Pietismul, o contrafacere a credintei

Nota mea: In cele ce urmeaza, am postat un articol fenomenal despre pietism si efectele lui. Sunt diagnosticate rand pe rand toate efectele pietismului si multi veti descoperi cum „bolile” descrise in articol sunt prezente din plin in spatiul romanesc, de la idolatria duhovnicilor la tratarea vetii liturgice ca o sursa de „energie” in sens mistico-oriental, in care crestinul vine la biserica duminica pentru a primi „prana„, asa cum o arata situatiile celor care considera ca „harul” se primeste doar prin participarea la Sfanta Liturghie, fara a se impartasi. Sunt mult mai multe astfel de paganisme infiltrate in viata Bisericii (nu in sensul de alterare a Ei, ci in sensul de boala a madularelor) asa cum sunt „babismele” pe care le stim cu totii. Acestea altereaza teologia Bisericii in care omul nu mai cauta sa aibe „mintea lui Hristos” (1 Cor, 2:16) ci cauta sa se autoperfectioneze pentru a primi „premiul” suprem: intrarea in Rai, care nu mai este starea de comuniune cu Dumnezeu, ci o rasplata seaca.

Trebuie sa mai fac o precizare aici, pe care am facut-o intr-un articol anterior deja, dar o sa o dezvolt putin: pietismul a facut victime inclusiv intre cei care se declara anti-ecumenisti, care in ciuda faptului ca se considera astfel, totusi sunt marcati de relativismul pietist. Astfel avem multi cripto-ecumenisti, care datorita gandirii pietiste nu considera necesar sa se separe de ierahii vadit eretici (nota bene, nu de BOR, ci de ierarhi locali cazuti clar in erezie, cum este cazul lui Nifon al Targovistei si chiar si altii care s-au rugat impreuna cu ereticii etc.) si nici pe viitor nu iau in calcul o astfel de actiune. Asta deoarece datorita gandirii pietiste si clericaliste, clerul trebuie „ascultat” si „aparat” si are „harisme speciale” indiferent de situatie.

De asemenea, pentru multi, anti-ecumenismul a devenit o simpla ideologie, utilizata nu pentru pastrarea credintei data de Dumnezeu, ci pentru pastrarea „ortodoxiei neamului romanesc si sfant” sau pentru ca asa a zis parintele x. Ceea ce este evident tragic. Anti-ecumenismul nu mai are rolul de a pastra credinta prin care te poti curati, ci devine metoda de satisfacere a propriului ego, o modalitate de exprimare a „evlaviei” pietiste. Astfel de rataciri sunt la fel de mari ca ecumenismul insusi, pentru ca relativizeaza in acelasi mod credinta, doar ca in sens opus, efectele fiind insa aceleasi. „Iubirismul” ecumenist si „sentimentalismul” pietist sunt opuse prin forma, dar cu acelasi efect in fond. De aceea si majoritatea pietistilor sunt si filetisti, punand ortodoxia „romaneasca” si evlavia la „duhovnicii neamului” deasupra a ceea ce a invatat Biserica mereu.[1]

Dar sa trecem la articolul cu pricina:

Pietismul, o contrafacere a credintei

Prin Sfânta taină a Botezului noi primim darul credinţei baptismale. Darul acesta îmbracă străfundul fiinţei umane, eul uman, în profunzimea sa, fiind restaurat în Hristos.

Pietismul, curent apărut în sec. XVI-XVII în protestantism, se defineşte ca o încercare de a înlocui şi deforma credinţa baptismală. Pietism vine de la pietas, pietatis = sentimentul de evlavie sau sentimentul ce-l avem faţă de părinţi. În protestantism termenul va desemna nu dreapta evlavie ci o atitudine religioasă de o factură relativă care încearcă să treacă în domeniul sentimentalului natural religios tot ceea ce ţine de Biserică şi credinţa baptismală.

În nenumărate forme subtile şi greu de surprins în totalitatea lor, pietismul va pătrunde în toate Bisericile creştine ca o trăire practică a valorilor morale, în care adevărul e pus pe plan secundar. În Biserica Romano-Catolică pietismul e prezent sub forma devoţiunilor cultului inimii lui Iisus Hristos, drumul crucii, etc. În Biserica Ortodoxă Rusă, Greacă, Română a pătruns prin diferite grupări cu accent pe trăirea religioasă fără structură dogmatică, grupări de tipul Oastea Domnului.

Pietismul este tendinţa de a dezmembra, de a disocia, de a destrăma actul religios-moral unic al credinţei (ca dar al Botezului) în trei elemente distincte: efort moral, cult, adevăr, sensibilizând pe cel moral propriu-zis prin incitare sentimentală şi transpunându-l în preocupările intime ale vieţii individuale şi absolutizându-l prin autonomizarea faţă de adevăr şi considerând cultul a fi drept un auxiliar.

Efectul imediat al pietismului este psihologizarea şi sociologizarea credinţei. Psihologizarea credinţei înseamnă smulgerea credinţei din adâncul fiinţial al făpturii umane (acolo unde sălăşluieşte chipul lui Dumnezeu în noi şi acolo unde i-a fost implantată credinţa cu ocazia Sfântului Botez) şi activarea ei numai la nivelul şi dimensiunea psihicului uman, la nivelul raţiunii, voinţei şi sentimentului; astfel pietismul apare sub triplă înfăţişare în funcţie de cum se pun accentele şi vom avea o credinţă de tip raţional din care taina e exclusă, sau o credinţă de tip sentimentalist. În felul acesta, trecând-se credinţa din adâncul fiinţei umane într-o zonă periferică psihică a fiinţei umane, credinţa va apărea pentru individ drept una din posibilele preocupări ale vieţii şi în felul acesta persoana se secularizează. Omul nu se mai defineşte aşa cum Eliade definea fiinţa umană: a fi om înseamnă a fi religios, ci se defineşte ca fiinţă care poate avea şi preocupări religioase.

Când această credinţă dezrădăcinată în planul individual e promovată în planul relaţiilor inter-individuale vorbim de sociologizarea credinţei. În cazul acesta credinţa va apărea ca unul din elementele ce pot fi prezente în cadrul unei societăţi, fiind integrată în rândul valorilor umane cu rol auxiliar. Aşa se face că prin sociologia credinţei, fenomenul religios e marginalizat, secularizat. În cadrul societăţii secularizate, credinţa nu mai apare drept temeiul ontologic al socialului, al comunităţii, iar Biserica nu mai este piatra unghiulară a edificiului spiritual al societăţii, ci Biserica e privită ca una din instituţiile sociale pusă în slujba comunităţii şi intereselor individuale.

Prin urmare, pietismul apare ca fenomen în care credinţa dezrădăcinată e transferată în planul social, dar în ambele planuri ea e redusă la una din preocupările sau atributele posibile ale individului. Prin faptul că pietismul apare în mediul protestant, fiind o reacţie la mediul catolic, întreaga atitudine pietistă se va formula în opoziţie cu spiritul catolic.

Bunăoară concepţiilor intelectuale şi abstracte despre Dumnezeu şi adevărurile dogmatice comunicate de El, pietismul le opune o pietate sau religiozitate practică activă care se rezumă la fapte bune, la examen de conştiinţă zilnic, la studiul Scripturii zilnic, la izvoarele morale care sânt adesea o ruptură faţă de lumea modernă şi în general, o tendinţă de separare, de distingere de Biserica oficială.

Cunoaşterea lui Dumnezeu nu va mai avea nimic din datele revelate prezente în dogmă, ci se va rezuma la aşa numita naştere din nou, care e totuna cu a concepe raportul cu Dumnezeu într-un acord etic cu legea Evangheliei, într-o trăire sentimentală a adevărurilor evanghelice. Prin urmare se observă o relativizare totală a credinţei dogmatice definite şi înlocuirea ei printr-un sentimentalism şi subiectivism necontrolabil. Atitudinea aceasta e o substituire a adevărului teologic, eclesiologic, printr-o manifestare de pietate practică, dar dublată de necunoaşterea obiectivă a credinţei.

Pietismul apare acoperit sau îmbunătăţit în haina onestă a moralităţii, dar în spatele acestei trăiri stă un adevăr pe care şi-l formulează singur, el considerând că adevărul său e mai bun decât cel al dogmei Bisericii, deoarece tendinţa Bisericii de a dogmatiza adevărul a dus-o într-o decadenţă, într-o încremenire din care nu s-ar mai putea ieşi decât prin oameni simpli, a căror manifestare să nu ţină de nici o autoritate şi întru care adevărul evanghelic să se reafirme în chip profetic precum în creştinismul primar, şi astfel, adevărul evanghelic va fi curat şi epurat de orice raţionalism, ajungându-se la un creştinism pur. Se ajunge astfel, prin pietism, la una din formele de umanism sau de iluminism în care fenomenul credinţei e orientat înspre eficacitate şi randament, Biserica trebuind să devină mai socială, cu activităţi practice utile, iar predica să exprime o etică sau o trăire a experienţei religioase.

În felul acesta pietismul sapă adevărul dogmatic, iar uneori îl neagă cu totul, punând în locul lui experienţa şi comuniunea individuală cu Dumnezeu. Pietismul consideră comuniunea cu Hristos drept un element ce-l priveşte pe fiecare individ, astfel încât în problematica religioasă, forul suprem, e individul. Credinţa nu mai priveşte familia, nici comunitatea, ci priveşte pe fiecare ins în parte deoarece pietistul absolutizează şi pretinde autonomia pentru religiozitatea sa. Astfel, într-o familie unul poate fi credincios, altul ba, unul poate merge la biserică, altul nu, pentru că e chestiune ce ţine de individ şi nu de familie. Mântuirea omului ţine de ordinea etică individuală şi nu implică nici familia, nici neamul, nici comunitatea. Mântuirea nu e pentru pietist un eveniment al Bisericii, al noii creaţii divino-umane a trupului lui Hristos, a modelului trinitar de comuniune şi de unitate deoarece pietatea acesta nu înseamnă participare dinamică şi personală la organismul eclesial. În pietism, caracterul etnicităţii Bisericii nu e sesizat. Mântuirea prin familie e exclusă şi totul e centrat pe individual, care e totuna cu obligaţii religioase şi comandamente etice ce trebuie satisfăcute.

Biserica pentru pietist e un epifenomen (sau o suprastructură), un ansamblu de indivizi a căror etică mărturiseşte despre „noua lor naştere” şi în cadrul cărora ei intrând se simt justificaţi sau mântuiţi. De aceea în pietism se pune accent mare pe convertire din care rezultă şi un activism prozelitist intens. O astfel de adunare e formată doar din oameni buni, ea este în sine un complement social, o rezultantă a religiozităţii individuale, deoarece unitatea Bisericii nu e în ea însăşi, ci ţine de efortul individual moral. Urmând această cale, pietismul a ajuns la un rezultat contrar celui vizat iniţial, respectiv, dacă iniţial proclama reîntoarcerea la creştinismul primar adogmatic, a ajuns în cele din urmă la o religiozitate strict intelectualistă. În cealaltă extremă, pietatea practică a separat total adevărul Bisericii de revelaţie, spunând că poţi să ai o trăire morală fără o cunoaştere docrinară. În felul acesta pietatea ajunge fie să raţionalizeze totul rezumându-se la intelect, fie ajungând să înceteze de a mai fi un eveniment existenţial în care Adevărul se manifestă sensibil în om.

În spaţiul religios, Adevărul, care e Dumnezeu Cel Viu, încetează de a fi o descoperire a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ prin faptele credinciosului şi se transformă în căutarea unei reuşite individuale, care e totuna cu ameliorarea comportamentală a integrării sociale. Însă, acest tip de creştin pietist e incapabil de transfigurare în sensul că natura coruptă nu mai poate fi schimbată pentru că aceasta n-o mai face Hristos în noi, ci e dependentă de puterile noastre, viaţa în interiorul Bisericii se limitează la ascultare, la morală, comportare etică, la îndeplinirea îndatoririlor religioase şi la cuminţenie religioasă.

Etica pietistă în chip paradoxal, ajunge să altereze realităţile liturgice, Euharistia, Biserica, universul vieţii ca atare şi comunitatea sfinţilor, Biserica e transformată într-o reprezentanţă instituţională convenţională a celor ce fac din religie o afacere privată. Biserica va începe, prin gândirea pietistă, să servească aşa zisele trebuinţe religioase ale poporului, centrate pe individ, şi care nu sânt decât trebuinţe sentimentale psihologice ale omului căzut şi pentru care Hristos putea foarte bine să nu se fi întrupat. Punându-se problema că Biserica este o instituţie necesară societăţii s-a deschis calea spre o nouă întrebare: dacă nu cumva Biserica ar trebui modernizată şi culturalizată şi pusă în acord cu mersul lumii. Aşa apare încercarea de punere la zi a Bisericii cu spiritul modern în care predica devine comodă, adaptată exigenţelor utilitare ale prosperităţii economice.

O altă consecinţă este că între Adevărul mântuitor şi iluzia mântuirii, între biserică şi între erezie e o diferenţă neglijabilă. Pătrunderea acestui mod de a gândi în toate confesiunile creştine a dus la afirmaţia că Biserica azi nu reuşeşte să reacţioneze faţă de nici o erezie, aceasta datorită pierderii diferenţelor. Bunăoară, noţiunea de erezie şi cea de schismă şi-au pierdut conţinutul real, înţelesul lor se limitează la ceea ce sesizează specialiştii în conferinţe, fără a mai privi viaţomului ca atare. Pierzându-se aceste diferenţe, în gândirea practică apare relativismul de tipul: poţi merge oriunde, la orice Biserică, pentru că şi acolo e Dumnezeu.

O altă consecinţă a pietismului e propovăduirea unei opinii independente sau chiar în dezacord cu dogma. În pietism, adevărul e acceptat parţial, atunci când nu e negat total, iar această păstrare a unei frânturi din el se face pentru a se justifica modul personal de a gândi, iar restul de adevăr, îl interpretează în funcţie de contextul de care e interesat. Exemplu: pietistul vorbeşte de Dumnezeu, vorbeşte de întrupare, de Biserică, dar din aceste noţiuni reţine doar noţiunile ca atare, dându-le un conţinut nou. Bunăoară, pietistul acesta vorbeşte de Dumnezeu ca fundament al vieţii dar neagă comuniunea trinitară a lui Dumnezeu care trebuie să devină modelul existenţial, îmbrăţişează individualismul. În confederaţii diferite, pietismul asimilează o etică practică ce e pusă în slujba vieţii materiale de pe pământ, care trebuie să fie tot mai perfectă şi astfel se câştigă teren asupra evenimentului Bisericii, care fundamentează finalismul eshatologic al lumii. Practicile liturgice ale Bisericii devin pentru pietist un epifenomen, un complex auxiliar sau cel mult un rezultat al religiozităţii generale în care pietatea individuală găseşte terenul propice pentru manifestare. Euharistia care înseamnă întruparea reală a evenimentului mântuirii, e şi ea alterată de pietism, fiind concepută ca o datorie, ca o obligaţie periodică, ca o îndatorire de a te ruga împreună cu alţii, ori de a asculta o predică şi la care poţi participa din când în când. Euharistia nu mai e evenimentul ce descoperă şi creează Biserica ca atare.

Participarea la Sfintele Taine dobândeşte un statut şi caracter convenţional (să te mărturiseşti de două sau de patru ori pe an, să te împărtăşeşti) sau participarea la Euharistie ar fi ca o recompensă la o bună conduită, atunci când nu devine obişnuinţă puţin conştientă sau când practicarea ei la date fixe presupune o atitudine magică.

Botezul devine o obligaţie socială că aşa e bine şi aşa fac toţi. Taina Căsătoriei se transformă, pentru spiritul pietist, într-un fel de legalizare religioasă a relaţiilor sexuale pentru o pereche care e indiferentă de orice ascetism al vieţii ce ar putea face din familie evenimentul eclesiologic.

Gândirea pietistă a pătruns în Ortodoxie. Bunăoară, faptul de a considera Sfintele Taine şi participarea la ele ca o problemă particulară ce priveşte pe fiecare. Participarea la Sfintele Taine se face individual, fără a se ţine seama de comunitate, se face în afara comunităţii şi spaţiului liturgic. Căci sânt chestiuni ce privesc strict individul. Spre exemplu: a se împărtăşi în orice moment al Liturghiei. Pietismul transformă Sfintele Taine, din lucrări sensibile sau epifanii în mijloace de sfinţire. A pătruns pietismul şi în învăţământul teologic. Exemplu: separarea doctrinei de Liturgică şi Morală.

În spaţiul ortodox, Sfintele Taine au ajuns sa fie administrate în mod asemănător cu administrarea unor medicamente. Bunăoară, sânt împărtăşite rugăciuni la tot felul de solicitări sub forma unor formule magice care ar lega şi ar dezlega fără ca persoanele respective să se integreze în modul spiritual creştin-ortodox de existenţă. Toată viaţa liturgică a Bisericii e transformată într-un depozit de mijloace eficiente în funcţie de nevoile practice. Mijloacele devin elemente intermediare de care te poţi dispensa odată ce le-ai utilizat. În felul acesta, ajungem iarăşi, paradoxal, ca prin rugăciunea Bisericii să promovăm secularizarea. Faptul că pietismul a pătruns şi în spaţiul ortodox nu înseamnă că Biserica a decăzut.

În spaţiul învăţământului teologic, o teologie care consfinţeşte separaţia între adevăr, cult şi morală, consfinţeşte practic pietismul, pentru că e totuna cu a gândi că între credinţă, Euharistie, viaţa în Hristos, ar putea exista o despărţitură. Socotinţa că la Dogmatică se învaţă dreapta credinţă sau adevăr, că la Liturgică se învaţă despre ritual şi la Morală despre principii de viaţă şi că între cele trei ar fi despărţire înseamnă gândire pietistă. Cauza trebuie căutată în ruptura unităţii credinţei baptismale însăşi, pe care o reducem la o credinţă naturală, la un sentiment religios.

Credinţa adevărată e credinţa comuniune, întâlnirea persoanei cu un alt Tu absolut, aderare la Acesta, ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa în trupul eclesial. În pietism lucrul acesta e exclus, căci sentimentul religios e redus la experienţa proprie, la faptul că aspectul dogmatic ar fi păgubitor şi că ar exclude trăirea. Pietiştii (trăiriştii) maximalizează un aspect al adevărului neglijând întregul. Baptiştii maximalizează botezul, adventiştii a doua venire.

Un alt aspect al pietismului pătruns în spaţiul ortodox e pietismul preoţilor. De exemplu: în bibliotecile parohiale cu Studii Teologice având paginile netăiate ca şi cum credinţa ce se propovăduieşte s-ar reduce la iluminarea personală sau la cărţi de predici publicate.

Credinţa adevărată înseamnă lumină şi cunoaştere, însă sentimentul pietist îl aşează pe preot într-o comoditate u şoară a ideilor şi a unor convingeri pe care le afişează într-un mod ostentativ împotriva celor de altă confesiune, fără ca în acelaşi timp, în întreaga lui viaţă să fi încercat să adâncească propria credinţă, dovadă numărul imens de preoţi care nu mai citesc zeci de ani la rând un studiu aprofundat dogmatic. Credinţa autentică e înlocuită astfel printr-un sentimentalism religios pietist, care în mod subtil şi greu de observat din afară, pune stăpânire pe viaţa Bisericii şi a slujitorilor ei. Încet, încet, ignoranţa preoţilor apare drept normalitatea credinţei şi a Bisericii pe care o reprezintă. Modul acesta sentimental religios-pietist ce inundă preoţimea se traduce în practică şi printr-o acomodare uşoară ci idei, cu convingeri, uneori chiar străine şi dăunătoare nu numai Ortodoxiei, ci şi creştinismului ca religie. Nu sânt întâmplătoare invaziile religiilor asiatice din Europa şi Asia operă a zilelor noastre tot mai mult şi la noi.

O altă formă pietistă în viaţa ortodoxă o găsim exprimată în cult, atunci când în acesta ne rezumăm doar la forme exterioare atunci când se pierde sensul şi integralismul cosmic şi realismul slujbelor. Acest lucru se face în devoţionismul monahal. Slujbele în Ortodoxie au rolul de a integra şi restaura nu numai pe om, dar o dată cu el şi Cosmosul. Devoţionismul monastic nu are în vedere realismul slujbelor prin care lumea e restaurată şi sfinţită şi astfel întâlnim Utrenia făcută seara, la care preotul citeşte rugăciunea pentru odihna din noaptea ce tocmai a trecut şi pentru răsăritul soarelui. Se fac vecernii dimineaţa, cântând „Lumină lină”.

Devoţionismul monastic spune că-i suficient să facă rânduiala cu dragoste şi e primită de Dumnezeu. Dar o Utrenie făcută seara, care e slujba soarelui răsare, în care Hristos vorbeşte prin lumină, e o formă fără fond.

Sau alt exemplu: Citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul care presupune ritm de viaţă adecvat, nu simplu ritual liturgic.

A săvârşi Liturghia Darurilor înainte sfinţite fără împărtăşirea cuiva, uitându-se că această liturghie s-a pus după amiaza ca să poată fi respectat şi postul şi împărtăşirea cu Hristos.

Preot Vasile Vlad

Sursa: http://mirem.ro/pdfuri/pietismul.pdf

_________________________________________________

[1] Sunt multi care considera (din cauza aceluiasi pietism relativist) ca o astfel de parere submineaza aceeasi „ortodoxie a neamului”. Este de precizat ca oricine a citit Patristica si stie cum functioneaza Biserica, isi va da seama ca este o pozitie corecta. Cine respinge pozitia aceasta apeland la „artificii” evlavioase nu poate fi catalogat decat ca un rauvoitor care nu este de acord cu invatatura patristica (accesibila in ziua de azi oricui). De asemenea trebuie precizat, o data in plus, ca problema nu sunt duhovnicii (in unele cazuri), ci modul in care se raporteaza unii credinciosi la ei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Erezii, Moralism, Viata Bisericeasca si diferenta dintre ele, Pietismul in Romania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

191 de răspunsuri la Pietismul, o contrafacere a credintei

  1. Ana Elisabeta zice:

    Pietismul… o umbrelă mare sub care încap multe. La origine se referea la o mişcare protestantă, după aceea la un anumit tip de influenţă protestantă în Biserică, iar acum impresia mea e că şi-a lărgit sensul până la a nu mai fi un termen foarte util.

    Comentariile mele:

    Pietismul ca psihologizare şi sociologizare a credinţei: aici putem include biserica (parohia) ca club social. Nu ne ducem la biserică pentru Hristos, ne ducem ca „să ne simtem bine”, în fapt să socializăm. Şi pe mine m-a pândit ispita asta, de ce să zic. Dar zic eu că mi-a trecut.

    Tot aici apare şi o altă problemă, că omul când îşi începe viaţa de rugăciune, de mers la biserică, de Sfinte Taine (asta, în cel mai bune caz…) ş.a.m.d., simte tot felul de emoţii. Zic toţi cei care ştiu mai bine (ca de exemplu Sf. Ignatie Briancianinov) că trebuie omul să fie atent să nu încurce simţămintele lui de la nivel psihologic cu ceea ce i-ar putea dărui Harul.

    Pietismul ca ignorare veselă a dogmei: fără comentarii… Probabil că am putea despica firul în patru ca să vedem dacă orice relativism dogmatic este şi pietist, dar eu cred că aş putea găsi şi alte întrebuinţări pentru timpul meu 🙂

    Apropo de administrarea Sfintelor Taine, mă întreb dacă numai administrarea rară e pietistă. Cred că în tandem cu relativismul dogmatic şi cu cantonarea în psihologic, chiar şi deasa împărtăşire poate fi pietistă. Să dea Domnul să nu fie, dar ştim că Harul nu lucrează în mod automat şi magic, ci conlucrează cu omul.

    Pietismul ca relativizare a tipicului: cine dispreţuieşte dogmele formulate de Sfinţii Părinţi nu va fi capabil să preţuiască cum se cuvine nici rânduiala slujbelor aşezată de ei. Şi, probabil, invers. Pe mine cel mai mult mă seacă cântatul de colinde în timpul Sfintei Liturghii.

    • Pe mine cel mai mult mă seacă cântatul de colinde în timpul Sfintei Liturghii.

      Neah, pricesnele sunt mai enervante. 🙂

      • Ana Elisabeta zice:

        Colindele sunt mai greu de ignorat 🙂 Cel puţin, atunci când le cântă „stranierii” noştri…

      • Cand sunt colinde bizantine…e bine. Intr-adevar, am avut socul sa ma duc o data la un concert de colinde prestat de un cor de preoti si printre colinde m-am pomenit si cu „Joy to the world” si „Jingle bells”….No comment. Dar revenind la pricesne, cand ma duceam la o biserica mai demult si auzeam la fiecare slujba „O, Maicuta sfanta!….Ca noi suntem fiii lacrimilor tale” pur si simplu imi venea sa fug.

      • Ana Elisabeta zice:

        Ce colinde bizantine… Colinde româneşti folclorice sau culte: frumoase, cu conţinut teologic (pe ici pe colo), dar cântate ca pe scenă. În această privinţă, ce-i drept, e pietistă numai ideea de a invada spaţiul (şi mai ales timpul) liturgic cu cântări mireneşti, cât ar fi ele de frumoase şi de referitoare la Crăciun. La pricesnele de care spui tu, şi despre care acum înţeleg că încă nu le-am cunoscut până la capăt în mediul lor natural, e pietist totul, sunt muzici pietiste prin excelenţă. Şi tot la muzici pietiste aş consemna şi Tatăl nostru cântat, mai ales varianta lui Ciprian Porumbescu, cu al lui final apoteotic „şi ne izbăveşte de cel răăău” care riscă să spargă geamurile, dacă stranierii au plămâni sănătoşi şi cântă cu râvnă direct în microfon 🙂

        Jingle Bells nu e colind, e un cântec de iarnă. E un soi de Sanie cu zurgălăi în limba engleză. Joy to the world şi alte colinde de limbă engleză pot să fie ok într-un context laic, în care muzica lor sosită din alt spaţiu cultural (că nu ştiu dacă poţi să spui că versurile sunt eretice) nu disonează. Nu ştiu să zic dacă pot să le cânte preoţii sau nu. Mie mi se pare ciudată ideea în sine ca preoţii să formeze un cor care cântă colinde. N-ar trebui să-şi folosească vocea numai în biserică?

      • Mie mi se pare ciudată ideea în sine ca preoţii să formeze un cor care cântă colinde. N-ar trebui să-şi folosească vocea numai în biserică?

        Datorita modului cum e condusa BOR, preotul trebuie sa apeleze la tot felul de artificii pentru a mai face un ban ca sa poate sa cumpere x ziare Lumina, sa cotizeze la Trinitas s.a.m.d.

      • Ana Elisabeta zice:

        „Datorita modului cum e condusa BOR, preotul trebuie sa apeleze la tot felul de artificii pentru a mai face un ban ca sa poate sa cumpere x ziare Lumina, sa cotizeze la Trinitas s.a.m.d.”

        Ce trist… 😦

      • Ana Elisabeta zice:

        Am avut parte şi de pricesne când am fost la mare…

      • Ana Elisabeta zice:

        Păi n-am lipsit de la liturghie: două duminici, plus Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Acum, nu ştiu dacă aşa e rânduiala lor sau era din cauza oaspeţilor, pentru că se mai adăugau cântăreţi dintre turişti, pe cât se pare.

      • Eu, personal, am dezvoltat oricum o fobie de pricesne si de muzica bisericeasca de inspiratie occidentala. In Bucuresti, evit duminica: Sfantul Spiridon nou, Catedrala Patriarhala, toate bisericile situate intre Unirii si Universitate. La noi in cartier, au inlocuit in sfarsit zgomotul babelor cu un tanar teolog care canta bizantin, si pentru ca nu are cor, omul a imporvizat: isonul il tine de pe o aplicatie de pe tableta. 🙂 Nici nu am realizat asta pana la sfarsitul slujbei cand am vazut ca e singur :))))

  2. doktoru zice:

    Hai sa va mai zic ceva interesant tot de la Sf.Chiril al Alexandriei :

    Despre viţelul turnat al lui Israil
    Cei ce nu au legea în ajutor, sînt purtaţi de pornirile necugetate ale voinţei, cu mare uşurinţă spre tot ce e necuvenit şi bolind de multă osindă din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, se socotesc pe ei fără prihană. Deşi se află într-o stare din cele mai nebuneşti, se socotesc vrednici de admiraţie şi de laudă, neştiind să deosebească ce este cu adevărat vrednic de primit sau dimpotrivă, urît şi vrednic de osîndă.

    Aceasta vom afla că o pătimea Israel. Căci neavînd mintea umblînd în dreapta credinţă, nici inima statornicită în Dumnezeu, era purtată parcă înapoi şi iubea întinările blestematei şi spurcatei idolatrii. De aceea şi Mîntuitorul zice despre ei : «Cînd iese din om duhul necurat, străbate locuri fără apă, căutînd odihnă; şi neaflînd zice: mă voi întoarce la locul meu. Şi venind îl află neocupat, măturat şi împodobit. Atunci se duce şi ia alte şapte duhuri mai rele ca el. Şi intrînd, locuiesc în el. Şi se fac cele de pe urmă ale omului mai rele ca cele dintîi» (Matei 12,43—45;Luca 11,24—26).

    Apoi adaugă la acestea : «Amin zic vouă, aşa va fi acestui neam viclean» (Matei 12, 45). Căci a plecat la început duhul cel rău, cînd au jertfit mielul ca chip al lui Hristos şi s-au uns cu sîngele lui și au scăpat de nimicitorul. Dar iată iarăşi au căzut şi cu mult mai rău decît odinioară, dacă e adevărat cel ce spune despre cei ce s-au hotărît să se îmbolnăvească de acestea : «Mai bine le-ar fi fost lor să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decît să se întoarcă la cele dinapoi de la sfînta poruncă dată lor». Căci li s-a întîmplat pilda cea adevărată : «Cîinele s-a întors la vărsătura lui şi porcul s-a scăldat în mocirla noroiului» (II Petru 2, 21—22; Prov. 28, 12). Fiindcă poate vedea cineva chiar din cele îndrăznite, că s-au întors iarăşi la vărsătura lor şi au cugetat să se tăvălească în mocirla de la început.

    Căci s-a scris : «Şi văzînd poporul că a intîrziat Moise să se coboare din munte, s-a adunat la Aaron şi îi spun lui: Scoală şi fă-ne zei, care vor merge înaintea noastră. Că lui Moise, omului acela care ne-a scos pe noi din pămîntul Egiptului, nu ştim ce i s-a întîmplat. Şi le spune lor Aaron ; Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor voastre şi ale fiicelor şi-i aduceţi la mine. Şi a scos tot poporul cerceii de aur din urechile femeilor lor şi i-au adus la Aaron. Şi i-a primit din mîinile lor şi le-a dat formă într-un cuptor şi le-a făcut lor un vitel turnat. Şi au zis : «Iată Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului» . Şi văzînd Aaron, a zidit jertfelnic înaintea lui şi a strigat, zicînd : «Mîine e sărbătoarea Domnului. Şi sculîndu-se a doua zi de dimineață, a săvîrşit pe el arderi de tot şi a adus jertfă de mîntuire. Şi a şezut poporul să mănince şi să bea, apoi s-a sculat să joace» (Ieș. 32, 1—6).

    Dumnezeiescul Moise a întîrziat în muntele Sinai unde a fost învăţat bine legile. Iar aceia descurajîndu-se prosteşte de întârzierea lui, s-au rostogolit în atîta nebunie, încît nici n-au mai ştiut de loc că au fost creaţi de Dumnezeu Care toate le poate, deşi îl văzuseră pe muntele Sinai în chip de foc şi au auzit ei înşişi glasul Lui şi se alipiseră de Moise ca mijlocitor. O, cît de plini de ultima lipsă de înţelegere sînteţi !, le-ar spune cineva. Deci a întîrziat Moise. Dar ce înseamnă aceasta, odată ce Dumnezeu e pururea cu cei de pe pămînt, chiar dacă nu se vede ; El este pretutindeni. Să strige deci dumnezeiescul David : «Neam îndărătnic şi răzvrătit» (Ps. 77, 10). Iar pe lîngă aceasta Moise : «Ai uitat pe Dumnezeu, Care te-a hrănit pe tine» (Deut. 32, 18).

    Şi de ce zei avea nevoie cel ce a fost atît de minunat eliberat, cel pentru care grindina şi întunericul de trei zile au stăpînit pămîntul Egiptenilor, cel pentru care au fost pierduţi într-o singură noapte întîi născuţii tuturor, (egiptenilor) cel căruia marea furioasă şi nedormită i-a dat putinţă să scape de cruzimea prigonitorilor ? Dar dacă ar voi cineva să le spună pe toate, va cheltui multe cuvinte pentru fiecare.

    Întîrziind deci preainţeleptul Moise, s-au adunat la Aaron. Iar acesta văzîndu-se pe sine neînstare să suporte răscoala (căci strigau : «Fă-ne zei, care să meargă înaintea noastră», «a poruncit să-i aducă cerceii femeilor şi fiicelor». Iar aceştia i-au adus îndată, fiindcă au căzut în rătăcirea din Egipt şi s-au rostogolit în vechile temeri. Şi astfel le-a alcătuit lor statuia de închinat în chipul viţelului. Căci în Egipt se dădea închinare viţelului nu numai de către Egipteni, ci şi de către cei îmbolnăviţi de rătăcirea lor.

    Vezi cum sînt duşi spre cele de la început ? S-a întors iarăşi duhul necurat şi li s-a întîmplat lor după cuvîntul Mîntuitorului : «cele din urmă au fost mai rele ca cele dintîi» (Matei 12, 44).
    Dar socotesc că în chip iconomic le-a cerut dumnezeiescul Aaron cerceii, dînd de înţeles prin aceştia că şi-au jertfit auzul lor de cuvenita podoabă, pentru că nu mai aveau buna ascultare, fiind abătuţi spre neascultarea urîtă lui Dumnezeu şi necurată. Căci deşi le-a spus Dumnezeu : «Nu vor fi ţie alți dumnezei decît Eu» (Ieș. 20, 3) şi ei au primit aceste cuvinte şi le-au cinstit cu prea frumoasă încuviinţare, spunînd: «Toate cîte le-a spus Dumnezeu le vom face şi le vom asculta», totuşi au cerut zei sculptaţi.

    Vezi cum au lepădat buna ascultare ? Şi socotesc că aceasta e podoaba urechilor. Dar observă cum rîde de această cerere a lor Aaron. Căci arătîndu-le lor statuia turnată în chipul viţelului, le-a spus : «Aceştia sînt Israile, dumnezeii tăi, care te-au scos din pămîntul Egiptului». Dar ei nu s-au eliberat prin viţel (căci cum s-ar fi putut face aceasta ?), ci prin semne şi minuni. Deci ca să le reamintească cele făcute lor de Dumnezeu, îi ironizează, zicînd : «Aceştia sînt dumnezeii tăi, Israile». Dar au adus şi jertfe. Apoi au mîncat şi au băut, ca într-o sărbătoare. «Şi s-au sculat să joace». Pentru că depărtării de Dumnezeu îi urmează alipirea de cele trupeşti şi îmbrăţişarea necurăţiei ca desfătare ; aceştia socotesc cele pentru care ar trebui să se întristeze plăcerea bună şi dulce. De aceea şi fericitul Pavel a numărat idolatria necurată între păcatele trupeşti: «Iar faptele trupului sînt cunoscute , ele sînt desfrînarea, necurăţia, destrăbălarea, închinarea la idoli» (Gal. 5, 19) . Rătăcirea premerge cele şi mai rele şi despărţirea de Dumnezeu aduce în mod necesar îmbolnăvirea de cele mai rele dintre toate patimile. Deci aceia jucau cîntînd cîntece de ospeţe, făcînd şi grăind faptele urîte ale celor îmbătaţi. Iar dumnezeiescul Moise necunoscînd cele ce se îndrăzneau, Dumnezeu i le face arătate, zicînd : «Du-te, coboară repede de aici. A săvîrşit nelegiuire poporul pe care l-ai scos din Egipt. S-a abătut repede de la calea pe care le-ai poruncit-o. Şi-au făcut lor un viţel şi s-au închinat lui. Şi au zis: Aceştia sînt dumnezeii tăi, Israile, care te-au scos din pămîntul Egiptului. Şi acum lasă-Mă, că mîniindu-Mă cu urgie asupra lor, îi voi pierde pe ei. Şi te voi face pe tine neam mare. Şi s-a rugat Moise înaintea Domnului Dumnezeului său» (Ieș. 32, 7—11).

    Auzi cum Israil fiind uşuratic şi repede schimbător şi foarte aplecat spre apostazie, Dumnzeu nici nu-l mai învredniceşte să-l mai numească poporul «Său». Ci deşi El însuşi a rînduit legea, atribuie acest fapt lui Moise : «Căci s-au abătut, zice, repede de la calea pe care le-ai poruncit-o lor». De aceea şi Hristos a spus că Judecătorul va zice la scaunul dumnezeiesc celor ce au dispreţuit cele drepte şi şi-au însuşit părerile necredinţei şi n-au gîndit să lucreze cu adevărat cele bune: «V-ați depărtat de la Mine, nu vă cunosc pe voi» (Ps. 6, 9). Aşadar cunoscuţi de Dumnezeu şi popor cu adevărat al Lui sînt cei ce rămîn nerupţi de dragostea faţă de El şi păstrează sinceritatea în credinţă şi rărnîn neclintiţi în lucrarea celor bune şi resping păcatele din uşurătate.

    Dar s-a rugat Moise şi a cerut lui Dumnezeu să oprească mînia împotriva tuturor. Căci trebuia ca mijlocitorul să imite pe Hristos, care a înlăturat mînia ce se afla de la început asupra noastră pentru multele păcate, ca Fiul care a dăruit celor ce au păcătuit dreptatea întru credinţă. Deci şi prin aceasta Moise este iar chip al mijlocirii lui Hristos. Şi dumnezeiescul Moise prin rugăciunile lui îmblînzeşte pornirea mîniei lui Dumnezeu. Apoi coboară din munte. Dar cînd a auzit pe judecători şi au venit la urechea lui glasurile celor beţi, a spart tablele în care erau scrise legile, nemaiînvrednicindu-i de povăţuire (de pedagogie) pe cei deveniţi neascultători, neînţelegători, sau puţin înţelegători şi avînd mintea cu totul predată celor necuvenite şi de aceea uşor de căzut în apostazie. Iar venind la adunare a sfărîmat şi a măcinat viţelul. Apoi aruncîndu-l în apă a adăpat cu el pe fiii lui Israil (Ieș. 32, 15—20), arătînd prin aceasta că şi în ficat şi în măruntaie s-a întins necredinţa. Ba socotesc că prin aceasta le vesteşte că şi inima o au plină de spurcata şi scîrboasa slujire la idoli. Apoi chemînd pe cei aleși, le-a poruncit să omoare pe cei mai vinovaţi dintre ei, necruţind nici pe frate, nici pe vecin, nici pe cunoscuţi. Şi au căzut douăzeci şi trei de mii. Iar după ce a fost îmblînzit Dumnezeu cu o astfel de pedeapsă moderată a abaterii lor de la credinţă, s-a întors la Dumnezeu şi a făcut rugăciuni pentru ceilalţi. Şi de-abia atunci Dumnezeu l-a ascultat, dar spunîndu-le că nu va mai fi El cu ei, ci le va trimite un înger supraveghetor şi conducător pe cale. Aflînd acestea poporul plîngea. Iar Dumnezeu a poruncit să-şi dezbrace hainele şi toată podoaba şi să umble astfel întristat.

    Făcîndu-se aceasta, a luat, zice, Moise, cortul său şi l-a întins în afara taberei (Ieș. 32, 31 ; 33, 2—7). Acesta e cuvîntul pe scurt al istoriei.

