Pe cand rupem comuniunea cu ereziarhii ecumenisti?

„…iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames!” (Matei 18, 15-17)

„Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua” (Ioan 15, 4-7)

„De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”  (Tit 3:10)

„Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!” (II Ioan 1:10)

„Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi, Drept aceea, dacă vreun presbiter sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea în faţa sinodului şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şide dezbinări.” (Canonul 15, Sinodul I-II Constantinopol)

„Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată) şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este tiran (uzurpator). De asemenea şi ceilalţi clerici, şi (anume) câţi se vor adăuga (ataşa) lui, iar laicii să se afurisească. Dar acestea să se facă numai după una şi a doua şi a treia stăruinţă (poftire la ordine) din partea episcopului.” (CANONUL 31 apostolic)

„Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţînd că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor cînd toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mîntuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspîndesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!” (Anatema împotriva ecumenismului dată de sinodul ROCOR, 1983)

Iar acestea reprezinta un mic procent din totalul indemnurilor scripturistice si patristice impotrica comuniunii cu ereticii.

Canonul 15 I-II Const. e foarte clar: separarea de episcopii care invata erezia „cu capul descoperit” e necesara. In Patriarhia Romana cred ca a trecut demult problema invataturii „cu capul descoperit”. In PR nu doar se invata, ci s-a trecut de mult timp la fapte. Avem cateva exemple:

1. Saptamana de rugaciune „pentru unitate” inpreuna cu ereticii care are loc in fiecare luna ianuarie a fiecarui an de 20 de ani incoace.

2. Vizita papei in Romania, insotita de rugaciuni in comun si co-slujiri si recunoasterea ereticului papa drept episcop canonic la care adaugam la modul general si activitatea ecumenista a Patriarhului Teoctist.

3. Participarea PR in consiliul mondial al „bisericilor” (ba chiar de anul acesta cu un secretar general).

4.  Acordul semnat cu monofizitii pe care nimeni nu are de gand sa-l desfaca. Stiati ca PR ii recunoaste de monofiziti drept ortodocsi, si asta cu acte?

5. Desele declaratii ecumeniste ale mai multor episcopi (Laurentiu Streza, Sofronie Drincec, Nifon, Andrei Andreicut, Nicolae Corneanu si lista poate continua la nesfarsit).

6. Dupa declaratiile de la Busan (si nu sunt singulare), Nifon inca mai este episcop!

7. Bartolomeu Anania a impartasit greco-catolici fara a pati nimic.

Nu mi le pot aminti sau scrie pe toate pentru ca sunt pur si simplu multe…. Ideea e clara. Comuniunea cu acesti ereziarhi ar trebui rupta si asta cat mai curand. Problema e ca vad un laxism chiar la ortodocsii care ar trebui sa fie „traditionalisti”. Vorbesc impotriva ecumenismului, nu sunt de acord, dar cu toate astea continua sa se impartaseasca cu eretici.

Trebuie mentionat ca degeaba ne ferim de cipuri si vorbim de Noua Ordine Mondiala sau masonerie daca stam in comuniune cu ecumenistii….

Vezi si:

Atitudinea Sfintilor Parinti fata de eretici si erezii (partea intai)

Atitudinea Sfintilor Parinti fata de eretici si erezii (partea a doua)

Pentru a purta un dialog cu ereticii, e necesar sa te si rogi cu ei?

De azi, blog-ul are o noua categorie, „Ruperea comuniunii cu ereticii” in care vor fi postate articole pe aceasta tema.

Amin

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Ruperea comuniunii cu ereticii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Pe cand rupem comuniunea cu ereziarhii ecumenisti?

  1. Pingback: Ortodoxia dupa ureche loveste din nou. Replica la articolul “SCHISMATICII SUNT CEI CARE S-AU LEPĂDAT DE HRISTOS! – Radu Iacoboaie, 26 august 2014″ | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  2. marin zice:

    Ciudat , cum poate cineva sa creada , in contra tuturor celor scrise mai sus , ca in BOR ar mai fi har , si ca aceasta ar fi inca biserica .

    • Ana Elisabeta zice:

      Pentru că Harul lucrează: avem sfinţi, avem sfinte moaşte (din cele adevărate, cu bună mireasmă, unele chiar izvorătoare de mir), şi când vrea Dumnezeu simţim şi asupra noastră darurile Harului primit prin Sfintele Taine, tocmai ca să fim întăriţi în credinţă şi să nu ne clătinăm când vine primul nechemat să pună la îndoială Harul.

      Harul lucrează prin Sfintele Taine în Biserică, nu la grupul care a câştigat concursul de acrivie. Au mai fost şi alte schisme care ar fi câştigat concursul, dar uite că s-a stabilit de multă vreme că nu erau ei Biserica:

      http://ro.orthodoxwiki.org/Donatism

      • E corect, dar sa nu uitam ca si catolicii au sfintele moaste furate de cruciati si duse in Italia si care fac minuni. Deci nu certifica musai ortodoxia celor care le detin sfintele moaste facatoare de minuni. Ca sa gasim cu adevarat raspunsurile trebuie intai rugaciune si apoi „nevointa carturareasca”.

      • Ana Elisabeta zice:

        Nu la ele mă gândeam, ci la moaştele sfinţilor noi mucenici din închisori şi la ceea ce s-a întâmplat la înmormântarea pr. Iustin Pârvu.

        Dar chiar şi sfinţii cei vechi dau semne că nu îi iubesc pe catolici. Când a mers preotul care a căutat moaştele Sf. Dimitrie (fostul mitropolit de la Veria al pr. Matei Vulcănescu) ca să le recupereze de la mănăstirea italiană unde erau depozitate, sfântul a izvorît mir, spre uimirea italienilor care au spus că nu se ştie să mai fi făcut aceste moaşte aşa ceva.

