Ortodoxia sentimentala sau Ortodoxia patristica?

Sau cat de necesara e ascultarea de Sfintii Parinti.

Este evident ca traim vremuri in care adevarata credinta si adevarata traire ortodoxa sunt aproape inexistente. Fie ca vorbim de ecumenisti, care confunda Ortodoxia cu o iubire ne-evanghelica, bazata pe un sentimentalism social, care nu are legatura cu iubirea indumnezeitoare a lui Hristos, fie ca vorbim de anumite miscari, cu tenta „traditionalista”, care insa si-au format anumite ideologii straine de cugetul sobornicesc al Bisericii si Ortodoxia insasi a devenit pentru ei o ideologie, nu viata in Hristos, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila, putem observa o cauza comuna a acestor rataciri: neglijarea sau negarea totala a invataturii Sfintilor Parinti.

Subiectul despre care vorbim azi insa nu o reprezinta ecumenistii, ci tocmai cei care se prezinta ca ortodocsi, traditionalisti chiar dar care au uitat importanta invataturii patristice. Cand vorbim de aceasta categorie de oameni, trebuie avut in vedere un termen necesar pentru a ne da seama in ce situatie ne aflam: neo-rascolnicism.

Stim despre rascolnici ca ei s-au opus „reformelor” Patriarhului Nicon (1652-1658), reforme care insemnau defapt alinierea din punct de vedere al cultului liturgic a Patriarhiei Ruse cu Traditia veche bisericeasca. Robi unor traditii pe care ei le-au considerat ca fiind adevaratele obiceiuri ale Bisericii, rascolnicii au cazut schisma.

Problema ortodocsilor romani contemporani este una chiar mai grava: acestia ajung in unele situatii sa se opuna fatis teologiei Sfintilor Parinti, pe motive variate insa cele mai des intalnite sunt:

1. adoptarea unei ideologii, transformarea ei in „ortodoxie” si apoi apararea in mod fanatic a acestei ideologii (vezi cazul cipurilor de ex. unde avem de a face cu idei anti-patristice, cum ar fi pre-pecetea sau pecetea in alta parte decat pe mana dreapta sau pe frunte,  si reactiile impotriva Sfintilor Parinti, care au spus altceva).

2. transformarea marilor duhovnici contemporani in adevarati „guru”, maestrii spirituali care nu pot gresi si ale caror cuvinte trebuie ascultate cu o acrivie dusa din nou, pana la fanatism.

3. transformarea greselilor marilor duhovnici in „vedere cu duhul” , „profetii”, prin asta ajungandu-se la concluzia ca incalcarea canoanelor Bisericii e ceva „ortodox”, ba chiar benefic!

4. considerarea celor care promoveaza adevarata invatatura a Bisericii drept „dusmani ai Ortodoxiei”, ba chiar sectanti (!) sau „formalisti” (desi adevaratii formalisti sunt doar cei care nu cauta mai mult, ci se multumesc cu putine idei).

5. trairea sentimental-pietista a credintei: transformarea oricarui element al credintei (unele astfel de elemente fiind eronate din punct de vedere teologic si ramasite ale nefastelor perioade Cuza si comunism, din care amintim: impartasirea la 40 de zile, ingenunchierea duminica, spovedania ca act magic de spalare a pacatelor, sfintirea icoanelor in ciuda hotararilor sinodului VII ecumenic etc.) in material demn de evlavie, in loc sa se foloseasca invatatura Bisericii si liturgica pentru a trai viata in Hristos.

Deja se poate creiona portretul ortodoxului de azi: unica invatatura acceptata e cea a marilor duhovnici, lipsa culturii teologice (de cele mai multe ori, si a celei generale), transformarea unor invataturi in ideologii si apararea fanatica a acestor ideologii. De aici si asemanarea cu rascolnicismul. Traditia Bisericii pentru ei nu e traditie, insa superstitiile invatate din surse ne-teologice devin pentru ei „adevarata ortodoxie”.

Cat de importanta e insa ascultarea de Sfintii Parinti sau pastrarea intacta a predaniilor Bisericii (oricat de neinsemnate ar parea ele)?

Mantuitorul Hristos ne spune: „Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor” (Matei 5:19). Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”(Evrei 13:7).