    Dar vom afla pe Israil îndrăznind aceleaşi lucruri şi cînd s-a făcut Unul Născut om ca noi. Căci i-a chemat în împărăţia cerurilor, ca odinioară prin Moise în pămîntul făgăduinţei, făgăduind să elibereze pe cei ce cred în El. Fiindcă aşa i-a eliberat şi pe cei din sîngele lui Israil de sub stăpînirea Egiptului pe cei ce au primit cu credinţă mîntuirea prin înger. Pentru că au jertfit mielul, ca chip al lui Hristos, care a împlinit taina. Dar cei ce aveau legea călăuzindu-i bine prin umbră şi chipuri spre Hristos, întorceau cuvintele lui Moise în sus şi în jos, dar nu l-au primit pe Moise însuşi (căci le-au preschimbat în învăţătură şi porunci ale oamenilor), scuturînd însuşi jugul cinstirii lui Dumnezeu. Căci nu L-au primit nicidecum pe Cel prin care ţine şi cîrmuieşte toate, adică pe Hristos. Şi care e pricina? S-au abătut spre înşelăciunea lumească şi făcind din plăcerile lumii acesteia ţinta străduinţelor celor mai interesate, l-au respins pe El. Căci chemaţi la nuntă, n-au voit să vină, ci au preferat femeile şi cîştigurile din ţarină. Şi a fost timpul ca Israil care se rostogolise în această lipsă de credinţă să suporte toată urgia. Dar rugăciunile sfinţilor au mîntuit rămăşiţa. Însă peste cei mai mulţi a venit pedeapsa. Căci au căzut ucişi de sabie şi decimaţi în război amar, însă nu au cunoscut că aceste rele au fost rezultatul duşmăniei lor nebune împotriva lui Hristos. Pentru că Hristos lepădînd haina vechiului renume şi toată podoaba duhovnicească, bolesc iarăşi de urîţenie şi sînt dezbrăcaţi de toată slava.

    Iar că şi Hristos însuşi S-a despărţit de ei, a dat de înţeles Moise, mutîndu-şi cortul său departe de tabără. El a arătat prin aceasta cum Hristos a părăsit mulţimile sau taberele lor, plecînd într-un fel oarecare departe de la ele, aşezîndu-şi cortul neclintit, sau Biserica între neamuri. Pe aceasta o declară proprie Lui, zicînd prin giasul Psalmistului : «Aci voi locui, că am ales-o pe ea» (Ps. 26, 14).

    Parerea mea este ca aici este explicatia, posibila, a unui 6. Pentru ca nu trebuie omis ,si uitat in acelasi timp ,ca omul a fost facut in cea de a sasea zi. Deci numarul acela ii apartine. Parerea mea , dar astept si alte pareri daca exista !!!
    PS – Off – topic , as usual !!!

    • Ana Elisabeta zice:

      Grea problemă… Ştiu că există tot felul de interpretări pentru cei trei de şase. N-o să-mi dau cu părerea, pentru că nu sunt pregătită. O singură observaţie am, că ştiam că numărul cinci îl simbolizează pe om, din cauza celor cinci simţuri şi acelor cinci degete de la fiecare mână sau picior. Omul trupesc se raportează la lume exclusiv prin intermediul simţurilor. Şase nu mai ştiu ce înseamnă, dar sigur nu e de bine… Şi în altă ordine de idei, şase vârfuri are aşa numita stea a lui David, care nu ştiu dacă este chiar a lui David sau e un pic mai modernă.

      • doktoru zice:

        Am uitat sa zic ,ca m-am luat cu altele ,si despre alea trei de sase. Cei trei de sase sunt doar ai fiarei si nu sunt incrustati ,sau alte diverse metode ,pe mana sau fruntea respectivilor, cu forta sau cu voia lor. Ci ,daca luam interpretarea aceea cu lucrarea si cu gandirea/ideologia ,recte mana si fruntea, atunci fiara face pe cei ce primesc sa lucreze in favoarea ei sa accepte/sa preia acei sesari virtuali, care dpmdv ,reprezinta cum am mai zis-o trei apostazii . Adica prin cooperarea acelora cu fiara ,prin gandire si fapta ,ii face pe ei partasi ,cum s-ar zice, blestemului aceleia. Ca fiara aceea lupta contra lui Dumnezeu.
        Iar steaua aia era a lui Remfan ,parca, nu a lui David ca acela nu a avut nici o stea. Iar steaua asta a evreilor pare se ca are ceva mii de ani de paganism ,chiar spre 3-4000 de ani. Cred eu.
        Evreii sunt renumiti in apostazii in masa. Adica tot poporul odata. Iar prima a avut loc chiar sub nasul lui Moise ,de la inaltimea muntelui Sinai !!! – adica aia cu celebrul vitel de aur. Si a avut loc cam acum vreo 3500 de ani,aproximativ.

      • zcalin zice:

        Hristos a Inviat!

        M-ati zapacit cu cei trei de sase. Nu era mai bine daca l-ati fi identificat cu cipul? … asa il vedeai dom’le si pe acte nu-l acceptai sau, mai rau, sa ti-l pui pe frunte sau pe brat.
        Lasand gluma la o parte, acest 666 ar fi simbolul unui sistem ideologic (fiara) în care omul se opune lui Hristos, dorind sa-i ia locul. Numarul antihristului 666 nu mai este „sase sute saizeci și sase” ci un 6 intreit, adica simbol al omului care vrea sa inlocuiasca Sfanta Treime. Iarasi ajungem deci la Antihrist, dar in versiunea in care omul ajunge să se creadă pe sine dumnezeu intreit marturisit. Este vorba de idolatrizarea propriei fiinte umane, o egolatrie generalizata sau, mai bine zis, o pierdere a constiintei (nu a cunostintei). Astfel, 6 devine simbolul al lumescului decazut, al lumiii n care domina regula legii si a puterii umane, legile morale divine fiind inlaturate. De aceea, demo(no)cratia e sistemul in care libertătile exacerbate si reponsabilitatile inhibate construiesc un om satanic, un om care se impotrivește lui Dumnezeu si se inchina lui insusi, eliminand orice poruncă divina.

        PS1 … imi place aceasta periodizare a crestinismului in cele 7 Biserici. Asa intelegi mai bine si Apocalipsa si realitatea in care traiesti, iar pe mine unul (cum vroia sa zica un vechi amic stilist) m-a zidit si mai mult in credinta. Asa identificam mai bine aceasta fiara ideologica care isi intinde lucrarea peste fata intregului pamant, iar caracteristica esențiala a ei este opozitia fata de Hristos-Dumnezeu in incercarea de substituire a Lui. Si de fiecare data aceasta fiara cu exponentii ei antihristi e nimicita prin slavita aratare a Domnului. „Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale” (II Tes. 2, 8).

        PS2. Mie imi place si parerea lui Andrei Kuraev (care din cate am inteles e cam prigonit prin Rusia)
        „Ca sa intelegem pecetea lui satan, trebuie sa o comparam cu pecetea lui Dumnezeu. Pecetea lui Dumnezeu se pune pe cei care traiesc in lumea nelegiuitilor, dar nu accepta antisistemul lor de antivalori. Dimpotriva, cel ce va spune nelegiuitilor Bine, bine, acela s-a facut el insusi nelegiuit. Si pe acesta se afla o pecete care nu este a lui Dumnezeu.
        Lucrarea lui antihrist si a imparatiei lui este sa formeze un mod de gandire prin care omul sa nu se poata ruga lui Hristos. Prin educatie si reclama, prin scoli si ziare, prin televiziune si chiar prin predici bisericesti (pseudobisericesti), oamenii vor fi atrasi mai intai spre indiferentismul religios (nepasare), iar apoi la participarea foarte activa la diverse misterii general-umane. (vezi cele aratate in articolul despre pietism) Crestinismul va fi dizolvat in paganism. Acelea sunt zilele cand tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui (Fapte 2, 21)”.

      • doktoru zice:

        Uite, prietene zcalin, sa-ti dau un mic pasaj, de fapt niste mici selectii, ca sa vezi si sa nu mai fi zapacit de sesari si sa se inteleaga ca talcuirile alea cu 5 simturi-sau 5 degete la o mana si la un picior, sase simbol al imperfectiunii sau poarta-n casa!!!, al maniei sau alte aiureli ,sunt destul de aiurea si cam nefondate in aceasta explicatie a lui 666.-sau 8 zile pe saptamana- nu radeti caci pana la urma o sa o auziti si pe asta !!!

        Despre căderea adunării (Sinagogii) iudeilorîn neascultare

        Marea uscăciune a Sinagogii Iudeilor, neascultarea şi refuzul de-a se lăsa condusă, a arătat-o Dumnezeu şi odinioară prin glasul lui Iezechiel, zicînd : «Toată casa lui Israil este îndărătnică şi învîrtoşată la inimă» (Iez. 3, 7). De aceea şi Mîntuitorul însuşi, a mustrat-o pentru că refuza să fie mîntuită şi pentru purtarea stîngace ce-i era proprie, zicînd : «Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine ! De cîte ori am voit să adun pe fiii tăi, în felul în care-şi adună pasărea puii ei sub aripile ei. Şi n-ai voit. Iată, casa voastră se va părăsi» (Matei 23, 37—38).

        De aceea s-au şi pierdut şi proorocul Ieremia spune despre ei : «Casa lui Israil a căzut, nu este cine să o ridice pe ea». Dar priveşte acest lucru rostit în chip de ghicitură şi prin scrisul lui Moise. Căci scrie în Levitic : «Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicînd : Cînd veţi intra în pămîntul Canaaneilor pe care îl voi da vouă spre moştenire şi voi da vreo atingere a leprei în casele pămîntului dobîndit de voi şi va veni stăpînul casei şi va vesti preotului zicînd: S-a arătat mie un semn în casă…..» (Lev. 14, 33—53).

        Ni se arată în acestea lămurit toată taina despre Sinagoga (adunarea) Iudeilor şi cele întîmplate cu ea de la început pînă la sfîrşit şi cele ce-i vor veni de la Hristos. Să parcurgem cu subţirime cît se poate toate şi înlăturînd grosimea lor, să ne silim să dezgolim frumuseţea înţelesului îngropat în ele.

        Lepra e deci acea boală a trupului omenesc, care nu poate fi îndepărtată prin meşteşugul doctorilor, ci se supune împreună cu altele numai dreptei mari şi atotputernice şi e biruită numai de puterea atot-făcătoare a lui Dumnezeu. Dar trupul celor care pătimesc de ea arată alt chip decît cel pe care l-a avut la început. Căci apărînd o altă culoare, aceasta dă firii o arătare mincinoasă, preschimbînd-o într-o înfăţişare contrară firii, care face trupul să ia un chip deosebit de cel cuvenit. Iar aceasta închipuieşte prefacerea voii noastre şi o aplecare a ei de la cele mai bune spre cele mai rele.

        Iar cînd voieşte să arate vreo astfel de stare, fie a unui neam, fie a unei cetăţi sau ţări, atunci folosind chipul casei, cuprinzînd pe cei ce locuiesc în ea şi prin aceasta o mulţime. Deci cînd auzi de o casă atinsă de lepră, să înţelegi toată adunarea (Sinagoga) Iudeilor, coruptă de patimile ei şi fără grijă la îndemnurile date ei de Dumnezeu, ci aplecîndu-se spre lucrarea celor ce le sînt membrilor ei spre plăcere, decît spre cele ce se vor dovedi bune.

        Iar cerînd să se anunţe preotului, se cere să se vadă ca o plagă a leprei în casă. Dar nu se vede ca dătătorul legii să fi spus cine să meargă la preot ca să anunţe lepra casei sale şi ca să ceară de la doctor un leac pentru ceea ce s-a întîmplat. Deci odată ce-am spus că Sinagoga Iudeilor s-a îmbolnăvit de lepră, să aflăm cine e cel ce vesteşte boala ei ? Şi să vedem, pe cît se poate, cine e preotul ?

        Faţa celui ce anunţă boala o poartă ceata sfinţilor prooroci, care au vestit Arhiereului tuturor şi Păzitorului sufletelor noastre, adică lui Hristos, încă înainte de întrupare, patimile nebuniei Iudeilor şi necuvenita şi corupta lor vieţuire, nu din ură şi scîrbă faţă de ei, ci biruiţi de ruşine faţă de Binefăcătorul, mărturisind, nu fără lacrimi, păcatele acelora, dar şi rugîndu-L să aibă milă de ei.

        În aceste plîngeri ale proorocilor auzim anunţarea leprei de care s-a îmbolnăvit Israil.

        Iar preotul porunceşte să se golească casa. Căci privirea lui Dumnezeu la păcatele noastre e înfricoşătoare. Fiindcă trebuie să pedepsească pe cei ce s-au făcut vinovaţi pentru relele făcute. Pentru că iubitor de oameni fiind, porunceşte să iubească curăţia şi să se elibereze de boala care-i roade, şi aşa să scape de osînda cercetării (privirii) Lui.

        Apoi zice : «Şi va intra preotul să vadă casa şi va vedea pata şi iată pata în ziduri» (Lev. 14, 37). Şi iarăşi: «Ieşind preotul din casă la uşa casei, va goli casa şapte zile» (Ibid. 38). După despărţirea de bunătate şi după porunca de-a se curăţi şapte zile, arătîndu-se iarăşi răutatea în chipul leprei, e chemat iarăşi spre binecuvîntată mustrare preotul care reprezintă persoana lui Dumnezeu. Acesta văzînd iarăşi pata, adică semnele şi chipurile bolii, golește casa pentru şapte zile. Căci supărîndu-se Dumnezeu pe drept cuvînt pentru nesocotirea legii de către fiii lui Israil, deşi e iubitor de oameni, i-a trimis pe toţi în robie, predîndu-i în mina Babilonenilor pentru şaptezeci de ani, făcînd dintr-o zi şapte. Căci zice că şapte zile trebuie golită casa, socotind o zi ca zece ani, după spusa proorocului Iezechiel: «Ţi-am pus ţie ziua ca un an» (Iez. 4, 6). Cuvîntul e pecetluit şi de îngerul care se roagă, după Zaharia, pentru Sinagogă, zicînd : «Doamne, Atotţiitorule, pînâ cînd nu Te vei milostivi de Ierusalim şi de cetatea lui Iuda, pe care le-ai trecut cu vederea ? Acesta este anul al şaptezecelea» (Zah. 1, 12).

        Apoi zice iarăşi că «preotul va reveni în ziua a şaptea» (Lev. 14,38). Această revenire a preotului, nu o vei înţelege decît ca întoarcerea iubirii de oameni a lui Dumnezeu la popor, cum zice Domnul prin acelaşi prooroc .

        Cînd deci va reveni preotul în ziua a şaptea ca să vadă casa şi va vedea că pata s-a întins în pereţii casei, va porunci preotul să se scoată pietrele în care este pata şi le va arunca pe ele în afara cetății. Şi după altele :«Şi vor lua alte pietre cioplite şi le vor pune in locul pietrelor acelea» (Lev. 14, 42). Căci după iertarea vinei pentru păcatele trecute, cercetînd iarăşi Sinagoga Iudeilor, Dumnezeu care vede toate şi aflînd că nu mai e toată leproasă, dar încă neeliberată cu totul de răutate, nu şi-a mai arătat mînia împotriva tuturor, ci numai împotriva acelora care au fost cauza pătimirii ei şi s-au făcut pricină bolii, pe care îi numeşte pietre, indicînd unele părţi ale casei întregi, sau ale neamului. Iar aceştia au fost unii din regii din anumite timpuri care au atras poporul spre credinţe greşite şi unii prooroci mincinoşi care au grăit cele ale cugetării lor, precum s-a scris, şi au slăbit dreapta credinţă a ascultătorilor. Pe aceştia porunceşte să-i scoată din casă, cerînd prin aceasta depărtarea lor sau aruncarea din văzul oamenilor.

        Iar aducerea altor pietre curate şi răzuite în locul celor scoase, înseamnă că prin voia lui Dumnezeu s-au arătat unii care au întărit din nou casa lui Israil şi au susţinut-o în loc statornic, fie regi, fie prooroci, fie sfinţi. E ceea ce s-a spus de către Dumnezeu către fericitul Isaia.

        Dar vor lua şi altă humă şi vor unge casa (Lev. 14,42). Foloseşte cuvîntul «ungere» în loc de «lipire». Aceata înseamnă de asemenea îndemnul ce se va aduce lui Israil prin prooroci, care vor unge cu cuvinte bune şi frumoase pe cei ce au păcătuit, îndemnîndu-i să pornească îndată la cele plăcute lui Dumnezeu şi să şteargă întinăciunea patimilor şi să rîvnească şi să se grăbească în cele ce Dătătorul legii ştie că e de folos celor ce slujesc Lui. Aceasta e ceea ce s-a spus către ei prin unul din sfinţi: «Căutaţi binele şi nu răul, ca să aveţi viaţă şi aşa va fi Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, cu voi» (Amos 5,14).

        După ce s-a folosit tot modul de vindecare pentru cei din Israil şi nu le-a folosit la nimic, precum nici scoaterea pietrelor infectate, deci în sfîrşit, s-a dovedit nefolositoare şi ungerea prin prooroci, adică îndemnul lor, va intra iarăşi preotul care cercetează casa (leprosului) leprozată. Aceasta înseamnă că a intrat în lumea aceasta cu trupul Unul Născut,cînd s-a făcut om. Cîtă şi ce fel de mutare de la vechea răutate la vieţuirea cea bună n-ar fi trebuit să arate vechea Sinagogă, vizitînd-o El însuşi ? Dar după ce a văzut-o stăruind în patimile de la început şi bolind statornic de necurăţie, porunceşte să fie surpată şi să fie trimisă în loc necurat. Aşa s-a desfăcut toată ţara Iudeilor şi neamul lor a fost împrăştiat în tot locul necurat, după cum s-a spus prin prooroci: «Şi-i voi vîntura pe ei cu tot vîntul» (Ier. 49, 31). «Şi-i voi vîntura pe ei în toate neamurile» (Amos 9, 9). Înţelege-o aceasta cum trebuie, auzind şi cuvîntul Mîntuitorului despre templul lor: «Vedeţi toate acestea? Amin zic vouă; nu va rămîne piatră pe piatră, care nu se va surpa» (Matei 24, 2).

        Şi adaugă la acestea : «Tot cel ce va intra în casă, în toate zilele în care va fi golită, necurat va fi pînă seara. Şi cel ce va dormi în casă, să spele hainele lui şi necurat va fi pînă seara. Şi cel ce va mînca în casă, va fi la fel» (Lev. 14, 46). Prin acestea se arată clar că tot cel ce se lipeşte de Iudei în oarecare fel cugetînd aceleaşi, va fi părtaş numidecît de necurăţia acelora.

        S-a surpat pentru furia împotriva Lui Sinagoga ca necurată şi a ieşit din iubirea lui Dumnezeu. Dar rămînînd timp îndelungat în această stare, «pînâ ce va intra plinătatea neamurilor», după cuvîntul lui Pavel (Rom. 11, 25), se va milui de către Hristos. Şi cercetînd-o iarăşi Dumnezeu, după ce a uitat-o, o va aduce iarăşi la dreptate în vremea de pe urmă, înţeleg la dreptatea cea prin credinţă şi dragostea faţă de El. Căci va veni ca să o vadă iarăşi Arhiereul tuturor . Şi aflînd-o îmbunătăţită-???, îndată o curăţeşte şi o primeşte, după spusa sfinţilor prooroci.
        Legea ne arată iarăşi că nu se poate spăla Sinagoga Iudeilor altfel de întinarea neascultării şi nu poate scăpa altfel de pata feluritelor păcate,
        decît numai prin «binecuvîntarea» lui Hristos şi prin mărturisirea şi credinţa în El, adică prin desăvîrşirea şi sfinţirea prin Sfîntul Botez.

        Am dat mai multe pasaje ca sa se inteleaga ideea, in general, despre ce vorbeste aici Sf.Chiril, dar pe mine ma intereseaza aici in discutia aia ,destul de inutila, despre 666 :
        Prin acestea se arată clar că tot cel ce se lipeşte de Iudei în oarecare fel cugetînd aceleaşi, va fi părtaş numidecît de necurăţia acelora.
        Aici se vede destul de foarte clar la ce ma refer cand spun ca explicatiile tri-șesiste , dar aiuritoare, despre manie, desfrau, betie, pripa, cele 5 maini si sase degete de la picior si alte aberatii de acest gen spun doar vorbe si in rest se bat campii in tot felul de basini de astea cu aroma teologica de la tot felul de diversi dar foarte vorbareti din fire. – pt cei mai nestiutori chestiile astea cu 5 simturi oarecare ale omului si altele merg doar la talcuiri tropologice nu la cele alegorice .

        Acest pasaj are legatura cu acesta :
        Şi un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu glas mare: „Dacă cineva i se închină Fiarei şi chipului ei şi-i primeşte semnul pe fruntea sau pe mâna lui,va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în cupa mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi’n pucioasă dinaintea sfinţilor îngeri şi dinaintea Mielului“.
        Şi fumul chinului lor se suie’n vecii vecilor. Şi nici ziua şi nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină Fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei.
        Aici este răbdarea sfinţilor, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
        – aici se vorbeste despre martori.
        Acum daca se prinde cineva cand a fost rostit acel pasaj din Apocalipsa e istet ca sa zic asa!!!
        Iar acest pasaj din Apocalipsa se poate lipi de acesta ,la fel de apocaliptic :
        …şi prin semnele ce i s’a dat să facă’n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ…Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde , fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei. – deci nimeni nu va fi insemnat pe mana sau pe frunte din cauza ca este prea manios sau din cauza care 5 degete la o mana si nu sase, ceea ce l-ar face in mod evident imperfect !!!

        Ceea ce este amuzant este ca Biblia Anania notifica aceasta cumparare sau vindere drept…constrângere economică !!!
        Vezi ce inseamna sa petreci chiar si cel mai mic timp langa latrino-cacatolici ? Imediat te molipsesti si chiar preiei de la protestanti niscaiva teorii de astea tampite…
        PS-Ce se-ntampla deja ?…a venit vacanta mai devreme si lumea este pe diverse plaje wi-fi-less ?!!!

    • doktoru zice:

      Nu stiu cat de grea poate sa fie problema,dar totul pare greu cand esti,intr-un fel, paralel sau perpendicular pe orice din lumea asta.Dar apoi cand incepi sa studiezi problema respectiva, cum s-ar zice pui tu mana si practici, apoi nimic nu ar mai putea ramane atat de complicat. Imposibilul este doar pt inceput sau pt cei ce nu au habar si nu vor sa incerce. Odata ce ai trecut de la teorie la practica toate se usureaza incet-incet.
      Le mai luam si noi de ici, de colo si le punem incet-incet la un capat !!! Pana la urma nu avem cum sa nu ne lamurim .Totul e sa insistam.
      Ar trebui sa vedem ce face fiara ,ce reprezinta,de ce se lupta cu Dumnezeu,cum ai putea de fapt sa te poti lupta cu Dumnezeu si altele .Si vor incepe sa se lamureasca.
      Apropos, eram astazi la metrou la Aparatorii Patriei si asteptam pe cineva sa merg sa-mi re-fresh-ez permisul auto ca era expirat din 2009 !!! si am zis sa-l schimb (nu mai zic ca am fost sa-mi fac pasaport simplu electronic ca vreau sa prind aripi – sper sa aiba chip,daca nu ,fac mare scandal !!!….ca vorba aia am dat vreo 3 lei ,din aia grei, pe el si daca nici chip nu are ,chiar e bataie de joc….nu mai zic ca tre sa aiba si wi-fi off limits !!!) ;si cum ziceam stateam la umbra ,ca era periculos sa faci un pas afara in soare, si langa mine doua babe si un puriu cu cravata ( pa caldura aia,bre !!!) si aveau un mic stand .Nu m-am uitat sa vaz ce are pa el ,credeam ca strang bani pt cauze d-alea nobile de cacao pt nu stiu mai cine, si nu m-a interesat ci imi rontaiam constiincios gaura covrigelului meu cu susan.Vine friend-ul meu si cand plec ma uit asa dintr-o doara si cand ,ce văzu-i acolo-șa la ei pă ștand??? Cu litere mari scria sfarsitul este aproape, parca, si zic mai fratele meu , am stat in stand-by 40 da minute (ca magarul ala a intarziat ,bineinteles) si am stat si linistit, impartind umbra unui copacel nebanuind nimic ca aia erau adventisti ,iehovisti sau penticostali d-aia nenorociti…mai bine, ca poate ma enervam si iesea si mai rau…. pa caldura aia mare,mon cher !!!

      PS-Uite,mai voiam ca sa arat cum se pot lamuri unele pasaje,evident cu ajutorul Sf.Parinti, si cum le vom intelege mai apoi fara ca sa mai para neclare si intunecate. Ca sa se inteleaga ce inseamna ca tot intelegand portiuni mici, ca din puzzle, poti spre sfarsit sa intelegi mare parte din big-ul the pictures !!!
      Pasajul ar fi urmatorul :

      Şi a trâmbiţat al cincilea înger: şi-am văzut o stea căzută din cer pe pământ ; şi i s’a dat cheia fântânii adâncului ,şi ea a deschis fântâna adâncului; şi din fântână s’a ridicat un fum ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul s’au întunecat de fumul fântânii.

      Acum tot citind Biblia si pe Sf.Parinti ( adica lasand dreaq-ului toate mondenitatile si alte activitati la fel de inutile, oricare ar fi ele !!!) la un moment dat devii mai familiar cu unele notiuni si incepi sa vezi mai repede unele chestii, sa retii si sa incepi sa-ti aduci aminte ca unele le-ai mai citit ,dar atunci le-ai citit in graba si nu ai retinut absolut nimic-doar ti s-a parut ca- si acum cand treci peste unele pasaje/texte ,a n-șpea oara, deodata incep sa prinda ,cum s-ar zice ,contur si culoare. Si intradevar cu unele chestii este cam asa. Eu zic ca pentru toate este la fel, dar nu gasesti talcuiri la toata Biblia a Sf.Parinti. Si aici nu ramane decat la altitudinea celui care se va vedea daca a prins cate ceva din spiritul sfintilor din vechime. Ma rog, si daca ii da Dumnezeu si ceva sclipiri de intelighență !!!
      Deci revenind, aceleasi cuvinte eu ,personal, le-am mai regasit la Iesire 19,18 cand se pregatea nea Moise sa urce pe Sinai,nu la Sinaia !!!

      Iar muntele Sinai fumega întreg, fiindcă se pogorîse Dumnezeu pe el în foc. Şi se ridica fumul, ca un fum din cuptor. Şi s-a spăimîntat tot poporul foarte. Şi sunetele trîmbiţelor se întăreau din ce în ce mai mult. Iar Moise grăia şi Dumnezeu îi răspundea lui cu glas.

      Sf.Chiril al Alexandriei ne spune talcuirea la aceasta asa:
      Iar Dumnezeu, pogorînd în chipul focului, se răspîndea fum ca din cuptor, întinzîndu-se foarte sus şi împrăştiindu-se, socotesc, peste tot poporul. Căci Cuvîntul lui Dumnezeu s-a pogorît din cer pentru noi, la noi, ca focul unui cuptor, după cuvîntul proorocului (Ieș. 19, 18). Şi El însuşi ne-a botezat cu Duh Sfînt şi cu foc (Luca 3, 16); cu focul spiritual-duhovnicesc care topeşte murdăria din noi şi şterge întinăciunea păcatului şi nu lasă mintea să se răcească în plăcerile nebuneşti. Iar prin aceasta ne-am desăvîrşit, făcîndu-ne «fierbinţi cu Duhul» (Rom. 12, 11). Iar aceasta a lucrat-o în noi Hristos. Pentru aceea a şi spus : «Foc am venit să arunc pe pămînt. Şi cît aşi vrea să se fi aprins» (Luca 12, 49).
      Aşadar, Dumnezeu S-a arătat celor vechi din iconomie în chipul focului. Dar nu fără fum. Şi vom înţelege şi din aceasta iarăşi că cei ce cad în nepăsare şi au ales dispreţuirea slavei lui dumnezeieşti trebuie să plîngă şi să jelească. Căci trebuie să lăcrimeze în fum. Şi cine se va îndoi că ei se vor coborî în cel mai din afară întuneric ? «Căci acolo va fi, zice, plîngere şi scrîşnirea dinţilor» (Matei 8, 12 şi în alte locuri). Iar că cei despre care ne e cuvîntul vor picura lacrimi amare pentru plăcerile lor, ne-o arată fumul.

      Deci fumul acela iesit de la Dumnezeu ar fi in opinia sfantului cuvantul invataturii dumnezeesti al lui Hristos care ar fi invaluit poporul cu cunostinta adevarului.Asta aici la Iesire. Pe cand daca ne uitam la pasajul apocaliptic ,ala ne zice altceva, desi ar parea ca suna cam la fel. Acolo fumul nu mai iese de pe munte, adica de la Hristos, ci de undeva mai din adancuri ,zona de care stim cine este responsabil si ce invataturi are. Despre fum am mai aratat de la Sf.Vasile cel Mare ca reprezinta invatatura si aia falsa-eretica, dar la Moise nu o sa banuim prostia asta. Deci e valabila doar pt erezii atat. Iar la pasajul apocaliptic se mai arata ,in afara de sursa de provenienta , si ca acel fum a acoperit soarele si vazduhul. Soarele este Hristos, adica invatatura lui, iar in vazduh adica sus in cer sunt si stelutele si luna. Luna primindu-si lumina de la soare am mai spus ca este Biserica – si in primul rand invatatorii ei – , iar stelutele in mod normal ar trebui sa reprezinte pe cei credinciosi.

      PS2- inca un pps !!!
      Sa arat inca o chestie tot pe la Iesirea la fel de interesanta:
      Dacă furul va fi prins spărgând şi va fi lovit încât să moară, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi vinovat şi pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să plătească tot şi de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata celor furate.

      Deci la evrei pe vremuri era legea aia a talionului :ochi pt ochi, dinte pt dinte( in mod preventiv evident, numai ca evreii au luat-o, la fel de evident, ad-literam)iar nea Moise le-a zis la javrei ca daca prinzi hotul si-l cocosezi atat de mult incat va da coltul este ok. Nici o problema. Dar asta evident doar noaptea. Ca zice el mai departe ca daca rasare soarele ai belit-o daca a dat coltul in urma avertizarilor fizice exagerate, dar pe buna dreptate, daca il prinzi pa magar la furat la tine in casa. Deci legea aceea era valabila doar noaptea. In mod ciudat Moise le da mana libera la javrei sa-i omoare in bataie pe hotii prinsi la furat da doar noaptea. Ziua era interzis. Hotul prins, chiar in casa ta , cu mana pa cascaval primea diploma de merit si aplauzele de rigoare !!!
      Nu-i asa ca este cel putin ciudat? Dar daca citim alegoric vom afla ca in legea harului a lui Hristos- cand soarele a rasarit- ,crestinului ii este interzis sa se razbune ,sa omoare si alte ilegalitati de acest gen. Ma rog, la fel avea si javreul pe vremuri ,dar daca au inteles fizic acea lege cu ochi per ochi( si nu ca o chestie preventiva) atunci de aceea nu au vrut javreii sa-l inteleaga pe Hristos si l-au si crucificat.

  3. zcalin zice:

    Articolul e foarte bun si felicitari Andrei Dinu pentru postare. „Pietismul ca psihologizare şi sociologizare a credinţei” … intr-o forma sau alta il gasim in toate interactiunile umane. Se stie ca omul in general are o aplecare spre preamarire a sinelui, iar aceasta socializare, adica „acest sa ne simtem bine” ii vine ca o rampa de afirmare uneori. Dupa mintea mea ratacita acest pietism isi are obarsia in mandria fatarnica .. care bineinteles nu duce decat la departarea de dogme, de Adevar. Mi-a placut mult cele zise „că între Adevărul mântuitor şi iluzia mântuirii, între biserică şi între erezie e o diferenţă neglijabilă.” Iar tocmai pierderea acestei diferente duce la relativismul de tipul: „poţi merge oriunde, la orice Biserică, pentru că şi acolo e Dumnezeu.” Adica …”măi si papa are har măi” (acum depinde ce intelege fiecare prin papa)

    Mai jos am pus un link cu autorul articolului. preot Vasile Vlad la o conferinta din 2012, cu o tema tot la fel de actuala: „imaginația și viața duhovnicească”. Are mai multe parti … se gasesc pe youtube.

    • doktoru zice:

      Nu stiu de ce dar parca nu mai suport sa vad conferinte de astea in care se aduna si vin unii cu barba si se dau mai isteti, mai sfatosi, mai informati, mai speciali si mai intelepti decat altii. Nu stiu iar de ce ,dar parca m-am saturat si de astia ,si nu zic ca-mi fac greata, desi nu e prea departe sentimentul, dar nu mai am rabdare sa le ascult parerile lor profesionale gretoase. Parca prefer sa citesc eu decat sa ascult parerile lor deja formatate si explicate apoi noua ,astora mai slabuti mental cum s-ar spune. Mie ultimul care imi mai place ,din astia ultimii-in-viata ,este nea parintele Anitoaie ,ala de la Vaslui sau Suceava,el stie.Ala parca mai pune cateodata punctul pe igrec !!! …Restul, toti o apa si un pamant pt mine.

      • Ana Elisabeta zice:

        Părintele Aniţulesei – de acord!!

        N-am ascultat filmul, aşa că nu pot să mă pronunţ, dar în general sunt de acord că e prea multă interpretare contemporană, pentru că, nu-i aşa, de ce să citeşti sute, poate chiar mii de cărţi (nu genul care se citesc într-o singură după-amiază) şi să-ţi formezi o părere, când poţi să asculţi conferinţa cuiva care poate a citit, poate n-a citit cărţile în chestiune? Păi tot mergând în direcţia asta, numărul oamenilor care ştiu ce conţin acele cărţi tinde către zero, pentru că n-au citit, dar au învăţat de la alţii care n-au citit, care au învăţat de la alţii care n-au citit ş.a.m.d. Nu zic că nu mai vine şi Duhul Sfânt să-i înveţe carte pe unii şi pe alţii, care nu au avut unde să se cultive şi au fost nespus de smeriţi, dar oare se verifică aceste două condiţii azi?

      • andrei-d zice:

        Parintele Anitulesei este printre singurii care inca mai predica Ortodoxie, si nu apostazii sau concesii ale ecumenistilor de astazi. Este si antiecumenist si antiarsenist, doua curente pe care le vedem astazi ca iau amploare!

  4. doktoru zice:

    Ia uite cum le zice micutzul fruct de mare , aromatizatul trans-atlantic-style, pe blog la el pe la comentarii cand apostrofeaza pe unul, care ce-i drept abera foarte super fantastic de puternic ,in mod normal vreun insectarian cu iz foarte puternic, – adica mie imi comenta ca nu zic bine ca apoi cand ii pica bine lui imi preia placa si textul, lejer fara probleme …curat murdar mon cher :
    13 mai 2015 marin spune:
    Theodor , tu nu vrei cu nici un chip sa imbratisezi credinta ortodoxa , ci te agati de parerile unor sfinti , care pe alocuri au mai si gresit . Conglasuirea sfintilor parinti , parerea majoritara a lor e cea care da normativul in ortodoxie , nu parerea singulara a unuia .
    Pe modelul tau putem de exemplu sa ne luam dupa fericitul Augustin si sa luam filioque ca invatatura ortodoxa , respingand conglasuirea sfintilor parinti .
    De acum , te rog sa vii cu comentarii ortodoxe , ca m-am cam saturat de parerile eterodoxe pe care le imprastii pe aici .
    Daca nu , te voi baga la spam.
    Cand ti-am dat argumente , opinii majoritare ale sfintilor parinti si alte trimiteri la invataturi ortodoxe , ai refuzat sa le iei in seama . Asa ca nu-mi vinde aici povestea cu argumentele , eu unul m-am saturat . Iti repet , tu te agati de pareri singulare . Si sfintii parinti au mai facut greseli , ca n-au fost infailibili ca Dumnezeu . Reperul este conglasuirea . Daca intelegi si expui pareri ortodoxe , esti binevenit aici ; problema e ca nu stiu cum se face dar expui aproape numai pareri centrifuge vis-a-vis de ortodoxie .
    Te conformezi , e foarte bine , nu , ajungi la spam .

    Are dreptate acolo ,s-a ars si el cu sectantii si a vazut ca aia e nebuni si trebuie spamati ca nu se poate ajunge cu ei la o concluzie logica si normala. Poate daca ar mai folosi din cand in cand chestia aia de imagine reflectorizanta s-ar vede si pe el si poate si-ar reveni.Cred ca vechii gangnam-style-isti au mult mai multe sanse de revenire decat penticostalii ,de exemplu.

    • Am vazut si eu discutia cu pricina chiar azi:)). Acel Theodor chiar are o problema. Imi place ca isi incepe discursul cu „ABC in teologie”, dar se pare ca inca mai trebuie sa faca liniute si bastonase. Am ramas perplex cand am vazut astfel de interpretari.

    • doktoru zice:

      Deh, fiecare cum le intelege. Partea proasta este cand incepe cate unul ca asta sa mai explice si altora emanatiile aberatiilor inexistentului creier pe care evident nu-l poseda ci doar e trecut pe opis ca si cum ar fi !!! Partea si mai proasta de abia acum incepe. Ei sunt si foarte siguri pe ei, nu accepta nici un compromis, sugestie ,parere si mai adopta cate unii si un ton,asa, un pic mai profesional . Se uita de sus cu microscopul la tine si iti zice : mai magarule ,asculta aici la mine…da,cu tine vorbesc nesimtitule !!!.Si cand ii intrebi ,asa usor candid : da bine bre, da biserica aia a matale ,cu care te tot lauzi, unde puii mei a fost in astia 1900 de ani incoace de la Hristos ???….Te pomenesti ca micutza ta erezie…aah, bisericutza, e un fel de Bruce Willis care-i salveaza pe toti pe final de generic ?!!!…hai bre las-o dreaq jos ca macane…mai tae din ieleeee !!!

    • marin zice:

      Doktore , cu sectantii nu prea am avut multe texte de impartit . Da cu Theodor e alta poveste . El se crede un reper in ortodoxie , da din pacate nu a inteles esenta ortodoxiei . In vreme ce pe o problema teologica care nu a fost transata in mod clar de Biserica , ne putem permite sa avem opinii , problemele care au fost batute in cuie le acceptam , altfel riscam sa ajungem in afara .
      Cu el am avut un lung sir de discutii , in special pe starea sufletului dupa moarte . El sutine intr-un fel aberatia protestanta cu inconstienta sufletului dupa moarte , si motiveaza ca lucrarile sufletelor petrecute dupa moarte , dar si starea acestora rai/iad sunt un fel de vis de la Dumnezeu .
      https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/12/05/transplanturile-de-organe-si-invierea-cea-de-obste/#comments

  5. zcalin zice:

    Buna seara sau noapte buna tuturor.

    Stiu prietene doktoru ce vrei sa zici … dar crede-ma, nu e usor sa treci de la sminteala cu cipul, nanocipul implantat „stiind” ca daca te pazesti de el vei „obtine” mantuirea (e un steag fals) si sa iei de buna ceea ce zici tu … mai ales ca nu ai autoritatea vreunui guru. Asa ca mai dai si cu sesarii, ca poate prinzi vreo poarta in casa.

    Eu, iti multumesc, doktoru ca m-ai ajutat sa (re)descopar invataturile Sfintilor Parinti care sunt normativi in orice problema duhovniceasca si am sa expun mai jos cum am inteles eu problema cu antihristul, fugar, oarecum cu ajutorul tau.

    Nu toti o iau de buna … ca antihrist e de fapt lepadarea de credinta, apostazia. Asa ca, dupa cum ne invata Sfantul Ioan Damaschin ” este antihrist tot cel care nu mărturiseşte că Fiul lui Dumnezeu a venit în trup, că este Dumnezeu desăvârşit şi că S-a făcut om desăvârşit, fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu. Dar în sens propriu şi special, Antihrist se numeşte acela care vine la sfârşitul veacului (Matei 13, 40; 24, 5). Când spune Apostolul „în Biserica lui Dumnezeu”, nu vorbeşte de Biserica noastră, ci de cea veche, templul iudaic. Căci Antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se şi numeşte Antihrist.
    Acum ce sa zic … spuneai mai sus ca „evreii sunt renumiti in apostazii in masa. Adica tot poporul odata.” Dupa ce a inlaturat pe cel ce oprea taina faradelegii,( v. momentul 1917/1918) … iata-l treizeci de ani mai tarziu adunand poporul risipit al iudeilor, ( v. 1947/1948) … unde? … la Ierusalim. La Ierusalim unde crestinii isi au locurile sfinte, acolo isi are antihristul si sediul lui.
    Sfântul Ipolit al Romei ne zice: „Mântuitorul a adunat oile risipite. Tot aşa şi antihristul adună poporul risipit al iudeilor. A pecetluit Domnul pe cei ce cred în El. Şi antihristul va face la fel” … hopa … poftim? … deci pe cine pecetluieste antihristul? … si apropo ca se vorbea de steaua aia a lui Remfan sau Moloch (care vorba vine … are 6 triunghiuri exterioare, la mijloc un hexagon, evident cu 6 laturi, iar in interiorul hexagonului inca 6 triunghiuri … na ca iar am dat-o cu sesarii) e steaua la care se inchina Solomon cand a cazut in idolatrie.

