Adevărata şi unica Masă de Paşte este Dumnezeiasca Liturghie, în care mâncăm Mielul Jertfit de la facerea lumii!

Adevărata (şi unica) masă de Paşti este Liturghia. Dar, câţi stau la Liturghie trei ore în noaptea aceasta şi nu pleacă după ce iau lumină şi atât, ca să fugă la mâncarea materială, eventual îmbuibare păcătoasă? Mielul pascal (şi adevărata Lumină de Paşte) este Hristos, Paştele nostru, Mielul cel ce ridică păcatele lumii. Deci, Mielul pe care Îl mănâncă la masa pascală creştinii este Sfânta Împărtăşanie primită la Masa Altarului, în cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, de către cei ce s-au pregătit prin post, mărturisirea păcatelor, rugăciune, fapte bune. Nu mâncărurile de carne de miel, nu ouăle, nu pasca (plăcinta cu brânză frumos ornată cu semnul Sf. Cruci), nu sarmalele (cele de Crăciun) ne aduc harul mântuirii. Dacă îl aduceau ele, nu mai trebuia să se întrupeze Dumnezeu în Fiul Fecioarei, să propovăduiască Adevărul, să moară pe Cruce şi să învieze a treia zi. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi şi însuşi textul Sf. Liturghii afirmă categoric faptul că cel care se împărtăşeşte sărbătoreşte Paştele şi Învierea de câte ori se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos cel Înviat. Iar masa DE DUPĂ Dumnezeiasca Liturghie este o prelungire comunitară şi comunională, agapică (adică expresie a iubirii frăţeşti) a mesei euharistice, duhovniceşti, a Sfintei Mese a ospăţului duhovnicesc al Stăpânului, mâncându-se prima dată din bucatele de dulce, comunitar, DUPĂ ce au fost binecuvântate de preot la sfârşitul Liturghiei. Atenţie, preparatele de carne nu se aduc în biserică, ci sunt binecuvântate în pridvor. Singura carne şi singurul sânge care poate exista în biserică este Trupul şi Sângele lui Hristos.De asemenea, Lumina de Înviere este harul dumnezeiesc necreat, împărtăşibil firii umane prin firea umană înviată şi îndumnezeită a lui Hristos, Dumnezeu-Omul. Căci de aceea S-a întrupat Dumnezeu, ca să îndumnezeiască pe om prin unirea neîmpărţită şi nedespărţită, neamestecată şi neschimbată dintre firea Dumnezeiască şi cea omenească în Hristos. Iar noi ne putem îndumnezei numai şi numai de credem, ne botezăm întru moartea şi Învierea Sa, lucrăm cele ale mântuirii şi ne împărtăşim din firea Sa omenească îndumnezeită. Pentru aceasta S-a întrupat, a murit şi a Înviat. Iar fără aceasta, nu există îndumnezeire şi mântuire, căci dacă exista, El nu mai murea pe Cruce, nu mai Învia, nu se mai înălţa la Cer (cu firea umană) şi nu mai trimitea pe Duhul Sfânt la cincizeci de zile după Înviere. Faptul că purtăm lumânări aprinse este doar un simbol şi o binecuvântare, nu însăşi împărtăşirea de sfinţenie. Deci, încă o dată, cei ce nu stau la Liturghie şi nu se împărtăşesc de roadele Învierii, prin Trupul Înviat, nu sărbătoresc deplin Paştele şi Învierea… Cât despre bucăţica de pâine binecuvântată, numită “paşte”, ea este anafură, adică pâine rămasă din prescurile din care s-a scos bucata ce este prefăcută în Trupul lui Hristos la Liturghie (bucată numită Agneţ, de la latinescul “agnus”= miel – apropos de Mielul Pascal). În noaptea de Paşte anafura este stropită cu aghiasmă mare (şi vin) şi se rosteşte o binecuvântare specială asupra ei. Însă acest lucru nu ţine loc de Sfânta Împărtăşanie, ci este doar o mângâiere duhovnicească, expresie a dorinţei de comuniune deplină, a dorinţei de a se împărtăşi cândva cu Trupul lui Hristos, dată celor ce sunt opriţi de la Sf. Împărtăşanie din cauza anumitor păcate (între care şi propria nepăsare faţă de Sf. Împărtăşanie – pe care, dacă am dori-o cu adevărat, nu am mai face păcate grele şi ne-am îndrepta viaţa). Prin urmare, în chip firesc, acest “paşte” se dă la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, ca întotdeauna anafura. Din păcate, însă, oamenii preferă doar simboluri, metafore şi alegorii ale mântuirii, şi nu însăşi hrana tare şi reală (despre faptul că ai noştri alergau după “paşte”, dar nu se Împărtăşeau, se plânge şi un ierarh străin, Neofit Cretanul venit în Ţara Românească în secolul XVIII – deci, problema este veche… şi, dacă ajută Domnul, vom reveni asupra ei cândva). Nu vor să-şi dea inima lui Dumnezeu şi visează la o mântuire ieftină (pe bani sau fără), la o reţetă exterioară şi formală, care să nu-i implice fiinţial, pe viaţă. Dar Hristos strigă neîncetat în biserici, prin Evanghelie şi Sf. Liturghie, în conştiinţele noastre: “Foc am venit să aduc pe pământ şi cât aş vrea să vă aprindeţi” de la el. Haideţi, deci, să dăm foc dumnezeiesc existenţei noastre, haideţi să omorâm moartea şi păcatul din noi! Ştim că aceasta nu o putem face singuri, ci numai de la Hristos, prin Hristos, cu Hristos, spre Hristos – Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cel fără de mamă din Tată, şi fără de tată din mamă. Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! Amin!
Marian Maricaru

