Doua icoane in care este infatisat Hristos „Cel vechi de zile”

scan0002

Pentru ca inca mai exista confuzie intre ortodocsi cu privire la cine este „Cel vechi de zile” profetit de Sfantul Prooroc Daniel, va prezint doua icoane ortodoxe in care este infatisat Mantuitorul, „Cel vechi de zile”.

christ-ancient-of-days-bizant

 

Este evident ca atat in traditia exegetica, dar si in cea iconografica, „Cel vechi de zile” nu este Tatal ci insusi Domnul Iisus Hristos. De unde ne dam seama cu atat mai mult ca icoanele cu Dumnezeu-Tatal pictat ca mos cu barba sunt eretice.

Mai multe a se citi in acest articol: http://www.crestinortodox.ro/religie/icoana-eretica-120447.html

Un extras:

„Imaginea lui Dumnezeu-Tatal a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. In Actele Sinodale se spune: ”Hotaram ca un pictor iscusit, care sa fie si om vrednic, sa fie numit mai-marele iconografilor conducator si supravetuitorul lor. Ca sa nu mai batjocoreasca cei neinvatati sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Sale si ale Sfintilor Lui, infatisandu-i urat si nepotrivit; si sa inceteze orice vanitate a pretinsei intelepciuni de a picta fiecare dupa fantezia sa, fara a avea vreo referinta autentica, adica de a-l zugravi in diferite chipuri pe Domnul Savaot […]. Hotaram ca de acum inainte chipul Domnului sa nu fie pictat in reprezentarile cele absurde si nepotrivnice pentru ca nimeni nu L-a vazut niciodata in trup. Numai Hristos care a fost vazut in trup este zugravit asa, adica in trup, iar nu dupa Dumnezeire […].”

O exegeza a domnului Alexandru Mihaila de Facultatea de Teologie din Bucurestihttp://ziarullumina.ro/theologica/intalnire-ceruri-despre-daniel-713

Sursa icoanelor: Razboi Intru Cuvant

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Teologia icoanei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Doua icoane in care este infatisat Hristos „Cel vechi de zile”

  1. ayeaye20 zice:

    cine e oaia sau mielul de jos cu aureola? din prima poza???

  2. ayeaye20 zice:

    intrebare : Avraam l’a vazut pe Dumnezeu Tatal la stejarul Mamvri???

  3. ayeaye20 zice:

    despre Marele Sinod de la Moscova din 1666-1667 sti o carte unde scrie despre el sau un site cu mai multe detalii cu hotararile acelui Sinod???

  4. ayeaye20 zice:

    dupa tine AndreiD ce au pictat aceia? fiinta, trupul lui Dumnezeu Tatal , tu ce zici ca au pictat ? spune parerea ta

  5. ayeaye20 zice:

    1) În data de 23 noiembrie 2011a fost organizat simpozionul: „Sfânta Scriptură în context contemporan. Exigenţe ale traducerii Bibliei pentru Biserica secolului XXI ”, eveniment organizat în parteneriat cu Grupul editorial „Logos” din Cluj-Napoca .
    Participanţi: Pr. Prof. univ. dr. Stelian Tofană (Universitatea „Babeş -Bolyai”)
    Prof. univ. dr. Francisca Băltăceanu (Universitatea Bucureşti)
    Pastor Conf. univ. dr. John Tipei (I.T.P. Bucureşti)
    =====Lector univ. dr. Alexandru Mihăilă (Universitatea Bucureşti)
    Lansări de carte:
    1) În data de 23 noiembrie 2011 a avut loc lansarea cărţii lectorului univ. dr. Emanuel Conţ
    ac, cu titlul: Dilemele fidelităţii. Condiţionări culturale şi teologice în traducerea Bibliei.
    Participanţi:
    Pr. Prof. univ. dr. Stelian Tofană (Universitatea „Babeş-Bolyai”)
    Prof. univ. dr. Francisca Băltăceanu (Universitatea Bucureşti)
    Pastor Conf. univ. dr. John Tipei (I.T.P. Bucureşti)
    =============Lector univ. dr. Alexandru Mihăilă (Universitatea Bucureşti)
    2) În data de 16 noiembrie 2011, a avut loc loc lansarea Dicţionarului de imagini şi simboluri
    biblice (Ed itori generali: Leland Ryken, James C. Wilhoit şi Tremper Longman III) publicat de
    Editura Casa Cărţii din Oradea .
    Participanţi :
    Pastor Conf. univ. dr. Silviu Tatu – editorul de specialitate al dicţionarului şi moderatorul
    evenimentului (I.T.P. Bucureşti)
    Pastor Conf. univ. dr. Daniel Mariş (I.T.B. Bucureşti)
    =========Lector univ. dr. Alexandru Mihăilă (Universitatea Bucureşti)
    Institutul Teologic Penticostal
    http://www.itpbucuresti.ro/downloads/ddd7ba319115f489835767e16f2b3995_Raport%20de%20activitate%20rector%202010-2011.pdf
    ai un cv al Lector. univ. dr. Alexandru Mihăilă ????ii cam plac studiile penticostale ale Bibliei???? ce cauta acolo sa aduca ceva nou????