    … iar aici un link cu parerea lor despre steaua lui David … foarte … foarte … interesant:
    http://israel-shabbat-shalom.blogspot.ro/2012/06/atac-la-steaua-lui-david.html

    • zcalin zice:

      PS … banuiesc ca triunghiurile sunt si echilaterale … gata …destul … deja vad prea multi de 6.

    • doktoru zice:

      Salutare !!! Sunt guru buru buru-nu mai zic de alte rime nimik !!! Ne amuzam ,ne amuzam dar sa mai vorbim si serios.Totusi este bine ca pana la urma ai iesit din multimea celor care cred ca daca nu se cipulizeaza se mantuiesc, uitand ca principale pt orice crestin sunt credinta si faptele si nu lupta contra lui 666. Acest 666 este un efect nu o cauza. Crestinii slabind in credinta si in fapte Dumnezeu a permis acestuia ,in cele din urma, sa se manifeste cu toata puterea care i se permite.Nici mai mult nici mai putin. Adica el este doar ingaduit o perioada pana se curatesc crestinii in mod nevoit, silit, de cele rele ale lor. Plus ca se mai fac si anumite selectii, cum s-ar zice, mai naturale. Dpdv al ortodoxiei.
      Asa ca mai dam o poarta-n casa cu șesarii !!! Deci antihasul este apostazia dar are si aceasta lucrare de a face pe toti,sau pe cat mai multi, sa aiba sau sa primeasca lucrarea lui. Din aceasta cauza au zis unii ca o sa fie lepadare de credinta in masa, ori aceasta era doar efectul lucrarii magarului aceluia. Lucrare ingaduita de Dumnezeu, iar zic, din cauza slabirii credintei crestinilor nu ca ar fi avut putere antihasul sa-si faca de cap cum si cand vrea el si cu cine oricand. De aceasta este scris ca cine va accepta semnul fiarei si i se inchina ei se va bucura de aceeasi pedeapsa data fiarei de catre Dumnezeu.Si tot de aceea am aratat talcuirea Sf.Chiril unde este aratat ca oricine preia gandirea aceluia se face partas blestemului ,dar daca mai si lucreaza in aceea directie ,oare cu cat mai mult ?
      Prin acestea se arată clar că tot cel ce se lipeşte de Iudei în oarecare fel cugetînd aceleaşi, va fi părtaş numaidecît de necurăţia acelora.

      Ori stiind ca evreii prin aceasta fiara/imparatie de sfarsit de lume lupta ,iarasi si cu forte noi si mult mai sporite, contra dreptatii lui Dumnezeu care este credinta in Iisus Hristos , ar trebui sa incercam sa vedem asa cum putem noi cam cum putem asocia aceasta mica imparatie a evreilor cu 666. Aici e buba.
      Cred ca ar mai trebui subliniat faptul ca vestita inchinare la antihrist nu ar trebui inchipuita ca fiind la fel cu acele inchinari de pe vremuri in fata celor mai mari, imparatilor etc. Sau sa fie confundata cu inchinarea crestinilor din Biserica. Asa ceva evident e foarte gresit. Ca doar nu o sa credem ca o sa apara unul frumos, inalt si pe cal si declarand el despre el ,sau altii despre el, ca este Dumnezeu pe pamant sau ceva asemanator si ca el are cheia la raiul de pe pamant. Unul ca asta in vremurile acestea dupa ce il scuipa toti sfarseste evident la nebuni legat in camasa de bal mascat !!!

      Nu stiu daca s-a mai gandit cineva la acest aspect dar in afara faptului ca monarhia a fost abolita si traim zilele prezente in totala anarhie, ar mai trebui mentionat si unele aspecte privind probabilitatea de a avea evreii acestor vremuri, vreodata ,un singur imparat si ala sa fie tocmai antihasul. Deci pur tehnic acest lucru pare a fi o imposibilitate fizica, din cauza ca evreii fiind condusi de catre diavol acesta se stie din ce cauza a cazut el de sus. Iar aceea mandrie evident ca nu a suferit subordonarea fata de Dumnezeu iar la oameni se aplica in subordonarea fata de cei mai mari lasati de Dumnezeu sa conduca multimile. Deci evident aceea mandrie s-a transmis si evreilor si evident ca dracul cum nu uneste , dezbina . Si daca dracul dezbina evident ca si evreii sunt dezbinati intre ei dar uniti intr-o singura cauza. Aceasta cauza este singurul lor liant, dar evident in caz de aparitie sau de alegere al unui imparat evreii singuri si-ar taia gaturile unora altora. Din cauza ca dracu ii dezbina si ei nu sunt smeriti ci mandri . Si tot din aceasta cauza nu ar putea accepta vreodata un imparat care sa ii conduca , mai ales in aceste timpuri care propovaduiesc democratia nu legitimitatea unuia singur care sa conduca toata viata o tara si un popor. Pur si simplu evreii nu vor putea rezista de a se supune vointei si hotararilor unui singur om , si asta toata viata aceluia , si mai ales cu gandul ca dupa ala sigur vine fi-su si nimeni altul nici macar nu ar putea visa la preluarea tronului si puterii aceluia vreodata. Ei se afla iar in perioada aceea de glorie de la inceput ,in care fiecare face ceea ce ii place.
      Deci parerea mea ar fi ca chiar daca ar aparea unul ca antihasul nimeni nu ar da doi bani pe el si nu l-ar bag in seama. Asa este stilul zilelor noastre. Nimeni nu mai da doi bani pe altul – si ca sa zic asa ,acest lucru prezinta si unele aspecte favorabile. Dar asta o zic doar ca o parere a mea.

      Aia cu pecetluirea este mai simpla dpmdv. Pana in Hristos toti oamenii erau cazuti si erau influentati de draci in paganismele lor. Dupa Hristos cei care au crezut au fost botezati si au fost pecetluiti cu arvuna Sf.Duh crezand dreptatii lui Dumnezeu si lucrarii acestuia pe pamant printre oameni. Si acei oameni au fost invatati cum sa calce pe demoni si patimile acestora, ma rog astea mai mult, au fost pe la inceputul crestinismului. Dar ni s-a transmis si noua ceva ,chiar daca nu mai avem ravna celor din vechime. Dar pe de alta parte nu ar trebui sa uitam ca nu mai sunt nici invatatori care sa aprinda aceasta ravna printre crestini si de aceea crestinii ultimelor vremuri au fost asociati cu carbunii aia aproape stinsi , dar nu de tot. Dar aproape.

      Deci ,revenind , cei care raman in credinta dreptatii lui Dumnezeu, cea a lui Avraam, raman mai departe pecetluitii lui Dumnezeu, dar cei care incep sa creada paganismelor si chiar le urmeaza in fel si chip aceia sunt pecetluiti de drac din cauza ca nu mai cred in Iisus si in toate cele promise din ceruri si care nu se vad. Ei prin ce fac se dezic de Iisus si nici nu mai cred in el ,nici nu il mai baga in seama si etc. Aici vorbesc doar de cei din dreapta credinta si nu de restul lumii care oricum pare a fi iremediabil pierdut. Eu nu zic ca restul ca catolicii poate s-or mantuii si ei sau budistii etc ca si printre ei e oameni buni. Nu, eu zic ca aceia clar nu au sanse de mantuire. Pe mine nu ma intereseaza cei din Papua Noua Guinee ca cica ei nu au auzit vreodata de Iisus. Eu stiu ca acum 2000 de ani alta era configuratia lumii si a popoarelor si care mai apoi au emigrat in toate partile. Deci imposibil ca stramosii acelora de acum aproape ,1500-2000 de ani, sa nu fi auzit de crestinism. Numai ca nu au ramas in credinta si din aceasta cauza azi sunt iarasi in vechile obiceiuri pagane.

      Asta cu pecetluirea sau semnul fiarei se vede si din cele zise la Apocalipsa :
      Şi-am văzut ridicându-se din mare o Fiară…şi tot pământul s’a minunat ţinându-se după Fiară…apoi i s’au închinat Fiarei…Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt de la’ntemeierea lumii scrise’n cartea vieţii Mielului înjunghiat…i-am văzut o altă Fiară , ridicându-se din pământ…Şi face ca pământul şi locuitorii de pe el să se’nchine Fiarei celei dintâi…şi prin semnele ce i s’a dat să facă’n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ,spunându-le celor ce locuiesc pe pământ să-i facă chip n Fiarei care poartă rană de sabie şi a rămas în viaţă.

      Aici se vede pt cine este aceea pecetluire si cine o primeste.Adica nu toata lumea de pe glob este numarata aici ci doar unii cu dedicatie.
      Pe vremuri in VT Dumnezeu ii numea oameni doar pe cei ok dpdv al respectarii pe cat de mult posibil al vechii legi. Restul erau dobitoace sau alte animale si in special erau numiti pamant. Pe vremuri cand inca evreii mai erau poporul lui Dumnezeu ,Dumnezeu ii tot avertiza prin proroci. Restul lumii intrau in categoria neamuri. Nu erau prea multe avertizari spuse de Dumnezeu altor neamuri. Pe Dumnezeu il interesa, cum s-ar zice, doar de poporul lui. Restul ca si cum nu ar fi contat .Dar revenind la pamant, Dumnezeu de multe ori folosea acest termen in amenintarile adresate prin proroci pacatosului popor al evreilor.Deci pamantul daca vrei putem sa il luam ca fiind adresat, cum s-ar zice ,cu o oarecare dedicatie unui anumit popor. Acolo la Apocalipsa cand vezi ca tot pamantul minunandu-se de fiara si urmand-o nu ar trebui inteles ca fiind toata populatia globului ci cum am zis mai inainte doar unii anume si atat. Inchinarea la fiara a acelora inseamna acceptarea lucrarii acelei fiare si chiar con-lucrarea /colaborarea foarte stransa cu acea fiara in vederea luptei data de ea contra sfintilor lui Dumnezeu pt o anumita perioada.

      Ar trebui sa dau din Sf.Chiril ca sa se vada de ce evreii nu sunt scrisi in cartea lui Dumnezeu-Iisus Hristos :

      Fiindcă protopărintele Adam s-a făcut după credinţa Sfintelor Scripturi, după chipul, şi asemănarea lui Dumnezeu. Iar din el, s-au născut şi au provenit întîi Cain, iar după el ca al doilea, Abel. Pe Cain îl socotim reprezentînd pe Israel. Fiindcă şi Hristos însuşi a spus poporului Iudeu că era prefigurat, datorită moravurilor lui, de Cain. Căci a zis: «De veți rămînea în cuvîntul Meu, veţi fi ucenicii Mei şi veţi cunoaşte adevărul. Iar adevărul vă va face liberi» (Ioan 8, 31—32). Dar aceia neînţelegînd frumuseţea libertăţii părinteşti, încercau să se înfrumuseţeze cu laude trupeşti, zicînd : «Sîntem sămînța lui Avraam şi nu ne-am făcut robi niciodată nimănui. Cum deci zici Tu : Veţi fi liberi ?» (Ibid. 33). Şi ce a răspuns la acestea Hristos ? «Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să Mă omorîţi pe Mine, Omul care v-am grăit adevărul pe care L-am auzit de la Tatăl. Avraam n-a făcut aceasta» (Ioan 8, 39—40). Iar tată al lor îl numeşte pe satana, zicînd : «Voi faceţi faptele tatălui vostru. Acela a fost ucigaş de oameni de la început şi întru adevăr n-a stătut, pentru că e mincinos, precum e şi tatăl lui». Şi nu vom înţelege, cugetînd drept, că Hristos s-a gîndit la demonul viclean şi începător al răului, ci li-l arată Iudeilor înfuriaţi care plănuiau omorîrea Sa nelegiuită ca tată pe primul ucigaş de om şi născocitor al minciunii, adică pe Cain, şi-al aceluia, pe satana, tatăl păcatului. Iar întrucît unii întreabă : pe cine socotim tată al diavolului, sau cine spunem că e arhetipul (modelul) răutăţii aceluia, răspundem că Hristos îi socoteşte chipuri ale lui Cain ca arhetip pe cei arătaţi de El ca bolind asemenea lui de nelegiuirea aceluia .
      Că era obiceiul Mîntuitorului Hristos să numească satana pe cel ce-şi însuşeşte purtările aceluia.

      Deci trebuie de comparat cu Cain, Israil despre care s-a spus: «Fiul meu întîi născut, Israel» (Ieşire 4, 22).
      Iar după întîiul născut Israil, ca al doilea în timp şi cu totul nou s-a arătat Hristos, Fiu şi El al lui Adam, fapt pentru care S-a numit şi El pe Sine pretutindeni în chip înţelept şi cu iconomie Fiul Omului .

      De fapt, dacă ar fi voit Israel să părăsească jertfirea celor pămînteşti şi slujirea cea după lege ca nefolositoare, făcîndu-şi conducător şi învăţător spre ceea ce e mai bine pe Hristos, ar fi fost liber împreună cu noi şi înscris în «cartea celor vii», după Scripturi (Apoc. 20, 15). Dar fiindcă asemenea lui Cain a făcut din buna primire a Mîntuitorului nostru motiv de pismă şi de pricină de ucidere, a căzut în blestem şi s-a făcut vinovat de şapte pedepse. Căci făcîndu-se vinovaţi de multe osînde şi fiind supuşi la asupriri sălbatice, umblă nenorociţii gemînd şi tremurînd. Şi sînt pretutindeni străini, ocăriţi şi înfricoşaţi, neavînd curajul propriu celor ce se bucură de libertate. Dar Cain a primit semnul că nu trebuie omorît. Şi de fapt Israil n-a pierit cu totul. Ci rămăşiţa lui s-a mîntuit, după cuvîntul proorocului Isaia, care ştiind-o aceasta, a grăit zicînd : «Şi dacă nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sâmînţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat Gomorei» (Isaia 1, 9).

      Dar Cain a ieşit de la faţa lui Dumnezeu. Căci s-a scris: «Şi Cain a ieşit de la faţa lui Dumnezeu» (Facere 14, 16). Şi aceasta au pătimit-o cei din Israil, către care s-a zis prin glasul proorocului : «Cind veţi întinde mîinile voastre spre Mine, voi întoarce ochii Mei de la voi şi cînd veţi înmulţi cererea voastră, nu vă voi auzi. Căci mîinile voastre sînt pline de sînge» (Isaia 2, 15). Fiindcă au omorît pe Domnul tuturor şi au cutezat să declare cu multă îndrăzneală nelegiuită : «Sîngele Lui asupra noastră şi asupra fiilor noştri» (Matei 27, 25).

      Pe drept cuvînt deci nu s-au bucurat de pomenire din partea lui Dumnezeu.Că Iudeii sînt chipurile lui Cain sînt cunoscuţi de Dumnezeul tuturor, iar că nu sînt scrişi în cartea vieţii, e vădit din faptul că nu se vorbeşte de viaţa urmaşilor lui Cain. Iar că neamul cel în Hristos e scris şi se află în amintirea lui Dumnezeu o arată, socotesc, faptul că s-a descris viaţa drepţilor, adică a urmaşilor lui Set şi Enos, imediat al doilea după Cain şi a avut o cetate pe numele lui. Căci osîndiţii Iudei cugetă numai la cele de pe pămînt, necunoscînd Biserica celor întîi născuţi şi negrăbindu-se spre cetatea de sus.
      Căci în timpurile de pe urmă, în care s-a arătat odihna în Hristos, Israel se va arăta înfricoşat, şi căzut în teama de pedeapsă, ca unul ce a omorît bărbat şi e judecat pentru sîngele sfînt cu mult mai mult decît Cain. Căci acela ca unul ce a greşit unui om ca noi, a fost vinovat de şapte pedepse. Iar acesta e cu mult mai vinovat ca unul ce nu a crezut lui Emanuil. Cei din Cain se pedepsesc de aceea de şapte ori, iar cei din Israel de şaptezeci de ori şapte. Căci osînda e pe măsura necredinţei.

      Acum mergand mai departe pe acelasi fir daca consideram fiara ca fiind o imparatie ,exact ca la Daniel, ajungem la alta problema foarte controversata : cea a chipului fiarei care vorbeste si omoara pe cei recalcitranti. Unii au zis ca vor fi televizoarele !!! ,altii ca vor fi icoane sau statuete vorbitoare puse prin biserici ,iar !!! si poate or mai fi alte teorii la fel de !!! – fun . Treaba lor ,noi cu a noastra.Deci fiara aceea se vede ca iese din mare si se stie ca este antihasul, la inceput pare si ranita si avea doar gura mare pt diverse hule contra lui Iisus si a crestinilor , deci cum s-ar zice ducea doar un fel de razboi de gherila si mai mult propagandistic fara efecte totusi prea stralucite si clare. Dar asta doar pana cand apare cea de a doua fiara din pamant care pune in aplicatie si chiar in forta multe chestii in favoarea primei fiare.Deci de abia din acest punct prima fiara prinde putere incat poate acum chiar sa si omoare pe unii si acest lucru de cand cea de a doua fiara ii amageste pa cei de pe pamant ca sa ii faca chip acestei fiare/imparatii. Acum, logic vorbind ,o imparatie care la inceput vorbeste si ameninta si chiar mai reuseste unele chestii din cand in cand este clar o imparatie virtuala, ca sa zic asa. Dar odata cu aparitia celei de a doua fiare aceasta prima fiara primeste un chip cu care prinde in sfarsit mai multa putere. Si de abia de acum pare ca incepe sa ii insemneze pe unii dintre pamanteni cu celebrul de acum 666. Deci revenind la problema principala eu consider ca o imparatie virtuala cand primeste chip si duh cu care sa vorbeasca inseamna doar un singur lucru: imparatia aceea exista doar pe hartie iar la un moment dat isi primeste si imparatia fizica cu care de acum poate scoate fata in lume fiind purtatoare de cuvant a ceva clar si existent si chiar prinzand forte sporite si mult mai amenintatoare pt crestinatate. Caci acest razboi este dus impotriva lui Hristos prin intermediul crestinilor.Ca moment al aparitiei chipului fiarei eu as putea zice, dar nu spune !!!, ca acesta s-ar incadra in celebrul deja interval dintre anii 1947/48 , nu mai putin celebri.
      Cred ca pasajul acesta se poate interpreta destul de fizic dupa cele ce le cunoastem din istoria moderna post WW2 :
      toţi cei ce nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi.
      Stim ca multi care nu au vrut sa se supuna acestei noi fiare au fost efectiv omorati si inlaturati de la putere.

      PS-Astea cu simbolistica evreilor si a altor illuminati si alte franco-masonerii nu le mai baga in seama .Toate sunt la fel de mult piste false din cauza ca orice simbolistica ar adopta acestia si oriunde ar expune-o nu reprezinta nimic din cauza lipsei de putere a acestora. Nu te lasa influentat de aparenta putere de moment pe care o au acum. Nu mai o sa aiba mult timp de acum incolo. Ei sunt deja la apogeu. De acum incolo nu mai urmeaza decat o cadere foarte brusca si abrupta tip carusel de-ala mountain rousse. Deci ca o concluzie ar fi ca nu conteaza cati de sase ai vedea grupati in orice combinatie posibila…
      Ma amuza zilele astea ca pe un site extern gasisem undeva o chestie super fun : you’ve been used, you’ve been jewsed, you’ve been f…ked-up and abused , dar totul pe o melodie de-a lui Bon Jovi. Laser frate !!!
      Sa ma uit pe vechile insemnari ,ca aveam ceva dragut despre 666, o alta posibila explicatie , ca poate o aratam pe la lume ca sa-si mai largeasca orizoantele culturalicesti, cum s-ar spune in unele medii academiciene !!!

      • zcalin zice:

        Multumesc doktoru, de raspuns… iar celelalte 3 materiale de mai jos … cred ca trebuie sa-mi iau concediu …. inca n-am avut timp sa le citesc! … Dumnezeu sa te binecuvanteze!

      • doktoru zice:

        Hai mai, ca-i un material scurt dar interesant.Mai ales ca sa vezi ce le face dreaq la astia care se despart de Biserica si cum ii manipuleaza apoi zicandu-le ca ei fac parte din adevarata biserica si doar ei mai detin adevarul adevarat !!! E un text selectat de mine cu partile cele mai interesante , ca altfel era un picut mai lungut ,spre dublu.
        Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine prietene !!!
        Inca te mai astept cu ce mai ai de la parintele Mina Dobzeu , nu te-am uitat sa stii.
        Apocalipsa este un domeniu foarte interesant pt mine, stii asta.Asa ca nu ne uita pe noi cei de aici de pe blog.

  6. doktoru zice:

    Am gasit ceva interesant si am zis sa impartasesc si pe aici prin zona.Este un text in care este vorba despre cei ce rup sau se rup din Biserica . Are si unele pasaje de o acuratete aproape contemporana. Cei care se regasesc aici ar trebui sa se mai gandeasca de mai multe ori nu doar o data.

    SFÂNTUL AMFILOHIE DE ICONIUM
    Împotriva apotactiţilor sau ghemeliţilor

    1. …nici nu cugetă [ei ceva] ceresc. Însă nici cuget omenesc nu au, nici nu îndrăznesc să vină la lumină sau să discute cu un om priceput sau să intre în cetate de creştini, după cum întâistătătorii altor erezii, care încearcă să rătăcească pe unii prin filosofia şi înşelarea deşartă. Căci din pricina samavolniciei ce o au, încearcă să tragă şi Scripturile spre voile lor şi de acolo să-i înşele pe cei mai simpli. Căci Scripturile se aseamănă ajutoarelor medicale: tămăduiesc dacă sunt folosite în chip bun sau omoară dacă sunt date în chip rău sau fără pricepere. De aceea, în chip firesc se numesc vulpi mici (cf Cânt. 2, 15). Deci, se poate afla că restul ereziilor au şi [oarecare] raţiune şi logică şi biruiesc pe unii mai simpli prin silogisme şi sofisme. Căci socotesc că şi în legătură cu acestea s-a rugat Prorocul, zicând: „Izbăvi-mă-va dintre vrăjmaşii mei cei tari” (Ps. 17, 17). Dar vulpile mici, adică aceste erezii, ce anume au care să poată înşela? Nu pricepere, nu putere, nu tărie de susţinere pe faţă a dogmei lor, nu dreptate în cetăţi care să poată înşela pe cei cu credinţa împărţită. Un singur lucru numai au: viclenia acestor fiare. Căci când intră în vie, adică în popor, nu intră pe faţă, ci pe ascuns, ca nişte furi, după cum [intră] şi fiarele acestea, adică vulpile. Când văd pe lucrătorul viei ocupat în altă parte, intră fără cruţare în osteneli străine, pe care le şi nimicesc. Şi aşa îi înţelege şi cuvântul Scripturii, numindu-i nu numai „vulpi mici”, ci şi „[vulpi] mici care nimicesc vii” (Cânt. 2, 15). Căci nici un bărbat tare şi statornic în credinţă şi întemeiat pe stâncă, adică pe Hristos, nu a fost amăgit de ei, ci doar vreunul, asemenea plevei şi care e purtat de orice vânt (cf. Ef. 4, 14), s-a despărţit de Biserică. Despre unii ca aceştia şi Domnul zice în Evanghelii: „Celui care va sminti pe unul din cei mici care cred în Mine, mai de folos i-ar fi să-şi atârne o piatră de moară la gât” (Mt. 18, 6), şi cele următoare. Căci e limpede că cel mare şi statornic în credinţă şi care se ţine de capul Bisericii, adică de Hristos, nu poate să se smintească. Despre aceştia în chip limpede a grăit şi Apostolul Pavel, când zice: „Dintre aceştia sunt cei ce intră în case şi robesc femeiuşti pline de păcate, duse de felurite pofte, pururea învăţând şi niciodată putând să ajungă la cunoaşterea adevărului” (II Tim. 3, 6). Prin cuvântul „cei ce intră” a indicat gaura şarpelui care a amăgit-o pe cea dintâi femeie. Şi a dat la iveală şi viclenia, şi cruzimea modurilor lor [de a lucra], şi slăbiciunea propovăduirii lor, şi putreziciunea celor amăgiţi. Căci nu a pomenit de bărbat decât numai de femeiuşti uşor de dus în amăgire. De aceea şi propovăduirea lor a amăgit acel neam, adică pe cel care e muieratic. Şi se pot vedea în adunările lor mai multe femeiuşti amăgite care au urmat unor bărbaţi străini şi care vieţuiesc împreună cu ei fără deosebire. Iar cele ce urmează acestora ruşine este a le şi grăi (cf. Ef. 5, 12).

    Cine e începătorul [şi învăţătorul] acestor erezii?

    2. Începătorul [şi învăţătorul] tuturor ereziilor este diavolul. Căci, după cum Hristos este începătorul Bisericii soborniceşti şi S-a dat pe Sine pentru Ea ca să o sfinţească şi să o înfăţişeze Sieşi Biserică, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de acest fel (cf. Ef. 25, 27), aşa şi diavolul, fiind gata să amăgească şi să împrăştie, s-a făcut începătorul tuturor ereziilor. Căci numai ce a fost învăţat neamul oamenilor să se închine lui Dumnezeu, şi diavolul a făcut mulţi dumnezei cu nume mincinos. Dar ce zic mulţi? A îndumnezeit toată zidirea ca să-l rătăcească pe ticălosul om de la adevăratul Dumnezeu. Căci se puteau vedea asemănări ale animalelor şi fiarelor, şi târâtoarelor, şi păsărilor la care se închinau [oamenii], ba încă şi aproape toată materia era cinstită ca dumnezeu (cf. Rom. 1, 23). Şi de aceea Domnul a primit iconomia întrupării pentru neamul oamenilor: ca să nimicească rătăcirea cea cu mulţi dumnezei şi să-i întoarcă prin baia naşterii din nou la închinarea adevăratului Dumnezeu şi să adune toată omenirea împrăştiată în Biserică – pe Care a numit-o trupul Său – şi să se plinească cuvântul Său că „va fi o turmă şi un păstor” (In. 10, 16). Dar iarăşi diavolul cel pizmaş nu încetează cu răutatea sa şi cu vechea sa meşteşugire să-i amăgească pe cei neîntăriţi. Căci după cum mai înainte i-a rătăcit pe oameni de la adevăratul Dumnezeu, numindu-i pe idoli dumnezei, aşa şi acum, numind multe biserici, sau mai degrabă, dacă trebuie spus adevărul, ridicând idoli de biserici , [îi trage] prin lepădarea de Hristos pe cei ce se încred în el, ca, după cum odinioară i-a despărţit [pe oameni] de Dumnezeu prin cei numiţi dumnezei, aşa şi acum să-i atragă de la Biserica adevărată prin cele numite de ei biserici. Căci este obiceiul diavolului să înşele prin mari făgăduinţe. Căci apropiindu-se de cel dintâi om, adică de femeie, i-a zis: „Dacă mâncaţi din lemnul cunoştinţei, veţi fi ca nişte dumnezei”, fagăduindu-i să-i facă dumnezei, adică nemuritori, şi [aşa] le-a luat însăşi viaţa lor. Dar vicleşugul lui s-a făcut mai mare. Căci arătându-Se Mântuitorul, şi mulţi crezând în El, a ridicat vicleanul prigonire împotriva creştinilor şi pe care nu a mai putut să-i ţină prin înşelăciunea idolatriei, pe aceştia i-a silit să devină apostaţi prin tiranie. Şi se putea vedea un lucru înfricoşător: împăraţi înnebuniţi împotriva creştinilor, legi pline de nelegiuire, judecători răzbunători ai necredinţei. Căci mai presus de orice ucidere şi orice vrăjitorie învinuirea era dreapta credinţă şi numai creştinii locuiau în temniţe, erau încovoiaţi, erau loviţi, erau prăjiţi, erau scrijeliţi, erau daţi fiarelor. Şi toate acestea venind asupra lor din partea vicleanului şi a slujitorilor lui ca să tăgăduiască Biserica lui Dumnezeu , ei au suferit toate cu mărime de suflet şi râvnă, pentru dragostea către Mântuitorul şi au murit cu bucurie cu moartea cea trecătoare, luând în schimb viaţa veşnică.

    3. Acestea învăţându-le diavolul şi înţelegând că siluirea lui este înfrântă, şi-a mutat toate uneltirile spre alt chip de înşelare şi iarăşi s-a folosit de o făgăduinţă bună şi de o înfăţişare smerită, şi de o religiozitate plină de evlavie. Căci fiind propovăduită înfrânarea şi lepădarea [de lume] , cine nu ar fi fost înşelat cu uşurinţă de acest vicleşug? A ştiut că greu îi este creştinului să audă: „Leapădă-te de Dumnezeu! Tăgăduieşte-L pe Mântuitorul, fugi din Biserică, leapădă sângele lui Hristos prin care ai fost răscumpărat!”. Dacă ar fi spus acestea, cine s-ar fi supus lui? Dar acum, făgăduind iarăşi cele mari, prin vechea [lui] metodă, îl scoate pe om din adevăratul rai, din Biserica lui Hristos. Căci cu adevărat rai este Biserica lui Hristos întru Care este şi lemnul vieţii, şi lemnul cunoştinţei, şi izvorul care vine din pământ şi adapă raiul, din care [izvor] se şi revarsă cele patru râuri; are şi multă felurime de roade. Căci de aceea e rai, fiindcă are multe feluri de roade. Căci raiul nu are doar un singur fel [de roade], cum zic apostaţii, ci fiecare pe măsura credinţei şi sârguinţei, creşte şi aduce roadă. Numai să rămână în raiul lui Hristos, precum s-a scris: „Sădiţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori” (Ps. 91, 13).
    Iar dacă va fi şi vreme de mucenicie, [atunci] să ne dăm trupul, să lepădăm viaţa cea trecătoare, să trecem cu vederea neamul, să dispreţuim bunurile. Toate să se ducă, să rămână în noi credinţa, nădejdea, dragostea, după cum zice Apostolul (cf. I Cor. 13, 13). Şi în alt loc zice: „Sunt încredinţat că nici viaţa, nici moartea, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici vreo altă zidire nu va putea să ne despartă de dragostea lui Hristos” (cf. Rom. 8, 38-39), Care este însăşi dragostea. A spus Domnul nostru Iisus Hristos: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru El” (In. 6, 56). Şi pentru multa Lui dragoste faţă de noi a dat ca preţ pentru noi însuşi sângele Său. „Căci cu sânge scump aţi fost cumpăraţi”, zice Petru Apostolul (cf. I Pt. 1, 18-19).

    4. Aşadar, cel ce tăgăduieşte sângele lui Hristos a ocărât venirea Lui şi a necinstit preţul dat pentru el. Şi ce apărare vor avea cei care tăgăduiesc sângele lui Dumnezeu şi fug din Biserică? Căci dacă, după cum am spus mai înainte, apostolii şi mucenicii au pătimit atâtea pentru sângele lui Hristos şi s-au săvârşit în această mărturisire, de ce fel de pedeapsă sunt vrednici aceştia care fără bătăi, fără sabie, fără orice primejdie tăgăduiesc preţul dat pentru ei? Să nu socotească cei ce tăgăduiesc acest [sânge] că au ceva ce ţine de un creştin, căci toate tainele creştinilor atârnă de acest [sânge]. Chiar dacă le numeşti biserici, scripturi, cateheze, botez, altar, chiar şi trup [al lui Hristos], fără sânge nu sunt nimic. Căci trupul fără sânge e mort şi nimeni nu aduce ceva mort la altar (cf. Lev. 17, 10). Căci se poate afla că pretutindeni în Vechiul Testament sângele e cel adus, şi aproape toate se curăţă prin sânge, după Lege (cf. Ieş. 30, 10). „Cu atât mai mult sângele lui Hristos ne va curăţa conştiinţa noastră de faptele cele rele”, zice Apostolul (cf. Evr. 9, 14). Şi iarăşi: „Având, dar, fraţilor, îndrăznire la intrarea sfintelor, prin sângele lui Hristos, pe calea cea nouă şi vie, pe care a înnoit-o” (cf. Evr. 10, 19-20). Ţi-a arătat pretutindeni puterea tainei creştinilor că nu se poate nici scăpa de păcat, nici de însuşi diavolul, nici a se intra pe intrarea sfintelor, pe calea cea nouă şi vie, pe care a înnoit-o, dacă nu porţi pecetea că eşti cunoscut de împărat . Căci dacă ostaşii, trecând prin războaie şi luptând pentru scăparea lor, păstrează însemnul , şi prin acesta arată dragostea faţă de împărat, socotind aceasta că, dacă îl pierd, nu vor mai putea să vadă faţa împăratului, ce vor face cei care pierd nu un semn neînsufleţit, ci sunt despuiaţi de însuşi sângele Iui Hristos?

    5. Dar dacă cineva va cerceta cu de-amănuntul, [va vedea] că cei înşelaţi de aceste erezii sunt vrednici de multe tânguiri şi mai vrednici de milă decât orice om înşelat. Căci atât de mult a avut putere asupra lor vicleanul şi a întunecat inima lor cea nepricepută, că ei nu cunosc ceea ce pătimesc. Căci ar trebui să suspine şi să lăcrimeze că s-au lipsit de atâtea şi astfel de bunătăţi şi de însăşi viaţa. Dar ei pătimesc dimpotrivă: se numesc pe ei drepţi şi mai presus decât toţi oamenii. Dar ce zic decât oamenii, ci mai sfinţi decât însuşi sângele lui Hristos. Căci numai ce-l apucă diavolul pe careva dintre ei şi îl scoate din Biserică, că îl şi vezi din acel ceas pe unul ca acesta grăind fără cruţare nedreptate spre înălţime, nemaicunoscănd de acum nici pe preotul care l-a botezat, nici pe Maica sa duhovnicească, Biserica Ce l-a născut şi l-a hrănit, nici altarul de unde s-a hrănit şi s-a adăpat de copil, nici darurile cele sfinte aduse ca jertfă. Ci îndată cea dintâi procopseală şi mare ispravă este socotită de ei tăgăduirea şi hulirea împotriva Tainelor. Căci unul ca acesta începe să spună, sau mai degrabă diavolul grăieşte în el: „Ce este Biserica? Ce e botezul? Acela este sângele lui Hristos? Să nu fie ca acela să intre în gura mea!”. Ticălosule! Dacă îţi păzeai inima cu toată străjuirea, dacă te rugai cu osteneală până la ultima suflare, rămânea cu tine straja . Dacă nu dădeai intrare diavolului în inima ta, nu ai fi fost robit spre voia aceluia. La această procopseală te-a adus „înfrânarea” şi „lepădarea [lumii]”, şi nimic altceva nu te-a învăţat decât să te lepezi de cele singure sfinte . Sângele lui Hristos este necurat, şi tu eşti curat? Eu socoteam că tu te ţii de altă lepădare, despre care Domnul a zis: „Dacă cineva nu se leapădă de toate lucrurile lui, nu este ucenic al Meu” (Lc. 14, 33) şi: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde lucrurile tale şi dă-le săracilor” (Mt. 19, 21) şi cele următoare. Şi nu a adăugat: „Dacă cineva nu se leapădă de Biserica Mea sau de Tainele Mele, nu este ucenic al Meu”. Căci e limpede că prin iconomia întrupării Sale ne-a învăţat mai întâi să ne lepădăm de diavol şi de idolii lui, şi de toată înşelăciunea lui şi să ne unim numai cu El singur prin Biserica Lui şi prin Taine . Tu te-ai lepădat cu cea dintâi lepădare, sau cu a doua? Cea dintâi este depărtarea de idoli, a doua este dispreţuirea averilor şi trecerea cu vederea a toată plăcerea trupească.

    6. Aşadar, să vedem ce anume numeşti tu lepădare de averi. Şi cine este atât de robit patimii iubirii de argint precum ereticii? Căci nu numai banii ce le cad în mână îi ţin cu toată paza, ci şi de ai altora ca de ai lor se grijesc şi fac vistierii [unde păzesc banii] şi adună dobânzi şi surplusuri şi dau altora bani cu împrumut – deşi ei îşi dobândesc [prin aceasta] nelegiuiri – numai ca să-şi sporească patima lăcomiei. Căci nimeni nu a auzit vreodată ca ereticul să-şi vândă toate ale sale şi să le dea săracilor şi să se facă făptuitor al acestei porunci. Aşadar, numai de cele singure sfinte te-ai lepădat, numai aceasta ai fost învăţat de „înfrânarea” ta şi de „lepădarea” ta, anume a nu mai cunoaşte pe preotul tău care te hrăneşte pururea prin hrana cea tainică şi sfântă. [Aceasta] nu e nici o mare procopseală. Căci dacă aceasta o numeşti procopseală, la aceasta ajung şi cei nebuni. Căci şi aceia, când sunt ţinuţi de patima aceasta, nu îi cunosc pe cei ce i-au născut, nici nu-şi cunosc fratele, nici nu-şi aduc aminte de binefacerile [primite], ci şi dacă cineva voieşte să-i ajute, e luat de ei drept vrăjmaş şi luptător [împotriva lor], şi, întrebaţi de cei ai lor de pricina întristării, nu au nimic să spună, ci grăiesc lucruri nepotrivite şi lipsite de judecată. Aşadar, e 
    limpede că sunt ţinuţi de patima nebuniei şi apostaţii din Biserică, căci ei ocărăsc pe toţi şi se ţin departe de ei şi îl numesc pe tatăl care i-a născut adulterin, iar pe Maică o socotesc desfrânată , nepăzind ei porunca lui Dumnezeu, care zice: „Cel ce grăieşte de rău pe tatăl sau pe mama sa cu moarte să moară” (leş. 21, 16). Dar, dezvinovăţindu-se, de bună seamă va zice: „Pe părinţii trupeşti îi ocărăsc eu”. Nici aceasta nu faci bine. Căci Legea zice aceasta şi Domnul nostru Iisus Hristos pecetluieşte aceasta. Căci ocărât fiind de iudei, când l-au învinovăţit zicându-I: „De ce ucenicii Tăi calcă predania bătrânilor şi mănâncă cu mâinile nespălate?” (Mt. 15, 2), Domnul nostru răspunde la aceasta: „De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru predania voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi cel ce grăieşte de rău pe tatăl sau pe mama sa cu moarte să moară” (Mt. 15, 3-4). Vezi cum prin cuvântul Său a pecetluit porunca, sau mai degrabă legea firii? Şi se pot spune multe despre cinstirea şi frica de părinţi, însă ajunge despre aceasta mărturia şi a Vechiului, şi a Noului Legământ.

