultăm ce spune Pavel când li se adresează corintenilor. Ce spune, aşadar?

    „Căci cine le cunoaşte pe cele ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu” (I Cor. 2,11).
    Prin urmare, întocmai cum aici, rostindu-se cuvântul „nimeni”, nu este lăsat deoparte Fiul, la fel, când este folosit în privinţa Fiului, nu este exclus Duhul Sfânt De unde reiese clar că este adevărat ceea ce am spus. Căci, în cazul în care prin cuvintele „Nimeni nu l-a văzut pe Tatăl, în afara celui care este de la Dumnezeu” ar fi fost exclus Duhul, ar fi fost nechibzuit ca Pavel să spună că aşa cum omul le cunoaşte pe cele ale sale, la fel şi Duhul Sfânt le cunoaşte cu precizie pe cele ale lui Dumnezeu.
    http://www.ioanguradeaur.ro/747/omilia-v-despre-necunoasterea-lui-dumnezeu/

    • AndreiD zice:

      Puteati sa puneti doar link-ul si eventual sa dati un extras (am facut eu asta). In fine, eu nu cred ca ati citit nici aceasta omilie. Nu va aduce nici-o justificare ideilor dvs., din contra le cam dezaproba.

  10. doktoru zice:

    Sfantul Nectarie al Pentapolei, Hristologia …unde se poate gasi pe net de citit ca am cautat dar nu am gasit nimic?

  11. doktoru zice:

    Merci de raspuns.Cand o sa am bani o cumpar neaparat!!!…apropos de site-ul unde incerci sa spui ca teoria cipu…izarii este de origine neoprotestanta pierzi timpul degeaba.Acolo o sa sara toti pe tine de zici ca deja sunt ei cipulizati…am mai spus-o si eu dar au sarit toti turbati ,unul macar nu a prins ideea ca aceasta teorie este de peste ocean de unde vin mult mai multe.Dar zic ca le-a spus nu stiu ce imbunatatit cu viata de aiurea.Doamne ajuta.

    • AndreiD zice:

      Chiar va recomand cu toata caldura sa o cumparati. Latura de teolog a Sfantului Nectarie e putin cunoscuta la noi si ar fi extraordinar sa fie mult mai bine aprofundata.

      Cat despre cipuri…stiu…e greu… Eu vad toata treaba asta ca pe o lucrare satanica menita sa departeze atentia oamenilor de la adevarata traire ortodoxa. Fugim dupa cipuri, mai putin dupa Ortodoxie. Sa ne rugam la Dumnezeu pentru pace si luminare.

      • Așadar este bine să luăm cipurile?

      • Este postat de ieri un artcol despre pecete si cipuri care exprima si pozitia mea. Nu e bine sa luam cipurile, dar conform Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, cipul nu este pecetea. Nu trebuie sa le luam din total alte motive, motive care nu au implicatie teologica.
        Pe tema pecetii si vremurilor antihristului este postat si cuvantul Sfantului Efrem Sirul.

  12. doktoru zice:

    Si parerea mea este ca incercarea asta a sistemului ,care a devenit destul de antihristic,prin tot felul de metode,constrangeri si restrictii ,incluzand aici si problematica chipurilor,este numai incercarea de a ingradii tot mai mult din drepturile omului ,in special libertatea ,dar nu aia religioasa,si de a il transforma intr-un sclav mai modern.
    O mica intrebare:care credeti ca va fi ispita crestinilor vremurilor din ultimele vremuri,care suntem noi,conform unei proorocii in care se spunea despre cei din ultimele zile ca nu vor putea lucra nimic dar vor avea mare ispita ?
    Doamne ajuta.

    • AndreiD zice:

      Cea mai mare ispita eu o vad ca fiind ecumenismul. Daca se va ajunge intr-adevar la unificarea credintelor prin sincretism, viata ortodoxului pe pamant va fi imposibila.

  13. Pingback: Tot pe tema “Celui vechi de zile”. Parintele Petru Pruteanu (I) | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  14. Pingback: Replica la articolul “PRIGONIT ȘI DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie, 6 august 2014, sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului” | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  15. Ma iertati, am o nedumerire: totusi ideea ca cele doua naturi/firi sunt interpretarea a doua persoane diferite, care sunt prezentate in aceeasi viziune in mod dinamic („a inaintat pina la”) imi suna cam…dioprosopist. Adica nestorian. Iar daca interpretarea e cea corecta, atunci de ce a fost condamnata si persecutata vechea scoala hristologica antiohiana (cu exceptia lui Ioan Crisostomul)?
    Inca ceva: daca interpretarea ar fi corecta, de ce sa „inainteze” firea umana pina la cea divina, si nu invers?! Mi se pare evident ca „firea divina” si „firea umana” nu sunt pe picior de egalitate. Daca Dumnezeu nu se pogoara spre firea umana, omul nu are cum se intilni cu Dumnezeirea (doar din voia lui).
    Si cel mai important am lasat la urma: proorocul Daniil era evreu. In Poporul Ales, strictetea monoteismului era si este in afara de orice discutie sau indoiala. Nu avea cum sa vada „mai multe persoane divine”. In Iudaism, nu doar ca nu esti/nu erai recunoscut ca prooroc, dar chiar riscai moartea, daca deviai de la Invatatura Revelata. Sunt sigur ca interpretarea lui, a lui Daniil, ca evreu, NU era/NU avea cum sa fie trinitara. Asadar, care ar fi calea prin care s-a ajuns ala cel rationament? Doar pentru ca asa a hotarat Biserica la un sinod? Mi se pare cam administrativist-politic-fortata impunerea interpretarii…
    Imi cer scuze, sunt doar niste ganduri, unele certitudini, altele intrebari.

    • Dupa cum am aratat si in alte articole (sau comentarii) descrierea Celui „vechi de zile” din cartea lui Daniel este aceeasi cu descrierea lui Hristos din Apocalipsa. In rest vad ca incercati sa explicati o profetie printr-o logica nu prea teologica. Nu vad nici-o relevanta in cine a inaintat catre cine, plus ca Daniel nu a vorbit de doua persoane. Asta e ideea, a vorbit de una singura.
      Cat despre hotararile sinodale ale Bisericii, ele se accepta pentru ca Biserica e „stalpul si temelia adevarului” care „nu are pata sau zbarcitura” si este Trupul lui Hristos. Daca esti crestin, inseamna ca ai certitudinea ca Hristos a ramas cu noi dupa cum a promis (prin Biserica) si ne arata in continuare ce sa credem.
      Cand am timp revin cu mai multe lamuriri.

  16. Pingback: Ortodoxia sentimentala sau Ortodoxia patristica? | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  17. Pingback: Până unde merge ascultarea de mai mari – conform Sf. Nicodim Aghioritul. | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  18. Pingback: VECHIUL ȘI NOUL CALENDAR ȘI PRĂZNUIREA COMUNĂ A PAȘTELUI. De ce Sfântul și Marele Sinod a retras de pe ordinea de zi acest subiect arzător? Pr. Theodoros Zisis (din cadrul conferinței cu tema”Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nici o a

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s