  6. ayeaye20 zice:

    Mihăilă, Alexandru, lector dr. de Studiul Vechiului Testament şi Limba ebraică, Departamentul de Teologie Istorică, Biblică şi Filologică din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti; redactor al revistei Studii Teologice; născut 1977, seminarul teologic Bucureşti, facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, doctorat în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi (pr. prof. Petre Semen).
    =========== Bursă de cercetare în Germania (Erlangen, 2002-2004), participare la săpături arheologice în Israel (Meghido, 2010). Ultima carte: (Ne)lămuriri din Vechiul Testament, Nemira, Bucureşti, 2011. Teza de doctorat: Elemente nomade în protoistoria Israelului, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2008. Traducere lb. greacă: Sf. Vasile cel Mare, Comentariu la cartea profetului Isaia, Basilica, Bucureşti, 2009. Ultimul studiu publicat: „Isaia 8:1-4: Tâlcuirea patristică şi comentariul modern”, în: Eugen Munteanu (coord.), Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011, pp. 309-325.
    http://www.tabor-revista.ro/in_ro.php?module=autori&id=359

    • AndreiD zice:

      O sa va raspund pe puncte si sper ca o sa lamurim situatia:

      1. „Cercetaţi toate, păstraţi ce este bine” (I Timotei 5.21) spune Sfanta Scriptura. Dl. Alexandru Mihaila e si el in samba ecumenista de azi, dar asta nu inseamna ca acolo nu are dreptate. Nici nu cred ca v-ati sinchisit sa aruncati un ochi pe acel articol de altfel foarte bine documentat. Si apropo, dl. Mihaila a inteles ca in VT avem aratari ale lui Hristos din lucrarile teologice ortodoxe.

      2. Despre sinodul de la Moscova gasiti mai multe in lucrarea „Teologia icoanei” de Leonid Uspensky. Mai sunt si altele, nu mi le aduc aminte acum. E asa de greu de crezut ca sinodul a hotarat ca Dumnezeu-Tatal sa nu fie pictat (in conformitate cu decizia sinodului VII ecumenic) sau pentru ortodoxul de azi a devenit un lucru imposibil sa mai asculte cu smerenie de hotararile Bisericii preferand mai degraba sa asculte de propria persoana si de propriile pareri teologice? Numai din faptul ca avem un sinod ecumenic si unul local care au interzis reprezentarea Tatalui si deja ar trebui sa va opriti in a mai justifica canonicitatea icoanei cu Dumnezeu-Tatal ca mos cu barba.

      3. Mielul in acea icoana il reprezinta tot pe Hristos. Dar cel ce sade pe tron este tot Hristos, Judecatorul (scrie in greaca in dreptul Sau). Pe langa asta, icoana infatiseaza Apocalipsa, cand Hristos descris exact ca in vedenia lui Daniel va judeca toti oamenii.

      4. Avraam a vazut Sfanta Treime la stejarul Mamvri. Icoana cu Sfanta Treime vizitandu-l pe Avraam e unica icoana canonica in care avem reprezentarea Tatalui in Ortodoxie. Dar conform teologiei ortodoxe, nu spunem ca Dumnezeu-Tatal e un inger. Spunem ca asa i s-a aratat lui Avraam, motiv pentru care icoana trebuie neaparat sa-i reprezinte si pe Avraam si Sarra. Icoana „paternitatii” este icoana eretica filioquista apuseana. V-am dovedit la celalalt articol unde am avut aceasta discute ca „Cel vechi de zile” nu e Dumnezeu-Tatal. Cea mai clara dovada o avem in cartea Apocalipsei (si dupa cum se poate observa in acest articol, in cantarile Bisericii dar si in deciziile sinodale, si constiinta ortodoxa a pastrat aceeasi interpretare). Iar Cel ce a vorbit cu Moise de ex. este Hristos. Citi Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, „Dialoguri cu iudeul Trifon” (se gaseste si pe net). Citi cartea Sfantului Nectarie de Eghina (pe care deja v-am recomandat-o). Ati facut un efort sa o cititi? Din nou nu cred.

      5. „dupa tine AndreiD ce au pictat aceia? fiinta, trupul lui Dumnezeu Tatal , tu ce zici ca au pictat ? spune parerea ta”. Nu inteleg bine la ce va referiti. Daca spuneti de icoana eretica a „paternitatii” atunci da, lui Dumnzeu-Tatal i s-a dat un trup, ceea ce este total anti-patristic.

  7. jad zice:

    Pravila Bisericeasca Nicodim Sachelarie pag 276

    2. Ar fi bine ca la picturile bisericeşti să se ţină seamă ca să nu se mai picteze scene simbolice din Biblie sau din Vieţile Sfinţilor, căci nu pot fi înţelese de popor, şi astfel se induc în eroare. Sunt jivini pictate pe alocurea pe care nici paleontologia nu le cunoaşte! Sectanţii fac mare caz de acestea şi ne atacă, zicând că noi hrănim sentimentul religiosal poporului cu închipuiri false. Nici Mântuitorul nu se cuvine a se picta simbolic, in chip de miel, după canonul 82 al Sinodului VI ecumenic.

    Pidalion pag 303
    CANONUL 82 Întru unele zugrăviri din sfintitele icoane, se închipuieşte miel arătat cu degetul de Înaintemergătorul, care s-a luat spre închipuirea darului, în loc de adevăratul Miel Hristos Dumnezeul nostru Cel ce mai înainte s-a arătat nouă prin lege. Deci figurile cele vechi, şi umbrele, ca pe nişte simboluri ale adevărulul, şi mai înainte însemnări, predat Bisericii Îmbrăţişându-le, darul cinstim, şi adevărul, ca plinirea legii, aceasta primindu-o. Deci ca deplin şi întru zugrăvituri, feţele tuturor să se închipuiască, poruncim ca chipul Mielului Hristos Dumnezeului nostru, Cel ce a ridicat păcatul lumii, de acum înainte, după omenire, să se închipuiască şi pe icoane, în locul mielului celul vechi .Prin aceasta înţelegând noi smerenia lui Dumnezeu Cuvântul, şi povăţuindu-ne spre pomenirea petrecerii Lui cu trup, şi a pătimirii Sale, şi a mântuitoarei morţii Sale, şi a izbăvirii lumii celei ce din aceasta s-a făcut.