    7. Dar să vedem dacă într-adevăr îi cinstesc pe părinţii duhovniceşti. Cine este tatăl duhovnicesc? Desigur, după Dumnezeu, preotul care te-a botezat. Căci s-a scris: „În Hristos Iisus prin Evanghelie v-am născut” (I Cor. 4, 15) şi: „Iată eu şi pruncii pe care mi i-ai dat tu, Dumnezeule” (Evr. 2, 13). Şi către cei căzuţi zice: „Copiii mei, pentru care iarăşi sufăr durerile naşterii până când Hristos ia chip în voi” (Gal. 4, 19). Acest lucru şi noi ne rugăm ca să se întâmple cu ei [cu ereticii]. Şi, desigur, Maică şi Doică este Biserica. Aşadar, îi recunoaşte ereticul pe aceştia, cunoaşte folosul de la ei că prin aceştia a scăpat de tirania diavolului, că prin ei a fost numit creştin? Dar ce zic creştin? Pe însuşi Hristos L-a îmbrăcat; căci zice Scriptura: „Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Gal. 3, 27). Numai dacă nu cumva ai fost iarăşi dezbrăcat de şarpe. Aşadar, ce zici la acestea? Îi recunoşti pe aceştia, sau te-ai şi lepădat de ei? Şi ce vei face? Căci dacă pe cei care te-au născut după trup, i-ai necinstit iar pe cei care te-au renăscut prin baia naşterii din nou, i-ai tăgăduit, de unde ai viaţă? însă cu adevărat te-ai dus în ţară depărtată şi ai cheltuit partea de avere părintească .dată ţie, şi te hrăneşti cu roşcove, şi paşti porcii celui dintâi cetăţean. Căci acela nu are oi, fiindcă unul este Păstorul cel bun şi una turma Lui. Şi ce este averea pe care ai pierdut-o? E limpede şi prealimpede: credinţa şi darul pe care l-ai luat prin botez. Căci după cum botezat fiind în Hristos, L-ai îmbrăcat pe Hristos, aşa depărtându-te de Biserică, L-ai dezbrăcat pe Hristos. Şi ca să nu socoteşti că sofisme sunt cele spuse, când acel fiu s-a întors, tatăl nu a poruncit nimic altceva să i se dea decât haina cea dintâi şi inelul. Urmează acestuia, frate! Ridică-te din cugetele pământeşti, precum acela din pământ! Vino-ţi în sine! Precum acela, spune şi tu: „Cum argaţii tatălui meu se îndestulează de pâine, iar eu pier aici de foame? (Lc. 15, 17). Nu am pâine care să poată întări inima omului decât numai hrana porcilor, roşcovele”. Şi ce sunt acestea decât scrierile cele drăceşti , după cum vom arăta în alt cuvânt?

    8. Gândeşte-te de unde ai căzut, cum te-ai rătăcit fiind momit de şarpele care făgăduieşte lucruri mari ca să te lipsească de bunătăţile care deja le ai. Căci întru început – ne-a învăţat Cuvântul – aşa l-a amăgit pe omul cel dintâi, adică pe femeie, spunându-i: „Veţi fi ca nişte dumnezei” (Fac. 3, 5). Şi pe tine, cu acelaşi vicleşug, [folosindu-se] de numele „înfrânării” şi al „lepădării” [de lume], te-a dus din casa părintească în ţară depărtată, în care nu erau oi, ci numai porci. Şi dacă păzeai porunca Stăpânului, care îţi zice: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi şarpe” (cf. Fac. 3, 15), nu ai fi ascultat de sfatul aceluia. Dar Dumnezeu, iubitor de oameni fiind, nu ştie să ţină minte răul; numai să te întorci, căci este gata, pentru bunătatea Sa, şi să te întâmpine, după cum şi pe acela. Căci ştie că eşti mort, negustând tu atâta vreme pâine; şi îmbrăţişându-te, va săruta grumazul tău, pe care l-a făcut tare de cerbice diavolul, şi te va hrăni iarăşi cu viţelul cel îngrăşat, cu Tainele lui Hristos. Şi va fi pentru tine bucurie mare, şi va zice Tatăl: „Trebuie să ne bucurăm şi să ne veselim că fiul meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”. Şi ne vei afla şi pe noi toţi bucurându-ne împreună cu Tatăl şi veselindu-ne împreună pentru mântuirea ta. Căci din partea noastră nu este nici o pizmuire . Dacă asculţi de sfatul nostru, acestea le vei afla că se petrec cu tine şi din partea Tatălui nostru de obşte, şi din partea fratelui [tău]. Dar dacă vei începe, din pricina femeiuştilor amăgite împreună cu tine, să cauţi dezvinovăţiri întru păcate, [zicând]: „După atâta vreme să mă întorc în Biserică? Dar atunci voi auzi din partea femeiuştilor care vieţuiesc cu mine: Dezlegătorule! ” – căci după multe [altele] acest lucru va fi grăit de ele.

    9. [Să ştii] că aceasta este o meşteşugire mai amară a diavolului, că nu numai la început îi pune omului piedică, ci şi după cădere nu îi îngăduie acestuia să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie vindecat. Şi ce dezlegare este? Ce încălcare? Spune-mi? Cu adevărat este dezlegare când cineva leapădă credinţa şi tainele ei, predanisite în Biserica lui Dumnezeu, şi se îndepărtează către necredinţă. Acestea trebuia să le spui la început, când erai în casa Tatălui, când diavolul şi lucrătorii acestuia te înduplecau să te desparţi de bogăţia părintească a vieţii adevărate, atunci trebuia să spui: „Nu sunt dezlegător, nu sunt călcător, nimeni nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos. El a suferit atâtea pentru mine, nefiindu-mi cu nimic dator, ca pe mine, cel plăsmuit [de El], să mă răscumpere din păcat cu sângele Său. Cum voi fugi din Biserică, tăgăduind preţul dat pentru mine”? Şi el – după cum îi este obiceiul aceluia şi lucrătorilor săi – stăruia să te înduplece printr-o „făgăduinţă bună” şi prin „denumiri cinstite”, sârguindu-se să te despartă de credinţă prin masca înfrânării şi a lepădării sau a altei denumiri cinstite. Atunci trebuia să spui: „Îmi este îngăduit mie, care sunt creştin şi rămân în Biserică, şi păzesc tainele, [îmi este îngăduit] să mă lepăd de averi, să mă lepăd de răutate, să mă lepăd de lumea întreagă, adică de cugetele lumeşti; iar dacă trebuie, [e îngăduit] şi să mă înfrânez de bucate, şi de toată plăcerea trupească, şi – ca să nu le spun pe rând – [pot, dacă vreau], să păzesc şi fecioria, şi curăţia. Îmi este îngăduit mie, care sunt creştin şi care îmi păzesc credinţa, să zidesc deasupra toate acestea. Dar dacă lepăd temelia credinţei, care este Iisus, unde voi zidi deasupra vieţuirea?  
    Acestea le aud în fiecare zi în Biserica lui Hristos, propovăduite de părinţii care m-au şi luminat. Către voi [care mă ispitiţi] voi zice: „Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea” (Ps. 6, 8). „Dacă cineva vă binevesteşte altceva decât aţi primit, să fie anatema” (Gal. 1, 9). Dacă ai fi fost atunci treaz, dacă ai fi fost atunci deşteptat, nu ai fi fost atras de începătorul ereziilor, nu te-ai fi făcut adevărat dezlegător. Dar nici dacă te întorci în Biserică, nu te sileşte cineva să mănânci şi să bei hrană trupească, nici să te însori sau să te măriţi, ci, dacă aşa îţi pare, nu mânca nici pâine, nici ceva din cele ce îţi îngraşă trupul. Numai de trupul şi sângele lui Hristos să nu te lipseşti, nici să te scârbeşti de făpturile lui Dumnezeu.

  7. doktoru zice:

    O mica continuare :

    Că de la Simon magul sunt aceste erezii

    10. Fiecare dintre oameni are stăpânire [asupra sa] să se lepede, pe de o parte, de rău şi, pe de alta, să se apropie de bine, şi într-atât să primească din bine putere şi har, cât voieşte el [omul]. Aşadar, cum va fi aflat vasul, aşa este dat şi harul celui ce cere, după cum zice Scriptura despre cei duhovniceşti şi sfinţi că „Cel duhovnicesc toate le judecă, dar el nu este judecat de nimeni” (I Cor. 2, 15). Şi e mare lucrul acesta că a luat de la Dumnezeu atâta putere [autoritate] încât să judece toate, el nefiind judecat de nimeni, ci fiind deja mai înalt decât toată firea omenească şi luând de la Dumnezeu mai înainte de înviere puterea de a judeca, însă acel lucru îi uimeşte mai mult pe cei ce-l aud, anume că este o înaintare şi mai presus de această măsură. Căci a zice: „cel ce se lipeşte de Domnul este un Duh [cu El]” (I Cor. 6, 17) – şi nu a zis: „este duhovnicesc” sau „este sfânt”, ci „este un Duh” – indică limpede că unul ca acesta s-a amestecat cu Dumnezeirea. Una s-a făcut cu Dumnezeu şi nu mai poate să fie despărţit [de El]. În acelaşi chip şi cel necredincios şi trupesc, la măsura sa, pe cât se dă pe sine plăcerilor trupeşti şi necredinţei, pe atât află în sine înmulţindu-se nelegiuirea. Şi se poate găsi şi acest lucru în Scriptură. Celor trupeşti le zice: „Nu am putut să vă grăiesc ca unora duhovniceşti, ci ca unora trupeşti” (I Cor. 3, 1). Pe cei căzuţi în cea mai de pe urmă răutate îi numeşte trupeşti fiindcă Duhul Sfânt nu mai are stăpânire asupra lor nicidecât. Căci aşa zice la Facere: „Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceştia, fiindcă ei sunt trupuri” (Fac. 6, 3).
    Şi trebuia despre acest lucru să dăm mai multe mărturii ale Scripturilor, dar am socotit de prisos odată ce au fost date la iveală cele două categorii: a celui credincios şi a celui necredincios. Căci vei afla că au ajuns la cea dintâi măsură a dreptei credinţe sfinţii proroci şi apostoli, şi mucenici, şi mulţi fii ai Bisericii lui Hristos, iar în cea de-a doua categorie vei afla în Scripturi pe mulţi alţii, numiţi „lucrători ai fărădelegii” şi „fii ai diavolului”, şi cu multe şi felurite nume. Şi unul dintre ei este Simon, începătorul acestor erezii, pe care îl vom dovedi că a primit în inima lui toată răutatea diavolului . 

    11. Căci acesta, apropiindu-se de Filip Apostolul, care propovăduia în Samaria, şi fiind învăţat de el cuvântul adevărului, şi lepădându-se de diavol, şi unindu-se cu Dumnezeu, a fost învrednicit şi de botez. El a rămas lângă Apostol şi, văzând semnele şi minunile săvârşite prin el, se uimea. Căci nu a ascultat [doar] în chip simplu propovăduirea, ci Scriptura arată că până la o vreme a rămas [lângă Filip] ca să se încredinţeze şi prin ochi, şi prin auz. Şi acestea le-a lucrat iubirea de oameni a lui Dumnezeu ca să-l câştige pe el. Şi dacă ar fi vrut, ar fi avut împărtăşire cu Acesta, dar în locul Lui el a cugetat cele potrivnice. Căci, arătând Sfântul Filip apostolilor din Ierusalim că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu şi că e vremea să le fie daţi şi preoţi, pogorându-se Sfinţii Petru şi Ioan din Ierusalim şi punându-şi mâinile , au primit Duh Sfânt cei care erau vrednici de acest har . Şi văzând Simon că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, cugetând la iubirea de stăpânie, a adus daruri apostolilor, zicând: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta ca pe cel care îmi voi pune mâinile să primească Duh Sfânt”. Dar Petru a zis către el: „Argintul tău cu tine spre pierzanie, că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândeşte prin bani”, şi celelalte următoare [câte se spun în Scriptură].
    Acesta este Simon care mai înainte s-a lepădat de diavol şi de îngerii lui, şi de toate lucrurile lui. Acesta este cel care a primit de la Apostolul Filip botezul. Până aici era de lăudat, dar după acestea e vrednic de milă. Căci, depărtându-se de scop şi fiind judecat nevrednic de un asemenea har şi de hirotonie, a început să se războiască cu apostolii, nemaicunoscându-i pe lucrători, nemaicunoscând pe cel ce l-a născut, ci uitând de toţi. Cel ce puţin mai înainte era ucenic acum e vrăjmaş. Ce ai păţit, omule? Cine te-a sălbăticit aşa? Cine te-a pornit spre furie oarbă? De ce te-ai dat cu totul pe sineţi celui rău încât ţi s-a împietrit toată inima şi nu mai primeşti îndemnul apostolilor, ci te socoteşti mai drept decât apostolii? Şi nu a încetat până la moarte să se lupte cu apostolii şi nu s-a dat în lături să meargă din Samaria până la Roma şi acolo să lucreze împreună cu diavolul şi să se lupte cu Hristos .
    Am arătat prin fapte pe începătorul ereziilor. Şi ajungea ca cei amăgiţi să fie convinşi prin aceasta ai cui ucenici sunt, ai cui râvnitori sunt, a cui lucrare o urmează, din pricina cui se luptă cu Hristos. Dar, ca să-i ruşinăm mai mult, îi vom convinge că până şi azi ţin învăţătura aceluia. Şi luând acest lucru chiar de la aceia, le vom dovedi chiar din dovezile lor.

    12. Căci, după cum Biserica sobornicească şi apostolicească păstrează întreagă genealogia lui Hristos, aşa şi ereziile păstrează succesiunea de la Simon. Căci s-a scris în cartea cinstită la ei, pe care o numesc Faptele lui Petru, că un oarecare Ghemelos s-a făcut ucenic adevărat al lui Simon. El a rămas lângă [Simon] până la ruşinarea cea de pe urmă şi la moartea acestuia. Şi numele acestuia până acum se pune asupra ereziei pseudoapotactiţilor , căci ei se supranumesc ghemeliţi. Acest Ghemel, după căderea şi moartea amară a lui Simon – „Căci moartea păcătoşilor este rea” (Ps. 33, 20) -, neaflând loc în Roma să vatăme sau să amăgească pe cineva, după cum mărturiseşte scrierea – căci nici nu este o asemenea erezie în ea [în Roma] a venit în părţile acestea şi, aflând un neam simplu şi uşor [la minte], şi neiscusit [în a deosebi] amăgirea, a început să-i înveţe şi să hirotonească, şi să lucreze în chip rău toate tainele creştinilor, şi s-a numit pe sine apotactit. Şi era începător de erezie, trăgându-şi erezia de la Simon şi neprimind el botez de la careva, nici fiind numit nicidecum creştin, decât numai că a fost ucenic al lui Simon singur şi s-a folosit de cele ale aceluia. Acest început l-a avut erezia. Dar, trecând timpul şi unii fiind amăgiţi, din pricina faptului că întâistătătorii Bisericilor lui Hristos erau alungaţi de cei ce prigoneau atunci Biserica – şi fiind ei o singură erezie, păreau că sunt ascunşi -, şi iarăşi diavolul, începătorul lor, avându-i pe ei odată pentru totdeauna în mâna sa şi ascultători întru totul, i-a împărţit în două , astfel: Unii dintre ei, având animale, au fost urâţi de cei ce nu aveau, căci cei ce nu aveau îi lepădau pe aceştia ca necuraţi şi necuvioşi în raport cu o asemenea lepădare , şi numai ei singuri au moştenit numele lui Ghemel, începătorul pierzaniei lor. Dar şi pe ei iarăşi i-a împărţit diavolul. Căci odată ce-i stăpânea, se folosea de ei ca de o jucărie. Căci, aflându-i pe unii dintre ei purtând haine aspre [de sac], i-a despărţit de cei ce purtau haine de lână, ca de unii necucemici. Dar nici aici nu s-a oprit diavolul cu amăgirea împotriva lor; căci iarăşi i-a despărţit pe cei ce erau îmbrăcaţi cu lepădarea cea cu nume mincinos. Dar până acum avusese diavolul oarecare părute pricini prin care i-a despărţit, căci părută pricină a animalelor sau a hainelor aspre li s-a făcut despărţenie. Dar acum nu mai era nici o părută pricină de despărţenie, căci toţi erau la fel. Căci toţi purtau nu numele lui Hristos, ci a lui Simon şi Ghemel, şi acei apotactiţi toţi erau urmaşi ai lui Simon şi Ghemel. Şi care e despărţirea? Care e pricina? Spuneţi-ne, ca să ştim. V-aţi lepădat de Hristos şi de toată taina Lui, apoi şi voi între voi, de vreme ce n-aţi mai găsit de cine să vă lepădaţi. Odată lipsiţi de toate bunătăţile, v-aţi lepădat unii de alţii. Căci, urându-se unii pe alţii şi despărţindu-se unii de alţii, ei socotesc că se despart ca de nişte vrăjmaşi, fapt pe care ei îl numesc lepădare.

    13. Dar să cercetăm şi cealaltă grupare pe care aceştia au lepădat-o ca pe una rea. Ce nume nou le-au scornit cei desprinşi dintr-o asemenea „lepădare”? De bună seamă că şi aceia şi-au găsit cu uşurinţă un nume. S-au numit encratiţi [înfrânaţi], fiindcă s-au pus în linie de bătaie contra acelora. Căci fiind despărţiţi unii de alţii, duc război neîmpăcat împotriva acelora, ca noi să vedem înfrânarea acestora şi de la ce se înfrânează ei. Dar a făgădui înfrânarea sau lepădarea cu vorba nu e nimic minunat, nici aducător de osteneală. Însă nu se caută numai vorba, ci şi fapta, căci zice Domnul în Evanghelii: „Pentru ce Mă chemaţi Doamne, Doamne şi nu faceţi ce vă spun?” (Lc.6, 46). Şi Isaia Prorocul: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar cu inima se ţine departe de Mine. Dar în zadar Mă cinstesc”, şi cele următoare (cf. Is. 29, 13). Căci Domnul a adunat tot înţelesul Scripturii Vechiului şi Noului Legământ în două porunci: „Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din toată puterea ta, şi din tot cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 22, 37-39). Aşadar, păzesc aceştia poruncile acestea? Însă, de bună seamă, nimeni din cei înţelepţi nu va crede făgăduinţelor [tale] dacă nu va vedea în tine roadele pământului. Căci tu eşti gata să fagăduieşti lucruri mari şi prin acestea să înşeli pe cei neîntăriţi. Dar şi mai sus am arătat aceasta că însuşi Simon, despărţindu-se de apostoli, s-a numit pe sine puterea lui Dumnezeu. Ia aminte cum şi-a aflat un nume scurt care să poată să uimească pe cei prunci [la minte]. Şi ucenicul acestuia, Ghemel, vestind lepădarea, a produs apostazie [despărţire]. Aşadar, dacă urmezi şi tu dascălilor tăi, fagăduieşti acestea cu cuvântul, dar le tăgăduieşti cu fapta. Căci zici: „Iubesc pe Dumnezeu, iubesc şi pe aproapele, şi sunt înfrânat”. Mai întâi, dacă vroiai să te înfrânezi, nu ai fi spus aceasta. Căci prin aceasta te-ai fi folosit şi pe tine, şi pe aproapele. Fiindcă aflăm în Scripturi că [unii] păcătoşi au fost fericiţi cu cei drepţi şi [unii] drepţi au fost osândiţi cu cei păcătoşi (Eccl. 9, 2). Şi se puteau spune multe despre acestea, dar ne vom atinge doar de ce ne stă înainte.

    14. Pe cine îl numeşti aproape? Pe cine iubeşti? Sigur, după cuvântul Domnului, orice om este aproapele tău. Căci acest lucru îl arată Evanghelia. Aşadar, dacă ai fi iubit pe aproapele tău, nu ai fi fugit din Biserică lăsându-i pe toţi, urmând fariseului şi bolind de trufia aceluia, osândindu-i pe toţi prin cuvântul tău şi numai pe tine socotindu-te drept. Căci şi acela, suindu-se la templu, acestea se ruga: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri şi ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte agoni-sesc” (Lc. 18, 11-l2). Cu nimic din acestea nu minţea, însă chiar dacă i se părea că spune adevărul, a fost osândit. Nu pentru că postea sau dădea zeciuială din ale sale, ci fiindcă osândea prin cuvântul său toată omenirea. Iar vameşul cel păcătos, bătându-şi pieptul – izvorul gândurilor -, nu îşi număra isprăvile îngâmfării ca fariseul, ci nici ochii îndrăznind a-i ridica la cer, zicea: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului”. Faţă de acestea Domnul a spus: „Amin, zic vouă, că vameşul s-a coborât îndreptăţit faţă de acel fariseu”. Şi ca să nu socotească cineva că El a spus acestea despre acele două persoane, a adăugat, zicând: „Tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat” (Lc. 18, 14). Vezi cum l-a îndreptăţit pe vameş mărturisirea păcatelor şi cum l-a osândit pe fariseu enumerarea isprăvilor? Însă dacă ar cerceta cineva cu de-amănuntul, [ar vedea] că cei ce ţin cea socotită [de ei] înfrâ-nare sunt mai necredincioşi decât acel fariseu. Căci acela chiar dacă îi dispreţuia pe oameni, însă venea la templu şi dădea lui Dumnezeu închinare împreună cu tot poporul. Dar pe aceştia atâta i-a umflat diavolul [de mândrie], că s-au ridicat împotriva Bisericii însăşi a lui Hristos. Şi ce apărare vor avea în ziua judecăţii? Căci, de bună seamă, le va zice Domnul: „Eu am mâncat cu vameşii şi cu păcătoşii, şi, şezând la masă cu ei, nu m-am făcut păcătos, iar voi v-aţi scârbit de tot poporul Meu ca de nişte păcătoşi. Nimeni nu era deopotrivă cu voi întru dreptate; pe nimeni n-aţi aflat de o cinste cu voi; aţi intrat în inimile tuturor, aţi citit gândurile tuturor. Ştiţi că Dumnezeu este Cel Ce cearcă inimile, nu judecătorul pântecelui. Chiar de-ar fi poporul Meu păcătos, dar l-aţi osândit şi nu Mi-aţi lăsat Mie judecata, ci i-aţi osândit pe toţi mai înainte de vreme. Pentru ce aţi osândit Biserica Mea? De ce păcat O învinuiţi? Altarul cu ce v-a nedreptăţit? Dar voi l-aţi lepădat pe acesta”, însă ce vor face? Căci necucemicia lor a ajuns la însuşi Judecătorul. Nu numai că s-au ridicat împotriva a tot poporul, ci şi împotriva zidirii Stăpânului . Căci ei zic că acea [zidire] e păcătoasă. Până când se ţineau pe ei înşişi [în Biserică], până când păstrau ceea ce e dat de harul ce rămâne în Biserica lui Hristos, cele sfinte erau sfinte şi îi sfinţeau prin împărtăşire. Dar când i-a rupt [de Biserică] şi a împietrit inima lor… Şi însele cele sfinte [ale lor au devenit] necurate… dragostea lor. Căci aceasta a zis… „pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Cuvântul: pe aproapele tău nu… l-ai osândit. Aceasta este… ta… este înfrânarea, în chip rău… te numesc pe tine mai tare la cerbice decât diavolii… în Biserica lui Hristos şi prin Sfintele Lui Taine unii asupriţi de duhurile rele şi care sunt fii ai Bisericii, care au această harismă să-i certe pe diavoli. Şi dacă ei văd că duhul cel necurat se încăpăţânează să iasă, nu fac nimic altceva decât rostesc numele cel sfânt şi înfricoşat al lui Hristos şi aşa alungă pe diavolul cel amarnic. Dracii, auzind de numele lui Hristos, se înfricoşează şi, nesuferind înfricoşarea tai¬nei, se depărtează.

    15. Şi ereticii hulesc acest lucru în chip diferit. însă fiindcă nimeni, chiar până azi, nu s-a găsit [să reprezinte] în ochii lor „aproapele” în bisericile din lume, nu au nici preot al lui Dumnezeu care să liturghisească la altar, nici monah care să se fi lepădat de averi, după legile bisericeşti, şi să petreacă în post şi priveghere, nici fecioară înţeleaptă care să păzească împreună cu fecioria şi untdelemnul, adică ungerea botezului. Ci ei socotesc pe cei robiţi împreună cu ei de diavol ca „aproapele”. Dar tu ia aminte, chiar dacă ei păzesc aceasta, ca din fapte să-i încredinţăm pe ei că diavolul nu îşi păstrează conştiinţa, nici nu-şi cruţă ucenicii lui, ci în multe chipuri şi în multe tabere îi împarte. Căci numai ce-i desparte pe unii de Biserica lui Hristos – precum lupul, despărţind oile de staul, le mărunţeşte după aceea cu sârg şi nu le cruţă, căci nu are milă -, aşa şi diavolul, când îi desparte pe unii de Biserică, îi împarte pe aceştia fără cruţare şi în chip felurit, ca nu cândva să se trezească şi să se întoarcă în staulul lui Hristos. Căci se pot vedea cei numiţi encratiţi că sunt împărţiţi şi despărţiţi unii de alţii… înţelegând cuvântul evanghelic… că toată casa care se împarte în sine nu va dăinui (cf. Mt. 12, 25)… . Cei risipiţi în afara Bisericii în atâtea grupări… rămăşiţa dragostei întru noi, unde a zis: „Cunoscut în Iudeea este Dumnezeu, în Israel mare e numele Lui şi locaşul Lui în Sion” (Ps. 75, 1-2). Iar Sion este însuşi muntele în care s-a zidit cetatea. „Căci te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului” (Ps. 127, 5).
    Şi cu toate că Moise adesea a scris aceleaşi lucruri, anume să nu se aducă jertfa în altă parte [decât în Ierusalim], însă Ieroboam, fiul lui Nabat, lipsit de cinste şi netemându-se de Dumnezeu şi uitând legea şi prorocii, a despărţit poporul de Ierusalim şi, învăţându-i apostazia, le-a 
    legiuit să nu se suie la Ierusalim, nici să aducă acolo închinarea pe care a rânduit-o legea, nici să asculte Scripturile, nici să privească la casa lui Dumnezeu, cugetând el aceasta că, dacă poporul va merge la Ierusalim şi va auzi poruncile lui Dumnezeu, se va adăuga casei lui Dumnezeu şi va cinsti pe împăratul ce legiuit, iar pe el îl va lepăda. Aşadar, ce-a făcut din pricina iubirii de a cârmui şi a amăgirii deşarte? Ca să pară că el cârmuieşte poporul, a pus două juninci de aur pe munţi, zicând: „Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din pământul Egiptului. Acestora să te închini. Nu te sui la Ierusalim” {cf. III Rg. 13, 27-28). Şi, legiuind acestea poporului, l-a despărţit de Dumnezeu şi de Ierusalim.

    16. Vezi ce face slava deşartă, ce lucrează îngâmfarea şi mândria? S-a ridicat împotriva împăratului legiuit, a fost siluit mai departe de patima iubirii de sine şi [în cele din urmă] L-a necinstit pe însuşi Dumnezeu. Şi ce [a adăugat] la acestea? S-a numit pe sine şi pe popor samarineni. Iar samarinean, în limba evreilor, înseamnă păzitor al legii. Prin urmare, în chip adevărat şi-a adăugat numele de samarinean, sau a minţit? Dacă erai păzitor al legii, ai fi păzit legea, te-ai fi suit la templul lui Dumnezeu şi acolo ai fi adus pârga şi zeciuielile, şi toate rugăciunile, după cum a poruncit Dumnezeu prin Moise, şi [aşa] ai fi fost cu adevărat păzitor al legii. Dar tu, dimpotrivă, ai despărţit de Dumnezeu pe poporul Său, ai înălţat idoli, şi te numeşti păzitor al legii. Cu adevărat păzitori ai legii sunt cei ce rămân în Ierusalim şi păzesc poruncile legii şi ale prorocilor. Însă nu i-a fost de ajuns numai că şi-a adăugat un nume mincinos, ci şi necurat a numit pe poporul lui Dumnezeu care a rămas în Ierusalim şi l-a urât pe acesta cu tărie, el însuşi fiind [de fapt] urât şi necurat. Şi nu s-a atins de cineva din poporul lui Dumnezeu, nici nu s-a folosit de vreun vas de care mai înainte s-a folosit poporul lui Dumnezeu. Dar ce zic că îi ura pe iudei? De la tot creştinul, chiar până azi, se întorc şi nu se folosesc nici de vreun pahar, nici de vreo farfurie de-a lor, ci spun că şi vasele lor sunt pângărite de oameni. Şi ca să cunoască fiecare dintre noi cât de mult au căzut, femeia samarineancă i-a zis la început chiar lui Hristos că ea e potrivnică Ierusalimului. „Părinţii noştri în muntele acesta s-au închinat; şi cum ziceţi voi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm?” (cf. In. 4, 20). Iar despre apă, când i-a zis: „Dă-mi să beau din găleată”, I-a spus: „Cum, Tu ceri să bei de la mine care sunt femeie samarineancă?” (cf. In. 4, 9). Vezi că nu vroia să-i dea ca să nu-i pângărească găleata, precum socotea aceea? Sunt limpezi lucrurile.

    17. Cine nu va cunoaşte pe samarinenii de la noi? Aceştia s-au despărţit de Ierusalim, adică de Biserica lui Hristos, au legiuit ca să nu mai aducă lui Dumnezeu rugăciune şi pârgă în Ierusalim, nici să asculte Scripturile sau învăţăturile date în biserici păstorilor de către Duhul Sfânt, ci să se despartă şi să se facă cu totul străini de poporul lui Dumnezeu, adăugându-şi loruşi, în chip mincinos, nume cuvioase. Căci după cum acela, după toată necinstirea s-a numit pe sine păzitor al legii, aşa aceştia, tă-găduind credinţa pe care au primit-o în Biserică, s-au numit pe sine encratiţi sau apotactiţi. Trebuie să fie numiţi călcători fiindcă au călcat legămintele faţă de Dumnezeu. Unde îi vom pune pe fiecare? Au fost botezaţi în Biserică de către preoţii lui Dumnezeu, au fost hrăniţi după botez cu sfântul trup şi cinstitul sânge al lui Hristos. Aşadar, păstrează aceste predanii? Dacă cineva tăgăduieşte una dintre acestea, le-a tăgăduit pe toate. Aşadar, păstrează ei cele trei: botezul, trupul, sângele? Un singur preot ţi-a predat treimea tainelor. Nu poţi una s-o ţii, alta să o laşi deoparte. Dacă altul era cel care te-a botezat şi altul cel care ţi-a dat trupul, şi altul sângele, ai fi putut spune: „Doi mi-au dat cu adevărat, dar al treilea m-a batjocorit”. Acum însă ai primit toate Tainele de la un singur preot. Dacă îl numeşti preot al lui Hristos, păstrează Tainele ca să nu devii călcător. Iar dacă nu-l numeşti preot, te numeşti catehumen şi străin de numele lui Hristos, căci nu ai fost botezat în altă parte. Şi după cum cei care hulesc pe Fiul lui Dumnezeu necinstesc pe însuşi Tatăl şi pe Duhul Sfânt, şi cei care nu cred în Duhul Sfânt nu cred nici în Preasfântul Tată şi în Preasfântul Lui Fiu, Iisus Hristos, aşa stau lucrurile şi cu treimea Tainelor. Dacă cineva leapădă una dintre ele, a lepădat treimea. Aşadar, lepădând Tainele lui Hristos şi despărţindu-te de Biserică cu dreptate, trebuie să fii numit călcător. Şi, ca să te conving că eşti mai necredincios chiar decât cei care au căzut în prigoane, [iată]: aceia, nesuferind adesea bătăile, au fost siliţi, din pricina slăbiciunii trupului, să se lepede adeseori, facându-se vrednici de jale şi de multe tânguiri. Dar, căindu-se adesea, s-au îndurerat toată viaţa lor ca, împăcându-se Dumnezeu cândva cu ei, să-i învrednicească iarăşi de intrarea celor sfinte . Dar pe tine atâta te-a întunecat diavolul, că nu mai cauţi împărtăşania de cele sfinte, ci grăieşti cele potrivnice, ca să nu mai intre de acum în gura ta cea hulitoare înfricoşatul şi sfântul sânge al lui Hristos.

  8. doktoru zice:

    Sfarsitul continuarilor

    18. Aşadar, ia aminte că din toate părţile ai fost dovedit nu numai că înnoieşti Samaria, ci şi călcarea de lege. Şi după cum samarineanul prin înfăţişarea din afară s-a despărţit, dar era mustrat de tăierea împrejur că a fost iudeu, aşa şi tu, chiar dacă te-ai despărţit de Biserică sau ai înnoit călcarea de lege, însă eşti mustrat de pecetea [botezului]; căci ai primit botezul în Biserica lui Hristos. Dar de unde ai atâta asemănare cu Samaria? Bine, te-ai despărţit; bine, ai legiuit celor atraşi de tine să nu mai calce în casa lui Dumnezeu, nici să mai asculte de preoţii care te-au botezat şi care te-au făcut creştin. Dar de unde ai luat şi păzirea vaselor? Din care predanie? Oare apostolii, vestind cuvântul lui Dumnezeu şi înconjurând lumea, au purtat [cu ei] oale şi farfurii [ca să se ferească] de toţi păgânii şi de toţi cei înnebuniţi după idolatrie? [Nicidecum, ci], avându-L cu ei pe Hristos, cunoşteau că nu e nici un idol în lume, ci toate sunt curate celor curaţi şi se sfinţesc prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune, şi, adeseori intrând în casa unui păgân, dacă puteau să-l înduplece pe stăpânul casei să creadă în Dumnezeu, îndată făceau din casă biserică. Aceasta s-a întâmplat şi în oraşul nostru când a venit Sfântul Apostol Pavel în casa lui Onisifor. Nu l-a întrebat Apostolul care sunt vasele curate şi care cele necurate, ci însăşi casa, cum am zis mai înainte, a făcut-o biserică. Şi ca să-i convingem că din pricina slavei deşarte şi a îngâmfării se ţin departe de vase şi că într-atât li s-a întunecat inima lor cea nepricepută – căci, zicând că sunt înţelepţi, [de fapt] au înnebunit (cf. Rom. 1, 21-22) -, [iată]: ei văd, de bună seamă, că albinele care produc fagurele umblă peste tot, nu numai pe ierburi şi flori, ci şi pe cărnurile şi sângele animalelor de curând ucise. Ba mai cu seamă se pot vedea şi în vremea culesului viilor cum se aşează pe struguri şi trag dulceaţa strugurilor şi după toate acestea sunt atrase către lucrarea lor şi o săvârşesc în chip înţelept, după înţelepciunea dată lor de Ziditor. Dar ei nu-i văd nici pe crescătorii de albine că varsă vin din cel bun albinelor în fagure , ci, fiindcă aceasta [mierea] e dulce, o mănâncă cu plăcere, fiind lacomi la pântece şi, făcând din ea [un fel de] vin, încurajează beţia lor. Dacă te-ai depărta de vase pentru curăţie, ar fi trebuit mai degrabă să te depărtezi de miere şi nu de farfurie sau pahar, care nu pot să-ţi dea nici o plăcere. De bună seamă că ai auzit în Scriptură că mierea e necurată; şi la altar, zice legea, nu va fi adusă (cf. Lev. 2, 11). Iar ulei, pentru ce pricină mănânci? Nu vezi sau nu auzi că cei care se ocupă cu această neguţătorie îl pun în burdufuri din piele nouă şi aşa, vreme de multe zile,, golind burdufurile şi storcându-le cu tărie, vând uleiul? Şi nu auzi că cei ce zdrobesc măslinele ung presa cu untură de porc şi astfel scot uleiul aşa încât şi unsoarea prelinsă din uneltele care zdrobesc măslinele se aşează pe ulei? Dar, desigur, tu eşti curat, tu care te scârbeşti de oale şi de celelalte vase, dar mănânci uleiul cu plăcere fără să faci deosebire; iar unde nu se adaugă plăcerea, adică la farfurii şi pahare, de acestea te scârbeşti, pe când unde e dulceaţă şi grăsime, pe acestea le mănânci cu plăcere.

    19. Dar să zicem că tot cel ce imită cu râvnă Samaria se păzeşte de vasele cu carne şi cu celelalte lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut ca să se împărtăşească de ele cei credincioşi şi care au cunoscut adevărul. Dar atunci pentru ce pricină te ţii departe şi te scârbeşti de aceste [lucruri făcute de Dumnezeu] şi îl huleşti pe Făcătorul [lor]? Căci acest lucru nu e numai dogmă samarineană, ci ea ţine şi de urâta şi necurata erezie a maniheilor. Căci învăţătura acelora se ţine departe de cele însufleţite. Iar tu din care Scriptură le-ai aflat? Cine te-a învăţat aceasta? Nu ai auzit Scriptura zicând: omul cel dintâi a născut doi fii: pe Cain şi pe Abel. Abel păstorea oile; şi a fost că s-a ridicat în inima lor să aducă daruri lui Dumnezeu; şi Cain, aducând seminţe, nu a fost primit, din pricina răutăţii felului său de trai, iar Abel, luând din oile cele întâi născute şi din grăsime, le-a adus lui Dumnezeu. Şi a căutat, zice, la Abel şi la darurile lui, dar la Cain şi la jertfele lui nu a luat aminte. Ia aminte cum pe cele întâi născute şi grăsimile Dumnezeu le-a numite daruri, din pricină că le-a primit pe ele din toată inima, iar seminţele lui Cain, din pricină că nu erau din pârgă, le-a numit jertfe, ca să te convingă pe tine, ereticul necredincios, că şi seminţele au o oarecare putere de viaţă – lucru ce ţi l-am arătat mai limpede în altă parte -, şi că Dumnezeu, primind cărnurile, a trecut cu vederea seminţele.
    De bună seamă că şi pe Noe îl lepezi şi îl desparţi de „înfrânarea” ta şi de „lepădarea” ta, de vreme ce, după ce a salvat prin dreptatea sa sămânţa fiecărei specii de la potop, când a ieşit din corabie, nu a făcut nici un alt lucru decât a zidit mai întâi jertfelnic lui Dumnezeu; şi a mirosit Domnul miros de bună mireasmă şi a făgăduit dreptului ca să nu mai aducă potop pe pământ. Ai văzut jertfă primită, ai văzut cum L-a îmblânzit pe Dumnezeu încât atâta vreme cât ţine veacul acesta să nu mai aducă o asemenea mânie asupra lumii? Şi Dumnezeu [a zis] către el: „Am dat vouă toate ca pe legume de iarbă, dar carne în sângele sufletului nu veţi mânca. Căci şi sângele vostru îl voi cere de la toate fiarele şi din mâna omului şi a fratelui voi cere sufletul omului” (Fac. 9, 3-5). A îngăduit carnea, dar a oprit sângele de sugrumate. 

    20. Şi acest lucru îl pecetluieşte şi Noul Legământ ca să nu socoteşti că altul este legiuitorul Vechiului Legământ, şi altul al Celui Nou. Căci trebuie să luăm aminte la [cele petrecute] cu apostolii adunaţi în Ierusalim şi cu Sfinţii Pavel şi Bamaba, care au coborât în Antiohia Siriei şi au întărit pe fraţi să păzească dogmele şi poruncile apostolilor. Atunci, fiind de faţă unii credincioşi din tăierea împrejur, învăţau pe prozeliţi, zicând: „Dacă nu vă tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Şi facându-se împotrivire şi cercetare nu puţină cu ei, au rânduit ca Pavel şi Bamaba, şi alţii dintre ei să se suie la apostoli şi la preoţi în Ierusalim pentru întrebarea aceasta” (Fapte 15, 1-2). Aşadar, suindu-se şi povestind întoarcerea păgânilor şi propăşirea Bisericilor, le-au spus şi despre întrebarea aceasta. Iar apostolii, adunându-se laolaltă, le-au trimis lor aşa: „Apostolii şi preoţii, şi fraţii, fraţilor dintre păgâni, celor din Antiohia şi Cilicia, şi Siria, salutare. Fiindcă am auzit că unii dintre noi v-au tulburat, răvăşindu-vă sufletele cu cele pe care nu le-am poruncit, părutu-s-a nouă, celor ce suntem într-un cuget, să trimitem la voi bărbaţi aleşi împreună cu iubiţii noşlii Bamaba şi Pavel, care sunt oameni ce şi-au predat sufletele pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Aşadar, am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ci, prin cuvânt, acestea. Căci s-a părut Duhului Sfânt şi nouă să nu mai adăugăm asupra voastră nici o greutate mai mult în afară de acestea ce sunt de trebuinţă: să vă feriți de jertfele idoleşti, de sânge şi sugrumate, şi de desfrânare. De acestea păzindu-vă, bine faceţi. Fiţi sănătoşi” (Fapte 15, 23-29). Aceasta este epistola apostolilor, scrisă de Duhul Sfânt prin Evanghelistul Luca. Căci deoarece ştia Duhul Sfânt că unii, venind în atâta nebunie, nu se vor da în lături să învinovăţească în chip mincinos pe apostoli – ceea ce s-a şi întâmplat fiind ei adunaţi laolaltă, au scris epistola aceasta, nedezlegând nunta, nici oprind mâncarea de carne şi băutul de vin, ci, precum s-a scris mai înainte, [spunând] ca tot creştinul să se ferească de jertfele idoleşti şi de sânge, şi de sugrumat, şi de desfrânare. Mai sus ai fost învăţat de Dumnezeu însuşi ca să mănânci orice carne ca pe o legumă de iarbă, aici ai aflat de la apostoli de ce trebuie să te fereşti.