        Şi la moaştele Sf. Nicolae de la Bari chemau un preot ortodox o dată pe an, că altfel nu izvorau mir. În cele din urmă, au dat biserica cu totul ruşilor, sau le-au mutat într-o biserică a ruşilor (nu mi-e clar; asta e din povestirile celor care au fost pe-acolo).

        Există minuni şi false minuni, sfinte moaşte şi false relicve. Cele false nu ar trebui să ne facă să le ignorăm pe cele adevărate, care sunt şi ele spre întărirea noastră în credinţă.

        Oricum, eu am dat un răspuns din ăsta băbesc pentru că tu cu întârziai cu „nevoinţa cărturărească” şi rămăsese blasfemia fără răspuns. Eu chiar aş prefera să nu mă mai bag în această discuţie deloc.

      • Nici eu nu stiam ca au dat biserica rusilor. Multumim pentru informatie!

      • marin zice:

        Donatismul a fost o erezie care a introdus invataturi neortodoxe . Daca iti propui sa faci o paralela „stilisti” / donatisti , te provoc sa aratati ce invataturi neortodoxe tinem noi .
        Dar voua va ajunge cuvantul sinodalilor ecumenisti cum ca suntem schismatici .

      • Ana Elisabeta zice:

        Staţi că m-am lămurit (că prea era frumos să fie aşa…): în subsolul bisericii papistaşe s-a dat o capelă ortodocşilor:

        http://episcopia-italiei.it/index.php/ro/relatari/1166-bari-in-srbtoare

        Despre moaştele Sf. Nicolae care izvorăsc mir doar când slujeşte un preot ortodox am găsit în două locuri:

        http://logos.md/forum/showthread.php?t=335&page=6&langid=1
        https://cammely.wordpress.com/2011/12/05/sfantul-ierarh-nicolae/

        În ce-l priveşte pe Sf. Dimitrie, avem mărturia IPS Panteleimon, Mitropolitul Veriei, care a fost de faţă. Partea arheologică, să zicem aşa, se regăseşte şi aici:

        http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/cinstitele-moaste-ale-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-izvoratorul-de-mir

        Presupun că detaliile cu izvorîrea mirului apar în această cărticică (pe care am cumpărat-o, dar am dăruit-o cuiva):

        http://www.evanghelismos.ro/carte/1568/viata_sfantului_marelui_mucenic_dimitrie_izvoratorul_de_mir_si_aflarea_sfintelor_sale_moaste

      • Ana Elisabeta zice:

        Prietene, eu te provoc să te informezi cu privire la donatism (am pus şi eu un link) şi pe urmă să vorbeşti. Nu întâmplător s-a chemat schisma donatistă, şi nu întâmplător am dat acest exemplu.

      • marin zice:

        Asa cum am spus , donatistii au introdus inovatii la credinta , erezii . Mai bine ar fi sa spui ce erezii am adus noi la ortodoxie , altfel analogia cu donatistii e absurda .

  3. zcalin zice:

    D-na Ana Elisabeta mi-a placut relatarea d-voastra. Nu stiam ca moastele Sfantului Dimitrie si ale Sfantului Nicolae de la Bari izvorasc mir doar in prezenta unui preot ortodox. Intradevar, iata o bucurie care m-a zidit sufleteste. Dumnezeu sa va binecuvinteze.

    • Ana Elisabeta zice:

      ZCalin, din păcate nu am reuşit să confirm toate elementele. Nici pentru Sf. Dimitrie nu am reuşit să găsesc mărturii online, dar în această privinţă nu am nicio îndoială, pentru că există mărturia Mitropolitului Panteleimon.

  4. marin zice:

    Interesant ar fi de stiut ale cui sunt sfintele moaste ale noilor sfinti din inchisori ; stiti voi ca tineau pe nou ? La vremea aceea inchisorile erau ticsite si de ortodocsi vechi calendaristi , dar cenzura nu sufla o vorba despre asta . Cat despre izvorarea de mir , e notoriu faptul izvorarii de mir de la Iasi in 2 ani consecutivi , in prezenta lui Danion , cand vorbea de calendarul vechi .

  5. marin zice:

    @ Deci in nici-un caz stilistii nu sunt cei mai prigoniti si cenzurati oameni pe pamant.
    Aici sunt oarecum de acord cu tine ; dar daca analizezi un pic la rece situatia , noi nu suntem nici acum recunoscuti de stat , desi indeplinim toate criteriile , pe cand alte „culte” ca musulmani si evrei sunt recunoscuti , si astfel primesc si fonduri de la buget .
    Noi traim numai din fonduri proprii – si cred ca asa e mai bine .

  6. Preoții care nu mai pomenesc pe episcopul lor pentru că acest episcop învață erezia în public (în biserică, presă, în spovedanie, etc) nu numai ca nu fac schizmă dar primesc cunună de la Dumnezeu! Este cazul Sfantului Munte Athos si a Sfântului Paisie Aghioritul, a mitropolitului Augustin al Florinei si al altor mitropoliți si preoți care nu au mai pomenit la Sfânta Liturghie pe patriarhul ecumenic Atenagoras pentru declarațiile si gesturile lui ecumeniste, întrerupând in felul acesta comuniunea cu el.

    • Ana Elisabeta zice:

      Deci, nu trebuie să facem confuzie între gestul legitim de a nu mai pomeni episcopul eretic şi gestul nelegitim de a înfiinţa o comunitate schismatică (sau de a adera la una preexistentă).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s