    TÂICUIRE Fiindcă oarecare zugrăvesc, pe Hristos, ca oaie, şi miel, iar pe Înaintemergătorul arătându-L pe el cu degetul său şi zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan: 1,29). Pentru aceasta porunceşte canonul acesta, ca de aici înainte să nu se facă una ca aceasta, ci să se zugrăvească Hristos ca un om desăvărşit, după chipul omenesc. Ca prin Aceasta să ne aducem aminte de petrecerea cea cu trup, şi de pătimire, şi de moartea Lui, şi de mântuirea lumii ceea ce prin acesta s-a făcut. Căci, pe închipuirile cele vechi ale legii le cinstim, pentru că însemna pe adevărul Evangheliei, şi al darului, dintre care una era şi mielul cel ce se junghia la Paşti, spre închipuirea lui Hristos luându-se, a adevăratului miel Cel ce a ridicat păcatul lumii. Acum însă după ce a venit însuşi Adevărul şi lucrurile, mai mult decât pe închipuri le cinstim şi le primim.238

    238 Acest canon îl pomeneşte pe Gheorghe Chedrinul, drept aceea şi de aici se astupă gurile papistaşilor, care clevetesc pe canoanele acestui sinod, zicănd, că nici un istoric, l-a pomenit pe acesta, căci şi papa Adrian „îl primeşte pe acest canon, scriind către Tarasie. Însemnează încă, că după canonul acesta, nu se cuvine zugravii a închipui, ori pe Crucea lui Hristos, ori pe alte Sfinte Icoane vitele cele patru singure, care in legea veche mai înainte închipuiau pe cei patru Evanghelişti, ci mai vrâtos cinstind mai întâi adevărui, să zugrăvească pe evanghelişti cu chip omenesc. Şi împreună de vor zugrăvi cu Evangheliştii şi pe cele patru vite socotesc că nu vor păcătui.

  8. Pingback: Tot pe tema “Celui vechi de zile”. Parintele Petru Pruteanu (I) | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  9. marin zice:

    PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL ŞAPTELEA SINOD

    Se cuvine să însemnăm, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugrăvi precum s-a arătat lui Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi papa Grigorie în epistolia cea către Leon Isavrul (foaia 712 a tomului al 2-lea din sinodicale) zice că nu închipuim pe Tatăl Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu-l zugrăvim după dumnezeiască fire; că aceasta cu neputinţă zice, este a se zugrăvi, şi a se închipui firea lui Dumnezeu. Care şi sinodul acesta face, şi toată soborniceasca Biserică, şi nu că nu-l zugrăvea pe el precum s-a arătat proorocului; că de nu l-am zugrăvi pe el nicidecum, pentru ce să zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de bărbaţi tineri, precum s-au arătat lui Avraam? Apoi deşi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui sinod de mulţi oameni şi ecumenic mai mult se protimiseşte decât socoteala unuia. Iar deşi Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de porumb, precum s-a arătat, zicem: Că, de vreme ce un persan cu numele Xenaias, zicea pe lângă altele, că este de minte copilărească a se zugrăvi Sfântul Duh precum s-a arătat în chip de porumb. Iar acest al 7-lea sfânt sinod l-au anatematisit pe el împreună cu ceilalţi luptători de Icoane.
    Pidalion editia 1844
    Ce parere ai Andrei raportat la reprezentarea in icoane a Dumnezeu Tatal ?
    Sfantul Nicodim Aghioritul interpreteaza ca potrivit sinodului 7 Ecumenic e interzisa reprezentarea firii dumnezeiesti a Tatalui , nu modul in care acesta s-a aratat proorocului , si identifica pe Cel vechi de zile cu Tatal .

    • Se stie de ce a scris Sfantul Nicodim Aghioritul si se stie ca aceea este o greseala a sfantului. Si la cat de mult a impodobit Ortodoxia (eu am mare evlavie la Sfantul Nicodim) parca era culmea sa nu tranteasca si una d-asta. Oricum nu e grava. Ti-am mai zis, Sfintii Parinti il talcuiesc pe „Cel vechi de zile” ca fiind chiar Hristos. Si in iconografie exista icoane cu Hristos „Cel vechi de zile”, dupa cum vezi si in acest articol (am corectat, ca de ametit ce sunt, nu am vazut ca e chiar articolul cu pricina :D)

      Cand „Fiul omului” se intalneste cu „Cel vechi de zile”, Sfantul Prooroc Daniel profeteste unirea celor doua firi ale lui Hristos, deci intruparea si chenoza Fiului lui Dumnezeu.

      Citeste ce a scris si Constantine Cavarnos in lucrarea sa despre iconografia bizantina. O sa postez si eu aici, intr-un articol viitor, partea legata de reprezentarile Sfintei Treimi: ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Constantine%20Cavarnos%20-%20Ghid%20de%20iconografie%20bizantina.pdf

      • marin zice:

        Multumesc de carte , o voi citi . Ce nu inteleg e de ce icoana nu e pictata ca in Daniel 7,9-13 ; de ce e reprezentat doar Cel vechi de zile pe tron si atat ?
        Am eu un gand dar as vrea sa stiu si parerea ta .
        Referitor la pictarea Sfintei Treimi venind la Avraam , esti de acord cu Sfantul Nicodim Aghioritul ?

      • Cel vechi de zile e infatisat pe tron pentru ca asa apare in Apocalipsa. Descrierea de la Daniel corespunde perfect cu descrierea din Apocalipsa si astfel Hristos, Cel vechi de zile, e infatisat ca Judecator.