O hotarare a Sinodului VII ecumenic ne spune:

„[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel, sau, urmând blestemaţilor eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceşti, încă şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţi, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie afurisiţi]”.

A se citi cu atentie aceasta hotarare si a se citi apoi scuzele pe care le gasesc credinciosii pietisti parintelui Arsenie Boca pentru ca a pictat necanonic, ba a mai pictat si eretici. Suntem noi formalisti? Sau avem de a face cu un caz de evidenta neascultare fata de hotararile Bisericii?

Canonul I al aceluiasi sfant sinod spune:

„Aşadar, acestea astfel fiind, şi fiindu-ne nouă mărturie, bucurându- ne de ele ca si când cineva ar găsi comori multe, cu bucurie (ne însuşim) primim în inimile noastre sfintele canoane , şi întărim întreaga şi nestrămutată orânduire a lor, a celor c e sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslă viţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice, şi ale cel or ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli, şi ale sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de către unul şi acelaşi Duh, au orânduit cele de folos. Şi pe acei pe care ei îi supun anatemei, şi noi îi dăm anatemei; şi pe cei care îi supun caterisirii, şi noi îi caterisim; şi pe cei care îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim, iar pe cei pe care îi dau certării (epitimiei), şi noi aşijderea îi supunem. Căci dumnezeiescul apostol Pavel, care s-a urcat în al treilea cer şi a auzit cuvintele cele n egrăite, strigă lămurit: „Fără iubire de argint să fie purtarea voa stră, în- destulându-vă cu cele de faţă (pe care le aveţi)” ( Evr. 13, 5).

In mod evident ascultarea de canoane cu acrivie nu este „formalism” ci este o obligatie. De asemenea obligatie este si sa nu ascultam sfaturile rele ale preotilor, indiferent de cat de mari duhovnici ai neamului romanesc sunt. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urîtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mîntuirea poporului, iar producerea jertfei aceeaşi este fie că are viaţă curată sau necurată cel ce produce.

Deci a trage semnale de alarma atunci cand sunt venerate inclusiv greselile marilor duhovnici, este ceva normal. Din contra, tentativa de a baga sub pres sau de a transforma aceste greseli in „vedere cu duhul” este impotriva hotararilor Bisericii.

Dupa cate putem observa, a fi ortodox, inseamna a fi in primul rand patristic. Astfel si orice sfat al marilor duhovnici devine ortodox in masura in care nu se contrazice cu ce au spus Sfintii Parinti.

Aici este insa dilema noastra de azi: au devenit Sfintii Parinti atat de neimportanti?

Andrei Dinu.

Vezi si:

Ispita “zeificarii” marilor duhovnici.

Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti, preferand miturile moderne

Cazul parintelui Arsenie Boca, sau cum oamenii vor altceva decat pe Hristos

Replica la articolul “PRIGONIT ȘI DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie, 6 august 2014, sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului”

Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti si mania cipurilor

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Pietismul in Romania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Ortodoxia sentimentala sau Ortodoxia patristica?

  1. preot-duhovnic zice:

    Adevarat! Articol in Duhul Adevarului!

  2. preot-duhovnic zice:

    * fugiti de blogurile eretice care pozeaza in pagini de aparare a ortodoxiei (toti administratorii lor va duc spre erezie. Atentie! Veti deveni ucenici ai lor nu ucenici ai lui Hristos-Dumnezeu! Ei au ravna fara pricepere! Ex.saccsiv, raduiacoboaie, apologeticum)

    • Eu as scoate apologeticum de pe lista. E un blog bun dupa parerea mea si mult mai echilibrat decat altele (cu scaparile lui, dar chiar si-asa, e excelent). In fond problema asa mare nu sunt blogurile, ci „fanii” care iau absolut tot in serios si nu pot pricepe ca unele lucruri sunt gresite.

      • preot-duhovnic zice:

        frate, si diavolul spune lucruri bune si virtuoase ca sa ne insele(doar ca sa apuce sa ne insele). Cine sta ascuns dupa un admin care nu publica si comentariile unui preot neeretic, este prieten cu tatal minciunii. Cine a incalcat o porunca, le-a incalcat pe toate! Spovedanie deasa pentru noi toti, cainta si sinceritate! Baietii astia…pustani pe care i-am nominalizat, ori sunt cruzi ca varsta ori sunt neinstruiti teologic nici macar de duhovnicul lor, sunt ascunsi, aproba comentariile enoriasilor lor virtuali, a derbedeilor, ateilor si ereticilor! Te rog sa ma crezi!