    21 . Pentru ce cutezi să huleşti făpturile lui Dumnezeu şi prin ele să necinsteşti pe Făcător? Căci dacă Dumnezeu toate le-a făcut întru înţelepciune şi le-a lăudat, zicând că sunt bune foarte, şi a primit darurile şi roadele aduse Lui, şi a binecuvântat pe cei care le-au adus, şi le-a îngăduit să le mănânce, tu pentru ce eşti fără de minte şi obraznic? Căci de bună seamă că după cum osândeşti pe oamenii care se împărtăşesc de cărnuri, aşa îl huleşti şi pe însuşi Făcătorul. Pentru ce a [mai] făcut acestea [făpturile]? Poate că şi de El te scârbeşti şi îl judeci ca străin de dreptate, de vreme ce a primit jertfe. Desigur că te vei uita cu dispreţ şi la Sfântul Avraam, de vreme ce a adus jertfe lui Dumnezeu şi, primind îngeri, nu i-a ospătat pe aceştia cu legume, ci, luând un viţel din cireadă, a poruncit ca acesta să fie [dat lor] cu unt şi lapte. Şi aşa a cinstit pe îngeri şi nu numai pe îngeri, ci şi pe însuşi Hristos. Acest lucru şi este vrednic de minunare că mai înainte de iconomia întrupării a sfinţit făpturile Sale şi s-a împărtăşit de acestea ca să nu cugete cineva că altceva cugetă Tatăl şi altceva Fiul, după cum au nălucit ereziile maniheilor şi marcioniţilor, şi ca să se facă vădită spusa că Fiul lui Dumnezeu a venit la Avraam.
    Atunci, şezând el sub cort, la amiază, şi pândind pe cei ce treceau, ca nu cumva să-l treacă cu vederea vreun străin, a văzut venind trei bărbaţi şi i-a întâmpinat şi nu le-a zis: „Domnilor, dacă am aflat har înaintea voastră”, ci „dacă am aflat har înaintea Ta, nu trece pe lângă robul Tău” (Fac. 18, 3). Vezi cum pândea cel ce mânca cărnuri şi prin cărnuri ospăta pe călători? Ai văzut inimă curată, cum a cunoscut cine e Stăpânul şi cine robii? Cu adevărat „fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceştia vor vedea pe Dumnezeu” (Mt. 5, 8). De aceea, după puţin timp însuşi Stăpânul, trimiţând pe îngeri în Sodoma şi Gomora, i-a zis: „Nu voi ascunde de la Avraam, robul Meu, cele ce le voi face” (Fac. 18, 17). Care prieten descoperă prietenului astfel tainele, după cum Dumnezeu a descoperit lui Avraam? Şi socotesc că până azi nu s-a făcut de Dumnezeu aşa ceva celor numiţi encratiţi sau apotactiţi ce s-a făcut lui Avraam, celui ce carne mânca şi cu femeie vieţuia. Dar ce vor zice şi despre Isaac, care a mâncat iezii pregătiţi de Rebeca, femeia lui, şi aduşi de Iacov, fiul lui, şi, după ce a mâncat din mâncăruri şi a băut din vin, a binecuvântat pe Iacov, zicând: „Să-ţi dea Dumnezeu din rouă cerului şi din grăsimea pământului şi să-ţi slujească neamurile, şi să se închine ţie căpeteniile, şi să fii domn al fratelui tău” (cf. Fac. 27, 28-29). Şi nu a căzut nici un cuvânt din binecuvântare, ci a venit asupra lui Iacov toată binecuvântarea părintească. Dar ce [vor zice] şi despre însuşi Iacov şi despre toţi sfinţii, mă refer la Moise şi Aaron, şi la ceata tuturor sfinţilor din lege, care au bineplăcut lui Dumnezeu, cum toţi au mâncat carne şi au mulţumit Făcătorului? Şi însuşi Sfântul Samuel, cel dat la trei ani în casa Domnului şi crescut în Sfânta Sfintelor, s-a împărtăşit de făpturile lui Dumnezeu şi, ungându-l pe Saul rege, i-a îngăduit acestuia şi la tot poporul să mănânce [carne]. Şi un proroc [a zis] despre ei: „Moise şi Aaron între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă numele Lui; chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit; în stâlp de nor grăia către ei” (Ps. 98, 6-7). Şi se poate spune aceasta despre toţi sfinţii, cum toţi s-au împărtăşit cu mulţumire de făpturile lui Dumnezeu şi au slăvit pe Făcător. Dar ca să nu-i facem pe cei ce citesc mai moleşiţi prin mulţimea cuvintelor, ne-a fost de ajuns să arătăm că şi Dumnezeu a primit de la sfinţi jertfe şi le-a îngăduit să [le] mănânce cu mulţumire şi evlavie.

    22. Şi chiar dacă vreunul dintre sfinţi s-a ferit, pentru scurtă vreme, de mâncăruri, nu s-a ferit de ele ca de ceva necurat. Căci ce fel de plată este din a te feri de ceva necurat? Ci fiecare dintre cei evlavioşi [s-a ferit] de cele dulci şi îngăduite, cum ar fi că cineva s-a abţinut de la femeie, deşi Dumnezeu a îngăduit a ne împărtăşi de femeie; însă pentru cununile curăţiei curăţindu-i, i-a ferit pe cei mai buni de femeie, căci nimeni, ferindu-se de adulter sau desfrâu, nu a fost încununat. Căci dacă ar fi făcut acestea, şi legea lui Dumnezeu, şi a oamenilor l-ar fi osândit. Şi, iarăşi, cineva se fereşte de bucatele pe care Dumnezeu le-a zidit spre împărtăşire celor credincioşi şi care cunosc adevărul; dar, desigur, cel ce se fereşte de acestea nu se fereşte ca de unele necurate, iar dacă nu, plată nu are. Căci nimeni, ferindu-se de jertfele idoleşti, când nu a fost nici o silă asupra lui, nu a fost lăudat, nici nu a aşteptat plată pentru aceasta, dar [are plată] cel care în aceste sfin¬te zile de post se fereşte până şi de pâine şi apă. în acelaşi fel au stat lucrurile şi în cazul oricăruia dintre sfinţii bărbaţi care s-a ferit de nuntă sau mâncăruri, sau vin. Căci nici nu se poate afla în Scripturile lui Dumnezeu ca vreunul dintre sfinţi să se ferească de toate ca nu cumva să dea prilej ereticilor. Dar ei, chiar dacă laudă pe cutare sfânt pentru curăţie, îl osândesc pentru mâncăruri. Şi iarăşi, dacă află pe vreunul ferindu-se de vin, se scârbesc de acesta pentru nuntă. Şi nu vei afla nicidecum pe vreunul din sfinţi care să fie în acord întru totul cu dogmele lor.
    Dar şi ei au a se lăuda cu ceva pentru înfrânarea de la mâncăruri. Căci, după cum noi am arătat că sfinţii patriarhi au adus lui Dumnezeu din făpturile Sale, aşa şi ei îl au pe Isav, care nu a adus nici jertfe lui Dumnezeu, nici nu a gustat carne, nici a băut vin, ci a mâncat fiertură de linte şi aşa şi-a dat drepturile de întâi născut. Şi mărturiseşte aceasta şi Apostolul, zicând: „nici desfrânat sau necurat ca Isav, care pentru o singură mâncare şi-a dat dreptul de întâi născut. Căci ştiţi că şi după aceea, vrând să moştenească binecuvântarea, a fost lepădat, căci nu a aflat loc pentru pocăinţă” (Evr. 12, 16-l7). Iar desfrânare a numit aici [Apostolul] lăcomia pântecelui.

    Nu am facut sublinieri pt ca textul are o gramada de chestii interesante.Sunt curios cine comenteaza ca sa stiu cine l-a citit. Oricum foarte interesant textul.

  9. Ana Elisabeta zice:

    Eu am citit, doktore, dar n-am avut vreme să comentez, şi pe urmă n-am mai avut vreme nici să recitesc cuvântul Sf. Amfilohie. Dar acum am găsit în sfârşit un moment.

    În primul rând, îmi place ce zice de vulpile mici. Se păzeşte omul de lupi şi îl mănâncă vulpile. Asta-mi aminteşte şi de acel cuvânt faimos al Sf. Irineu al Lyonului, care aseamănă un eretic care răstălmăceşte Sfânta Scriptură ca să-şi susţină erezia lui cu un artist care desface un mozaic reprezentând un rege, şi cu aceleaşi pietre face alt mozaic reprezentând o vulpe sau un câine, dar cu tupeu maxim pretinde că este tot portretul regelui, pentru că sunt tot aceleaşi pietre.

    Iarăşi îmi place cum arată că nu-i foloseşte cuiva să facă tot felul de fapte bune şi nevoinţe dacă se depărtează de Sfintele Taine şi de Biserică. Asta este contra tuturor celor care se depărtează de Biserică pentru că se pun mai presus de păcătoşii din ea, începând cu stiliştii şi terminând cu toţi sectanţii. Partea cu refuzarea Sfântului Sânge este şi contra papistaşilor, care se împărtăşesc doar cu „Trupul” (ceea ce numesc ei „Trup”….)

    Şi asta care nici nu mai are nevoie de comentarii…:

    „14. Pe cine îl numeşti aproape? Pe cine iubeşti? Sigur, după cuvântul Domnului, orice om este aproapele tău. Căci acest lucru îl arată Evanghelia. Aşadar, dacă ai fi iubit pe aproapele tău, nu ai fi fugit din Biserică lăsându-i pe toţi, urmând fariseului şi bolind de trufia aceluia, osândindu-i pe toţi prin cuvântul tău şi numai pe tine socotindu-te drept. Căci şi acela, suindu-se la templu, acestea se ruga: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri şi ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte agonisesc” (Lc. 18, 11-l2).”

    Şi iarăşi mi s-a părut foarte interesantă şi folositoare învăţătura despre mâncarea cărnii şi despre post, mai ales că sunt unii „vegetarieni” care ţin „post” pe temeiuri eretice.

  10. doktoru zice:

    Ma bucur ca a citit totusi cineva !!! E de altfel un text frumos dpmdv in care eu am gasit destule chestii interesante, deoarece eu nu sunt adeptul link-urilor inutile si cu informatii la fel de inutile ,asa cum geme netul de link-uri absolut inutile.Unii cred au si boala asta a link-urilor ca pun de nu se mai deschide pagina ,prin alte locuri.Degeaba ii injura toti ca ei tot nu se potolesc de link-uiala.
    O sa dau si eu cateva exemple :
    Vulpitele alea mici,ereziile , care intra in poporul prost si simplu, adica necitit si fara scoala, si prin vorbarie omeneasca ii atrag pe cei slabi la alte credinte de 2 lei. Vulpite care nu au de altfel nici o sansa in fata celor tari in credinta :
    Căci nici un bărbat tare şi statornic în credinţă şi întemeiat pe stâncă, adică pe Hristos, nu a fost amăgit de ei, ci doar vreunul, asemenea plevei şi care e purtat de orice vânt (cf. Ef. 4, 14), s-a despărţit de Biserică…Căci e limpede că cel mare şi statornic în credinţă şi care se ţine de capul Bisericii, adică de Hristos, nu poate să se smintească. – intr-un fel se pot confunda vulpitele cu lupii pt ca au aceiasi lucrare rea.

    Şi a dat la iveală şi viclenia, şi cruzimea modurilor lor [de a lucra], şi slăbiciunea propovăduirii lor, şi putreziciunea celor amăgiţi. Căci nu a pomenit de bărbat decât numai de femeiuşti uşor de dus în amăgire. De aceea şi propovăduirea lor a amăgit acel neam, adică pe cel care e muieratic. – asta ar putea suna usor misoginist in zilele noastre…asa ca nu insist !!!

    …diavolul, fiind gata să amăgească şi să împrăştie, s-a făcut începătorul tuturor ereziilor. Căci numai ce a fost învăţat neamul oamenilor să se închine lui Dumnezeu, şi diavolul a făcut mulţi dumnezei cu nume mincinos….Şi de aceea Domnul a primit iconomia întrupării pentru neamul oamenilor: ca să nimicească rătăcirea cea cu mulţi dumnezei şi să-i întoarcă prin baia naşterii din nou la închinarea adevăratului Dumnezeu şi să adune toată omenirea împrăştiată în Biserică…Dar iarăşi diavolul cel pizmaş nu încetează cu răutatea sa şi cu vechea sa meşteşugire să-i amăgească pe cei neîntăriţi. Căci după cum mai înainte i-a rătăcit pe oameni de la adevăratul Dumnezeu, numindu-i pe idoli dumnezei, aşa şi acum, numind multe biserici, sau mai degrabă, dacă trebuie spus adevărul, ridicând idoli de biserici , [îi trage] prin lepădarea de Hristos pe cei ce se încred în el, ca, după cum odinioară i-a despărţit [pe oameni] de Dumnezeu prin cei numiţi dumnezei, aşa şi acum să-i atragă de la Biserica adevărată prin cele numite de ei biserici. Căci este obiceiul diavolului să înşele prin mari făgăduinţe…

    Dar vicleşugul lui s-a făcut mai mare. Căci arătându-Se Mântuitorul, şi mulţi crezând în El, a ridicat vicleanul prigonire împotriva creştinilor şi pe care nu a mai putut să-i ţină prin înşelăciunea idolatriei, pe aceştia i-a silit să devină apostaţi prin tiranie…Acestea învăţându-le diavolul şi înţelegând că siluirea lui este înfrântă, şi-a mutat toate uneltirile spre alt chip de înşelare şi iarăşi s-a folosit de o făgăduinţă bună şi de o înfăţişare smerită, şi de o religiozitate plină de evlavie. Căci fiind propovăduită înfrânarea şi lepădarea [de lume] , cine nu ar fi fost înşelat cu uşurinţă de acest vicleşug? A ştiut că greu îi este creştinului să audă: „Leapădă-te de Dumnezeu! Tăgăduieşte-L pe Mântuitorul, fugi din Biserică, leapădă sângele lui Hristos prin care ai fost răscumpărat!”. Dacă ar fi spus acestea, cine s-ar fi supus lui? Dar acum, făgăduind iarăşi cele mari, prin vechea [lui] metodă, îl scoate pe om din adevăratul rai, din Biserica lui Hristos…Aşadar, cel ce tăgăduieşte sângele lui Hristos a ocărât venirea Lui şi a necinstit preţul dat pentru el. Şi ce apărare vor avea cei care tăgăduiesc sângele lui Dumnezeu şi fug din Biserică? Căci dacă, după cum am spus mai înainte, apostolii şi mucenicii au pătimit atâtea pentru sângele lui Hristos şi s-au săvârşit în această mărturisire, de ce fel de pedeapsă sunt vrednici aceştia care fără bătăi, fără sabie, fără orice primejdie tăgăduiesc preţul dat pentru ei?

    [Să ştii] că aceasta este o meşteşugire mai amară a diavolului, că nu numai la început îi pune omului piedică, ci şi după cădere nu îi îngăduie acestuia să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie vindecat…Căci, după cum Biserica sobornicească şi apostolicească păstrează întreagă genealogia lui Hristos, aşa şi ereziile păstrează succesiunea de la Simon….aflând un neam simplu şi uşor [la minte], şi neiscusit [în a deosebi] amăgirea, a început să-i înveţe şi să hirotonească, şi să lucreze în chip rău toate tainele creştinilor,…Acest început l-a avut erezia. Dar, trecând timpul …iarăşi diavolul, începătorul lor, avându-i pe ei odată pentru totdeauna în mâna sa şi ascultători întru totul, i-a împărţit în două , astfel: Unii dintre ei, având animale, au fost urâţi de cei ce nu aveau, căci cei ce nu aveau îi lepădau pe aceştia ca necuraţi şi necuvioşi în raport cu o asemenea lepădare , şi numai ei singuri au moştenit numele lui Ghemel, începătorul pierzaniei lor. Dar şi pe ei iarăşi i-a împărţit diavolul. Căci odată ce-i stăpânea, se folosea de ei ca de o jucărie. Căci, aflându-i pe unii dintre ei purtând haine aspre [de sac], i-a despărţit de cei ce purtau haine de lână, ca de unii necucemici. Dar nici aici nu s-a oprit diavolul cu amăgirea împotriva lor; căci iarăşi i-a despărţit pe cei ce erau îmbrăcaţi cu lepădarea cea cu nume mincinos. Dar până acum avusese diavolul oarecare părute pricini prin care i-a despărţit, căci părută pricină a animalelor sau a hainelor aspre li s-a făcut despărţenie. Dar acum nu mai era nici o părută pricină de despărţenie, căci toţi erau la fel. Căci toţi purtau nu numele lui Hristos, ci a lui Simon şi Ghemel, şi acei apotactiţi toţi erau urmaşi ai lui Simon şi Ghemel. Şi care e despărţirea? Care e pricina? Spuneţi-ne, ca să ştim. V-aţi lepădat de Hristos şi de toată taina Lui, apoi şi voi între voi, de vreme ce n-aţi mai găsit de cine să vă lepădaţi. Odată lipsiţi de toate bunătăţile, v-aţi lepădat unii de alţii. Căci, urându-se unii pe alţii şi despărţindu-se unii de alţii, ei socotesc că se despart ca de nişte vrăjmaşi, fapt pe care ei îl numesc lepădare.

    Dar să cercetăm şi cealaltă grupare pe care aceştia au lepădat-o ca pe una rea. Ce nume nou le-au scornit cei desprinşi dintr-o asemenea „lepădare”? De bună seamă că şi aceia şi-au găsit cu uşurinţă un nume. S-au numit înfrânaţi, fiindcă s-au pus în linie de bătaie contra acelora. Căci fiind despărţiţi unii de alţii, duc război neîmpăcat împotriva acelora, ca noi să vedem înfrânarea acestora şi de la ce se înfrânează ei. Dar a făgădui înfrânarea sau lepădarea cu vorba nu e nimic minunat, nici aducător de osteneală. Însă nu se caută numai vorba, ci şi fapta,… Însă, de bună seamă, nimeni din cei înţelepţi nu va crede făgăduinţelor [tale] dacă nu va vedea în tine roadele pământului. Căci tu eşti gata să fagăduieşti lucruri mari şi prin acestea să înşeli pe cei neîntăriţi…Aşadar, dacă ai fi iubit pe aproapele tău, nu ai fi fugit din Biserică lăsându-i pe toţi, urmând fariseului şi bolind de trufia aceluia, osândindu-i pe toţi prin cuvântul tău şi numai pe tine socotindu-te drept….Dar pe aceştia atâta i-a umflat diavolul [de mândrie], că s-au ridicat împotriva Bisericii însăşi a lui Hristos. Şi ce apărare vor avea în ziua judecăţii?… v-aţi scârbit de tot poporul Meu ca de nişte păcătoşi. Nimeni nu era deopotrivă cu voi întru dreptate; pe nimeni n-aţi aflat de o cinste cu voi; aţi intrat în inimile tuturor, aţi citit gândurile tuturor…Chiar de-ar fi poporul Meu păcătos, dar l-aţi osândit şi nu Mi-aţi lăsat Mie judecata, ci i-aţi osândit pe toţi mai înainte de vreme. Pentru ce aţi osândit Biserica Mea? De ce păcat O învinuiţi? Altarul cu ce v-a nedreptăţit? Dar voi l-aţi lepădat pe acesta”, însă ce vor face? … Nu numai că s-au ridicat împotriva a tot poporul, ci şi împotriva zidirii Stăpânului . Căci ei zic că acea [zidire] e păcătoasă… Dar când i-a rupt [de Biserică] şi a împietrit inima lor… Şi însele cele sfinte [ale lor au devenit] necurate…

    Dar tu ia aminte, chiar dacă ei păzesc aceasta, ca din fapte să-i încredinţăm pe ei că diavolul nu îşi păstrează conştiinţa, nici nu-şi cruţă ucenicii lui, ci în multe chipuri şi în multe tabere îi împarte. Căci numai ce-i desparte pe unii de Biserica lui Hristos – precum lupul, despărţind oile de staul, le mărunţeşte după aceea cu sârg şi nu le cruţă, căci nu are milă -, aşa şi diavolul, când îi desparte pe unii de Biserică, îi împarte pe aceştia fără cruţare şi în chip felurit, ca nu cândva să se trezească şi să se întoarcă în staulul lui Hristos….Căci se pot vedea ereticii că sunt împărţiţi şi despărţiţi unii de alţii… că toată casa care se împarte în sine nu va dăinui (cf. Mt. 12, 25)… . Cei risipiţi în afara Bisericii în atâtea grupări…

    Vezi ce face slava deşartă, ce lucrează îngâmfarea şi mândria?…S-a numit pe sine şi pe popor samarineni. Iar samarinean, în limba evreilor, înseamnă păzitor al legii. Prin urmare, în chip adevărat şi-a adăugat numele de samarinean, sau a minţit? Dacă erai păzitor al legii, ai fi păzit legea, …dar tu, dimpotrivă, ai despărţit de Dumnezeu pe poporul Său- ai facut schisma- , ai înălţat idoli, şi te numeşti păzitor al legii…Însă nu i-a fost de ajuns numai că şi-a adăugat un nume mincinos, ci şi necurat a numit pe poporul lui Dumnezeu care a rămas în Ierusalim – adevarata Biserica – şi l-a urât pe acesta cu tărie, el însuşi fiind [de fapt] urât şi necurat. Şi nu s-a atins de cineva din poporul lui Dumnezeu, nici nu s-a folosit de vreun vas de care mai înainte s-a folosit poporul lui Dumnezeu…Cine nu va cunoaşte pe samarinenii de la noi? Aceştia s-au despărţit de Ierusalim, adică de Biserica lui Hristos, au legiuit ca să nu mai aducă lui Dumnezeu rugăciune şi pârgă în Ierusalim, nici să asculte Scripturile sau învăţăturile date în biserici păstorilor de către Duhul Sfânt, ci să se despartă şi să se facă cu totul străini de poporul lui Dumnezeu, adăugându-şi loruşi, în chip mincinos, nume cuvioase – adica adevarata biserica pe stil vechi singurii detinatori absoluti ai adevarului in zilele noastre !!!-. Căci după cum acela, după toată necinstirea s-a numit pe sine păzitor al legii, aşa aceştia, tăgăduind credinţa pe care au primit-o în Biserică, s-au numit pe sine encratiţi sau apotactiţi. Trebuie să fie numiţi călcători fiindcă au călcat legămintele faţă de Dumnezeu…Dar pe tine atâta te-a întunecat diavolul, că nu mai cauţi împărtăşania de cele sfinte, ci grăieşti cele potrivnice, ca să nu mai intre de acum în gura ta cea hulitoare înfricoşatul şi sfântul sânge al lui Hristos. – poate asa au zis si vechii : părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă… !!!

    Aşadar, ia aminte că din toate părţile ai fost dovedit nu numai că înnoieşti Samaria, ci şi călcarea de lege. Şi după cum samarineanul prin înfăţişarea din afară s-a despărţit, dar era mustrat de tăierea împrejur că a fost iudeu, aşa şi tu, chiar dacă te-ai despărţit de Biserică sau ai înnoit călcarea de lege, însă eşti mustrat de pecetea [botezului]; căci ai primit botezul în Biserica lui Hristos. Dar de unde ai atâta asemănare cu Samaria? Bine, te-ai despărţit; bine, ai legiuit celor atraşi de tine să nu mai calce în casa lui Dumnezeu, nici să mai asculte de preoţii care te-au botezat şi care te-au făcut creştin….Şi ca să-i convingem că din pricina slavei deşarte şi a îngâmfării se ţin deoparte şi că într-atât li s-a întunecat inima lor cea nepricepută – căci, zicând că sunt înţelepţi, [de fapt] au înnebunit …

    …şi ca să se facă vădită spusa că Fiul lui Dumnezeu a venit la Avraam…De aceea, după puţin timp însuşi Stăpânul, trimiţând pe îngeri în Sodoma şi Gomora…Iar desfrânare a numit aici [Apostolul] lăcomia pântecelui.

    Am vrut sa iasa mai scurt dar parca daca tai din text se pierd anumite intelesuri…greu !!!

    • Uite ca au aparut stelele si in Bucuresti doktoru. Ziceai ca nu mai apar.

      • Ana Elisabeta zice:

        De-aici de unde stau eu, de obicei nu se văd. În schimb, din curtea bisericii „mele” care este în cu totul altă parte a oraşului, de obicei se văd – cu condiţia să fie senin, bineînţeles. Şi să fie noapte 🙂

        În schimb, zilele astea am simţit soarele de mai spre iunie ca fiind foarte arzător – n-o fi turnat vreun înger ceva în el?? 😉

        Imaginea cu vulpile mici mi s-a părut foarte sugestivă pentru că vulpile, spre deosebire de lupi, nu par deloc ameninţătoare, ba chiar par drăguţe. Dar şi ele au acelaşi scop de a răpi – doar că nu pot să răpească oi ci numai (pe cei cu minte de) găini.

        Da, îmi place şi cum explică apariţia ereziilor, după ce păgânismul a fost discreditat.

        „….aflând un neam simplu şi uşor [la minte], şi neiscusit [în a deosebi] amăgirea….” – asta-mi sună foarte cunoscut! Îngrijorător de cunoscut!!

    • marin zice:

      @ adica adevarata biserica pe stil vechi singurii detinatori absoluti ai adevarului in zilele noastre !!!
      De ce nu ne consideri ortodocsi , ce invataturi gresite sau probleme crezi tu ca avem ?

      • Ana Elisabeta zice:

        Nu sunteţi în comuniune cu Biserica.

      • doktoru zice:

        Eu nu vreau sa ma bag la tot felul de canoane ca sa incerc sa dau explicatii pe care nu le stapanesc bine si de aceea am vrut sa o iau intr-un fel mai babeste ,mai pe intelesul tuturor, aka ca la gradinita.Din aceasta cauza iti reamintesc ca am mai zis sa incerci sa faci o paralela cu caderea israelitilor de acum vreo 3000 de ani aproape si cu cea a catolicilor de acum 1000 de ani aproape.Ca sa vezi in cat timp au cazut de la adevar, adica dupa cat timp i-a lasat Dumnezeu din mana ,cand a vazut staruinta lor in cele mincinoase si altele la fel de rele.Adica acest proces nu s-a intamplat intr-un an sau doi ci in cateva sute de ani.Dar ai zis ca nu consideri ca ar avea o relevanta cele zise de mine si ai zis ca te pricepi si la Biblie. Nu am zis ca nu te pricepi dar neaducand argumente ai demonstrat faptul ca totusi mai sunt multe de invatat de catre tine.Eu am citit undeva pe la niste parinti, dar nu mai stiu exact pe unde, ca atunci cand aveau o problema si nu stiau ce sa faca luau Biblia si se uitau in VT ca sa vada exemplul de la evreii din vechime si ce anume a facut Dumnezeu.Si astfel se prindeau de chestie. Tot vechii parinti din pustie ziceau ca separarea de frati de catre unii prin tot felul de mijloace era un lucru foarte rau. Si nu cautau imediat ruperea de acestia chiar daca gresisera destul de grav ci incercau cu vorba buna sa il faca pe respectivul sa se intoarca singur intelegand unde gresise.Asta era dovada de iubire intre fratii de aceiasi credinta nejudecarea celuilalt imediat si aplicarea iubirii ca medicament de insanatosire a celui bolnav duhovniceste. Daca faceau pe invers si se repezeau sa-l condamne pe respectivul imediat cadeau in neiubire de frati ceea ce este evident lucrarea lui dreaq. Dar pe vremuri erau si alte conditii Harul era din belsug peste tot ,indrumatori,povatuitori, exemple vii erau cum s-ar zice la tot pasul .Sau mai bine zis sfintii se calcau pe picioare intre ei de ce desi erau. Contrar zilelor noastre cand abia mai palpaie ca stelutele de pe cer si care nu prea le mai zaresti.
        Comuniunea este o consecinta a faptelor deja facute.Asta este. De aceea am subliniat mai sus ca despartindu-se cineva de Biserica ,chiar daca s-au facut unele greseli destul de mari, nu te apuci tu sa faci o alta biserica ca evident aceea va fi falsa.Deci aceia au considerat ca Biserica lui Hristos s-a inecat ca tiganul la mal.Adica a ajuns aici in mileniul 2 si gata unii au zis repede ca ea a cazut.Deci il fac pe Hristos mincinos.Sfantul de mai sus a aratat ca atunci cand te separi insusi faptul ca va trebui evident sa adopti o titulatura noua arata ca esti in eroare. Acel mic cuvant vechi adaugat la BOR arata ca este cu totul altceva decat ce trebuie. Daca vrei sa te asiguri ca biserica ta este defecta asteapta pana cand vezi ca apare o noua aripa liberala care zice ca ei stiu mai bine si atunci o sa vezi clar ca este de la dreaq. Bine ar fi sa nu trebuiasca sa mai astepti mult.
        Poate invataturile nu or fi total vizibil gresite dar separarea aia ultra rapida pe mine m-a pus pe ganduri.Cand problemele nu par din prima ,saritoare in ochi, cauta in alta parte sau reevalueaza situatia .Caci daca aveti aceeasi invatatura si nu sunt probleme de diferente atunci de ce sunt doua biserici care sustin amandoua ca sunt ortodoxe??? De ce a fost nevoie de aceea separare?

        PS – Ma duc sa-mi incarc aburitorul de fum ca apoi mai aveam un comentariu inceput la tine pe site ,ca sa-l termin.Ca mai aveam unele nelamuriri.Sper sa-mi raspunzi si sa nu te superi pe mine.Eu sunt mai insistent cateodata cand vreau sa ma lamuresc .
        PPS – Ma mir sefa ca nu ai zis nimic despre chestia aia misogina a sfantului !!!
        Vulpitele par intradevar dragute dar asortate la o blanita ,tot de vulpita da polara, a unei duduitze mai șic, asa !!!
        Semnul acela cu ingerul si cu Soarele a avut loc acum aproape 2000 de ani.Parerea mea.Daca legea este duhovniceasca sa incercam sa ne ferim de talcuirile fizice cat mai mult.Asta daca vrem sa intelegem ceva.Iisus a vorbit in parabole ca sa le trezeasca interesul evreilor pt invatatura.Nu a reusit in cazul lor decat foarte putin. Dar pe noi crestinii ne-a invatat ca cele auzite prin parabole inseamna cu totul altceva decat cele ce se aud.Asa fizic talcuiesc evreii si ereticii.

      • marin zice:

        Daca tu crezi ca locul in care esti acum , mai reprezinta Biserica , de ce vrei sa te separi ??? Ramai acolo ca e bine !!!

      • marin zice:

        Stii ce imi place , imi recomandai mie mai demult sa nu ma iau dupa parerile alor nostri clerici , ci sa studiez eu .
        Acu , tre sa zic ca o vreme nu m-am luat dupa parerile lor , si uite ca mi-am luat nevasta care tine de BOR . Apoi , o vreme , am mers eu si la BOR si la BOSV la liturghie . Da dupa ce am studiat mai multe in mod independent , acu nu mai intru in bisericile BOR la slujbe , merg sa ma mai inchin la icoane si la moaste . Atat .
        Te-as ruga si eu pe tine sa studiezi un pic situatia noastra in mod independent , nu sa se automultumesti cu o parere derivata de la duhovnici/internauti .
        Doctore , daca e sa comentam pe subiectul ortodoxie/catolicism , o iau si eu ca Andrei , altul era contextul istoric . Desi schisma finala apare in 1054 cu anatema cardinalului humbert , fusesera inainte multe alte schismulite , care nu inseamna altceva decat ruperi repetate de comuniune . Din 1019 in dipticele Constantinopolului nu mai sunt trecuti papi , de cand filioque la fost acceptata definitiv . De atunci putem vorbi de o rupere efectiva intre cele 2 , nu neaparat din 1054 , moment care a agravat situatia , si nicidecum de o rupere efectiva din momentul 1204 cum interpreteaza unii „analisti” ; momentul 1024 a marcat o noua dimensiune a prapastiei dintre cele 2 .
        Am citit pe tema asta in Stalpii ortodoxiei – Viata Sfantului Fotie cel Mare .

        Dar nu neaparat situatia ruperii catolicilor e etalonul suprem . In istoria Bisericii gasim nenumarate exemple de rupere a comuniunii imediat ce a fost introdusa o erezie .
        Un exemplu din viata Sfantului Ipatie din Rufinianus , pomenit pe 17 iunie :
        Când Sfântul Ipatie înţelese că Nestorie avea învăţături eretice, îi şterse numaidecât numele din diptice în biserica Sfinţilor Apostoli, aşa încât să nu se mai pomenească numele lui la Sfânta Jertfă.

        „Când află episcopul Eulalie, se nelinişti gândind la urmările celor întâmplate. Şi văzând că mulţi au început să facă la fel, Nestorie îi porunci să-l pedepsească pe Ipatie, căci Nestorie era încă la putere în cetate. Atunci episcopul Eulalie îi vorbi lui Ipatie cu aceste cuvinte: „De ce i-ai şters numele din diptice fără să gândeşti la ce va urma? ” Sfântul îi răspunse: „Cum am aflat că spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”. Atunci mâniindu-se, episcopul spuse: „Ajunge! Îndreaptă ce ai făcut căci altfel voi lua măsuri asupra ta”. Sfântul Ipatie răspunse: „Fă ce vrei. Cât despre mine, sunt gata pentru orice suferinţă, de când am hotărât să rup comuniunea cu el.” Iar în ziua când Nestorie a plecat la Efes şi s-a adunat sinodul care l-a şi depus, Sfântul Ipatie are o vedenie cu un înger al Domnului care-l ia pe Sfântul Apostol Ioan şi îl aduce la credinciosul împărat, spunându-i: „Vei zice împăratului: Osândeşte-l pe Nestorie”. Iar împăratul l-a osândit, după cum i-a spus Evanghelistul Ioan. Sfântul Ipatie a însemnat ziua aceea şi s-a adeverit că Nestorie fusese depus după ce s-au scurs cei trei ani şi jumătate, aşa cum Dumnezeu prevestise sfântului. Şi după câteva zile decretul de depunere a fost adus la Constantinopol. I s-a dat citire înaintea clerului şi a poporului, episcopul Eulalie şi Sfântul Ipatie fiind de faţă, şi unul şi celălalt, în biserică.”

        Prin această pildă se arată că preoţii ortodocşi nu primeau să pomenească numele patriarhului la Liturghie, chiar dinainte de sinodiceasca judecată. Ei socoteau că Nestorie nu este episcop – şi asta înainte ca erezia să fie osândită la al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes (431). De fapt, o erezie este o erezie, chiar dacă este sau nu osândită de vreun sinod.

        Eu pot veni cu exemple in care sfintii s-a separat imediat de inovatii si erezii , imediat cum au aparut . Ortodocsii n-au stat sute de ani in comuniune cu arienii inainte sa se desparta de ei ; chiar Hristos s-a aratat in vedenie zicand ca Arie i-a sfasiat camasa (unitatea trupului Bisericii) imediat dupa ce arie a inceput sa-si propage greseala .

        @ imediat cadeau in neiubire de frati
        Adevarata iubire de frati e sa le spui adevarul , nu sa-i incurajezi in erezia lor ramanand mult timp in comuniune cu ei . Prin asta nu faci decat sa le intaresti erezia .

        Eu pot veni cu exemple si putem discuta , dar cel mai bine ar fi sa studiati si voi problema . Cum ziceai tu doctore ca pt. a trage concluzia daca rusii sunt cazuti tre sa asculti si varianta lor , asa propun sa asculti si varianta noastra , dupa care sa concluzionezi .

      • Marin, trebuie sa intelegem o chestie aici. Eu nu sunt adeptul pozitiei pr. Cleopa cu privire la vechi-calendaristi pentru ca nu e corecta. Insa, voi aveti dreptate cand condamnati ecumenismul BOR, dar voi nu v-ati rupt atunci cand era erezie. Si canonul 15 I-II si 31 ap. spun clar ca ruperea de ierarhul eretic se face cand este propovaduita erezia cu capul descoperit. Si pana si BOSV recunoaste ca, calendarul nu e, si citez, „dogma inalterabila”.

      • marin zice:

        Da Andrei , dar ca sa folosesc si eu un cuvant pe care tu il folosesti des , sa studiem un pic contextul .
        Prima zicere de schimbarea calendarului apare prin enciclica aia din 1920 , cu scopul nu a unei aparente precizii astronomice , ci posibilitatii sarbatoririi comune cu alte „biserici” . Deja se traseaza o linie ecumenista prin recunoasterea bisericilor ereticilor .
        Apoi , congresului asa-zis pan-ortodox din 1924 , fara participarea Ierusalimului , Antiohiei si Alexandriei , cu rusii care nu aveau imputernicire sa discute problema si condus de patriarhul mason ,cu oaspeti anglicani , pur si simplu ridica enorm de multe semne de intrebare .

        Desi rezolutiile congresului nu prevedeau schimbarea Pascaliei , nici Hotararea sinodala din 1925 a BOR de adoptare a noului calendar , totusi in 1926 s-a serbat pastele in BOR inaintea evreilor , contra canoanelor , si impotriva Evangheliei , care arata clar ca Hristos a fost rastignit inainte de pastele ebraic si a inviat dupa acesta . Asta este clar erezie , caci contrazice Biblia . Abia in momentul acela s-a separat Sfantul Glicherie de BOR .
        Nu-s cum se face , ca la cativa ani dupa adoptarea inoirii calendarului , hop patriarhia ecumenica recunoaste „harul” anglicanilor , urmata de ganditorii din deal in 1935 . Si acum e ceva de genul – la nivel sinodal oficial , BOR recunoaste harul anglicanilor , da se lupta peste masura sa demonstreze inexistenta harului la noi , cand noi avem continuitate apostolica de la un episcop ce a tinut de BOR ; nu am cautat sa inventam noi episcopi sau altele .

        Prigoana ortodocsilor asupra ortodocsilor traditionalisti vechi calendaristi , ridica alte mari semne de intrebare . Cum , ortodocsii care erau prigoniti s-au transformat in prigonitori ? Tocmai ortodocsii , care stiau ce inseamna prigoana ?
        Ereticii mai au o scuza , ca n-au Duh Sfant , da ortodocsii ?
        Apoi , un alt pas a fost intrarea in ecumenism . Ei bine , toti acesti pasi imi confirma ca directia de separare a ortodocsilor de atunci nu a fost gresita .

        Iar daca ne uitam un pic la faptele patriarhiei „ecumenice” (in fapt ecumeniste) de azi , la prigoana instituita asupra manastirii Esfigmenu din Sfantul Munte Athos , care a refuzat sa-l mai pomeneasca pe ereticul bartolomeu , iar avem o mare mare problema . Dupa prigoana vechilor calendaristi , s-a trecut la prigoana anti-ecumenistilor .

        Schimbarea calendarului a fost facuta astfel pe fondul unor idei ecumeniste , incercandu-se in mod repetat si schimbarea pascaliei .

      • Chiar si cu ce s-a intamplat ulterior, tot nu pot sa-ti dau dreptate. Multe grupari s-au separat strict pentru calendar, nu pentru ecumenism, asa cum o arata o gramada documente ale celor care s-au separat atunci, in care nu se povesteste nimic de ecumenism, ci doar de calendar.

        Si eu nu ma folosesc de context in mod eronat. Cand am vorbit de acel canon al Sinodului II Ecumenic chiar a fost un context indiferent daca iti place sa recunosti sau nu.

      • marin zice:

        @ Si pana si BOSV recunoaste ca, calendarul nu e, si citez, „dogma inalterabila”.
        Aceea a fost pozitia IPS Galaction din 1916 . Dupa ani , judeca si tu , pentru acea dogma inalterabila a suferit la batranete batai , torturi , inchisoare , domiciliu fortat si cate altele dar nu s-a dezis de ea . Cred ca e de domeniul evidentei ca daca nu ar fi socotit-o ca fiind lepadare , ar fi renuntat la ea .