        Tot pe tema teofaniei de la Mamvri citeste la Cavarnos. Ce zice el mi se pare cel mai corect. Uita-te cand ai timp. Sunt doua pagini de citit, in 5 minute ai rezolvat partea cu Sfanta Treime.

  10. marin zice:

    De fapt eu vroiam un raspuns la intrebarea de ce in icoana apare numai Cel Vechi de zile si nu si Fiul Omului , asa cum e descrisa scena in Daniel .

    • Pai a fost vreodata reprezentata asa? Eu cred ca ar lasa impresia ca se face o separare a firilor. Tocmai de aceea Hristos este reprezentat ca Dumnzeu-Om, Cel vechi de zile doar la Apocalipsa.

      • marin zice:

        Pai personal nu am vazut o astfel de reprezentare , insa in esenta asta nu ar trebui sa fie o problema ; in fond s-ar reprezenta fidel textul Biblic .
        Dar este probabil , si la asta gandeam si eu , ca unii ganditori sa interpreteze o separare a firilor in Ipostasul Dumnezeu Fiul Iisus Hristos .
        Buna cartea , multumesc inca odata . Spune Cavarnos printre altele ca iconografia bizantina nu a reusit sa redea in chip multumitor viziunea lui Daniel , spre deosebire de imnografie .

      • Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Ma bucur cand gasesc oameni care chiar sunt interesati sa cunoasca Ortodoxia asa cum trebuie. Iar dupa zilele astea si agitatia pe tema Boca, apreciez tot mai mult astfel de constiinte.

  11. doktoru zice:

    Salutare.Pun eu aici ca sa se vada, nu stiu daca si mai bine !!!… pt cei interesati .

    DUMNEZEU ÎN ICONOGRAFIE

    Sfânta Treime

    În iconografia tradiţională ortodoxă există două moduri de reprezentare a Sfintei Treimi. Una dintre acestea este chiar chipul lui Hristos; cealaltă, scena numită Ospitalitatea lui Avraam. Eminentul bizantinolog George A. Soteriou spune următoarele, cu privire la cea dintâi:
    „Teologia a hotărât mai înainte de secolul al IX-lea că în Persoana lui Hristos întrupat s-a arătat însăşi Sfânta Treime; iar credinciosul a crezut că văzându-L pe Fiul, L-a văzut şi pe Tatăl, după cuvântul lui Hristos: «Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (In. 14,9, cf. 12,45)”.
    Icoana lui Hristos îl exprimă şi pe Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt „purcede” de la Tatăl şi este „trimis” de Hristos. Astfel, Hristos le spune ucenicilor Săi: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (In. 15, 26).

    Reprezentarea Sfintei Treimi în scena numită „Ospitalitatea lui Avraam” înfăţişează trei tineri aflaţi lângă cortul lui Avraam şi lângă stejarul din Mamvri, primiţi fiind de Avraam şi de soţia lui, Sarra. Tinerii sunt înfăţişaţi cu aureole, aşezaţi la masă. În mod tipic, unul dintre ei stă la mijlocul laturii din spate a mesei, cu faţa la privitor, unul stă în partea dreaptă, iar al treilea în partea stânga a mesei. În spate, stau în picioare Avraam şi Sarra: Avraam în stânga, iar Sarra în dreapta, amândoi cu aureole, slujind la masă în spatele lui Avraam şi al Sarrei se află cortul lor, sub formă de zidire cu uşi şi ferestre. Lângă acesta se află Stejarul din Mamvri, reprezentat simplu, schematic.
    Icoana are inscripţia: „Ospitalitatea lui Avraam”.
    În mod tradiţional, scena se zugrăveşte pe peretele diaconiconului – în partea sudică a Sfântului Altar. În bisericile cu hramul Sfintei Treimi, icoana mare cu Ospitalitatea lui Avraam se pune pe iconostas lângă cea a Maicii Domnului cu Pruncul, iar o icoană mică se aşază pe tetrapod pentru închinare, pe tot parcursul anului.

    Această icoană are la bază un pasaj din cartea Facerea, capitolul 18. Aici citim:
    „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău ! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!» Zis-au Aceia: «Fă, precum ai zis!» (Fac. 18,1-5)

    Pe măsură ce istorisirea continuă, devine evident că dintre cei trei bărbaţi (în greceşte, în Septuaginta, hoi treis andres), Avraam I se adresează unuia la singular, Tu şi Domnul (kyrios), iar celor trei împreună, la plural Voi (hymeis). Ne apare din ce în ce mai clar, pe măsură ce citim, că unul dintre cei trei bărbaţi pe care Avraam i-a văzut era Dumnezeu-Fiul, Care i S-a arătat aici în chip omenesc, prefigurându-Şi întruparea, iar ceilalţi doi erau sfinţi îngeri. Aşadar, după convorbirea lui Avraam cu Domnul, care a urmat apariţiei celor trei bărbaţi, în versetul 22 citim că doi dintre „Oameni” au plecat şi s-au îndreptat spre Sodoma, iar Domnul a rămas şi a continuat sa vorbească cu Avraam: „De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului”. La sfârşitul capitolului 18 scrie: „Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam, S-a dus”.

    Mai trebuie remarcat faptul că imediat după acest cuvânt, în primul verset al capitolului următor, găsim o precizare importantă: „Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ”. Aici, în mod semnificativ, cei doi „Oameni” pomeniţi în versetul 22 din capitolul 18 se numesc „îngeri” (angeloi).
    Cei doi îngeri care i s-au arătat lui Avraam nu erau, în mod cert, asemănări ale lui Dumnezeu-Tatăl şi Duhul Sfânt -, întrucât aceste ipostasuri divine nu sunt îngeri. Îngerii au apărut doar ca typoi ai Acestora, cum spun Părinţii greci ai Bisericii, ca simboluri, pentru a arăta că unul şi singurul Dumnezeu este Treime.