      • preot-duhovnic zice:

        fanii au doar doua surse: stirile-tv si netul(blogurile). Daca la stiri indracitii realizatori bat din palme cand e vorba de popi-prosti pe bloguri saccsivesti, se lauda tocmai inutilitatea preotiei, neoprotestantismul fara preotie si spovedania la duhovnici morti! Fanii sunt creati de tv si de bloguri pseudo-ortodoxe!

      • Nu vreau sa ma intelegeti gresit sau sa intram in polemica. Sunt convins ca v-a suparat daca nu a aprobat comentariile, dar apologeticum chiar este un blog bun si autorul nu este un batut in cap. Va dau un exemplu: parintele Matei Vulcanescu (alt preot marturisitor) care pentru saccsiv e persona non-grata, ii sunt postate totusi articolele pe apologeticum. Si in general, e o paleta mai larga de subiecte dezbatute acolo, fata de alte bloguri.

  3. preot-duhovnic zice:

    Reblogged this on preot-duhovnic.

  4. Ioan C. zice:

    ” Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15, 5)

    Avva Justin însuşi era împotriva părăsirii B.O.R.:
    “Am intrebat apoi si de ultimele provocari cu privire la iesirea din Biserica oficiala, iar Parintele a fost foarte ferm sa ramanem in Biserica in care ne-am nascut, pentru ca inca mai avem ierarhi care sa tina carma, dar ne-a atentionat totusi ca va veni vremea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe acestia, si ca ne vom retrage in pesteri si catacombe, dar fara sa trecem la nicio alta biserica stilista sau de alta natura. Parintele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hristos carma si Arhiereu si ca asa cum Biserica a inceput in pesteri si catacombe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca parintele ar lasa un cuvant privind trecerea noastra la stilisti sunt cu totul lipsite de realitate si mincinoase. Parintele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile) in spital, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvantarea.”
    Sursa: http://atitudini.com/in-vizita-la-parintele-justin-si-precizari-importante-fata-de-zvonurile-filo-stilistilor/

    • Corect, nu trebuie sa mergem la stilisti, care sunt grupari schismatice, dar nici nu trebuie sa ne impartasim cu episcopi care propavaduiesc erezia „cu capul descoperit” cum ar fi de exemplu Nifon al Targovistei.