Sursa: Dogmatica Empirica

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Deasa Cuminecare, Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Adevărata şi unica Masă de Paşte este Dumnezeiasca Liturghie, în care mâncăm Mielul Jertfit de la facerea lumii!

  1. doktoru zice:

    Hristos a Înviat !!!

  2. doktoru zice:

    Salut.Ce liniste asurzitoare !!!
    Vream ,prietene Andrei,sa-ti cer o parere despre un text al Sf.Ioan Gura de Aur :

    Numai cel ce opreşte acum, până se va luâ din mijloc„, adecă, când împărăţia Romanilor se va luâ dela mijloc, atunci va sosi şi acela. Şi cu drept cuvânt zice aceasta, căci pe câtă vreme stăpâneşte frica de împărăţia aceasta, nimeni nu va îndrăzni a se mândri şi a se înălţa atât de mult, dar când împărăţia va lua sfârşit, atunci şi acela, odată cu anarhia, se va arunca şi se va încerca să răpească şi stăpânirea oaminilor, şi stăpânirea lui Dumnezeu.

    Problema la care ma gandesc acum,una dintre mai multe,ar fi asta care e stapanirea oamenilor si care ar fi stapanirea lui Dumnezeu? Pe prima cred ca totusi i-am dat de cap:stapanirea oamenilor sigur a fost monarhia .Dar stapanirea lui Dumnezeu inca ma mai gandesc deoarece nu am gasit inca un raspuns multumitor care sa ma linisteasca.Tu ce parere ai.Care sunt cele doua stapaniri despre care Sf.Ioan ne spune ca antihristul le va rapi cu de a sila?Ce crezi ?

    PS-Pe de alta parte vream sa mai zic si despre o chestie care am gasit-o zilele acestea.Zice la Apocalipsa :Ştiu necazul tău şi sărăcia ta, dar eşti bogat, şi hula din partea celor ce zic despre ei înşişi că sunt iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei.
    Si :
    Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint;
    Dar la biblia din 1688,1795,1914 zicea in loc de iudei, jidovi.Iar iudei in transliteratie alegorica inseamna cei care marturisesc,marturisitorii.
    Uite ce zice Sf.Pavel despre iudei/jidovi :
    Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu/jidov, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur. Ci este iudeu/jidov cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

    Si vream sa arat chestia cu iudeu egal jidov de unde ar cam veni,in general.
    Variantele etnonimice românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov) și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). (Variantele din urmă „jidov” și mai ales „jidan” au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi – polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid).
    Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici) are aceeași origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei.
    Denumirea „evreu” care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană („ebreo”), rusă („yevrey”), sârbă, bulgară și greacă („evréos”). În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda („giudeo”, „jid”, „jidov”, „ioudaios”) au căpătat o conotație peiorativă.

    Deci cuvantul jidan a fost preluat din limbile slave,cel mai repede de la polonezi, si a ajuns sa inlocuiasca cuvantul iudeu,dar reprezentand aceeasi chestiune in principiu.
    Unde vream eu sa ajung este aici :nu cred ca acele doua fraze din Apocalipsa despre cei care spun despre ei insisi ca sunt iudei/javrei si de fapt nu sunt deloc, se refera la actualii evrei ai zilelor noastre.Ele se refera de fapt la ereticii de catolici,protestanti si alte denominatiuni false de crestinism,care evident sunt orice altceva dar marturisitori ai credintei ortodoxe apostolicesti NU….si care evident ca nu au absolut nici cea mai mica sansa de mantuire.