    În acord cu cele spuse, iconografia bizantină face o diferenţă în reprezentarea celor trei Oameni care i S-au arătat lui Avraam:
    Hristos se află în centrul compoziţiei, cu o aureolă cu cruce înscri-sa, în timp ce aureolele celorlalţi doi, ale îngerilor, nu au cruci înscrise. În Biserica Santa Maria Maggiore din Roma se află o repre-zentare în mozaic a icoanei Ospitalitatea lui Avraam, datând din secolul al V-lea, în care Hristos se deosebeşte clar de cei doi îngeri printr-o mandorlă care îl înconjoară.

    În reprezentarea Ospitalitatea lui Avraam nu este suficientă descrierea celor trei persoane aşezate la o masă cu bucate dinaintea lor. Icoana trebuie să-i includă şi pe Avraam şi pe Sarra, ca şi cele lalte detalii menţionate în relatarea de la Facerea: cortul şi stejarul din Mamvri. Includerea tuturor acestor componente este esenţială pentru a arăta sau a aminti privitorului că aceasta este doar o viziune, nu o reprezentare a lui Dumnezeu, după natura Sa reală. Omiterea lor, ca în vestita icoană a lui Rubliov numită „Sfânta Treime”, este o eroare gravă. Pentru că ea sugerează ideea că Sfânta Treime este un grup de trei îngeri. Mai mult, icoana ar trebui să se numească: „Primirea de Străini a lui Avraam”, nu „Sfânta Treime”.
    Se poate pune problema: dacă Avraam i-a văzut pe „cei trei bărbaţi” în vedenie, necorporali, cum de scrie că le-a oferit mâncare, pe care „ei un mâncat-o” (Fac. 18, 8). Răspunsul este acela că au mâncat doar în aparenţă. Un eveniment similar este descris în Cartea lui Tobit din Septuaginta. În capitolul 12 scrie că un înger al Domnului, Rafael, i-a apărut lui Tobie zile de-a rândul, i s-a dat să mănânce şi a fost văzut mâncând. Când îngerul se pregătea să plece, „să se înalţe la Cel Care l-a trimis”, a spus: „În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat, nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta” (Tobit 12,19- 20).

    Viziunea lui Avraam este amintită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi de imnografi şi se consideră a fi o răsplată pentru primirea lui exemplară. La Miezonoptică, pe glasul 3 al cântării bizantine din Octoih, una dintre cântări exprimă această perspectivă:
    „Arătându-S-a Dumnezeu lui Avraam în trei Ipostasuri, de demult, la stejarul din Mamvri, dăruind pe Isaac ca răsplată a iubirii de străini, din milostivire […]”
    O altă cântare din aceeaşi Miezonoptică spune:
    „În pământ străin fiind Avraam, s-a învrednicit în chip văzut a primi pe Domnul, Unul în trei Ipostasuri, Cel mai presus de fiinţă, dar în chipuri bărbăteşti.”

    Mai trebuie adăugat ceva despre reprezentarea viziunii lui Avraam în Apusul latin, după Schisma din 1054 şi în ţările ortodoxe după căderea Constantinopolului (1453). Pentru a propaga şi a inocula doctrina Filioque – care a fost una dintre cauzele majore ale Schismei -, abandonând modul tradiţional de reprezentare a Sfintei Treimi, latinii au conceput un alt model. Tatăl este înfăţişat ca un bătrân cu părul alb, aşezat în partea dreaptă a compoziţiei, binecuvântându-L pe Fiul-Hristos, Care se află aşezat în cealaltă parte, cu o cruce mare intr-o mână, iar în cealaltă, cu cartea Sfintelor Scripturi, intre ei, deasupra capetelor lor, Sfântul Duh sub formă de porumbel. 
    Această reprezentare inovatoare a Sfintei Treimi a apărut cu detalii modificate într-un fel sau în altul. Astfel, într-una din reprezentările iconografice, Tatăl este reprezentat aşezat, ţinându-L în poală pe Fiul, sub forma unui tânăr, Care, la rândul Său, ţine în mâini un porumbel.
    Ideea principală a noii reprezentări este aceea de a răspândi erezia doctrinară care afirmă că Sfântul Duh purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul (Filioque).

    Cu trecerea timpului, astfel de reprezentări au devenit din ce în ce mai numeroase. Din secolul al XVI-lea încoace, în perioada ocupaţiei turceşti din Grecia şi din alte ţări balcanice, când popoarele ortodoxe au fost aruncate în întunericul ignoranţei, astfel de picturi au ajuns să capete preponderenţă. Exploatând această ignoranţă, nenumăraţi iezuiţi şi alţi călugări apuseni au adus în aceste ţări, o dată cu alte materiale propagandistice, un mare număr de gravuri în aramă – reprezentări religioase moderniste apusene. Rezultatul a fost acela că adevărurile doctrinare exprimate în icoanele tradiţionale au fost din ce în ce mai distorsionate, iar arhetipurile şi principiile iconografiei bizantine au fost treptat abandonate.
    Propaganda apuseană din acea perioadă a exercitat o influenţă puternică şi în Rusia şi a afectat adânc iconografia rusească. Astfel modificate, icoanele ruseşti au ajuns în Grecia, mai ales în Sfântul Munte, ca un alt val ce aducea cu sine concepţii romano-catolice greşit fundamentate.

