Sfantul Marcu al Efesului despre iad si chinurile vesnice

[…] „Locul” in vesnicie pentru fiecare creatura va fi rodul modului de relationare cu Creatorul. Dumnezeu nu a creat iadul sau vreo pedeapsa vesnica, ci acestea sunt produsul lipsirii de Dumnezeu. Deci raiul sau iadul sunt in primul rand stari launtrice dezvoltate in urma intalnirii cu lumina sau focul zilei judecatii. „Caci un astfel de foc pe sfinti – de vreme ce nu poarta asupra lor nici-un insemn sau fapta a rautatii – ii arata mai stralucitori, fiind probati prin el, precum aurul in cuptor sau ca piatra numita amiant, care, fiind pusa in foc, pare ca se face precum carbunele, dar cand este scoasa din foc si este spalata in apa, devine mai curata, cum erau si trupurile celor trei tineri din Babilon.

Dar pe cei pacatosi, care si-au adaugat rautatea si o au imprejurul lor ca pe o materie usor de mistuit pentru acel foc, ii va aprinde degrab, si lucrul [lor], adica dispozitia launtrica sau lucrarea cea rea, il va arde si il va nimici desavarsit, iar pe ei ii va pagubi de cele ce le purtau asupra lor, adica de poverile cele rele, si ii va mantui, adica ii va mentine [in existenta] si ii va pastra pentru totdeauna, fara sa piara impreuna cu rautatea lor”.

Focul acela este necreat si isi va desparti lucrarile in functie de dispozitiile launtrice ale fapturilor: pe unii ii va arde si pe unii ii va lumina. Prin urmare in vesnicie e vorba de un alt tip de spatiu, oarecum relational, nu cum il cunoastem acum. Totusi el nu va fi lipsit si de materialitate, dar in ce fel va fi, nu stim. Cert este ca trupul va lua parte la intreaga desfatare a vesniciei si „lucrarile prin simturi nu se vor nimici nicidecum”. Ne vom folosi de ochi spre intelegerea noastra si a dumnezeiestii frumuseti, urechile vor primi dumnezeiescul glas si pe cel de veselie, buzele vor gusta ca bun este Domnul si vom folosi mirul cel duhovnicesc desertat pentru noi si asa mai departe toate madularele. Functiile biologice vor fi realmente transfigurate si nu vor mai pastra nimic din caracterul stricacios de acum. Raman doar ratiunile simturilor. „Caci duhovnicesc devenind trupul, si madularele acestuia vor fi mai departe duhovnicesti si se vor sluji de lucrari duhovnicesti”.

„Dar si creatia intreaga va fi schimbata spre mai bine si va ramane in vesnicie, si sufletul si trupul vor petrece in cele schimbate si se vor bucura de ele”. Trupurile pacatosilor vor fi si ele duhovnicesti, dar se vor deosebi de cele luminate ale sfintilor prin aceea ca vor fi intunecate. Chinurile lor descrise in Sfanta Scriptura sau in scrierile si vedeniile Parintilor trebuie intelese alegoric. Intunericul cel mai dinafara este lipsa luminii dumnezeiesti si este sortit celor ce aici au iubit intunericul necunostintei si nu au vrut sa primeasca razele luminarii dumnezeiesti. Viermele cel otravitor este muscarea continua a constiintei si e dat celor ce s-au tavalit in placerile trupului etc.

Dat fiind ca acele bucurii si chinuri vor fi duhovnicesti, nu trupesti (in intelesul de acum al materiei) si acelasi suflet si trup le vor trai, o oarecare pregustare a lor este data si in viata aceasta, dar si in intervalul dintre moarte si inviere. Fiecare chin si bucurie de dincolo este in analogie cu starea personala a fiecaruia. Diferentierile se produc in intensitatea chinurilor sau a bucuriei, dar starile vor fi doar doua: una a celor ce vor fi in bucurie, alta a celor ce vor fi in chin. Dar pana la inviere nu este definitivata starea nici unei fapturi, ci fiecare traieste dupa moarte o anticipare a acelei stari. „Noi zicem ca dreptii nu au luat desabarsit soarta lor si acea stare fericita pentru care s-au pregatit ei insisi prin fapte, nici pacatosii nu sunt dusi indata dupa moarte in pedeapsa vesnica in care vor fi chinuiti vesnic, ci amandoua acestea vor fi in chip necesar dupa acea din urma zi a judecatii si dupa invierea tuturor. […]”