      • Este si pozitia BOSV actuala. Salvasem doua linkuri, unul de pe site-ul oficial al Mitropoliei Slatioara si al doilea de pe Catacombele Ortodoxiei (voi incerca sa le gasesc) in care este sustinuta in continuare aceasta pozitie. Si nici nu au cum altfel, pentru ca nu este dogma calendarul. Adica nu e o pozitie gresita. Problema e alta.

      • marin zice:

        Eu inclin sa cred ca are elemente dogmatice . Dar raspunde-mi si mie la o intrebare , daca nu e dogma , ce e calendarul bisericesc ?
        Te-am mai intrebat si in trecut , da nu am primit opinia ta .

      • Calendarul este un element liturgic, nu dogmatic. Ti-l imaginezi pe Sfantul Ioan Damaschin scriind in Dogmatica sa despre dogma calendarului? Ceva atat de important din pdv dogmatic nu a fost mentionat de nici-un Sfant Parinte?

      • kalinikos zice:

        eu as avea o singura intrebare pentru marin (de fapt trei):
        Galaction Cordun a fost re-hirotonit intru episcop? daca da, de cine? daca nu, de ce?

      • marin zice:

        IPS Galaction nu a fost re-hirotonit .
        1 pentru ca nu erau motive
        2 rehirotonirea nu se face decat in cazul hirotoniilot ereticilor , daca nu cumva sunt primiti prin iconomie .

      • marin zice:

        Andrei , nici dogma privind icoana nu a fost reglementata inainte de sinodul 7 ecumenic .
        Tine calendarul de traditia bisericii ? A fost adoptat la un sinod ecumenic ? De ce desparti Pascalia de minologhion , ca sunt interconectate .

      • Icoana a fost dogma tot timpul. Sinodul VII Ecumenic a formulat oficial aceasta dogma, dar ea exista, dovada fiind scrierile de dinaintea Sinodului VII. Orosul Sinodului I Ecumenic a vorbit exclusiv despre serbarea Pastilor. Asa ca acuza-i pe Sfintii Parinti de la Sinodul I in primul rand! Nu exista nicaieri specificat ca si minologhionul e dogma si ca trebuie musai sa se respecte un tipar la el. Dovada ca odata cu aparitia Tipicului, s-a modificat destul si minologhionul, Pastele in schimb ramand static.

      • kalinikos zice:

        @marin,

        chiar nu vezi uriasa problema de continuitate si de credibilitate pe care o ridica intoarcerea ‘IPS’ Galaction?

        Sa te mai intreb ceva: daca eu, acum, ma hotarasc sa trec la BOSV, trebuie sa ma botez din nou? Sau sa ma cunun din nou? Sau ajunge un simplu act notarial in care sa declar ca apartin de azi inainte tin de BOSV? In fiecare dintre cele doua cazuri, cine hotaraste ce cale trebuie urmata?

      • Kalinikos, bine ai revenit! Chiar ti-am simtit lipsa. Ti-am scris si pe mail! Ce ai mai facut?

      • kalinikos zice:

        eh… cate una, cate alta…

  11. doktoru zice:

    Totusi ,nu ca sunt rare , dar eu cu chiu cu vai mai numar vreo 10/20 de bucati. Restul parca s-au topit in noapte. O-i fi io mai chior desi nu port bicicleta pe nas, dar zau ca mi se pare ca s-au cam imputinat la sange.O fi si asta un semn de sfarsit de lume sau poate doar o alta teorie a conspiratiei si a chemtrails-urilor. Nu stiu.Eu urmaresc de ceva ani si parca tot dispar din ele. Cand faceam armata la graniceri prin 88/89/90 – hi, zici ca sunt nr de alea de fototapet – noaptea in paza stateam si ma uitam , cu patul armei sub cap si intins in mijlocul drumului vara- ca aveam un punct de control pustiu- si ma uitam si vedeam poate miliarde de stelute.Se vedea super clar Calea Lactee si alte constelatii.Azi abia daca mai vad Carul Mare ,Orionul si nu stiu ce altceva sa spun ca mai vad ca s-au cam sters de pe cer multe.
    PS-Ma gandeam ca in sase zile a facut Dumnezeu lumea si in cea de a saptea s-a odihnit. Si din cele vazute doar una singura a cazut, restul nu. Si creatia aia era cununa creatiei, motivul existentei celorlalte. Si tocmai aia a cazut ; cea din ziua a sasea in care fix a fost facut omul, ma rog si cu oama !!! Oare nu se poate asta lua ca un numar al omului ??? Sau care-i apartine intr-un fel omului sau il reprezinta ??? Ma tot gandesc la o explicatie cat mai plauzibila si opiniile nu sunt de neglijat !!!

    • Ana Elisabeta zice:

      Nu, e suficient să ajungi într-un loc în care este cu adevărat întuneric şi încep să apară toate steluţele! Cele foarte mici şi cu Calea Lactee au ce-i drept nevoie şi de un aer foarte limpede ca să se vadă, ceea ce în Bucureşti nu s-a mai pomenit de ceva timp. Şi nici întuneric beznă nu este, pentru că suntem civilizaţi şi avem poluare luminoasă.

      Sf. Ioan zice: „semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”. Şi imediat după aceea: „Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

      Păi, cel mai isteţ lucru care-mi trece prin cap este că mi-au spus şi mie alţii mai deştepţi ca mine, şi anume că numărul în limba greacă e notat cu trei litere, după cum urmează:

      (mai întâi nota bibliografică…)

      http://en.wikipedia.org/wiki/Greek_numerals

      600=Χ
      60=Ξ
      6=ς

      Adică ΧΞς. Prima şi ultima literă se regăsesc în acest cuvânt: Χριστός, în care veţi recunoaşte, desigur, numele Hristos. Adică este, cumva, o denaturare a lui Hristos. Ξ mic este ξ, care în unele tipuri de caracter arată ca un fulger.

      Dar totuşi spune că este numărul numelui, ceea ce ne poate trimite la aceste ghiduşii:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Gematria
      http://en.wikipedia.org/wiki/Isopsephy

      Şi mă opresc aici pentru că nu ştiu ce să mai zic…

      • doktoru zice:

        Pe vremuri sefa pe cer se vedeau noaptea mii si mii de stele ,acum de abia mai palpaie cateva din ele. Ma mir ca nimeni nu zice nimic si da vina doar pe poluarea luminoasa a marilor orase si pe darele avioanelor suspecte.
        Am mai citit explicatia aceasta cu semnificatiile grecesti ale lui 666. Dar dpmdv nu este deloc multumitor si concludent. Este doar o explicatie spalacita data de unii care inca bajbaie. Stiu ca madam Iftimie, aceea cu homeopatiile, a scris anul trecut aceasta la un post care se lungise tot asa la peste 100 si ceva de comentarii. Daca era o explicatie buna mi-l indica clar pe antihrist. Ori nu realizeaza acest lucru evident ,ba chiar ma pierde in amanunte inutile tip gematrice, aia cu simboluri ale cifrelor , literelor adica o stiinta gen horoscoape, zodiace etc. Clar pista falsa. Ciudat ca si unii dintre sfintii din vechime cazusera in aceasta eroare incercand sa gaseasca pe antihrist folosind metoda aceasta rabinica. Si au ajuns la rezultate hilare gen TITAN, Aponimos sau ceva asemanator, Benedictus etc. Mai nou era si ceva cu papa filius dei, sau pe langa etc. Deci vedeti ca sunt numai stufarisuri aiurea si pe false.
        Eu personal vreau sa vad daca se poate lega acest 666 de ziua a sasea ,cea in care a fost facut omul. Am explicatii dar trebuie mai intai sa fiu eu multumit de ele ca apoi sa le pot sustine in discutii.
        Cred si ca scrierea in litere a lui 666 ,adica asa cum este trecut la Apocalipsa induce pe o pista usor falsa. Nu stiu cum era initial dar cred ca era trecut pur si simplu 666 si nu sase sute saizeci/sasezeci si sase. Daca il vad scris numeric il vad clar ca o repetare de trei ori a cifrei 6. Asa este mai clar. Altfel nu.

      • Ana Elisabeta zice:

        De-abia pâlpâie când eşti în oraş, dacă vrei să vezi multe stele trebuie să te îndepărtezi de el, să fii undeva la ţară sau şi mai bine în sălbăticie. Sau putem să considerăm, la modul literalist, că Sfânta Scriptură descrie un cer urban din vremurile din urmă? Mi s-ar părea ciudat să se împlinească profeţia în Bucureşti şi la câteva zeci de kilometri distanţă să fie totul ok.

        N-am spus că-l indică pe Antihrist scrierea cu numere greceşti, pur şi simplu aceasta este forma sub care a scris numărul Sf. Ioan, pentru că el scria în limba greacă şi la momentul respectiv în limba greacă se scriau numerele în acest fel. Noi folosim sistemul arab, în care valoarea unui semn depinde de poziţia lui în număr. Grecii foloseau trei semne diferite pentru 600, 60 şi 6. Deci chiar era 666 şi nu trei de 6.

        Nici pe mine nu mă încântă această numerologie, dar nu ştiu cum altfel să interpretez „numărul numelui”. Însă eu personal nu simt o grabă şi o nerăbdare de a şti cine este Antihristul. For practical purposes, oricine ar încerca să mă despartă de Hristos este mai mult sau mai puţin mânat de un duh antihristic.

      • kalinikos zice:

        Pai chiar este isopsifie: cuvantul „ψηφισάτω” are intelesul de a calcula, a aduna literele numelui.

  12. doktoru zice:

    Sf.Irineu al Lyonului

    Ipoteze privind numele Antihristului

    E mai sigur aşadar şi fără primejdie să aşteptăm împlinirea profeţiei decât să bănuim doar, încercând să ghicim nume la întâmplare. Într-adevăr, se pot găsi o mulţime de nume conţinând numărul pomenit mai sus, fără ca această chestiune să se lămurească în vreun fel. Căci dacă se găsesc multe nume conţinând numărul respectiv,atunci ne vom întreba pe care dintre ele îl va purta cel ce va să vină? Nu pentru că noi nu am cunoaşte nume conţinând numărul numelui Antihristului spunem acest lucru, ci din teamă faţă de Dumnezeu şi din dragoste faţă de adevăr.
    Iată, de pildă, numele Euanthas – conţine numărul căutat, dar noi nu putem afirma nimic sigur în privinţa lui. Şi numele Lateinos conţine numărul şase sute şaizeci şi şase, fiind, în plus, cât se poate de potrivit (verosimil), întrucât ultimul regat are chiar acest titlu: nu latinii sunt cei care stăpânesc lumea acum? Noi însă nu ne vom împăuna nici cu acest nume. Apoi, Teitan – unde prima silabă trebuie scrisă cu două vocale greceşti, epsilon şi iota. Dintre toate numele de pe la noi [acesta] e cel mai vrednic de luare-aminte. Conţine numărul pomenit adineaori, este alcătuit din şase litere, iar fiecare silabă este, la rândul ei, alcătuită din câte trei litere. E un nume în acelaşi timp vechi şi ieşit din comun, deoarece nici un rege de-al nostru nu s-a numit vreodată Teitan şi nici un idol de-al grecilor ori de-al barbarilor nu poartă acest nume. Totuşi mulţi îl socot un nume divin, aşa încât chiar soarele este numit Titan de către cei ce stăpânesc acum lumea. Pe deasupra, el face aluzie la o pedeapsă şi la o răzbunare, iar [Antihristul ştim că] se va preface că răzbună pe cei oropsiţi. E şi nume străvechi şi vrednic de crezare, nume regesc, ba încă şi mai mult, nume de tiran. Cu toate acestea, deşi numele Titan pare atât de convingător şi de verosimil încât, dintre multe, am înclina să credem că poate cel ce va să vină se va chema Titan, totuşi noi nu vom risca nici în privinţa lui şi nu vom afirma în chip hotărât că acela se va numi aşa, convinşi că dacă ar fi fost îngăduit ca numele să fie proclamat în veacul nostru, cu siguranţă ar fi fost dezvăluit de către cel ce a văzut apocalipsa. Căci nu s-a scurs mult timp de când el a văzut-o, ci faptul s-a petrecut aproape de generaţia noastră, la sfârşitul domniei lui Domiţian.

  13. marin zice:

    Cel putin nu ai ajuns la concluzia majoritatii care privesc calendarul bisericesc ca tinand de tipic . El asa cum ai spus a fost folosit si inainte de introducerea tipicului . Si oarecum inteleg de ce nu vrei sa recunosti ca tine de traditie , ca traditia nu se cuvine sa o schimbam dupa cum spunea si Sfantul Ioan gura de Aur , ca daca e traditie a Bisericii , sa nu cercetam mai mult .
    In fine , ce e interesant e ca s-a pus in discutie schimbarea calendarului si prin anii 1902 , cand Patriarhia Ecumenica a cerut puncte de vedere de la celelalte patriarhii , in temeiul sobornicitatii bisericii .
    Sinodalii noştri , spre cinstea lor , au dat cererii Patriarhiei Ecumenice următorul răspuns:
    „«…adică întru care ne aflăm, întru acelea să şi petrecem cu statornicie. Deoarece dintr-o parte, de vom schimba calendarul, ne împotrivim hotărârilor canonice şi vom da ocazie de strâmtorare oarecărora (simplilor credincioşi); Iar despre altă parte, nu ne este permis nici cu degetul a ne atinge de hotărârile cele prea vechi, adică a le răsturna, care, prezintă slavă mare Bisericii noastre Ortodoxe.» (Publicat în Revista Patriarhiei „Refacerea Constantinopolului” – 1903)
    În sens asemănător s-a exprimat şi Biserica Rusă: … „această schimbare, care tulbură ordinea rânduită din vechime ce a fost statornicită şi sfinţită de Biserică tot acest timp îndelungat va aduce negreşit sminteală în viaţa Bisericii.”
    şi cea a Ierusalimului: „Orice hotărâre de schimbare a calendarului în favoarea calendarului gregorian va fi în detrimentul Ortodoxiei.”
    Ca urmare a acestor poziţii, patriarhul Ecumenic Ioachim a trebuit să tragă la 12 mai 1904 concluzia: „pentru reforma calendaristică în Biserica Răsăritului, Ortodoxă, nu există nici un motiv serios, atât bisericesc cât şi ştiinţific.”
    Drept pentru care nu s-a făcut nici o reformă…
    Un sinod local ţinut la Moscova (1917-1918) a dat următoarea hotărâre: „de a ţine şi de a păstra stilul (calendarul) vechi atât pentru calcularea timpului bisericesc cât şi pentru practica liturgică.”

    Voi ne invinuiti pe noi de schisma , dar avand in vedere hotararile sinodale de mai sus este socant acest lucru ; aceste hotarari arata si elementele dogmatice ale calendarului patristic .
    Schisma a facut noul stil calendaristic fata de aceste hotarari sinodale .

    • Este foarte bun ce ai dat tu aici, dar interpretarea ta e fortata. Nu scrie nicaieri ca o sa cazi in erezie daca schimbi calendarul, ori asta inseamna sa nu respecti o dogma. Si este fortat si sa consideri schisma doar pe principiul: „aia care au inovat, aia sunt schismatici”. Cine a inventat principiul asta, stie macar ce e schisma?

  14. marin zice:

    @ Orosul Sinodului I Ecumenic a vorbit exclusiv despre serbarea Pastilor. Asa ca acuza-i pe Sfintii Parinti de la Sinodul I in primul rand!

    În calendarul bisericesc – 1900 – pag. 99; aprobat de Sf. Sinod Român, în şedinţa de la 21 octombrie 1899 cu no. 218 , citim :
    ,,Anul bisericesc începe cu luna Septembrie, el este hotărât astfel de Sinodul I Ecumenic din Nikeea la 325, care Sinod stabilind principalele dogme ale credinţei noastre, a adoptat şi calendarul iulian ca calendar pentru Biserică, şi în acelaşi timp, a stabilit şi regulile determinătoare datei Sfintelor Paşti”.
    La pag. 190 ( acelasi calendar aprobat de Sfantul Sinod) zice: ,,Noi creştinii ortodocşi de răsărit suntem feriţi de ele (adecă de abaterile anticanonice ale calendarului gregorian), întrebuinţând în cele bisericeşti stilul vechi.
    Astfel fiind adevărul lucrurilor, de ce n-am fi lăsaţi în pace şi nu ni s-ar tot strecura şi nu ni s-ar tot îndesa gândul nepotrivit şi neortodox – fie din partea celor nechemaţi, fie din partea celor lipsiţi de adevăratul duh bisericesc – de a părăsi şi bisericeşte, după cum am părăsit politiceşte, stilul vechi şi a ne însuşi stilul nou, care va fi păcătuind mai puţin din punct de vedere astronomic, dar păcătuieşte mult din punct de vedere bisericesc ?
    Cei de alte religiuni să aibă la noi toată libertatea calendaristică în viaţa lor duhovnicească, iar noi nu ?”

    Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române : ,,De altă parte ca Paştele să nu cadă nici odată la 22 martie, aceasta este o ERESIE vădită; fiindcă această dată este stabilită – ca limită inferioară a Paştilor – de către însuşi (Sfântul) Sinod I de la Nikeea şi hotărârile acelui Sinod au fost luate de bază chiar de ei însuşi, când au modificat calendarul iulian” (În Pashalia perpetuă de D. Donici, publicată de Sf. Sinod al României în Ceaslov – 1896 – ediţia II, pag. 699.)

    Ca alta dovada pentru adoptarea calendarului Bisericesc iulian la sinodul 1 Ecumenic , se poate vedea ca numele lunilor anului erau diferite inainte si dupa sinod .

    • E interesant ca in primul pargraf dat de tine, stabilirea dogmelor si calendarul sunt puse separat. Si normal ca la Sinodul I a fost adoptat calendarul iulian, ca asta era si ideea: Pascalia sa fie tinuta dupa respectivul calendar.

  15. Ana Elisabeta zice:

    Doktoru zice…

    „Ma mir sefa ca nu ai zis nimic despre chestia aia misogina a sfantului !!!
    Vulpitele par intradevar dragute dar asortate la o blanita ,tot de vulpita da polara, a unei duduitze mai șic, asa !!!
    Semnul acela cu ingerul si cu Soarele a avut loc acum aproape 2000 de ani.Parerea mea.”

    Pe undeva am zis, dar mai pe ocolite, că vulpile atacă găini sau pe cei cu minte de găină 🙂 Indiferent de sex…

    Nu ştiu cum e cu blănurile, nu port aşa ceva – pentru că nu am bani pentru ele, nu pentru că din când în când nişte manechine pozează goale ca să spună nu blănurilor. Dar am văzut de curând un documentar despre o familie de vulpi din Austria, şi sunt tare drăguţe, mai ales când sunt aproape adulte, dar nu chiar. Nişte vulpi adolescente, nişte vulpiţe. La vârsta aia, încep să vâneze singure, dar nu prea se descurcă 🙂 Trebuie să fie total neajutorate şi picate din lună animalele ca să le poată prinde. Exact asta mi-a sugerat ce spunea Sf. Amfilohie despre vulpile mici.

    Nu ştiu când a avut loc semnul cu îngerul şi soarele. E vreo interpretare pe care n-o ştiu eu? Hai să vedem ce spune Arhiepiscopul Averchie… (singura mea sursă aproape patristică).

    Zice aşa, că Sf. Andrei al Cezareii spune că această pedeapsă poate fi înţeleasă fie literal, fie prin această arşiţă ar trebui să înţelegem „arşiţa ispitelor pentru ca oamenii prin răbdarea necazurilor să urască cauza lor care este păcatul” (Sf. Andrei, cap. 49 – nu ştiu cum se cheamă cartea, dar presupun că e una singură). Oamenii care au devenit nesimţitori, cu toate acestea, în împietrirea inimii lor, nu vor fi capabili de pocăinţă.

    Mda… Rămân la întrebarea iniţială: când a turnat îngerul cupa în soare şi mie mi-a scăpat?

  16. doktoru zice:

    Pai sefa nu te intreb daca ai citit absolut tot ce este scris despre subiectul acesta apocaliptic,pt ca s-ar putea ca si eu sa fi ratat cateva. Dar pot spune ca dupa cele ce am citit pana acum vreo 2 ani ,nu cred ca 3 ,nici eu nu imi formatasem o parere cat de cat mai clara despre subiectul discutiei. Am observat ca toti se balbaiau foloseau exact aceleasi surse, ca totusi nu sunt prea multe – de fapt cam bate vantul daca nu socotim ca surse pe cele apocaliptice neo-protestante -, si nimeni nu zicea de fapt nimic efectiv. Toti se cam codeau sa se mai arunce in interpretari personale ca aveau in fata ochilor multe esecuri de acest gen din timpurile trecute. Si pesemne ca au zis ca decat sa se faca de moccacino cu ciocolata era pt ei mai bine sa taca sau sa repete aceleasi placi stricate in care vorbesc mult si prost ,dar nu transmit nimic altceva decat incompetenta intelectuala. Si asta in frunte cu toate reperele ,cum s-ar zice duhovnicesti, ale vremurilor noastre mai din urma. A mai incercat cate unul cate ceva (parca mai mult pe la greci) dar de obicei nu s-au aventurat in explicatii edificatoare prea mult sau daca au facut acest lucru au sfarsit in interpretari cu aroma de kakao adica eretice gen protestante si neo – . Eu personal le consider aiurari mistice sau basini duhovnicesti si pe ei banditi mistici – basinosi. In schimb mi-a placut din cele ce a zis prietenul zcalin de la parintele Mina . Mi s-a parut din cele ce am citit ca s-a apropiat cel mai mult de stilul meu de intelegere parintele Mina. A scris intr-un fel chiar aproape revolutionar si unde mai pui ca se pare ca nu a preluat nici macar o mica farama din teoria aia absolut retardata a chip-urilor 666. Mare chestie in zilele noastre pt cineva sa nu cada in capcana asta protestanta a chip-urilor si sa nu creada intr-o pecetluire fizica pa bulentin. Asta da nerv parinte Mina Dobzeu !!! Mi-a placut. Dar eu si pe la parinte am gasit unele chestii ajustabile un pic. Nu-i nimic asta nu-i fura parintelui nici un credit.

    Deci revenind , la Sf.Parinti am gasit ca unii considerau ca primele 6 peceti au fost pana la anul 70 cu ocazia pedepsirii evreilor de catre romani. Si parea destul de logic. Urmatoarele sunt cele 6 cupe ale maniei si tot atunci prin zona este si pecetea a 7 a cu linistea aceea.Intercalate intre cea de a 6 a si cea de a 7 a cupitza sunt cele 6 trmbitze. Iar ultima este cea de a 7 a trambitza. Cam asa din cele ce am citit eu si din cele ce le am inteles eu pana acum. Imi zic doar parerea ,vorba lui zcalin eu nu am autoritatea vreunui guru buru-buru !!! Eu am vrut sa inteleg pt mine insumi nu pt altii. Dar daca tot venii vorba… sa facem ex-change-uri culturale reciproce !!!

    Sa nu uit sa dau doua link-uri importante

    Deci revenind la cel de al 4 lea inger si cupitza aferenta lui care ne zice ca a turnat in soare si soarele i-a dogorit pe oameni cu arsitza mare/ cu foc.
    Mai tine-ti minte de intermezzo-ul

    – „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintele , ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea !“ –

    In care ziceam ca reprezinta intervalul de aproape 2000 de ani in care cei care au crezut in Hristos se chinuie sa faca fapte bune in credinta. Si astfel isi pastreaza haina sufletului nepatata ,albita de botez adica scapata de pecetluirea diavolului si astfel nu va fi gol la Judecata de apoi. Marii teologi nu au explicat-o desi ii bate in ochi si istoria si altele pe care ar fi trebuit sa le stie daca nu si-ar fi luat doctoratele prin diferite apusuri de la ortodoxie.
    Deci inainte de intermezzo 6 cupe ,dupa restul de una bucata cupitza de finish. Asta arata ca maxim cupa a sasea ar fi trebuit sa aiba loc pana in anul 70. Dupa aceea respectiva pauza dar cu trompetele de rigoare .

    Revenind ,iarasi, la cupa numero 4 care arata faza cu soarele multi chiar au crezut ca soarele va erupe ,noi ne vom topi la sfarsitul lumii ca untul la soare !!! si alte aberatii. Sf.Andrei al Cezareei in Talcuire la Apocalipsa aici nu a gresit dar nu a inteles atat de bine pt ca era si destul de anevoios pe vremea aceea ca sa vezi in viitor.Noi in schimb trebuie sa privim in trecut si sa interpretam prorociile ,dar se pare ca nici asa nu prea mai merge. A zis bine Sf.Briancianiniov ca daca vasele Sf.Duh au secat ,si inca de pe vremea lui ,chiar si din manastiri ,la civilii de mireni ce sa mai ceri ?
    Clar ca in zilele noastre mai mult ca oricand : Dumnezeu cu mila.

    Deci Sf.Andrei al Cezareei si nu cel Nebun pt Hristos a scris ca :„arşiţa ispitelor pentru ca oamenii prin răbdarea necazurilor să urască cauza lor care este păcatul” si intr-un fel s-ar putea adapta dar nu ar merge prea bine totusi. Acolo este vorba de pedepse , mai mult duhovnicesti dar impletite si cu cele fizice pt ca altfel omul nu intelege de buna voie.

    Sar peste primele 3 cupe si merg la a 4 a si zic ca dupa ce Hristos a fost rastignit de evreii care nu l-au acceptat cu tot cu invatatura Hristos-Dumnezeu ii pedepseste dupa 40 de ani de asteptare a pocaintei acestora. Iar la cupa a 4a ingerul acela cand toarna in soare si acesta mai apoi incepe sa-i arda pe oameni cu focul sau arata de fapt invatura lui Hristos , ca el este Soarele, care se raspandeste in toata lumea ,peste tot, in ciuda impotrivirii evreilor din toata puterea acestora. Iar focul invataturii lui Hristos ii ardea rau pe evreii care nu se pocaisera de uciderea lui Hristos si facea si ceea ce a zis Moise, adica ca vor fi maniati printr-un popor nestiutor de Dumnezeu. Si evreii fiind arsi de focul invataturii lui Hristos care se raspandise in toata lumea in doar 40 de ani nu incetau sa-l huleasca pe Hristos si puneau tot felul de piedici raspandirii credintei printre paganii care incepeau sa-si revina din paganismele dracilor si inchinarea la tot felul de idoli de orice materie.

    Iar din cauza ca se impotrivisera Cuvantului lui Dumnezeu, preferand dreptatea lor in locul dreptatii lui Dumnezeu, au devenit ei insisi aceea fiara adica imparatie impotrivitoare de Dumnezeu prin lupta lor contra lui Hristos. Ei de fapt sunt si primii antihristi ca de aceea zice Apostolul Ioan ca dintre noi au iesit dar nu erau de-ai nostrii. Iar imparatia lor ,a fiarei adica, pierzand lumina cunostintei si a invataturilor dumnezeesti evident ca s-a intunecat de atunci. Dar fiara nu avea de ramas prea multa vreme ,pt ca fiara era,apoi disparuse ca sa apara spre sfarsitul lumii asa cum zice ingerul la cap 17.

    Iar evreii impotrivindu-se credintei in Hristos au devenit si Eufrat (despre care am mai zis ca este tot o imparatie potrivnica lui Dumnezeu dar si instrument de inteleptire in masa pt poporul lui Dumnezeu – cf.Isaia ) dar acum nu era necesara prezenta lui asa ca repede a fost secat pt ca credinciosii erau la inceput si credinta de abia prindea aripi printre evrei ,la inceput ;si secand el a fost pregatita calea imparatilor de la Soare-Rasare sau rasarit de soare. In ambele cazuri Hristos este si Soare si Rasarit iar calea este tot Hristos si imparatii sunt crestinii ca ei sunt neamul uns ,binecuvantat ,care vor imparatii cu Hristos in Imparatia Cerului .Exact cum a zis Apostolul Petru :
    seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu.

    Cam atat,cred ca nu am uitat ceva…sau cine stie!!! Uite totusi ce zice Sf.Andrei la ingerul al patrulea:
    Cu simţitoare ardere de soare se vor arde atunci oamenii cînd Dumnezeul cel iubitor de oameni cu zăbale (Psalm 31, 9) şi cu frîu va strînge fălcile lor a celor ce nu se apropie de Dînsul ca să caute pocăinţa, măcar că aceia au căzut în adîncul răutăţilor, nu se vor duce la întoarcere ci spre hulă se vor duce şi mai mult prin răutatea cunoştinţei şi a voii lor.
    Prin „soare” se mai poate închipui curgerea zilei, prin care zice că se vor arde cei vrednici de bătăi, cu zăduful ispitelor, ca prin sosirea durerilor să urască păcatul cel născător. Dar aceştia fără de minte fiind, în loc de a-şi cunoaşte greşelile lor şi căderile în păcate îşi vor ascuţi limba împotriva lui Dumnezeu. Precum se pot vedea din cei din jurul nostru şi acum, care ne grăiesc rele şi mîniindu-se din pricina barbarilor învinuiesc bunătatea lui Dumnezeu, că atîtea necazuri i-au adus neamului nostru barbarii aceştia.
    – nu zice nici el rau dar nu specifica pe nimeni ci ia doar la modul general ceea ce pt acea vreme era destul de ok.

    Uite ce zice si Sf.Ambrozie tot la acolo :
    Al 4-lea înger îl arată pe Hristos, pe apostoli şi pe ceilalţi propovăduitori. Soarele este poporul evreu. Prin a 3-a parte din soare din lună şi din stele îi arată pe credincioşii care vor crede în Hristos dintre evrei. Că îngerul al 4-lea a vărsat cupa în soare, arată că Hristos şi apostolii sînt legaţi de necredincioşii Iudei şi daţi romanilor. Prin aceştia arată foamea şi sabia, prin care au fost pe-depsiţi toţi evreii. Romanilor li s-a dat de la Dumnezeu puterea să ucidă şi să ocupe ţara lor. Au hulit pe Hristos, căci dacă ei s-ar fi pocăit de nedreptăţile lor şi ar fi crezut pe Hristos, înseamnă că ar fi păzit poruncile.
    Acum incearca sa combini din cele doua pareri ca sa vezi daca am gresit eu prea mult sau doar pt elucidarea misterului cupitzei a 4 a !!!

  17. marin zice:

    @ Deci aceia au considerat ca Biserica lui Hristos s-a inecat ca tiganul la mal.Adica a ajuns aici in mileniul 2 si gata unii au zis repede ca ea a cazut.Deci il fac pe Hristos mincinos.
    Hristos a vorbit de Biserica in ansambul ei , nu de vreo biserica locala . Sunt multe Biserici locale care au cazut , cea din Africa , Roma , etc .

    Despre comuniune : BOSV a fost in comuniune cu Biserica Rusa din Diaspora , pana in momentul intrerii ei in comuniune cu patriarhia moscovita si caderea ei in ecumenism .

    Pt . Kalinix
    Cei din BOR se primesc prin mirungere , daca au botezul prin cele trei afundari canonice .
    Daca nu au afundarile canonice , sunt botezati . (canon 7 sinod 2 ecumenic)

    • Ana Elisabeta zice:

      „BOSV a fost in comuniune cu Biserica Rusa din Diaspora , pana in momentul intrerii ei in comuniune cu patriarhia moscovita ” – asta ştiam, dar rămâne pentru mine întrebarea (şi nu cred că o s-o lămurim acum pe internet) dacă ROCOR era în Biserică sau nu în acel moment. Dacă spunem că era, în ciuda faptului că nu era în comuniune decât cu alte comunităţi desprinse din Biserică (cu excepţia, până la un moment dat, a Bisericii Ortodoxe Sârbe), asta mie îmi cam miroase la fel ca teoria ecumenistă a ramurilor.

      • marin zice:

        E ciudat cum te intrebi daca ROCOR era in Biserica atunci si nu te intrebi daca e in Biserica acum cand a intrat pe deplin sub pulpana serghianistei ei ecumenistei patriarhii a moscovitilor .
        Cred ca iti inteleg logica : atunci era in comuniune cu Biserici care tineau calendarul patristic , da tu spui ca nu erau ortodoxe ca facusera chipurile schisma , deci era cumva in afara Bisericii , desi am impresia ca il aveti si voi in calendar pe Sfantul Ioan Maximovici si-l apreciati pe parintele Serafim Rose ( care intr-un numar al revistei Orthodox world de prin 82 publica un articol despre adevarata ortodoxie din Romania – mitropolia Slatioara) ;
        acum tre sa fie neaparat ROCOR in Biserica , chiar daca a intrat in serghianism si ecumenism , tocmai datorita faptului ca BOR are acum comuniune cu ROCOR .

  18. zcalin zice:

    lucrurile nu stau chiar asa … si de data asta te-am prins cu minciuna marin

    deci sa clarificam si afirmatia cum ca Parintele Serafim Rose ar fi crezut ca adevarata biserica, in Romania, este BOSV (Slatioara). In realitate, Cuviosul Serafim Rose nu a afirmat sau scris NICIODATA acest lucru. Singurul lucru care s-a intamplat a fost ca in revista sa, Orthodox Word, a fost publicat, cu circa o luna inainte de moartea parintelui, un material rezumativ semnat de un episcop stilist grec, Ciprian, care evident ca a prezentat partinitor situatia din Romania, din perspectiva schismaticilor si nu a unui observator obiectiv al fenomenului. Faptul ca materialul a ajuns in revista se datoreaza creditului pe care Cuviosul Serafim Rose l-a acordat traducatorului, un anume monah Ambrozie, si nu faptului ca ar fi cercetat atent (nici nu avea cum si cand) problema in sine. E cea mai murdara manipulare sa induci ideea ca insusi Cuv. Seraphim ar fi cunoscut si sustinut gruparea schismatica de la Slatioara, atata vreme cat nu exista niciun rand semnat de parintele Serafim pe acest subiect, iar perioada respectiva, marcata de blocada Lagarului comunist, nici nu facilita cunoasterea temeinica a unei situatii concrete. Faptul ca intr-o revista apar diverse materiale semnate de colaboratori nu inseamna ca directorii revistei sunt in cunostinta de cauza si aproba tot ce se scrie acolo, existand nenumarate exemple in care ulterior s-au facut dezmintiri si retractari, pentru ca cei care raspund de o anume revista au fost indusi in eroare. In acest caz, parintele Seraphim avea sa si treaca la Domnul in foarte scurta vreme dupa aparitia numarului.

    Ce a spus, in schimb, insusi Cuviosul Serafim Rose, inclusiv prin doua articole din acelasi numar al revistei, a fost prezentarea elogioasa a Marelui Marturisitor Parintele Gheorghe Calciu. Aceasta este marturia directa si personala pe care Cuviosul a dat-o despre Ortodoxia romana si este legata de marturisirea unui preot marturisitor al B.O.R. (si pr. Calciu n-a marturisit vreodata despre calendar). Apropo, foarte semnificativa este si optiunea Parintelui Gheorghe Calciu care, desi caterisit ne-canonic de Sinodul BOR, la prima imprejurare s-a impacat cu patriarhul Teoctist si a ramas fidel Bisericii pentru care a suferit prigoana. E iarasi un exemplu care-i scandalizeaza pe zelotisti.

    aici e si dovada acelui material, ca sa nu avem discutii ulterior

    deci nu Cuviosul Seraphim Rose a scris sau zis ca Slatioara e number one in ortodoxia mioritica.

    Sa vedem ce e si cu ROCOR-ul asta si de cand au fost cei de la Slatioara in comuniune cu ei:

    „este de mentionat si faptul ca mult-invocatul ROCOR, chiar de la intemeierea sa, a avut relatii apropiate cu Bisericile Ortodoxe oficiale care se aflau in comuniune cu BOR. Astfel, ROCOR a luat fiinta chiar pe teritoriul Serbiei, in 1922, cu binecuvantarea ierarhilor sarbi. Ulterior, ROCOR a avut relatii de con-celebrare cu Biserica Serbiei si cea a Ierusalimului, ultimele doua fiind in comuniune cu BOR. Abia mult dupa adormirea Sf. Ioan Maximivoci in 1964 (invocat iarasi in mod cu totul nelegitim de stilisti si simpatizantii lor), deci abia in 1994, ROCOR accepta comuniunea cu stilistii de la BOSV. Asadar, nu exista nici cea mai mica legatura canonica si duhovniceasca intre Sfantul Ioan Maximovici si stilisti. In orice caz, comuniunea cu BOSV nu dureaza prea mult, deoarece ROCOR-ul intra in dialog cu Patriarhia Moscovei si are loc (in 2006-2007) reintegrarea acesteia in cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.”…

    na …ca ma dor degetele de la tastat … asa ca mai bine cititi de la sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/04/14/ce-este-rocorul-dizident-al-lui-agafanghel-cine-sunt-catacombnicii-recomandati-de-danion-vasile/

    • doktoru zice:

      Salut zcalin. M-am uitat pe articolul ala al razboinicilor rapid si mi-a sarit in ochi cuvantul facțiuni schismatice aparute la celebra Rusie din exil.Cinci dintr-o singura bucata !!! Uite eu nu stiam cum sta treaba cu rusii dupa revolutia lor de la 1918 cum au cazut toti popii lor,unii impuscati ,altii colaborand cu sistemul comunist.Prietenul nostru comun ,marin ,a zis ca in Rusia ortodoxia este moarta sau aproape .Eu nu l-am contrazis dar ma gandeam ca daca marturisitorii murisera in frunte cu Patriarhul iar restul devenisera comunisti asta insemna oare ca toata ortodoxia de acolo se autodizolvase in eter asa brusc si dintr-o data? Bineinteles ca acum stiu ca credinta a mers mai departe prin credinciosi iar cei ce si-au facut bisericutza in exil erau de fapt foarte schismatici .Apoi citind ca au inceput sa se tot faramiteze in adevarata biserica din exil, in si mai adevarata sau cea mai adevarata decat toate am vazut ca sunt adevarate cele spuse de sfantul acela de unde dadusem eu acele trei citate mai lungi si in care ne explica cum ii tot faramiteaza dreaq pe schismatici in grupruri din ce in ce mai marunte si ”mai adevarate” unul decat altul ;acum sunt mai lamurit ca niciodata ,nu ca inainte nu eram absolut si foarte sigur , ca vechii stilisti- ”cei mai adevarati” -sunt si eretici si schismatici si absolut orice poate fi mai rau . Super clar. Merci de info zcalin….sa nu uiti ca mai sa ne zici unele chestii !!!
      PS- Chiar nu credeam ca stilistii astia atat de ” so true ” sunt atat de franjurizati intre ei in atatea grupuri si grupulete si nici unul e sanatos la cap ca sa vada realitatea !!!…ha,ha,ha…mai tae dreq din ele bre …..

      • Ana Elisabeta zice:

        :)) Păi eu la ei mă gândeam în primul rând când citeam ce scria Sf. Amfilofie cu grupările din ce în ce mai mici cu denumiri din ce în ce mai sonore. Probabil pentru că am citit şi eu articolul războinicilor, pe care într-o vreme îi frecventam sistematic. Acum mă cam feresc de ei şi mă mai duc pe site-ul lor doar dacă mă duce acolo vreun link.

        Zcalin, mulţumesc pentru reamintirea faptului că pr. Serafim Rose îl admira mult pe Părintele Gheorghe Calciu!! Iar asta demonstrează că într-adevăr nu avea o poziţie clar definită anti-BOR şi pro-Slătioara.

        În rest, mai am eu nişte nedumeriri în privinţa ROCOR-ului care nu se pot limpezi citind articole pe internet. Trebuie săpat mai serios. De exemplu, şi războinicii simplifică lucrurile (tipic pentru ei) şi nu menţionează că sf. Ioan Maximovici a hirotonit nişte episcopi stilişti prin America.