    Dumnezeu-Tatăl

    Dumnezeu-Tatăl este reprezentat în iconografia tradiţională ca o mână care iese din cer binecuvântând. Vedem această mână simbolică la Botezul lui Hristos, aşa cum apare in mozaicurile de la Hosios Lukas (cca 1000) şi Daphni (cca 1100). Mâna, simbolizân-du-L pe Dumnezeu-Tatăl, a început să fie utilizată în iconografie mult mai devreme. Astfel, o întâlnim în reprezentarea Botezului pe capacul unui relicvar din secolul al Vl-lea, păstrat la Vatican.
    Simbolismul mâinii are la bază cuvintele Scripturii: „Trimite mâna Ta din înălţime” (Ps. 143, 7) şi „Mâna Domnului era cu dânsul” (Lc. 1, 66).
    După tradiţia binecuvântării cu mâna dreaptă, atunci când se foloseşte o singură mână, este potrivit a se reprezenta mâna dreaptă, nu cea stângă. (În Botezul lui Hristos din Biserica de la Daphni este înfăţişată mâna stângă. Trebuie să considerăm că acest lucru s-a făcut în mod inadecvat.)

    Sfântul Duh

    Sfântul Duh este reprezentat în următoarele trei forme: ca porumbel, în icoana Botezului lui Hristos; ca nor de formă geometrică, în icoana Schimbării la Faţă; şi ca limbi de foc, în icoana Cincizecimii .Aceste manifestări ale Sfântului Duh au fost descrise în această lucrare, în secţiunile care prezintă aceste trei icoane praznicale în rândul celor douăsprezece praznice împărăteşti.
    Reprezentarea Sfântului Duh ca porumbel în scena Botezului lui Hristos se bazează pe relatarea acestui moment sfânt în cele patru Evanghelii (Mt. 3,16, Mc. 1,10, Lc. 3, 22 şi In. 1, 32). Reprezentarea Sfântului Duh ca nor se bazează pe descrierea Schimbării la Faţă, care apare în Evangheliile după Matei (17, 5), Marcu (9, 7) şi Luca (9, 34); iar ca limbi de foc, în Faptele Apostolilor (2,1-4).
    Norul nu este reprezentat naturalist, pentru că nu a fost un feno-men natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figură geometrică de culoare trandafirie, cu un număr variat de unghiuri: patru, șase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveşte pentru a scoate în evidenţă faptul că ceea ce au contemplat Sfinţii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de altă natură.
    Ar fi cu siguranţă greşit ca Sfântul Duh să fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel sau ca nor de formă geometrică sau ca limbi de foc, într-o altă compoziţie, în afara celor menţionate anterior. Pentru că aceasta ar lăsa impresia celor care privesc astfel de icoane că Sfântul Duh este reprezentat în natura Sa reală – nu ca apariţie -, porumbel, nor sau limbi de foc !

    Hristos Cel vechi de zile

    Icoana bizantină a lui Hristos ca „Cel vechi de zile” este inspirată dintr-un pasaj din cartea prorocului Daniel, care prevesteşte întruparea Logosului Divin, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Iată pasajul:
    „Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. […] Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. |…| Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor” (Daniel 7,9,13, 22).
    Sfântul loan Gură de Aur, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei şi alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii îl identifică pe „Cel vechi de zile” cu Iisus Hristos. Considerat după natura Sa divină, care este fără început, Hristos poate fi numit „Vechi”. Dar întrucât a luat chip omenesc, S-a întrupat, poate fi pe drept înfăţişat ca Om.

    Această idee este viu exprimată în imnografia Bisericii. Astfel una dintre cântările de la Utrenia întâmpinării Domnului începe cu acest verset:
    „Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce eşti vechi de zile…”
    O altă cântare din Vecernia aceleiaşi sărbători spune:
    „Cel vechi de zile, Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica Fecioară la biserică este adus, plinind rânduiala Legii Sale…”
    Altă cântare a Vecerniei slujbei de a doua zi spune:
    „Prunc cu trupul, Cel vechi cu anii cu uimire este văzut în ziua de astăzi şi în templu este adus.”

    Icoana bizantină a lui Hristos Cel vechi de zile îl înfăţişează ca pe un bătrân cu părul şi barba albe. Capul îi este înconjurat de o aureolă rotundă cu cruce înscrisă, specifică reprezentărilor lui Hristos. Trăsăturile feţei şi expresia se aseamănă întrucâtva familiarului chip bizantin al Pantocratorului. Însă faţa este mai subţire, obrajii traşi, părul alb, barba albă şi mai lungă, iar veşmintele în nuanţe mai deschise. Este reprezentat bust, ca în icoana Pantocratorului din cupolă şi, la fel ca Acela, binecuvântează cu mâna dreaptă. Pantocratorul ţine întotdeauna în mâna stângă cartea Sfintelor Evanghelii, dar în cazul Celui vechi de zile nu este întotdeauna aşa: uneori ţine Sfânta Evanghelie, alteori unul sau doua filactere. Un filacter poate semnifica Sfintele Evanghelii, două filactere, Vechiul şi Noul Testament.
    Inscripţia icoanelor bizantine ale Celui vechi de zile este: „Iisus Hristos» Cel vechi de zile”.
    Această reprezentare a Iul Iisus Hristos nu s-a răspândit în bisericile perioadei bizantine şi postbizantine. A fost rareori zugravită şi nu în zona principală a bisericii, ci în Sfântul Altar sau în pronaos, în bisericile bizantine în care s-a folosit acest subiect, locul ales pentru reprezentarea lui a fost pe peretele de deasupra proscomidiarului sau pe cupola secundară din aceeaşi parte a bisericii.