Extras din cartea: „Sfantul Marcu Evghenicul, Opere, Volumul I”

Vezi si: Iadul in teologia patristica.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sfantul Marcu al Efesului despre iad si chinurile vesnice

  1. Ioan C. zice:

    Despre Iad în Concordanţa biblică Anania:

    IAD
    Este locul în care vor merge cei care au mâniat pe Domnul: Nm 16, 30-31; Dt 32, 22.
    Este locul în care vor merge bogaţii nemilostivi: Lc 16, 23.
    Este locul gătit pentru cei păcătoşi: 1 Rg 2, 6; Is 14; Iz 32, 26; Avc 2, 10; Iov 33, 22; Ps 9, 17; 140, 7; Pr 7, 26; 9, 18; 27, 20; Sir 21, 10; 3 Mac 4, 8; Mt 11, 20-24; Lc 10, 13-15; 2 Ptr 2, 4.
    Este locul gătit pentru necredincioşi: Is 5, 14; 38, 18; 57, 9; Os 13, 14; Ps 30, 17; 48, 14; 54, 15; 113, 25; Pr 2, 18; 14, 12; 16, 27; Ap 20, 13.
    Nimeni nu se întoarce de acolo: Iov 7, 10; Ps 6, 5; 88, 48.
    Porţile sale nu vor birui Biserica: Mt 16, 14.
     

  2. Ana Elisabeta zice:

    Foarte bun si acest text; este de remarcat si situatia simetrica: cei care isi imagineaza ca raiul este un fel de premiu de buna purtare. Daca gandim asa, sigur ca ni se pare ca orice om care s-a facut remarcat printr-o purtare frumoasa dupa criteriile omenesti va fi neaparat si el acolo in rai. Probabil ni se pare chiar nedrept ca un talhar care s-a pocait in ultimele clipe ale vietii sa mearga cu Hristos in rai, iar campionii faptelor bune dupa criterii omenesti sa nu mearga. Si totusi, Hristos nu e nedrept! Nedreapta este gandirea omeneasca care ii atribuie lui Hristos criterii omenesti pentru judecata, de parca El nu ne-ar fi spus ce asteapta de la noi.

    • Exact! Asta este din cauza faptului ca multi considera mantuire o afacere juridica, cand defapt mantuirea tine numai si numai de ontologic. Si tocmai ca tine de ontologic, mantuirea nu e posibila in afara Bisericii celei Una. Sau cu alte cuvinte, mantuirea e comuniune cu Hristos, viata in Hristos, si acesta este motivul pentru care faptele bune facute fara Hristos, nu sunt mantuitoare, dupa cum si Mantuitorul spune: „cine nu aduna cu Mine, risipeste!”.

      • Ioan C. zice:

        “Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: “Am făcut un păcat mare şi vreau să mă pocăiesc trei ani”. Bătrânul zice: “E mult”. Fratele îi zice: “Dar un an?”. Bătrânul iarăşi: “E mult”. Cei care erau de faţă zic: “Patruzeci de zile?”. El răspunde: “E mult” şi continuă: “Eu spun că, dacă omul se pocăieşte din toată inima şi nu mai continuă să facă păcate, Dumnezeu îl iartă şi în trei zile”.”
        (Patericul sau Apoftegmele Părinţilor din pustiu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, pag. 267)

  3. STOP RFID zice:

    Raiul si iadul este si spatiu dar un spatiu transfigurat. Chinurile sunt si fizice pentru ca Dumnezeu este Lumina pentru credinciosi si foc pentru necredinciosi. Un ateu se chinuie cand aude de Dumnezeu cu toate ca Dumnezeu are aceiasi dispozitie fata de el. Deci problema nu este la Dumnezeu ci la modul nostru de raportare la El.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s