      • doktoru zice:

        Deci eu chiar nu am stiut ca astia sunt asa de sparti in zeci de bucatele din cauza ca chiar nu m-a interesat subiectul absolut deloc. Auzisem cate unele dar nu le bagam in seama zicand eh,alti sectanti ,ce doar nu sunt mii de secte in lume ! Dar mai de curand vorbindu-se prin zona m-am interesat si eu un pic despre cazul cu necazul si asa am aflat cate unele, cate altele si am inceput sa-mi formez parerea. Dar totusi credeam ca este vorba doar de un singur grupulet ratacit de capul lui de la adevar. Prietenul andrei a zis la un moment dat ca au si ei niste argumente bune si tot ii dadea cu canoane cu tot felul de sinoade si alte hotarari de pe ici-colo. Si balanta nu prea parea sa se incline favorabil catre nici o parte. Ambele parti veneau cu argumente destul de ok in functie de o imprejurare sau alta care le convenea mai mult. Dar inca scorul era destul de egal. Asta pana ne-a lamurit cu adevarat sfantul acela Amfilofie in care explica cum diavolul pe aceia pe care-i rupe din Biserica sub aparente motive ”binecuvantate” dupa aceea nu se lasa pana nu-i sparge in mii de bucati. Dovada sunt sectele din lume care se zice ca au sarit de 10/20.000 de bucati.
        Si in acest moment am tras apa. Ce sa mai vii cu tot felul de vorbe si canoane care mai de care, interpretate in fel si chip si cum iti convin,cand faptele vorbesc de la sine si ne arata tot adevarul despre aia (avand temelia pe nisip si diavolul dezbinandu-i ,evident ca acea bisericutza se duce dreaq…la propriu).
        Gata. Game over.
        Si am zis parerea mea cu evreii si catolicii si cu timpul de rupere foarte mic,dar nu domne ,cica nu e relevant. Ca au fost concursuri de imprejurari si alti factori externi extrem de defavorabili , ca vremea era schimbatoare si usor trucata, clima si ambientul inselator …si totul era pe un fond maro si kakadox de 2 lei.
        Uite-te la tine cum te scurgi ca nisipul din clepsidra in mii de particule ”din ce in ce mai adevarate” si tu-mi aberezi mie ca numai tu detii ”adevarul” cand ”biserica ta” din momentul ei de schisma primordiala nu a incetat sa se tot descompuna in altele din ce in ce mai microscopice……Na mai, ca eu am avut dreptate in absolut tot ce am zis si altii au zis tot timpul numai bașinoșenii parute duhovnicesti si intelepte dar in adevar ,fals si mincinoase dar si foarte viclene, na…
        Vorba lui nea Șoric : Case closed !!!

      • zcalin zice:

        Doktoru ce sa zic … astea-s asa de umplut, omorat timpul. Eu iti multumesc pentru cele zise de Sfantul Amfilohie. Sincer, nici acum nu imi vine sa cred cat de bine le-a zis, si asta in secolul IV, si cat de actuale sunt azi. Minunat este Dumnezeu intre sfintii Sai!

    • doktoru zice:

      Interesant ce zice un bandit mistic si la comentarii si asta in 2010 !!! :

      In primul rand va felicit pentru faptul ca nu ati abordat aceasta problema in saptamana patimilor,bine ar fi fost ca si celelalte bloguri sa va fi urmat exemplul.
      Sincer,nu sunt foarte surprins de alunecarea fratelui Danion in aceasta groapa ultra-zelotista. Acum un an in urma am participat la doua conferinte ale sale, vreau sa spun ca a folosit un limbaj foarte violent si venea cu niste cerinte de la crestini de o severitate ce n-am auzit nici la parintele Cleopa si nici la parintele Justin la un loc. Vorbea de mucenicie asa cum vorbesc eu despre pasca cu smantana. Pe mine m-a scos din sarite pur si simplu, pe altii chiar i-a bagat in deznadejde.
      Acum revenind la problema calendarului, nu imi dau seama ce e asa de greu de inteles. Schimabrea lui a fost o greseala,e adevarat,dar nu de dogma, care nu poate afecta existenta harului Duhului Sfant in biserica. Iar ascultarea fata de aceasta decizie a Sinodului mi se pare fireasca, tocmai pentru a se pastra UNITATEA intre crestini si in biserica, iar neascultarea fata de aceasta decizie mi se pare total nefireasca, pentru ca ea nu poate da nastere decat numai la dezbinari,schisme si ura intre crestini si pentru ce? pentru un simplu calendar? De aceea socotesc ca stilistii sunt niste razvratiti,dezbinatori si oameni total lipsiti de adevarata intelepciune….Dumnezeu sa ne fereasca de inselare si de reaua si demonica neascultare!
      ………………….
      Referitor la ce am scris mai sus despre stilisti ,mai am de facut o completare esentiala. Avand in vedere faptul ca acestia sunt cufundati in INSELARE si in APOSTAZIE,trebuie sa precizez ca la ei in “biserica” Harul Duhului Sfant pur si simplu NU EXISTA. Lucrurile sunt foarte,foarte clare si foarte, foarte grave pentru stilisti (incep sa vorbesc si eu ca dl. Bulion-cum i se spune mai nou – mie mi se pare si Danone cool !!!). Pacatul neascultarii este foarte grav, stim cu totii unde a dus neasculatarea lui Adam : la IZGONIREA lui din Rai, la pierderea Harului si la osanda. Exact aceasta vor pati stilistii daca nu se vor pocai pentru pacatul lor. Spre deosebire de catolici, nu ii acuz pe acestia de hula impotriva Duhului Sfant,dar ii acuz de neascultare pur diavoleasca si schismatica. Nu va trebuie facultati ca sa intelegeti aceasta, e pur si simplu logic !!!

      No comments….

    • marin zice:

      Zcalin , nu m-ai prins cu nici o minciuna .
      Aia de la ric au o interpretare cu totul eronata , conform interpretarii intelectualiste a ortodoxiei de la purtator .
      Dupa interpretarea lor , Parintele Serafim Rose ar fi fost vreun naiv sau vreun dezinteresat care habar n-avea ce se publica in ziarul lui . Cine stie ce functie de bagator de seama o fi avut p-acolo , o fi fost portar ?
      E pur si simplu patetica interpretarea lor. Da asa fac ei ; cand nu au argumente DENIGREAZA !
      Stiu si eu de simptatia vis-a-vis de Parintele Calciu , si pe de o parte o inteleg . el simpatiza cu parintele , deoarece acesta suferise prigoana pt. hristos , chiar daca din interiorul unui organism serghianist ,supus comunismului , BOR .
      Parintele Calciu a fost exceptia , nu regula adoptata de BOR .
      Apoi , parintele Serafim Rose a simpatizat si cu parintele Dimitrie Dudko , ala care incepuse sa critice la un moment dat patriarhia moscovita din interior .
      Pacat ca a retractat la tv declaratiile sale , probabil la presiunea kgb .
      Cat despre Sfantul Ioan Maximovici , asa cum a aratat si Ana , e cenzurat pe RIC , la fel si parintele Serafim Rose .
      Uite exemplul aici :
      http://web.archive.org/web/20090228174415/http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/26/calea-imparateasca-adevarata-ortodoxie-intr-un-veac-al-apostaziei-de-parintele-serafim-rose
      Au postat articolul , dupa care l-au sters repede . Dar adevarul nu se poate sterge sau confisca !
      http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/26/calea-imparateasca-adevarata-ortodoxie-intr-un-veac-al-apostaziei-de-parintele-serafim-rose
      Dupa care cei 2 care au postat articolul au fost inlaturati din randul lor , si au venit tocma la ortodocsii pe care voi ii numiti „stilisti” .
      Cam atata cu „razboinicii” impotriva cuvantului !
      Il cenzureaza pe parintele dupa cum vor ei , si asa procedeaza si cu comentatorii . In fine , asa vad ei adevarul .
      Uite aici cam ce credea parintele Serafim Rose , lucruri pe care „propaganda”le cenzureaza :
      Din nefericire, neintelegerile si dezbinarile interne au continuat sa slabeasca cauza vechilor calendaristi, precum si lipsa unui glas unic si unanim, care sa exprime sustinerea lor pentru Ortodoxia patristica. Totusi, pozitia lor fundamental ortodoxa nu poate fi negata, si nu pot fi intampinate decat cu bucurie asemenea prezentari glasuitoare ale ei, precum se pot vedea in articolul ce urmeaza.
      Nu numai Sfantul Ioan Maximovici a hirotonit episcopi pentru ortodocsii vechi calendaristi , ci si Leontie de Chile si altii .

      Apoi , aia de la RIC incearca ei cumva sa arata ca ROCOR din 94 pana-n 2006 , cat am fost noi in comuniune cu ei , nu a avut har . Ce sa-i faci , asa cred ei , ca fara a adopta vreo erezie , pleaca harul peste noapte din vreo Biserica , asta e interpretarea lor .
      Apropo , incearca sa gasesti vreo informatie pe RIC despre sfantul Mitropolit Filaret ; pentru ei nici nu a existat ; cel ce a condus sinodul ROCOR in anatemizarea ecumenismului , nu se bucura macar de vreun rand pe RIC .

      • Ana Elisabeta zice:

        Marin, în primul rând mulţumesc pentru link. Cred că n-o să te surprindă că am altă părere despre aceste lucruri, dar în tot cazul documentul este preţios.

        Pe războinici i-am apreciat mult timp pentru lucrurile bune pe care le-au postat, în ciuda faptului că dau periodic cu bâta-n baltă (ca să nu folosesc altă expresie din înţelepciunea populară), până când din ultima interacţiune cu ei, care spre deosebire de cele dinainte, a decurs „fără mănuşi”, mi-am dat seama că la ei nu sunt probleme de suprafaţă, ci de fond.

        Una din aceste probleme este, bineînţeles, „ajustarea” textelor sau, cum se mai cheamă ea în popor, cenzura. Exemplul de căpătâi este citarea selectivă a pr. Serafim Rose (numit „Cuviosul Serafim Rose” şi ridicat la rang de stâlp infailibil, dar numai atât este el citat). Ei fac mare caz (iarăşi, exemplul de căpătâi) de acel text în care SR este foarte aspru cu „ortodocşii hipercorecţi” şi „hipercriticişti”, care text se referă de fapt la cei care neagă existenţa Harului în aşa-numitele „Biserici oficiale” („mainstream Churches”). Acest text îl consideră că se poate referi la oricine demonstrează acrivie mai multă decât ei înşişi, fie că-l cheamă pr. Matei Vulcănescu, fie că o cheamă Ana Elisabeta, sau altfel.

        Dar nu despre asta am vrut să vorbesc acum, ci despre mentalitatea că minciuna prin omisiune şi prin distorsiune poate avea vreun amestec cu adevărul (şi cu minusculă, şi cu majusculă). Mi se pare o problemă.

        Şi de fapt pornisem cu ideea de a arăta de ce am aceste semne de întrebare cu privire la sfinţii ROCOR şi cu privire la însăşi ROCOR. Dacă n-ar fi fost această situaţie a comuniunii lor cu BOSârbă şi cu Ierusalimul (de prima ştiam, de a doua nu, şi mă întreb dacă această comuniune a existat pe toată perioada existenţei ROCOR), lucrurile ar fi fost limpezi. Dar aşa, observ că fenomenul admiraţiei pentru ROCOR şi pentru „Cuviosul” Serafim Rose duce la acceptarea necritică a opiniilor acestuia şi la părăsirea Bisericii.

        Mie mi se pare straniu fenomenul ROCOR şi mă întreb dacă are vreo paralelă legitimă în istoria Bisericii. Şi, în general, mă gândesc că e un lucru folositor studierea istoriei Bisericii şi a raportării corecte la erezii şi schisme. Concluziile ar fi oricum foarte utile pentru acum şi pentru viitor.

      • marin zice:

        Doamna Ana Elisabeta , asa cum spuneti , razboinicii au si texte bune . Din pacate unii cu mai putine cunostinte sau discernamant se pot sminti de alte texte ale lor , unde apar drept guru ai „ortodoxiei” .
        Cat despre parintele Serafim Rose , personal il apreciez mult , chiar daca el il pretuia pe parintele Calciu . Cartile lui sunt remarcabile .
        O informatie interesanta privind supercorectii , se gaseste in viata parintelui Serafim Rose , in care supercorectii refuza sa participe la slujire la inmormantarea Vladicai Averchie , stand demonstrativ cu mainile incrucisate pe piept in altar – atitudine total necrestineasca .
        Ce e interesant e ca in majoritate supercorectii astia sunt nativi americani ( din cate stiu eu , e posibil sa ma insel ).

      • zcalin zice:

        marine, marine …
        ce ma fac eu cu tine? Ai noroc ca imi esti simpatic.
        Nu interpretarea celor de la RIC am scos-o eu in evidenta, ci faptul ca nu Cuviosul Serafim Rose a scris acel articol. Deci e o mica mare diferenta. Iar partea cu parintele Gheorghe Calciu, intradevar am pus-o cu un scop. Dar vad ca n-ai sesizat. Acesta, desi a fost prigonit de sistemul politic, desi caterisit ne-canonic de Sinodul BOR si exilat aiurea a indurat in tacere, in suferinta, nestiut de nimeni in afara de Iisus Hristos-Dumnezeu. Nu si-a facut dreptate singur, n-a strigat ca e neindreptatit si nu a fugit la altii sau mai rau …nu si-a facut propria biserica … ci a ramas fidel Bisericii pentru care a suferit prigoana. A ramas in ascultare, urmand invatatura Sfintilor Parinti. Vrednic este!
        Iar cand s-a intors in tara, el a fost primul care si-a cerut iertare de la toti. Din nou, Vrednic este!
        Intelegi marin despre ce vorbesc? Care este fundamentul, temelia pe care sta biserica voastra, de la Slatioara? Neascultarea?

        In fine , imi pare rau ca vedem diferit lucrurile. Iti apreciez site-ul si ravna pe care o ai. Insa atentie si ravna in exces duce la impatimire … iar de aici la orbire.
        Doamne ajuta!

      • Ana Elisabeta zice:

        „razboinicii au si texte bune . Din pacate unii cu mai putine cunostinte sau discernamant se pot sminti de alte texte ale lor , unde apar drept guru ai „ortodoxiei” .” – aşa este, deşi cu siguranţă avem opinii diferite cu privire la aceste texte care produc sminteală.

        Şi eu îl apreciez pe pr. Serafim Rose, deşi cu prudenţă pentru că sunt şi nişte chestii nu tocmai în regulă (în legătură cu asta, am găsit cu totul întâmplător un articol care argumentează destul de interesant contra canonizării lui – omiţând, bineînţeles, aspectul cu faptul că nu a fost botezat ortodox: https://cjshayward.com/seraphim/ ) Şi pe pr. Gheorghe Calciu îl apreciez, ba chiar îl admir şi cred că e posibil să fie unul dintre sfinţii noştri mărturisitori. Ce m-a întristat la el a fost că l-a contrazis pe pr. Roman Braga în problema frecvenţei împărtăşaniei. (Bineînţeles, războinicii au publicat doar răspunsul pr. Calciu şi nu şi articolul pr. Roman la care acesta răspundea, un articol foarte bun, de altfel.)

        Ţinta articolului cu pricina al pr. Serafim erau membrii unei anumite mănăstiri:

        http://orthodoxwiki.org/Seraphim_%28Rose%29#Teachings
        http://orthodoxwiki.org/Holy_Transfiguration_Monastery_%28Brookline,_Massachusetts%29

        Apropo de ce spune articolul din Orthodox Wiki, şi mie mi se pare „Ortodoxia şi religia viitorului” cea mai importantă carte a lui. După aceea, „Sufletul după moarte”, pentru că vorbeşte nu numai despre învăţătura ortodoxă, ci comentează din punct de vedere ortodox şi alte „experienţe”, şi cea despre Creaţie. Acolo sunt nişte semne de întrebare în ce priveşte argumentele „creaţionismului ştiinţific” protestant, dar e foarte valoroasă sinteza din Sfinţii Părinţi care demonstrează că Ortodoxia este incompatibilă cu evoluţionismul.

        Nu ştiu dacă cei de la Holy Transfiguration erau convertiţi, sau dacă erau toţi convertiţi. Oricum, acel tip de zelotism nu este neapărat specific convertiţilor din America. Şi oricum, „poanta” este că poziţia pe care am înţeles eu că o avea pr. Serafim, şi anume că e ok să nu fii în comuniune cu „bisericile oficiale” care oricum sunt care mai de care serghianiste şi ecumeniste, şi totul e să nu negi că şi acolo ar putea fi Har, este o poziţie, un punct de vedere cu care „războinicii” nu ar putea fi de acord. E de-a dreptul halucinant…

  19. marin zice:

    Doktore , faramitarea nu e un reper concludent .
    Pe tema asta pot si eu sa va zic de schismele aparute vis-a-vis de BOR la foc automat :
    -oastea domnului
    -vladimiresti
    -maglavit
    -noul ierusalim
    si inca cate altele .
    De fapt , sunt surprins de punctul asta de vedere ; diavolul lupta Biserica si rupe din ea tot felul de scismatici si eretici .
    Ce, daca citind in epistole de cei care mancau cele jertfite idolilor si in apocalipsa de nicolaiti , spunem ca a cazut Biserica ? Nu , erezia a cazut din Biserica , Biserica a ramas . Si pe undeva e normal ca la sfarsitul vremurilor in asa apostazie sa fie incercari pe masura de mari .
    Da uite cate factiuni se separau si in trecut de Biserica , dar asta nu era criteriul apostaziei :
    savatieni , patrusprezeceni-quartodecimani,apolinaristi , montanisti-frigi,evnomieni , savelieni,navatieni , marcionisti,donatisti ,manihei,valentinieni,evtihieni, dioscoriţi, seviriani,pavlianisti,sacofori ,engratiti, apoctiti si cati cati altii au cazut ?
    E chiar ciudat sa admiti criteriu al apostaziei multimea ereziilor desprinse din Biserica …!

  20. marin zice:

    Secolul al șaisprezecelea a născut patru mari bestii: erezia lui Luter, erezia lui Calvin, erezia iezuiților, și erezia noului calendar. Ereziile lui Luter și Calvin au fost respinse de (cutare și cutare)… Cât despre erezia noului calendar, aceasta a fost condamnată de o hotărâre a marelui sinod ecumenic care s-a reunit la Constantinopol în 1593.
    Mărturisirea credinței ortodoxe, pag.4 – Dositei, patriarhul Ierusalimului
    Nu poti condamna o erezie decat daca aceasta combate o dogma . Pentru cine vrea sa vada , e limpede de calendarul bisericesc ca are elemente dogmatice . Pentru cine nu , e greu sa-l incadreze undeva ; nici traditia nu se poate schimba .

  21. doktoru zice:

    Mai ,daca nici explicatia sfantului nu ai inteles-o despre cum lucreaza diavolul cu cei care pica ei insisi din Biserica ,si nu diavolul ii rupe cu forta, nu stiu ce sa zic, poate tu le prinzi mai greu ,poate nu vrei sa te prinzi ,dar vezi sa nu fii deja in postura in care sa vrei sa te auto-convingi singur.
    Acum ce sa zic ,tu crezi ca intre parerea ta si cea a sfantului eu o sa inclin vreodata catre prima varianta ? Ar trebui sa-ti dai singur raspunsul la aceasta intrebare ,ca eu sigur merg pe cea de a doua varianta fara ezitari.
    Nu ai dat bine exemplul cu ruperile acelea din BOR, adica cu oastea aia a domnului,vladimiresti, maglaviti sau nu stiu ce ierusalim ,mai vechi ,mai nou pt ca vezi tu ,i-ai amintit pe cei cazuti dar ai uitat sa spui ca Biserica e tot acolo bine mersi, evident cu gramezile de bube aferente. Ce treaba are Biserica cu cei ce de buna voie si siliti de dreaq si-au facut mini-bisericutze? E business-ul lor… la propriu !!!
    Asta a zis si sfantul acela ca dreaq nu se multumeste doar cu separarea de Biserica ci ii agita mai departe pe acei cazuti sau apostaziati sau poate lepadati de Biserica. Tu nu te uiti niciodata in curtea voastra? Ca am inteles ca de cand cu problema asta cu calendarele cei plecati la vale se tot scindeaza , sufera de sindromul fisiunii atomice …se divizeaza in molecule si atoame din ce in ce mai mici dar cu viata din ce in ce mai scurta….eu nu cred ca e de bine. Dar asta nu trebuia sa o observ eu ci voi, aceia despre care vorbim ca sa treaca vremea,sau macar unii dintre voi ,daca nu chiar toti.
    De aceea ziceau unii ca dreaq e si un pic teolog, dar le cam incurca , si ii agita pe unii si pe altii cu canoane si tot felul de ordonante de urgenta si altele, doar ca sa nu le dea timp sa gandeasca si un pic ,stiu eu, cu inima ,cred. Poate asa s-ar solutiona mai usor unele chestii. Pe voi ,astia cu atatea canoane, va ucide toata ziua litera si Dumnezeu a zis doar sa ai mila si credinta iar pe restul sa i le lasi Lui, ma rog pe cele pe care poti.( Dar dreaq e si revolutionar tot timpul si parerea mea este ca aia cu idei si mai agitati de felul lor ,cei cu initiative, sunt un pic mai mult decat manipulati chiar de tatal lor!!! )
    Oricum mai incolo la comentariu ti-ai revenit in sensul ca ti-ai raspuns singur si ai zis ca erezia cade din Biserica singura sau cu un pic de ajutor. Ai vazut si tu ca de obicei cei desprinsi de capul si ideile lor din Biserica au fost tot felul de eretici si Biserica mergea mai departe chiar daca cu nr mai imputinat. Deci nu adevarul se desparte de Biserica ci minciuna si razvratirea.
    Deci da, faramitarea aia de dupa ruperea de Biserica este semnul cel mai clar ca respectivii sunt demult in mana lui dreaq ,iar ala ii manipuleaza cum vrea muschiul lui si cand si in ce fel si unde si etc !!!…e si asta o chestie sa te prinzi de unele manevre murdare si intunecoase ale dreaq-ului.
    Si am observat tot la RIC aia ,la un articol in aceleasi ton si cu aceeasi tema ,o parere a parintelui Paisie care vad ca rezoneaza cu a mea si tare mie frica ca parintele sa nu fi dat cu copy si paste de la mine …. zau ,tare mie frica !!!

    ” – Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ”nu intru cunostinta”. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant ”.

    Deci parintele Paisie mi-a copypasteurizat concluzia mea , chiar daca in avans cu vreo 20 de ani !!!

    PS – Daca are cineva impresia ca eu vreau sa-i rup pe aia de la stilisti si sa-i aduc in BOR sau in alta parte se inseala profund. Pe mine ma doare fix in cot de stilisti si de problemele lor. A fost doar un subiect temporar mai mult pt mine ca sa ma lamuresc eu pe mine insumi si atat. Ca sa zic asa, a fost o curiozitate de moment, dar a trecut. M-am lamurit. Acum stiu.Pe mine nu ma intereseaza opiniile stilistilor vis-a-vis de nimic. Nu impart nimic cu ei si ei nu-mi achita nici o factura , asa ca ma repet: ma doare-n cot ….am vrut sa zic ca mi se rupe ,dar m-am razgandit !!!

    PPS – Mai citind pe ici-colo pe la unele comentarii ce sa vad ,pam-pam ce-a adus pissy ?!!! … unii dintre vechi , nu dau vina pa toti !!! zic ca nea Serafim al Piureului nu are bre nici d-ala ca harul si unde pui mata ca nici macar una bucata succesiune apostolica….haide , bre ma lasi ?!!!…a plecat nea Glicerie cu tot harul ?!!!

    PPPS – Am inteles eu bine ca si grecisorii aia celebrii de la Montesfigmenu- puii mei cum le zice, dar ii stiti, aia celebrii cu lozinca aia destul de raspandita in zilele noastre: Ortodoxie sau moarte !!! -si aia bre sunt stilisti de-astia rai ? ….s-a dus dreaq si lozinca aia ,usor comunista totusi,… mai dar imi placea….fk , o sa trec la Doar Ortodoxia mai pe romaneste !!!

    PPPPPPPPS !!!- Si totusi de ce mie mi se pare ecumenismul o erezie atat de copilaroasa?!!!… oare numai mie?…doar eu am sentimentul asta?!!!….aoleo,era sa uit,azi m-am chip-ulizat si eu prima oara !!! Mi-am luat passpart-uul la plimbare….si ma uitam la micutzul simbol al chip-uletzului desenat acolo pe un colt da pagina si ma gandeam ca mare lucru tre sa fie si groaznic rau de a ingrozit atata lume…si chip-chip-uletzul ala e atat da miiiiiik ,ca abia de il vezi . Sper sa nu mi se indoaie si mie vreodata linguritza , da de la mijlok !!! …am incercat sa vaz daca mai pot sa ma concentrez si bre, mergea inca….am mai zis si cateva de Cuvine-se cu adevarat , si vazui ca mergeau si astea !!!…. oare de ce s-o șpăriat atat amar dă lume de un lucru atat ăe mik, bre ?!!!

    • kalinikos zice:

      @doktoru a plecat nea Glicerie cu tot harul
      n-a fost Glicherie, bre. A fost Galaction, care a fost hirotonit in BOR, dupa care, la 30 de ani dupa schisma, brusc, subit si dintr-o data si-a dat el seama ca BOR-ul e eretica (asta la vreo cativa ani buni dupa ce a fost duhovnicul casei regale). Probabil ca el o fi luat tot harul cu el prin declaratia aia la notar… Trist…
      Dar cea mai mare problema a BOSV-ului este cea a continuitatii. BOSV spune ca harul s-a pierdut din BOR o data cu schimbarea calendarului. Dar Galaction a fost hirotonit IN BOR, la 20 de ani dupa asta si nu a fost re-hirotonit in BOSV. Deci daca nu mai era har in BOR de unde a avut el harul arhieriei? Tot asa de bine putea fi hirotonit la papistasi sau luterani, sau de ce nu, de moasa din spital: efectul ar fi fost acelasi…

      • marin zice:

        Tu nu stii ce spune BOSV de fapt . BOSV spune ca harul s-a pierdut TREPTAT in BOR . Daca citesti pe siteul Mitropoliei Slatioara , e acolo un articol care admite ca si acum e posbibil sa mai fie har in BOR , insa numai local si numai prin marea iconomie a lui Hristos , pentru cate vreun credincios neinformat si curat la inima .
        De altfel , despre pierderea treptata a harului , vorbeste si Apocalipsa , prin timpul de pocainta dat Izabelei .
        IPS Galaction Cordun , a fost primit de BOSV prin marturisire de credinta ; astfel s-a intors la ortodoxie .
        Declaratia aia la notar nu e actul de primire in BOSV , ci o incercare de formalizare in vederea dobandirii calitatii de persoana juridica , necesara in probleme administrative .
        Trist … ca se interpreteaza altfel din necunoastere sau alte motive .

      • kalinikos zice:

        @Marin – Treptat dupa cat timp? 5, 10, 15 ani? 20, 100, 500? Cum se impaca eccleziologia pe care o arati aici cu invatatura de credinta? (practic tu spui ca exista har si inafara a ceea ce marturisesti tu ca fiind ‘una soborniceasca si apostoleasca biserica’, adica si ‘ereticii’ se mantuie) Pai daca inca mai este har in BOR, de ce sa nu fie si la papistasi? sau la luterani? Chiar si local.
        Lipsa de logica, prietene…
        Si aici inchei, fiindca discutia asta chiar nu-si mai are rostul. Dumnezeu sa te miluiasca, si pe mine sa ma ierte.

      • Ana Elisabeta zice:

        „BOSV spune ca harul s-a pierdut TREPTAT in BOR . Daca citesti pe siteul Mitropoliei Slatioara , e acolo un articol care admite ca si acum e posbibil sa mai fie har in BOR , insa numai local si numai prin marea iconomie a lui Hristos , pentru cate vreun credincios neinformat si curat la inima .”

        Asta nu e posibil, din punct de vedere ortodox. Ori BOR este în Biserică şi are har, ori nu este şi nu are har, nu există cale de mijloc şi nici o loterie în acest sens, adică să fie har doar pe ici – pe colo. Altceva este dacă acest har primit prin Sfintele Taine devine lucrător în unii sau alţii dintre credincioşi, dar de primit îl primesc cu toţii.

        Deci dacă autorul consideră BOR schismatică şi în afara Bisericii, dar totuşi consideră că „prin marea iconomie a lui Dumnezeu” există har (presupun că discutăm de harul Sfintelor Taine) are o concepţie non-ortodoxă în ce priveşte lucrarea harului în afara Bisericii. Ce mai urmează, să spună că prin iconomie şi în eretici lucrează harul, dacă sunt „neinformaţi şi curaţi la inimă”? (Nu mă refer la acea lucrare a harului care îi cheamă la Hristos în Biserică, ci la binecunoscuta idee că pot apărea sfinţi în afara Bisericii.)

        Aşa este, marea iconomie a lui Dumnezeu lucrează în BOR, şi anume oricând un cleric slujeşte. Asta nu înseamnă că totul e roz şi business as usual. Avem datoria să-i mustrăm pe cei care asumă şi propovăduiesc puncte de vedere eretice, să ne delimităm de ei prin mărturisire.

      • doktoru zice:

        Pai banuiesc ca sunt incurcati in propriile ite. Le-au ametit si acum nu mai stiu cum sa o scoata de-un capat si le rasucesc si ei in speranta ca poate-poate ,pana la urma se auto-conving si ei …de lipsa de logica prezenta in respectiva adunare …hi,hi ciudat ca nu l-ai elucidat pe antihrist dar ai dezavuat secretul Isabellei !!! …deci Isabella cine este pana la urma in viziunea stilista? BOR care trebuie sa se pocaiasca ca sa reprimeasca harul inapoi? Si de la cine ? Nu cumva de la vechii pastratori ai harului?!!! Ciudat, fiecare aripa/falanga de-asta rupta din Biserica desi are in spate doar cativa zeci de ani se crede toate Biserica lui Hristos cea mai adevarata !!! Unde ati fost bre in ultimele 2 milenii ??? Apareti brusc din neant si erezie si faceti o prima dar si ultima arogantza si apoi va arogati atribute nemeritate ,nesustinute nici macar de timp ….ffffffffff trist ………ar fi daca nu ar fi super-fun !!!

    • doktoru zice:

      Da, chiar ca plini de bube stilistii astia… se incurca in propria lor logica, dar asa e dreaq , nu le nimereste ,da tot timpul pe langa, se incurca in amanunte etc !!!
      Deci a fost si un nea Galaction in afara de Glicerie?…credeam ca Glicerie e tatal lor si nr.one….hi, hi deci harul la ei se transmite prin declaratii notariale… fun!!!

  22. marin zice:

    @ Mai ,daca nici explicatia sfantului nu ai inteles-o despre cum lucreaza diavolul cu cei care pica ei insisi din Biserica ,si nu diavolul ii rupe cu forta, nu stiu ce sa zic, poate tu le prinzi mai greu ,poate nu vrei sa te prinzi ,dar vezi sa nu fii deja in postura in care sa vrei sa te auto-convingi singur.
    Mai , tu zici bine ce zici , numai ca incurci taberele .

  23. marin zice:

    @ Nu interpretarea celor de la RIC am scos-o eu in evidenta, ci faptul ca nu Cuviosul Serafim Rose a scris acel articol. Deci e o mica mare diferenta. Iar partea cu parintele Gheorghe Calciu, intradevar am pus-o cu un scop. Dar vad ca n-ai sesizat.
    Caline , nu-s de ce da am impresia ca vrei „sa ma faci din vorbe” .
    Pai daca nu asta ai vrut sa scoti in evidenta , de ce ai bolduit partea aceea de text ?
    Eu am impresia ca ai vrut sa le scoti pe ambele in evidenta . Si sa stii ca partea cu parintele Calciu chiar am sesizat-o da nu am comentat la unison ca nu-s de acord .
    @ Iar cand s-a intors in tara, el a fost primul care si-a cerut iertare de la toti. Din nou, Vrednic este!
    Cu asta nu sunt de acord , personal as incadra asemenea atitudine la falsa smerenie .
    Cum adica , imi cer iertare ca m-ati prigonit pe nedrept , fara a fi vinovat ???
    Exemplul pe care l-ai adus in prim plan , al parintelui Calciu , nu face altceva decat sa arate servilismul complet al sinodului BOR fata de comunisti ; asta e esenta serghianismului .
    Au ascultat mai mult de comunisti decat de Dumnezeu ; in loc de a asculta porunca Domnului de a invata si a boteza neamurile , ei erau o simpla unealta politica in mainile comunistilor , al carui scop era dobandirea prestigiului extern .
    Cu ce cinste a fost primit de exemplu imparatul eretic al Etiopiei (monofizit) de patriarhie , pe vremea lu odiosu …
    Ca tot ziceai tu undeva ce faceam noi atunci pai sa stii ca la manastirea Slatioara era un cuib de „fanatici” asa cum reiese din arhiva securitatii , care ii primeau pe „chiaburi” si „dusmani ai regimului ” , si care se opuneau comunismului .
    Sunt multe de spus ; cand veneau securistii se tragea clopotul in dunga si veneau satenii si aparau manastirea ; faceau lant uman in jurul ei .
    Printre altele atitudinea ostila a crestinilor a facut ca in Slatioara sa nu se treaca la colectivizare .
    Cine e interesat , poate citi mai multe despre atitudinea anticomunista aici :
    https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2015/04/09/despre-relatiile-dintre-bosv-si-regimul-comunist/

    • zcalin zice:

      cred ca ori is prea obosit, ori prea prost ca sa inteleg logica ta. Am impresia ca ducem un dialog al surzilor.

      marine, marine … bre … ce- mi-ai facut? Iar ai scos o broasca pe gura vorbind urat de Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Probabil l-ai intristat si pe cuviosul Seraphim Rose, pe care zici ca il apreciezi atata. Eu ti-am mai zis tie ca voi nu mai aveti dreptul sa vorbiti de dogme, canoane, Sfinti Parinti deoarece fiind schismatici si eretici v-ati lepadat de ele. Nu pentru voi sunt acestea. Eu in locul tau as cerceta mai atent ce inseamna sa fii in comuniune si cam de cand e aceasta comuniune si cine o tine. Cum zicea doktoru din Sfantul Amfilohie episcopul Iconiei, voi sunteti cei faramitati. Culegeti ce semanati.

      uite, fiindca iti place (sau te dai)… ortodoxul traditional (am dat copy-paste de pe site-ul tau), de altfel e multa „smerenie” in acest nume, iti dau un citat:
      „Cel smerit nu se tulbura când e nedreptatit si nu se îngrijeste sa-i convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.
      te las pe tine sa-i descoperi semnificatia…

      Ca vorbesti intruna de comunism. Frate … BOSV din 1948-1989 in care Romanie cumpara si vindea, „sa mananca si gura lui ceva”?

      „Astfel, in timp ce BOR suferea aplicarea unui regim dur, prin care practic i se desfiintau manastirile, Galaction facea declaratii publice, formale. In timp ce Securitatea controla totul, BOSV stabilea legaturi externe, cu tari din lagarul capitalist. Nu este exclus ca stilismul sa fi fost tolerat de regimul comunist, in anii ’50, din motive geopolitice si interne: organizatia schismatica putea fi folosita ca o parghie de presiune suplimentara asupra BOR”. Uite aici un link de la prietenii tai RIC: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/04/06/danion-vasile-stilisti-slatioara/

      PS. Vad ca o cunosti pe tanti Izabela. De fapt de ce ma mir?
      PS2 … dupa cum spune si kalinikos: aici inchei, (la mine e a doua oara … dar de data asta promit) fiindca discutia asta chiar nu-si mai are rostul. Dumnezeu sa te miluiasca, si pe mine sa ma ierte.

    • doktoru zice:

      Am gasit tot la ric o scrisoare a unui popa din Rusia care zice bine despre problema :
      (…) Văd că procesul “zelotist” are loc nu numai în România, dar peste tot în lumea ortodoxă. Aici în Rusia, în Grecia, în America, etc…sunt grupuri mici de oameni care îşi creează propriile lor „biserici adevărate”, dar în acelaşi timp urându-se între ei şi considerându-i pe ceilalţi ca fiind eretici.

      Cunosc câteva “biserici” schismatice care au un singur scop in viaţă: să distrugă imaginea Bisericii Oficiale, să vorbească şi să vădească păcatele episcopilor, etc. Hristos ne învaţă să fim ca El şi să ne luptăm cu diavolul şi cu păcatele proprii. Dar uitându-ne la aceşti “zeloţi”, se poate vedea cu uşurinţă că, în loc să se lupte cu propriile patimi / păcate, ei au alt inamic (de exemplu Biserica Oficială) şi se luptă cu el, pierzându-şi treptat tot duhul creştin. Este exact ceea ce diavolul vrea de la ei!

      De fapt, noul calendar este creaţie a Papei de la Roma, este ca un fel de “crimă canonică”. Unii dintre ierarhii noştri fac, de asemenea, păcate mari. Dar Biserica nu s-a sprijinit niciodată pe puterea unor oameni, ea se bazează numai pe puterea lui Dumnezeu. Iar o schismă este o crimă mai mare decât toate acestea la un loc.

      De aceea noi, aici in Rusia, suntem în comuniune liturgică cu ţările care ţin noul calendar, din iconomie. De asemenea în Sfântul Munte Atos, majoritatea părinţilor de acolo ţin vechiul calendar, dar sunt in comuniune cu grecii care ţin noul calendar, deşi şi acolo sunt mănăstiri zelotiste, dar foarte puţine. Si, surpriză: ei cred că toţi zeloţii noştri sunt eretici…

      Deci văd limpede că este o lucrare aşa de diabolică – să iei un lucru bun (stilul vechi) şi să îl transformi într-o unealtă pentru crima cea mai oribilă. Am de asemenea informaţii că în spatele acestor acţiuni stau serviciile secrete şi masoneria. Deci unii oameni (…) servesc scopului lor ca nişte marionete, ajutându-i să lupte împotriva Bisericii lui Hristos, iar acest lucru este cu adevărat îngrozitor. Cu cât işi vor da seama mai devreme de acest lucru, cu atât mai bine.

      Iar unul din aceste instrumente este si Danone, evident.
      Colaboratorul lui Danion, scriitorul stilist Vladimir Moss, membru al factiunii schismatice ROCA, este de aceeasi părere. În acelaşi timp, nu ştiu cât de multă încredere putem avea în afirmaţiile lui Vladimir Moss, ştiind că acesta are o poziţie contrară Patriarhiei Moscovei, dar şi împotriva Patriarhiei de Constantinopol provenită tocmai din apartenența sa la gruparea schismatică cu pricina….Asta în timp ce oameni ca Vladimir Moss opereaza doar cu zvonuri vechi şi “legende”, printre care se strecoară tone de “gunoi” apocrif. – se pare-se ca tartorul acestora este acest individ care se semneaza Vladimir Moss……Şi cu siguranţă, oameni ca Moss nu pot fi în mijlocul acestor informaţii. Îndrăznesc să spun că noi, în Optina, suntem. Cred cu multă tărie că toată această mişcare este declanşată de către „forţele ascunse anti-crestine”, care sunt avide de a submina Biserica, iar oameni ca Danion, fără să vrea, le servesc drept marionete. Aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, duşmanul nu vine întotdeauna din stânga, dar şi din dreapta”.
      Acum poţi vedea că, cel mai probabil, acele poveşti ale lui Vladimir Moss au fost împrumutate de la cineva din anturajul apropiat al părintelui Serghie. Dar aşa le plăcea lor să creadă, l-au numit pe stareţul Nectarie liderul lor, dar adevărul este că stareţul (Nectarie) însuşi întotdeauna a evitat să tragă concluzii directe şi finale în chestiuni atât de complexe. Cu siguranţă că lui nu i-a plăcut ceea ce a făcut Mitropolitul Serghie, dar i-a primit ATÂT pe cei din grupul Serghie, CÂT ŞI pe fraţii din Optina. El i-a rugat pe fii săi duhovniceşti să se roage pentru autorităţi, chiar şi pentru prigonitori. Ca să îţi dau un exemplu, el spunea că vechii evrei se rugau pentru Nabucodonosor, regele Babilonului, atunci când aceştia erau în robie, iar regele era evident un păgân şi un distrugător al Israelului. – aici se vede ca cei isteti duhovniceste s-au prins ca trebuie sa se informeze din VT pt intelegerea unor lucruri mai actuale cu care cateodata se confrunta si nu au explicatii directe nicaieri….
      bravo lor .