  5. Ioan C. zice:

    De aceeaşi ortodoxie sentimentală, ţine şi „biserica ortodoxă secretă”, care este practic o sectă care rupe din Ortodoxie.
    O foarte bună prezentare a pericolului reprezentat de „biserica secretă” o face P.S. Calinic Botoşăneanul, lucru arătat aici:
    “Perioada de libertate de după 1989 a adus în peisajul ortodox românesc o mulţime de aşa zise religii şi credinţe, care mai de care mai adevărate şi mai revelate, misterioase şi secrete. Deseori creştinul ortodox e ispitit să îşi plece urechea şi să îşi „deschidă” sufletul ca să Îl descopere pe adevăratul Dumnezeu, care în Biserica Ortodoxă Română, „ aservită regimului comunist, cu ierarhi şi preoţi turnători, flămânzi şi imorali, deschisă spre ecumenism şi cu calendarul îndreptat”, – nu se mai revelează, Duhul Sfânt nu se mai pogoară, iar cuvintele Mântuitorului din Sfânta Scriptură sunt învechite. Aşa îi înşală diavolul pe cei slabi în credinţă, pe cei ce se cred îndreptăţiţi să îi judece pe cei ce „au căzut”,pe cei ce cuprinşi de patima mândriei primesc de la „dumnezeu” noi descoperiri despre lume şi cele de deasupra lumii acesteia materiale. Şi sunt destui. Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul în cartea sa „Fenomenul „Biserica Ortodoxa secretă” – o erezie la început de mileniu III”, demască pe parcursul a 110 pagini aberaţiile pe care ereticul Constantin Dogaru le debitează şi le atribuie ca fiind de la Dumnezeu. Cartea e o bună radiografie venită din partea unui om al Bisericii asupra pseudo operei de factură religios- fantastică a aşa zisului profesor ortodox Constantin Dogaru. Încă din prefaţă aflăm că scrierile lui Dogaru sunt produsul unor grave tulburări psihice şi religioase, care nu fac altceva decât smintesc şi induc în eroare oameni naivi. În primul capitol al cărţii intitilat „Extra Ecclesia nulla sallus”, autorul ne prezintă supremaţia învăţăturii ortodoxe, revelată de Dumnezeu şi transmisă de către Mântuitorul Iisus Hristos prin apostoli şi aceştia mai departe episcopilor, preoţilor, diaconilor şi nenumăratului şir de misionari mireni, martiri şi mucenici, care prin cuvântul lor au fost de un mare folos Bisericii, fiind creştini autentici, evlavioşi; cu o viaţă morală ireproşabilă; cunoscători ai învăţăturii Bisericii şi aflaţi totdeauna în ascultarea acesteia. Învăţătura lui Dogaru se situează exact la polul opus, deşi foloseşte foarte des numele de ortodox. În capitolul al doilea, „Aberaţii pe fond ortodox”, găsim o scurtă prezentare a trei fenomene religioase răspîndite mai ales în zona Moldovei. Este vorba de: „Turma Sfântului Ilie” – care îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu Sfântul Ilie; de „Fenomenul Gherasimist” – adepţii socotindu-l pe diaconul Gherasim de la Mănăstirea Cocoş ca fiind „Mântuitor, Mare Arhiereu şi Domn al păcii şi al Dreptăţii” şi alte asemenea inepţii; şi de „Biserica Ortodoxă Secretă” – întemeiată de Dogaru şi fiind în strânsă legătură cu cele două precum şi cu fenomenul Vladimireşti şi Pucioasa. Capitolul al treilea ne descoperă cărţile lui Dogaru de care creştinul trebuie să se ferească a le citi pentru că acestea stau împotriva „învăţăturii sănătoase” (I Timotei 1,10). În capitolul IV, „Heruvimizarea dogariştilor” găsim un adevărat „ghiveci” de nume care mai de care mai pocite şi mai caricaturizate, atribuite fiind unor entităţi cereşti, precum şi puterile pe care aceşti aşa-zişi îngeri le posedă, nume şi puteri pe care numai un om bolnav, nebun şi desigur, pentru oameni nebuni, le poate debita. Capitolul V, „Cartea confuziilor- Biblia mileniului III”, prezintă „năzdrăvănia acestui efervescent început de mileniu”, după cum numeşte IPS Bartolomeu Anania cartea lui Dogaru „Biblia Precuratei şi Ilustrei Fecioare Maria – Maica Domnului Iisus Hristos”. „Biblia” aceasta este o carte plină de aberaţii şi inovaţii, având la bază mai multe scrieri vechi, mai mult sau mai puţin ortodoxe. Tot din acest capitol aflăm că există şi „Liturghia Maicii Domnului”, în cadrul căreia Trupul Lui Hristos este înlocuit cu cel al Maicii Domnului, slujbă care se va săvârşi numai după instituirea Ţării Sfinte România având capitala la Vladimireşti şi Noul Ierusalim la Pucioasa. Capitolul VI – „Aluetizarea sufletului” – este o radiografie a cărţii „Calităţile sufletului omenesc”, apărută la Craiova în anul 2000, scrisă după cum spune Dogaru, în colaborare cu puterile cereşti. Aflăm cu stupoare că sufletul este compus din microaluete şi aluete şi că se formează în Cerul III şi se perfecţionează in momentul intrării în trup. Debilului autor i se revelează apoi şi existenţa unor aparate de măsurat virtuţile şi calităţile sufletului: Fragmentometru (pentru credinţă), Vibrometru spiritual (pentru dragoste), Safiometru (pentru smerenie), Vitezometru spiritualo-fizic (pentru măsurat viteza de reacţie spiritualo- fizică), ş.a.m.d. În capitolul VII, Prea Sfinţitul Calinic sintetizează abaterile făcute de Dogaru, abateri dogmatice (înţelegerea idolatră a dogmelor, afirmaţia că Dumnezeu Tatăl mai are 33 de fii neîntrupaţi, credinţa în preexistenţa sufletelor, desacralizarea ierarhiilor cereşti, promovarea milenarismului, folosirea Bibliei Maicii Domnului, etc.), liturgice (săvârşirea Liturghiei Maicii Domnului, neacceptarea ierarhiei de drept divin, hirotonirea femeilor ca episcopi şi preoţi, rostirea de psalmi improvizaţi, instituirea unui al cincilea post, spovedania în grup, etc.,) şi morale (interdicţia întemeierii unei familii, intenţia de a întemeia mănăstiri numai de fecioare, ameninţarea cu moartea a persoanelor ce vor face dezvăluiri despre ce se întâmplă în interiorul sectei, etc.,). În concluzie, Arhiereul Calinic Botoşăneanul, arată foarte clar că învăţăturile lui Dogaru sunt abateri grave de la dreapta credinţă şi aduc mari prejudicii psihice şi sufleteşti celor ce le îmbrăţişează. Vrednicul episop la fiecare sfârşit de capitol îi pune la îndemână celui dornic să cunoască dreapta învăţătură ortodoxă o scurtă bibliografie cu cărţile cele mai importante pe tema respectivă. Cartea „Biserica Ortodoxa secretă” este o carte utilă pentru tot creştinul ortodox, fiindcă sunt scoase la iveală „neghinele” care au pătruns şi în ortodoxie prin intermediul unor pseudo-preoţi. Îndemnul Sfântului Apostol Pavel către Timotei este unul deosebit de actual şi de luat în seamă: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine ai învăţat!” (II Timotei 3,14).”
    Sursa: PR. DUMITRU STRACA: RECENZIE LA CARTEA “BISERICA ORTODOXĂ SECRETĂ” A P.S. CALINIC BOTOŞĂNEANUL
    http://www.publicatiiortodoxe.ro/fenomenul-biserica-ortodoxa-secreta.html