    PPS2-Mi-am rezolvat editorul de text de la Mozilla care nu facea absolut nimic inainte si acum se pare-se ca pot scrie in toate felurile !!! Pt cei interesati si firefoxisti le recomand cu caldura add-on-ul/suplimentul Text Formatting Toolbar care a ajuns la versiunea 0.1.4.10 …mocca…

  3. doktoru zice:

    Nu prietene Andrei,eu te-am intrebat ce parere ai despre cele doua stapaniri de care vorbeste Sf.Ioan la talcuirea Epistolei catre Tesaloniceni II,Cap.2.Si am zis ca nelamurirea mea este care ar fi stapanirea lui Dumnezeu pe care o fura antihristul.Asta era mica mea nelamurirea .Si am mai zis ca prin anarhie antihasul rapeste mai intai stapanirea/imparatia oamenilor.Anarhie care a primit denumirea de democratie.Eu vream o mica parere personala ,atat.(sau ,posibil mai bine zis,stapanirea oamenilor o poate rapi cu forta,dar stapanirea lui Dumnezeu doar i se va parea antihasului ca a luat-o si pe ea…cred ca asa ar fi mai aproape de adevar ).
    Oricum in afara de Sf.Teofilact al Bulgariei eu nu am mai gasit alte talcuiri la II Tesaloniceni,poate mici franturi imprastiate pe ici-colo.Sa iti dau si ce a zis Sf.Teofilact,sau ce a adunat de la altii :

    Numai cel ce opreşte acum, până va lipsi din mijloc, şi atuncea se va descoperi cel fărădelege.

    Adecă când se va ridică din mijloc împărăţia Romanilor, atuncea va veni antihrist; căci până când este frica împărăţiei acesteea niminea se va impune cu lesnire lui antihrist; iar când împărăţia aceasta se va strică, atuncea ,va năvăli antihrist a­supra nestăpânirei (anarhiei), şi se va sili să răpească stăpânirea oamenilor şi stăpânirea lui Dumnezeu. Căci precum s’a stricat împărăţiile cele ce au fost mai înainte de romana împărăţie; şi împărăţia Midilor s’a stricat de-cea a Perşilor; şi cea a Per­şilor de a Elinilor şi Machedonenilor, şi a elinilor de a Roma­nilor; aşa a Romanilor împărăţie se va strică de antihrist; şi acestea toate Daniil le povesteşte cu multă luminare (Daniil VI). Oare-cari insă (precum este şi Teodorit, cum am zis în suptînsemnare), pre «cel ce opreşte» înţelege pre idolo-slujire: pentrucă, zic ei, cum că, când va înceta amăgirea ceea ce stă­pâneşte pre lume şi slujirea de idoli se va stinge, atunci va veni şi antihrist, precum a zis şi Domnul:. «Şi se va propovădui evanghelia aceasta a împărăţiei întru toata lumea, spre mărturie tuturor neamurilor, şi atuncea va veni sfârşitul» (Matei XXIV 14). Alţii însă, «opritor» a înţeles pre hotărîrea lui Dumnezeu, precum sf. Ghenadie al Constantinopolei şi Teodorit; pen­trucă, zic ei, că hotărîrea lui Dumnezeu când se va plini, care ţine şi opreşte pre venirea lui antihrist, şi când va veni vre­mea cea rânduită lui de Dumnezeu, atunci se va arătă antihrist.

    Am zis însă mai sus, cum câ alţii «ţiitor şi opritor» a în­ţeles pre Sfântul-Duh; precum Severian; căci când Sf. Duh se va ridică din mijloc şi va lipsi pentru multa răutate a oa­menilor, atuncea va află încăpere a se arăta Antihrist. Şi zic aceştia că a luat început taina fârâdelegei, adecă, taina lui an­tihrist, încă din vremea lui Pavel; fiindcă Simon, marele vră­jitor şi Nicolae începătorii eresurilor, lucrau faptele lui antihrist; că şi Evanghelistul Ioan a zis: «Aţi auzit că antihrist vine şi acum mulţi antihrişti s’au făcut» (I Ioan II, 18). Şi iarăşi zice: «Acesta este antihrist carele se leapădă (sau tăgădueşte) pre Tatăl, şi pre Fiiul» (I Ioan II, 22). Şi iară zice: mulţi amăgitori au in­trat în lume, care nu mărturisesc pre lisus Christos că a venit în trup; aceasta este amăgitorul şi antihrist (II Ioan 7), încă şi toţi cei mai din urmă decât Simon şi Nicolae, precum, au fost Marchion şi Montanos, carele se numeau pre sineşi mângâitori, şi toţi ceilalţi eretici şi rău slujitori şi aceştia, zic, fap­tele lui antihrist le urmau. Însă tu, o cetitorule, priimeşte mai adevărată pre tălmăcirea lui Sf. Hrisostom.

  4. doktoru zice:

    Am uitat sa te intreb prietene Andrei de cartea aia care ai expus-o pe lateralul site-ului tau ;cea a Sf.Grigorie cel Mare-Omilii la Profetul Iezechiel-,ai citit-o?Sau se gaseste si pe net pdf?Si daca ai citit-o,vream sa te intreb daca e mai mult tropologica si anagogica decat alegorica? Mie mi-ar place mult de tot daca ar fi alegorica, dar stiu ca Sf.Grigorie era cu talcuiri tropologice mai mult.Daca nu s-o gasi pe net in varianta pdf va trebui sa o pun si pe aceasta la wishing-list !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s