    Kalokyris fixează data uneia dintre cele mai vechi reprezentări ale Celui vechi de zile în anii de sfârşit ai secolului al XII-lea. „Una dintre cele mai vechi reprezentări ale Celui vechi de zile, spune el, se află în cripta paraclisului Sfântul Vlasie de lângă Brindisi (Italia). Acesta datează din 1197.” Din acelaşi secol, adaugă el, este şi miniatura din culegerea de omilii realizată de călugărul Iakovos Kokki novaphos, culegere care se află în Biblioteca Naţională din Paris.
    În fresca din paraclisul de la Brindisi, notează Kalokyris, Cel vechi de zile este înfăţişat înconjurat de simbolurile celor patru Evanghelişti. Existenţa acestora arată că iconarul l-a identificat clar pe Cel vechi de zile cu Hristos, deoarece Evangheliştii au fost aceia care au consemnat în scris Evanghelia Sa. La descrierea programului iconografic al cupolei centrale, am văzut că cei patru Evanghelişti (Matei, Ioan, Marcu şi Luca) sunt zugrăviţi pe cei patru pandantivi ai cupolei centrale, uneori împreună cu simbolurile lor (bărbatul, vulturul, leul şi viţelul), iar în partea cea mai de sus a cupolei este zugrăvit chipul lui Hristos-Pantocrator.

    Icoana de la Brindisi despre care vorbeşte Kalokyris şi datată 1197 nu este cea mai veche reprezentare cunoscută a Celui vechi de zile. La Kastoria, în nordul Greciei, unde există multe biserici bizantine zugrăvite în frescă, se află o frescă înfăţişând-L pe Cel vechi de zile care datează din secolul al XI-lea. O altă astfel de frescă aparţine secolului al XII-lea. În prima, Hristos, reprezentat bust, face parte dintr-o Deisis mică. El binecuvântează cu mâna dreaptă şi ţine o Sfântă Evanghelie în cealaltă. În cea de-a doua frescă, tot bust, Hristos apare înconjurat de un cerc ornamental, aşa cum este chipul Pantocratorului din cupola principală a bisericilor. Aici, în loc de carte, ţine în mâna stângă un filacter. În ambele reprezentări murale aureola are o cruce înscrisă şi ambele inscripţii poartă nu-mele lui Iisus Hristos: IC XC.

    În Georgia (în Caucaz) există o frescă din prima jumătate a secolului al XIV-lea. Capul Celui vechi de zile este înconjurat tot de o aureolă cu cruce înscrisă. Inscripţia este parţial în limba greacă (IC XC) şi parţial în georgiană.

    În vremurile postbizantine „Cel vechi de zile” a fost greşit identificat cu Dumnezeu-Tatăl – prima Persoană a Sfintei Treimi. Găsim această identificare şi în anumite icoane pictate în timpul acestei perioade, şi în scrieri iconografice, cum ar fi Explicarea artei picturii de Dionisie din Furna. În aceste icoane, inscripţia utilizată este: „Tatăl Cel fără de început, Cel vechi de zile”. Din acest motiv, reprezentarea Celui vechi de zile poate crea neînţelegere între credincioşi, dacă Cel înfăţişat este Hristos sau Dumnezeu-Tatăl. Chiar şi unii pictori de icoane tind să insiste asupra faptului că Cel vechi de zile este Dumnezeu-Tatăl şi că ar fi o greşeală să scrie pe ea Iisus Hristos.
    Pentru a evita astfel de confuzii şi dispute ar fi mai bine să nu se folosească icoana „Celui vechi de zile” în zugrăvirea unei biserici. Un alt motiv ar fi şi faptul că figura lui Hristos ca bătrân cu părul alb, cu barba albă, cu obrajii traşi etc. nu ne aduce aminte de arhetipul bizantin familiar al lui Hristos şi nu slujeşte transmiterii sensului viziunii Prorocului Daniel.
    Este clar că arta icoanei nu poate să redea o expresie ziditoare şi lipsită de ambiguitate a viziunii profetice a întrupării prorocite de Daniel. Pe de altă parte, imnografia a reuşit deplin să-i dea o tâlcuire clară, vie, instructivă şi înălţătoare, judecând după imnurile deja citate şi după altele care se află pretutindeni în cărţile liturgice ale Bisericii Ortodoxe.

  12. marin zice:

    Foarte , foarte buna cartea ; pasajul e lamuritor privind reprezentarea iconografica ortodoxa a sfintei Treimi si a Dumnezeu Tatal .
    Cel vechi de zile e Iisus Hristos , Dumnezeu omul .
    Frunzarind talcuirea Apocalipsei a vladicai Averchie , am dat peste o nota interesanta de subsol , la pag. 61 :
    In slujba Bisericii Ortodoxe de la Sarbatoarea Intampinarii Domnului (2 feb.) „Cel Vechi de Zile” este identic cu Dumnezeu Fiul ; „Cel Vechi de Zile astazi prunc se arata „. Astfel , in aceasta interpretare , cand profetul Daniel in vede pe Cel Vechi de Zile impreuna cu Fiul Omului , trebuie inteleasa firea divina si umana a lui Hristos . Unii Parinti considera totusi ca Cel Vechi de Zile este Dumnezeu Tatal . In acest caz , viziunea este despre cele doua Persoane ale Sfintei Treimi , iar dupa cum spune Sfantul Ioan Hrisostom in comentariul sau la Cartea lui Daniel , acest profet „a fost primul si singurul ( din Vechiul Testament ) care l-a vazut pe Tatal si Fiul intr-o vedenie ” .
    Pentru cel care cerceteaza Scriptura cu atentie, desigur , nu exista nici o contradictie intre cele doua interpretari , intrucat nu trebuie sa consideram ca astfel de viziuni ne arata „imaginea propriu -zisa „a Dumnezeirii ( cum ar fi sa credem ca Dumnezeu este cu adevarat un „om batran”, ci doar o prefigurare a tainelor dumnezeiesti). Prin urmare , Sfantul Ioan Hrisostom adauga in comentariul sau : „Nu cauta limpezime in profetii , in care sunt umbre si ziceri cu talc , asa cum nu cauti la fulger lumina neintrerupta , ci te multumesti ca lumineaza o clipa” (n. trad. englez) .