    • kalinix zice:

      Apropos de miscarea „noul Ierusalim”: credeam ca a cam disparut, insa nu mica mi-a fost mirarea sa descopar saptamana trecuta o ‘revista ortodoxa’ cu ‘prorocirile sfintei’ Veronica, impartita chiar in timpul Sfintei Liturghii.

  6. pcmouse zice:

    „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.
    (Pentru avva Antonie, 27)

    degeaba sunteti antiecumenism.daca ati hulit pe SFINTII PARINTI SI ATI ZIS CA CIPU”E BUN .LUATI-VA DE MANA CU VULCANESCU

    • Genial draga pisimaus! Ai pus citatul ala la fix. Din cate vezi voi ne considerati pe toti nebuni (sau sectari) ca spunem ca cipul nu e pecetea, cu toate ca ne sprijim pe cuvintele Scripturii si ale Sfintilor Parinti! Iti dai singur peste picioare, ca de obicei.

      • pcmouse zice:

        nu e asa!ai cazut in cugetare trupeasca!!

        ia de citeste

        Problema noastra cea mai mare acum este ca ne aflam intr-o bezna a ignorantei si socotim pacatul nestiintei un mare privilegiu. Generatia aceasta a ajuns la apogeul nihilismului. Si ce daca fac lucrul acesta? A! Nu-i nimic! Iei cipul Ei, n-are nimica!; slujesti cu catolicii: Ei, n-are nimica si tot asa… toate nu au nimic. Nihilismul a nascut acest libertinaj si aceasta stare te indreptateste pe tine cumva sa faci orice, ce vrei, sa amesteci lumina cu intunericul, sa mergi si cu Dumnezeu si cu mamona. In acest caz noi nu mai suntem ucenici al lui Hristos.

        http://www.atitudini.com/2009/10/parintele-justin-parvu-s-a-ajuns-la-apogeul-nihilismului/#more-534

      • Eu nu am zis ca cipul n-are nimica, am zis ca nu este pecetea. Si am dovedit asta cu Traditia Bisericii. Tocmai ca an aratat din Traditie si nu dupa capul meu, arata ca nu am cazut in aceasta cugetare.

  7. Pingback: Până unde merge ascultarea de mai mari – conform Sf. Nicodim Aghioritul. | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  8. Pingback: Nerusinarea unora care se declara „anti-ecumenisti”. Atentie la modelele pe care le alegeti si la personajele pe care le promovati! | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  9. Pingback: Sfantul Chiril al Ierusalimului despre necesitatea legaturii fapte – viata ecleziala | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s