    Nu am cautat textul Sfantului Ioan Gura de Aur la Daniel da banuiesc ca e corect ce zice traducatorul .

    Alte imnuri ortodoxe pe tema :
    „Scăpând de legile fireşti, Fecioară, ai născut curată mai presus de fi­re, Prunc tânăr pe pământ, pe Cel ce este dătător de lege şi vechi de zile , cerule înţelegător al Făcătorului tuturor. Pentru aceasta, cu cre­dinţă şi cu dragoste pe tine te fericim.”

    Sfântul Iosif imnograful :
    „Fecioară Preacu­rată, pre Cel vechi de zile prunc nou pentru noi ai născut.”

    Acatistul Intampinarii Domnului :
    Vino, Cel Vechi de zile, care de demult ai dat lui Moise legea in Sinai.
    Vino, Prunc Tanar, ca ai intrat acum in biserica, vrand sa implinesti legea.

    Avatistul Sfantului prooroc Daniel
    Aşa te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe Scaunul măririi, în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său flăcări de foc, roţile Lui foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El ; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!
    Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe Sfinţii lui Dumnezeu, voind să schimbe Sfintele Sărbători şi porunci, a fost omorâtă şi trupul ei dat focului. Şi iată pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl Stăpânirea, Slava şi Împărăţia în vecii vecilor.

    Acatistul Întâmpinării Domnului

    Străine cuvinte auzind de la bătrânul minunat, Iosif si Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un Prunc, ci ca despre Cel Vechi de zile şi, rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vietii şi asupra morţii şi Care poate să-l sloboadă la o altă viaţă şi, punând toate acestea în inima lor, au cântat al multumire lui Dumnezeu: Aliluia.

    Foarte buna observatia din carte referitoare la fresca Ospitalitatea lui Avraam ; neaparat necesar a se picta Avraam si Sarra , cortul si stejarul (stilizat) , pentru a nu lasa falsa impresia ca Dumnezeu este trei ingeri , ci asa s-a aratat lui Avraam . Din pacate prin Bisericile noastre abunda cei trei ingeri si rar mai vedem o fresca autentica Ospitalitatea lui Avraam .

    • Multumesc ca ai postat acest comentariu Marin! Poate asa se mai dumireste lumea. Trec si acest comentariu in lista de viitoare articole impreuna cu al lui doktoru.

      • marin zice:

        Cu placere .
        1. Simbolic, Dumnezeu-Tatăl a fost înfăţişat chiar în catacombe, având ca baza de plecare diferite texte scripturistice, fie sub forma unui nor luminos conform textelor din Ies. XIII, 21; XIX, 16-18; XXIV, 17; I Regi XIX, 11-12; Matei XVII, 5 (scene de genul acesta înfăţişează Botezul Domnului, Schimbarea la faţă, Pogorârea Sfântului Duh), fie sub forma unei mâini, care iese dintr-un nor (Ies. III, 20; XIII, 16; Ps. CXVII); a ochiului lui Dumnezeu (II Cron. XVI, 19), a tronului lui Dumnezeu (Iezechiel I, 26; Daniil VII, 9)9, sau a rugului în flăcări, care ardea fără a se consuma (Ies. III, 1).
        Începând de prin secolul al IX-lea, înfăţişarea simbolică a lui Dumnezeu-Tatăl cedează în favoarea reprezentării Lui în chip de om, bazată tot pe temeiuri biblice, unele deja enunţate. Pe baza acestor texte, Dumnezeu-Tatăl a fost şi este înfăţişat sub chipul unui bătrân venerabil, „Cel vechi de zile”, din viziunea proorocului Daniil (VII, 9), cu părul lung şi alb, cu barbă mare albă, îmbrăcat în veşminte strălucitoare, şezând pe un nor sau pe tron, cu capul descoperit şi ţinând în mâna dreaptă sceptrul puterii şi al stăpânirii veşnice.
        http://www.sfantatreimepit.ro/pictura_sfanta_treime.html
        Poate ar fi bine de mentionat in articol si unele ca acestea .
        Gandindu-ma la o explicatie , am ajuns la concluzia ca in catacombe era totusi un pic cam complicat de reglementat un canon iconografic adecvat , din cauza lipsei informatiei , a timpului , etc .
        Odata cu iesirea Bisericii din catacombe in secolul IV s-a putut dezbate un stil iconografic , in speta cel bizantin , care e fara echivoc insuflat de Sfantul Duh .
        Apoi au inceput influentele catolice in iconografie , care din pacate se pare ca exista si la cozia , si Sfanta Treime a inceput sa fie reprezentata Tatal ( Cel Vechi de Zile) , Fiul , si Sfantul Duh la mijloc , ca porumbel ( sugereaza purcederea atat de la Tatal , dar si de la Fiul , prin asezarea in mijlocul lor ) .
        Ca atare , sinodul de la Moscova a reasezat canonul iconografic bizantin pe un fagas firesc .

    • Mi se pare ciudat sa fie rara o fresca autentica, odata ce canonul a fost cumva stabilit deopotriva prin erminie si prin opera lui Rubliov. O fi lenea (de a se informa si lucra, deopotriva) unor pictori bisericesti la mijloc. Tipic romanesc. 😦

  13. Andreea zice:

    As vrea sa il rog pe domnul admin. sa creeze un subiect de discutie despre Giulgiul de la Torino, ca sa lamurim si aceasta problema. Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s