      Se pare ca au observat si altii aceasta chestiune :
      “… Considerăm că această atitudine de falsă râvnă pentru Ortodoxie este cauzată de „mentalitatea stilistă” care a existat de la început pe lângă Biserică.
      „Neîndoielnic, au existat în fiecare perioadă din istoria Bisericii grupări rigoriste care au rupt comuniunea cu alte Biserici pentru chestiuni secundare. Dar, aşa cum arăta istoricul Socrate, asemenea oameni sunt obişnuiţi să se divizeze tot timpul între ei şi să creeze fără încetare noi biserici, dovedind astfel că la ei spiritul partizan depăşeşte iubirea pentru unitatea Bisericii”.- dar cred ca nu au prins ideea de baza, adica dreaq ii tot rupe in bucatzele mici neincetat odata ce ei insisis s-au rup de adevarata Biserica

      Despre aceştia ne avertiza şi Sfântul Apostol Iuda: „Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, oameni sufleteşti, care nu au Duhul” (v. 19)
      Să vedem acum ce spune Pidalionul, carte de căpătâi a Ortodoxiei, despre lupta de a păstra cât de mult posibil unitatea Bisericii. În comentariul la canonul 31 Apostolic se spune:

      „Zice însă Dumnezeiescul Hrisostom (Omilia 11 către Efeseni), că a zis un om Sfânt, că nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii. Şi a dezbina cineva Biserica este un rău la fel de cumplit ca a cădea în erezie. Scrie însuşi Dionisie al Alexandriei mărturisitorul, în epistola către Navat Episcopul, că se cuvine a pătimi cineva orice rău ar fi numai sa nu dezbine Biserica; şi că este mai slăvită mucenicie, ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce ar răbda-o pentru a nu sluji idolilor. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, mărturiseşte pentru folosul sufletului său, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul şi unirea a toată Biserica“. – adica stilistii ,exact ca evreii, vor sa-si impuna cu orice pret adevarul lor,chiar si in defavoarea unitatii Bisericii.

      Cand am zis ca au calcat chestia aia cu iubirea de frati, nea marin m-a si apostrofat( bine ca nu am fost in apropiere!!!) ca nu ii lasi pe frati sa stea in erezie prea mult…le rupi picioarele ca sa se invete minte : Adevarata iubire de frati e sa le spui adevarul , nu sa-i incurajezi in erezia lor ramanand mult timp in comuniune cu ei . Prin asta nu faci decat sa le intaresti erezia .

      Dar uite ca am mai gasit un plagiator, ce-i drept mai vechi, de al meu !!!…Sf.Nectarie de Eghina – e drept ca sfantul vorbeste de episcop si marin evident nu intra sub incidenta acestei pilde :
      Toţi sfinţii care l-au avut pe Hristos în inima lor plângeau pentru eretici. Duhul iubirii pentru eretici l-a predat sfântul părinte elevilor săi de la Rizarios, la orele de teologie pastorală, voind a-i elibera din mreaja intoleranţei ce chinuie sufletele necurate în numele, zice-se, al Ortodoxiei .
      «Episcopul este dator a rămâne veşnic în principiile morale ale Sfintei Evanghelii şi a nu ieşi niciodată din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credinţă, lasă liberă şi neatinsă iubirea, căci dogma nu se războieşte cu dragostea. Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă toate le suferă şi toate le rabdă. Iubirea creştină este neschimbată, pentru aceea că nici credinţa şchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credinţa sa chiar şi o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor. Niciodată nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar şi pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubeşte pe eretici şi nu lucrează şi pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă şi este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este şi adevăr, şi lumină, iar râvna cea mincinoasă şi slava plină de rătăcire sunt vădite şi alungate de lumină şi de iubire. Chestiunile legate de credinţă nu trebuie să micşoreze iubirea. Invăţătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru acelaşi izvor nu curg şi dulcele, şi amarul. Invăţătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putinţă să nu iubească, fiind cu desăvârşire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneşte ura».[…] «Cel ce are râvnă, dar fără cunoştinţă, rătăceşte în gândurile şi lucrările sale; închipuindu-şi că lucrează pentru slava lui Dumnezeu, calcă legea iubirii pentru aproapele. Fierbând în zelul său, faptuieşte cele potrivnice poruncilor legii şi voii dumnezeieşti. Făptuieşte răul ca să se întâmple ceea ce crede el a fi binele. Râvna lui e ca focul ce distruge şi nimiceşte. Prăpădul merge înaintea lui, iar pustiirea îi vine pe urmă. Se roaga la Dumnezeu să arunce foc din cer, ca să-i înghită pe toţi cei ce nu-i împărtăşesc principiile şi convingerile. Cel ce are râvnă, dar fără cunoştinţă, îi urăşte pe toti cei ce au altă religie sau altă credinţă, nutrind faţă de ei pizmă şi mânie nestinsă. Se împotriveşte pătimaş la duhul adevărat al legii dumnezeieşti, stăruie fara judecată să-şi apere propriile-i păreri şi credinţe, se lasă purtat de zelul orbesc de a birui în toate, de ambiţie, de dorinţa de a învinge cu orice preţ, de vrajbă si de plăcerea de a aduce pretutindeni şi oricând tulburare. In sfârşit, este un om aducător de pieire»“.
      – personal sunt totusi fan al Sf.Nicolae si al metodei de avertizare a acestuia !!!

      La fel, bătrânii sfetnici ai lui Solomon, cunoscând că asprimea nu foloseşte spre îndreptarea oamenilor, l-au sfătuit pe regele Roboam astfel: „Daca tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia şi-i vei sluji, dacă le vei face gustul lor şi le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi robi în toate zilele” (III Regi,12, 7). – alta parere buna luata din VT.

      Despre legătura de nedespărţit ce există între dreapta credinţă şi viaţa duhovnicească vorbeşte şi Părintele Sofronie, atrăgându-ne atenţia că orice mică schimbare în dreapta credinţă duce la rătăciri în viaţa duhovnicească:
      „Cel ce rătaceste în dogmatică neapărat va rătăci şi în viaţa lăuntrică, morală. De aceea, de neocolit ne este a primi punctul de vedere că Adevărata Biserică va fi adevărată si în una şi în cealaltă, şi că greşind în una, numaidecât va greşi şi în cealaltă”. – ca sa se vada de ce gresesc stilistii si de ce staruie in greseala !!!

  24. marin zice:

    @ Nu ai dat bine exemplul cu ruperile acelea din BOR, adica cu oastea aia a domnului,vladimiresti, maglaviti sau nu stiu ce ierusalim ,mai vechi ,mai nou pt ca vezi tu ,i-ai amintit pe cei cazuti dar ai uitat sa spui ca Biserica e tot acolo bine mersi, evident cu gramezile de bube aferente. Ce treaba are Biserica cu cei ce de buna voie si siliti de dreaq si-au facut mini-bisericutze? E business-ul lor… la propriu !!!
    Asa , si Biserica Ortodoxa ( pastratoare a calendarului bisericesc) ce treaba are cu cei care s-au separat din ea ? Adica la voi n-ar fi o problema daca unii se separa , da la noi e semn ca n-avem har ???
    Asa si tu ai uitat sa vezi ca Biserica e tot acolo bine merci chiar daca unii dintr-o intelegere proasta s-au separat din ea .

  25. marin zice:

    @ Pe voi ,astia cu atatea canoane, va ucide toata ziua litera si Dumnezeu a zis doar sa ai mila si credinta iar pe restul sa i le lasi Lui, ma rog pe cele pe care poti.
    Doktore , CUM POTI SPUNE ASA CEVA DE CANOANE ?
    Ce s-ar mai bucura dracul daca am lasa canoanele deoparte … Si nu inteleg cum poti separa credinta de canoane , aceste fiind insuflate de Sfantul Duh ? Ca vorba lui Andrei , Sfintii Parinti nu s-au adunat in sinoade sa-si bea cafeaua !
    Uite cateva opinii ale sfantului Ioan Iacob Hozevitul :
    Lumea creştină de azi care nu prea tine seama de canoanele Pedalionului a trebuit să recunoască prin lege că scriitorul Pedalionului este Sfânt.
    Patriarhia Ecumenică din Tarigrad care a defăimat odinioară Sfintele Canoane din Pedalion, astăzi prin acte oficiale hotărăşte că: cel care a alcătuit Pedalionul – prin hotărâre sinodală – este trecut în rândul Sfintilor!
    Iată un semn de încurajare pentru bietii creştini râvnitori, carii pătimesc pentru apărarea Sfintelor Canoane şi cari sunt luati în batjocură de lumea modernă când pomenesc de Pedalion!
    Recunoaşterea canonică a Sfântului Nicodim Aghioritul este un semn că darul Prea Sfântului Duh nu s-a depărtat din sânul Bisericii noastre deşi oamenii de azi au stricat multe rândueli bisericeşti şi râvnesc mai mult la moda din Apus.
    Dar va veni şi ziua (şi cred că nu-i departe) când Păstorii cei fermecati de moda nouă se vor trezi şi vor cunoaşte că nu este potrivit să defaime Pedalionul, odată ce singuri au hotărât în sobor şi au declarat la toată lumea că Monahul Nicodim, care a scris Pedalionul este Sfânt!
    Trebuie să înteleagă odată Proestoşii că dacă Nicodim este Sfânt, atunci şi canoanele adunate de el în Pedalion trebuiesc cinstite! Căci dacă Pedalionul nu se ia în seamă, atunci cum putem zice că cinstim pe scriitorul Pedalionului.
    Şi dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim şi nici pe Sfinti Părinti din vechime. Iar hotărârea pe care au făcut-o pentru canonizarea (adică recunoaşterea) Cuvioasului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinti, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl tin sub picioare!
    …………………………………………………………………………………………………………………………………….
    Iar câtiva din Slujitorii Sfântului Altar din ziua deazi, defaimă aceste Sfinte canoane, numindu-le
    „Barieri ruginite”. Canoane insuflate de Duhul Sfânt prin Sfintii Apostoli şi prin Sf. Părinti ai
    celor şapte Sfinte Soboare Ecumenice. Zic că Canoanele de multă vechime pe care o au, au
    ruginit.
    Nu zic că ei de multă grăsime, şi nefrică de Dumnezeu li s-a întunecat mintea şi au năpârlit,
    căzându-le şi părul, şi barba şi mustata, făcându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului şi
    al Sfintilor şi cum e chipul lor ( cam asta ar trebui sa fi opinia despre popii tunsi razi si frezati )? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcă în picioare.
    Dar predică sus şi tare că sunt „Ortodocşi”.

  26. @marin

    Parintele Gheorghe Calciu a patimit destul de mult, este un mare marturisitor al sec. XX si asa cum s-a dovedit, are sfinte moaste intregi. Nu cred ca interpretezi corect ce a facut parintele. Daca nu il consideri sfant, e problema ta, dar moaste intregi tot are. Pe criteriul asta poti sa il consideri servil si pe Sfantul Ioan Iacob, care in ciuda faptului ca a fost zelot, nu a negat niciodata apartenenta de Biserica „oficiala”, ba mai rau, se adresa foarte frumos Patriarhului Iustinian.

    • marin zice:

      Sfantul Ioan Iacob nu trebuie confiscat , asa cum incearca unii . Chair daca a rams in patriarhia Ierusalimului , cine vrea sa vada in viata sfantului exemple precum cel cu refuzarea participarii la parastasul pentru „patriarhul” Nicodim , pe motiv ca a prigonit ortodocsii vechi calendaristi din Romania , sau aprecierea lui pentru Biserica Din Catacombe din Rusia , le va vedea . Cine nu vrea , n-are decat sa se impotriveasca adevarului .
      Inteleg sa iti ceri iertare daca ai gresit , dar daca sinodul a gresit facand ascultare de comunisti ( caterisirea parintelui Calciu) , pur si simplu nu inteleg mai departe . Dar asa au fost incurajati tot felul de lichele in continuare la conducerea BOR ( gen Teoctist , care cum a venit dec. 89 a si dat fuga la Sinaia , pana i-a dat Iliescu telefon ) ; dar asta e , falsa smerenie a celor care ar fi trebuit sa tina capul sus in BOR i-a incurajat pe sinodalii politruci-securisti sa-si faca de cap si dupa 90 , in loc sa se retraga si sa lase pe altii curati . Daca nu intelegeti situatia asta , e chiar hilar sa va intrebati cum de nu-i nici unu anti-ecumenist .
      Asta e , voi i-ati incurajat …

      @ „Cel smerit nu se tulbura când e nedreptatit si nu se îngrijeste sa-i convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.
      te las pe tine sa-i descoperi semnificatia…
      Semnificatia e urmatoarea – iertarea celui care ti-0a gresit , sa faci tu primul pas .
      Numa ca nu se refera la greseli de credinta … Cred ca stii si tu intamplarea aia cu un avva care primeste invinuirile de pacatos de la diavol , DAR NU SI PE CEA DE ERETIC …
      Or , sinodul tocma il declarase in colaborare cu PCR in afara Bisericii , pe nedrept , asa cum ziceti voi . Il loc sa-i expuna cine sunt , si ca sunt mana-n mana cu secu si PCR , el si-a cerut iertare …

  27. doktoru zice:

    Marin, o sa mori cu aproape toata dreptatea in mana !!! Exact ca fariseul ala de-l stie toata lumea. Si ala a murit cu legea-n mana. Si in fata lui Dumnezeu a iesit mai bine vamesul pacatos care nu respecta legea aproape de nici o culoare. V-am zis ca literele va omoara. Dar ai sarit repede cu gura la canoane…Ca vaz ca ai auzit de iconomie dar o aplici doar cand iti convine tie, ca sa-ti iasa pasenta…
    Ti-am mai zis ca lucrarea ta este de autoconvingere,ca nu cred ca tu crezi ca o sa produci convertiri in masa prin zona !!!…ar fi si culmea…
    Scrie si tu dintr-o bucata, nu te mai faramaita in raspunsuri pe bucatele,exact ca gruparea de care apartii ; de obicei raspunsurile de mana a doua , a treia si restul sunt aiurea si sunt completari inutile care nu se mai baga in seama, fiind neconcludente, deoarece apar in urma consultarilor ulterioare ,gen copy/paste….ai inteles ideea.
    Eu stiam ca unitatea Bisericii de multe ori e mai primordiala in unele cazuri si atunci cand vezi ca sunt calcari flagrante de dogma si respectivii staruie si nu se lasa lamuriti de nici un fel ,de abia atunci Biserica ii leapada/anatemizeaza.Nu inainte de a incerca cat mai multe ,ca poate-poate, magarii aia se dezic de cacaturile lor.
    Ti-am mai zis de catolici si de aia vreo 400 de ani pana cand s-au rupt. Cata rabdare s-a avut acolo si Biserica nu s-a rupt decat in momentul cand tot nasolii de catolici au dat cu anatemele de pamant. Deci vina le apartine exclusiv.
    Tu vezi cam asa separatia asta de BOR a calendaristilor : dintr-un grup initial de 1000 de insi cu numele de cod/grup: Vasilica ; la un moment dat 100 de gorobeți parandu-li-se lor ceva suspect ,nu mai vor in grup si vor sa se organizeze in alt fel si atunci pleaca ,se separa , se rup etc. Mai departe nevrand ca sa fie confundati cu diverse alte grupulete oarecare si voind intr-un fel si sa pastreze titulatura fostului grup comun ,adica de Vasilica, sunt nevoiti de imprejurari sa adopte acelasi nume dar cu un mic adaus .Adica ceva gen:Adevaratul Vasilca , Ultimii Vasilici, Biserica adevaratilor Vasilici ,Vasilica de ziua a 8 a, Vasilicii Vremurilor din urma, si altele la fel de fun !!!
    Tu in viziunea ta ,deformata, ii vezi evident pe aia care se separa de grupul initiatic ,care are si vechime si tot ce ii trebuie, ca fiind grupul de baza desi ,evident si logic, se vede cine a parasit baza fundamentului . Si numele cu adaos dovedeste aceasta, si viitoarele divizari neintrerupte ale micutului grup problematic arata clar ca aceia au intrat in ghearele lui dreaq si ale lui ta-su ; si tu nu si nu, tot sustii aceleasi aberatii chiar si cand toate elementele logicii te pleznesc peste ochii. Nu domle ,tu sfidezi logica bunului simt ,dar asta nu este partea cea mai rea ci faptul ca ne sfidezi si pe noi (poate ti-am dat noi motive ca sa ne crezi mai fraieri ?!!!)
    La voi chiar nici unul nu se mira si nu zice : ce dreaq domle,…de cand ne-am separat de BOR ne tot organizam in grupuletze din ce in ce mai mici ?!!! Da pana cand domle ?!!!…

  28. marin zice:

    Vad ca nici voi nu stioti exact ce credeti – tot dati exemplul cu catolicii , care desi adoptasera filioque erau in Biserica / pe de alta parte va contraziceti spunand ca din momentul adoptarii unei erezii , a plecat harul instant .

    @ Scrie si tu dintr-o bucata, nu te mai faramaita in raspunsuri pe bucatele,exact ca gruparea de care apartii ; de obicei raspunsurile de mana a doua , a treia si restul sunt aiurea si sunt completari inutile care nu se mai baga in seama, fiind neconcludente, deoarece apar in urma consultarilor ulterioare ,gen copy/paste….ai inteles ideea.
    Bine , voi scrie un comentariu in care voi raspunde tuturor celor 7-8 comentarii la care tre sa dau raspuns !

  29. marin zice:

    @ Ca vorbesti intruna de comunism. Frate … BOSV din 1948-1989 in care Romanie cumpara si vindea, „sa mananca si gura lui ceva”?

    „Astfel, in timp ce BOR suferea aplicarea unui regim dur, prin care practic i se desfiintau manastirile, Galaction facea declaratii publice, formale. In timp ce Securitatea controla totul, BOSV stabilea legaturi externe, cu tari din lagarul capitalist. Nu este exclus ca stilismul sa fi fost tolerat de regimul comunist, in anii ’50, din motive geopolitice si interne: organizatia schismatica putea fi folosita ca o parghie de presiune suplimentara asupra BOR”. Uite aici un link de la prietenii tai RIC: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/04/06/danion-vasile-stilisti-slatioara/
    Sunt prietenii tai razboinicii impotriva cuvantului , nu ai mei .
    In timp ce securitatea controla totul , asa cum zice acolo , sa vedem ce spunea „patriarhul” vostru , Justianian Marina , cu ocazia inscaunarii:
    „Niciodată în viaţa ei, în curs de aproape două milenii, Biserica lui Hristos nu a avut un prilej mai potrivit pentru a-şi pune în practică învăţăturile Evangheliei, ca cel de astăzi, datorită regimului popular instaurat în ţara noastră” .
    Deci , care prigoana comunista impotriva BOR ??? Pune mana si fa ascultare de patriarh !
    Daca vrei , pot sa iti mai dau si ce spunea respectivul , pe vremea regelul , inainte de comunisti , cand nega persecutia religioasa in URSS si zicea ca tatuca Stalin a dat libertate religioasa poporului …
    Cat despre mizeria de comentariu de pe RIC poate fi extrem de usor de demontat ; cunosc mizeriile alora , si ale altora , cum a fost IPS Galaction ba agent rus , ba facea trafic de icoane si d-aia l-a caterisit sinodul BOR , toate niste aberatii mincinoase fara vreo urma de ratiune .

    PS Daca ai vizionat clipurile alea ciudate de pe youtube , cu relatiile dintre BOSV si comunisti ,
    sper totusi sa le analizezi rational .
    Autorul se contrazice pe parcursul lor de mai mnulte ori . si in timp ce acum toti zic de BOSV ca nu are comuniune cu athos si Ierusalim , in clipuri apar nu-s de unde legaturi intre BOSV si astea , care ne sprijineau material chipurile in perioada comunista . Pai cum bre , si acu ce li s-a nazarit de nu vor sa mai auda de noi ???
    Apoi iata ca ratacitul autor al filmuletelor alea sf e contrazis chiar de patriarhul rosu , care lauda libertatea pe care regimul popular comunist a dat-o BOR .
    Apoi , un mic exemplu , ca mincinosul ala zice cum ca BOSV a fost proitejata in anii 50 , cand de fapt , numa intr-o singura noapte au fost ridicati de secu 12 clerici de la Slatioara , acuzati de activitati religioase ostile si condamnati la 2 ani inchisoare , si trimisi la canal ulterior .

  30. marin zice:

    @ Cu siguranţă că lui nu i-a plăcut ceea ce a făcut Mitropolitul Serghie, dar i-a primit ATÂT pe cei din grupul Serghie, CÂT ŞI pe fraţii din Optina. El i-a rugat pe fii săi duhovniceşti să se roage pentru autorităţi, chiar şi pentru prigonitori. Ca să îţi dau un exemplu, el spunea că vechii evrei se rugau pentru Nabucodonosor, regele Babilonului, atunci când aceştia erau în robie, iar regele era evident un păgân şi un distrugător al Israelului. – aici se vede ca cei isteti duhovniceste s-au prins ca trebuie sa se informeze din VT pt intelegerea unor lucruri mai actuale cu care cateodata se confrunta si nu au explicatii directe nicaieri….bravo lor .

    Nu este explicat bine aici ce faceau serghianistii , ei introdusesera in Sfanta Liturghie rugaciuni nu pentru indreptarea bolsevicilor , nu pentru pocairea lor , CI EI FACEAU POMENIREA LOR , precum a dreptcredinciosilor , Ei calcau astfel cuvintele lui Hristos „Nu pentru lume ma rog , ci pentru cei pe care mi i-a dat Tatal” -citat aprox. .
    Ei spurcau liturghia prin pomenirea ca drept-credinciosi a lu Stalin & Co. ; ei ii pomeneau pe cei care aveau in plan NIMICIREA BISERICII , si asta nu de capul lor , ci la „rugamintea ” organelor sovietice!!! Astfel ei SE RUGAU SI CONLUCRAU CU BOLSEVICII LA DARAMAREA BISERICII !
    Tot asa ei respectau fidel ordinele bolsevicilor care interziceau botezarea copiilor , savarsirea unor taine precum maslul . etc . Ca exemplu , sotia lui Lev Regelson , membru al patriarhiei moscovite , a murit fara ca preotul sa-i faca maslul , acesta refuzand deoarece nu avea adeverinta de la „autoritatile” bolsevice pe care le pomeneau la liturghie ! Astfel , au incalcal porunca mantuitorului de a boteza neamurile si a propovadui credinta , invocand ascultarea de autoritati , care se face si aia , ce-i drept , da numai pana la calcarea invataturilor Bisericii .
    Si voi spuneti ca serghianismu-i bun , nu e erezie …

    • Ana Elisabeta zice:

      „Si voi spuneti ca serghianismu-i bun , nu e erezie …”

      Nu cred că a spus cineva că serghianismul a fost bun. Pe de altă parte, ceva poate să nu fie bun şi totuşi să nu fie erezie. Cam pe-aici înţeleg eu că e problema stiliştilor: ei consideră şi schimbarea calendarului o erezie pentru că nu este bună. Şi noi suntem de acord că schimbarea calendarului n-a fost bună, dar totuşi asta n-o face o erezie.

      Şi în altă ordine de idei, avalanşa de comentarii şi de argumente, unele reafirmate ignorând faptul că au fost deja combătute, nu le face mai adevărate decât erau înainte. Precizez asta pentru ca nu cumva cineva care citeşte şi vede că n-au fost combătute toate argumentele stiliste punct cu punct să creadă că suntem de acord cu ele. Nu, pur şi simplu n-avem timpul şi energia să facem asta. E plicticos, dă sentimentul de muncă în zadar. Cine vrea, se poate lămuri, nu trebuie să i se repete acelaşi lucru de cinci ori.

  31. marin zice:

    Pentru exactitate , IPS Galaction a trimis marturisirea de credinta sinodului BOR , patriarhiilor Moscovei si Bulgariei . De asemenea , inca un exemplar a fost trimis Tribunalului Bucuresti , nu vreunui notariat , cum s-ar putea intelege de mai sus .
    Oricum , el se separase oarecum de sinodul BOR din 49 , cand se retrasese la manastirea Ramet , unde pana in 55 slujise numai dupa calendarul Bisericesc (iulian) impreuna cu viitorul PS Evloghie Ota .
    Intre 49-55 nu a conslujit cu vreun episcop BOR .

  32. marin zice:

    @ Ti-am mai zis de catolici si de aia vreo 400 de ani pana cand s-au rupt. Cata rabdare s-a avut acolo si Biserica nu s-a rupt decat in momentul cand tot nasolii de catolici au dat cu anatemele de pamant. Deci vina le apartine exclusiv.

    Si voi , care zici ca nu va separati repede , „din iubire de frati” CE ATI FACUT ?
    La cateva zile distanta de marturiserea de credinta a IPS Galaction , din iubire de frati , sinodul BOR l-a caterisit de nu s-a vazut , au dat cu anatemele de pamant , cum zici !
    Si asta asa in lipsa , mai rai ca fariseii din vremea Domnului , ca spune Nicodim ca legea lor intai il asculta pe om , nu-l judeca in lipsa !
    Da voi , mai rau ca evreii , ati sarit la cateva zile si l-ati condamnat pe nedrept pe IPS Galaction !
    Ce sa zic , pana si ticalosul de arie a fost judecat de fata la sinodul 1 , nu in lipsa , pana si pe ala l-au lasat sa se apere !!!
    Da voi , avand experienta in iubirea de frati prin bataile prigoanele si omorurile impotriva fratilor vechi calendaristi , si prin gesturi precum silirea lor sa manance de frupt in post , cand ii sileati sa inghita carne , ati zis sa mai practicati odata iubirea asta si sa faceti uite asa o mica caterisire in lipsa ! Cata dragostea crestineasca !!!
    Cam la fel ca si in situatia actuala a lui Danion , care a fost dat afara de la Egumenita si toti prietenii l-au renegat dupa ce a venit in BOSV !
    Tare mare e ravna voastra cand auziti de noi , da sunteti amiabili si preteni cu catolici , monofiziti , anglicani ai alti eretici carora le-ati recunoascuta harul … Numa noi nu avem , ca suntem pentru voii mai rai decat aceia … In fine , alegerea voastra .

    • doktoru zice:

      Mai, pesemne ca aia din BOR s-au grabit un pic prea repede,dar nu poti sa zici mai departe ca pe nedrept ca nu-i asa. Dar poti sa zici ca astia mai noi nu aveau rabdarea si intelepciunea Sf.Parinti de pe vremea lui nea Arie. Dar asta e , asa-s vremurile, nu ai observat si tu ca timpul zboara si deci si deciziile pot fi luate uneori mai pripit.
      De nea Danone ,de ce sari in apararea lui, ce nu a calcat prin strachini? Eu il vad altfel pe el, il vad ca yoghin venit brusc peste noapte si dand sfaturi cand el nu se curatise total de unele practici obscure si pagane. Stii ca ti-am zis daca ai asculta vreodata de un fost preot catolic venit brusc la ortodoxie apoi trezindu-se, la fel de brusc, invatator peste noi cei nascuti ortodocsi. Tu ai zis ca i-ai da o sansa. Eu profit de moment si zic ca eu nici macar nu i-as arunca o privire .De aceea eu sunt si circumspect cu popii traitori in medii eretice ,chiar daca sunt popi ortodocsi. Imposibil sa nu capete influente eretice de la cei inconjuratori. Parerea mea. – si ca idee eu am citit tot ce a scris Danone in trecut,pana acum vreo 2/3 ani si imi si placea stilul lui recunosc.Dar acum a dat asa usor cu mucii-n fasole !!! Nu cred ca isi mai revine,nu prea are cum, ca eu nu-l vad muscand cearsafurile noaptea si auto-flagelandu-se in timp ce musca piciorul noptierei si pocaindu-se !!!
      Eu nu sunt prieten cu nici un anglican, catolic si protestant sau neo-,sau orice alt sectant de orice culoare ar fi el sau evreu sau musulman ; dar la mine poate e si natura de acest fel , ca m-a ajuta natura firii si nu sunt deloc sociabil si prietenos si de aceea sunt cum s-ar zice solo si imi este perfect asa !!! Eu fac parte din categoria celor care considera ca avem un pamant frumos dar din pacate este si populat ; sau dintre cei care cred ca daca vrei sa iubesti oamenii atunci priveste-i de departe !!! Si imi mai place si citatul ala din Psalmi in care este scris :cu ura i-am urat pe toti vrajmasii Tai Doamne !!! Si deci ce face BOR-ul si cu cine se imprieteneste este deci direct problema lor personala si nu a mea si de aceea ma doare-n cot.
      Chestia din VT nu s-a schimbat , este aceiasi si valabila si pt crestini sa se roage pt conducerile sub care traiesc exact cum a fost valabila si pt evreii din Babilon. Asa cum evreii au fost pedepsiti prin babilonieni si au fost si alungati din tara lor si in plus li s-a daramat si templul ei nu mai erau in stare nici sa-si faca slujbele lor cu jertfe macar. Deci rusii au avut parte de o pedeapsa mult mai mica decat evreii; ce daca nu li s-a permis unele chestii conforme,obisnuite sau usor schimbate totusi aveau Biserica aproape intreaga si nici nu au fost alungati din tara. Banuiesc ca aveau si destui preoti chiar daca unii au colaborat, asta va fi treaba lor. (cred ca poate una din pedepse era ca si unele din rugaciuni sau alte chestii sa nu mai poate fi facute/citite si astfel rusii sa sufere si mai mult, dar nu pe nedrept. Ma gandeam si la cazul A.Boca care a fost caterisit si nimeni nu a vazut acest lucru ca ar putea fi fost de la Dumnezeu pt ca respectivul sa nu mai invete poporul erezii ; si au crezut unii ca regimul l-a depus dar evident nu este asa ,dovada cele urmatoare din viata respectivului pana la moarte)
      Pe de alta parte eu am inteles ca nea Rasputin ,care numai popa nu era, avea intrare chiar la tzar si la familia imperiala ceea ce era destul de rau.Si banuiesc ca daca tzarul s-a lasat amagit de vrajitorii sub aspect usor credincios atunci el era usor cazul ,tzarul in inselare.Nu stiu ce impact poate avea caderea sefului conducator din credinta in unele vrajitorii dar pot presupune doar.Si nu cred ca pot fi foarte light urmarile si pt popor mai ales atunci cand capul cade si nici poporul nu este total imaculat.
      Si astea le stim tot de la imparatii evreilor din vechime . Nu cred ca Dumnezeu aduce asupra unui popor credincios tot felul de regimuri totalitare si destul de sangeroase fara ca acel popor in frunte cu conducatorul sa nu fi gresit destul de nasol.Iar parerea mea.

      Serghianistii calcau astfel cuvintele lui Hristos „Nu pentru lume ma rog , ci pentru cei pe care mi i-a dat Tatal” -citat aprox. . – s-ar putea ca voi sa fi inteles gresit de fapt si de drept. S-ti arat ce zice Sf.Chiril al Alexandriei despre aceasta , ca Iisus s-a rugat pt toti cei care vor crede in viitor in El, nu numai pt evrei sau pt cei care fac acum deja parte din Biserica.Cateodata ,cam rar totusi, se mai intorc si din aia rai la Hristos.Repet sunt de obicei cazuri destul de izolate, dar nu inexistente.

      Dar poate va zice cineva, opunându-se cuvintelor noastre: Ceea ce se spune prin ucenic se opune cuvintelor Mântuitorului, când Domnul nostru Iisus Hristos neagă limpede că trebuie să se roage pentru toată lumea. Dar înţeleptul Ioan a grăit în mod contrar. Căci nu afirmă că Mântuitorul va fi rugător şi ispăşire numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru toată lumea. Dar ce dezlegare se va da acestora, sau cum se arată ucenicul în acord cu cuvintele Stăpânului, nu e greu de spus. Fericitul Ioan, fiind din Iudeea şi dintre iudei, ca să nu socotească unii că Domnul este rugător la Tatăl numai pentru cei din Israel, dar nu şi pentru celelalte neamuri risipite în toată lumea, deşi se vor întoarce la credinţa în El, sau că nu vor fi chemate spre mântuirea prin Hristos, spune că Domnul nu va fi ispăşire numai pentru cei din neamul lui Israel, ci pentru lumea întreagă, adică pentru cei din tot neamul, care vor fi chemaţi prin credinţă la dreptate şi sfinţenie. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, deosebind pe cei cu adevărat credincioşi, care ascultă cu iubire cuvintele Lui dumnezeieşti, supunându-şi grumazul inimii şi luându-şi jugul slujirii lui Dumnezeu, de cei care nu au o astfel de cugetare şi care au hotărât să-L defăimeze prin grele neascultări, a spus că Se roagă în mod cuvenit numai pentru ei. Căci, fiindu-le Mijlocitor şi Arhiereu, a socotit că numai lor trebuie să le procure, prin mijlocire, bunătăţile. Cei pe care i-a dat Tatăl, aceia sunt de fapt ai Tatălui, neexistând altă cale spre familiaritatea cu Dumnezeu decât cea prin Fiul. Şi te va învăţa El însuşi, zicând: „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (In 14, 6). Observă cum, dând Tatălui pe cei despre care vorbeşte, îi câştigă pentru Sine. Şi aceasta se arată înţelegând-o foarte bine cel mai învăţat dintre autorii Sfintelor Scripturi, zicând: „Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi” (I Cor. 5, 19). Căci, mijlocind Hristos şi primind pe cei ce vin la El prin credinţă şi aducându-i prin Sine Tatălui, lumea a fost împăcată. De aceea şi Proorocul Isaia ne-a învăţat de mai înainte să alegem pacea cu Dumnezeu în Hristos, zicând: „mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace” (Is. 27, 5). Căci depărtând din sufletul nostru cele ce ne înstrăinează de iubirea faţă de Hristos, adică lucrarea urâtă şi de plăcere iubitoare a păcatului, pornirea spre plăcerea lumească şi rătăcirea ca maică şi hrănitoare a toată răutatea, ne vom face ai Lui şi prieteni ai lui Hristos, vom înfăptui pacea cu Dumnezeu, alipindu-ne prin Fiul de Tatăl însuşi, şi vom primi în noi pe Cuvântul cel născut din El şi vom striga în Duhul: „Avva, Părinte” (Rom. 8, 15). – poate ar mai trebui sa mai cititi din Sf.Parinti ,dar cu duh de invatare si nu de contradictie !!!… si ca o parere personala cred ca ar trebui sa lasi toate motivatiunile tale despre nu stiu ce stil ( hi, hi suna de parca am vorbi intr-o chinezarie de film cu kung-fu !!!) si sa vezi realitatea in care te scalzi,impreuna si cu nea Danone si restul gastii, si sa iei drept un semn foarte rau toate grupuletele care au derivat din chestia aia calendaristica ( vedeti ca nu sunteti uniti nici macar intre voi) si sa incepi sa crezi ca Dumnezeu a facut clar o iconomie in chestiunea despre care dezbatem de atata vreme total aiurea si in modul cel mai inutil cu putinta !!!

    • Ana Elisabeta zice:

      „Cam la fel ca si in situatia actuala a lui Danion , care a fost dat afara de la Egumenita si toti prietenii l-au renegat dupa ce a venit in BOSV !”

      Nu ştiam nici unde lucrează Danion, nici că a fost dat afară. Dar nu mă surprinde, întrucât Egumeniţa este o editură cu scop misionar. Dacă ar fi fost o editură fără legătură cu problemele de credinţă, probabil că nu i-ar fi interesat.

      Nu-i cunosc toţi prietenii, ca să ştiu dacă toţi l-au renegat. Prietenii de care ştiu eu au încercat să-i explice cu argumente din istoria şi predania Bisericii că nu e bine ce face, dar Danion ştie mai bine. Eu am tot felul de prieteni cu tot felul de convingeri, cu care mă mai întâlnesc din când în când la o bere. Dar dacă cineva dintre prietenii mei ortodocşi şi anume nu doar nominal ar lua-o pe arătură, n-aş putea rămâne indiferentă şi să beau bere în continuare ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Aceşti prieteni ai lui Danion la care mă refer sunt în aceeaşi situaţie, de a vedea că baza prieteniei lor s-a zdruncinat. Nu l-au renegat pe Danion, ci Danion i-a renegat pe ei prin gestul lui. Nu văd care e surpriza în a constata că o prietenie bazată pe credinţă nu mai poate funcţiona în aceste noi condiţii, sau că un serviciu bazat pe credinţă de asemenea nu mai poate funcţiona.

      • Nici eu nu vad nimic ciudat in ceea ce s-a intamplat la Egumenita. Din moment ce au viziuni diferit nu vad de ce colaborarea ar fi continuat. Daca Danion devenea catolic si Egumenita il dadea afara, era tot ciudat?

        Oricum, cred ca telenovela asta cu Danion ar trebui sa se termine. Eu l-am sustinut foarte mult, mai ales ca a fost primul care s-a ridicat impotriva superstitiilor populare legate de marii duhovnici si am considerat o nedreptate (si o consider in continuare) ca toata lumea i-a sarit in cap ca a „indraznit sa spuna ca stalpii ortodoxiei romanesti pot gresi”, dar cred ca zelul prea mare i-a venit de hac intr-un final, si nu a facut altceva decat sa le dea apa la moara celor care si atunci l-au atacat. Acum cu atat mai mult nu mai poti sa zici ceva impotriva superstitiilor pentru ca si „stilistul de Danion” a facut la fel. Deci per-total, plecarea lui la Slatioara nu doar ca a daramat mult din munca pe care a depus-o, dar a facut ca lucrurile sa fie si mai rele decat inainte.

      • Ana Elisabeta zice:

        Mda. Mă tem că „telenovela cu Danion” va continua până când el se va întoarce în Biserică, adică mereu va fi dat ca exemplu pozitiv sau negativ. Este o „cautionary tale”, vorba neamţului, adică o poveste cu tâlc şi anume genul de tâlc care îi învaţă pe copii să nu dea drumul lupului în casă când sunt singuri.

        Apropo de ce s-a mai zis pe aici, nu Danion s-a făcut singur învăţător, ci a fost împins de la spate, mai întâi cu „Jurnalul convertirii” (o carte foarte instructivă, după părerea mea), şi apoi cu altele. Pe parcurs, în jurul lui Danion s-a strâns un grup de fani care l-au aşezat pe un piedestal foarte-foarte înalt, aproape ca un stâlp. Atât de înalt era acest piedestal încât la un moment dat, căutând eu ceva despre sfintele moaşte izvorîtoare de mir ale sfinţilor închisorilor, am găsit la comentarii „Danion Vasile patriarh”. Probabil de aici, de la înălţimea acestui piedestal, la un moment dat s-a molipsit de ceea ce Sf. Ignatie Briancianinov numeşte „înalta părere de sine”. (Nu e Sf. Ignatie singurul, dar eu de el îmi amintesc pentru că l-am citit cel mai recent.) Omul cu înaltă părere de sine nu-şi mai cenzurează ideile în funcţie de Predania Bisericii (Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi, Sfintele Sinoade Ecumenice şi nu numai, pentru că în acest caz contează şi cum a acţionat Biserica în diferite situaţii din istoria ei), sau vine cu propriile sale interpretări asupra Predaniei, pe care nu le mai compară cu ale altora. (De exemplu, eu când am citit prima dată site-ul Sinodului în Rezistenţă, care atunci încă mai exista, i-am scris imediat lui Marian Maricaru, pentru că păreau să spună lucruri logice pentru care eu la momentul respectiv nu aveam contra-argumente.) Omul cu înaltă părere de sine s-ar putea să fie flatat de lupii în piele de fraţi care vin la el şi-i zic: iată, tu ai mărturisit adevărul, aceştia te-au persecutat, s-au aliat împotriva ta, înseamnă că iubesc minciuna, că sunt învăţători mincinoşi, deci nu sunt ei Biserica, noi suntem Biserica, pentru că iubim adevărul ca şi tine; s-ar putea să nu stea să se gândească că poate era vreun motiv pentru care a fost tras de mânecă, chiar dacă a fost brutalizat. (Aici poate veţi înţelege de ce cred eu că au greşit războinicii întru cuvânt când au declanşat linşajul mediatic contra lui Danion şi de ce greşesc în continuare cu măsluirile lor cu privire la Seraphim Rose şi, probabil, nu numai.) Pe scurt, omul cu înaltă părere de sine poate fi manipulat, în ciuda faptului că iubeşte adevărul, să accepte ca adevăr ceea ce nu este adevărat. Dacă nu este manipulat de oameni, poate la fel de bine să fie manipulat de draci.

        În concluzie, nu e bine să ne simţim infailibili, nici măcar atunci când avem în urma noastră o cohortă de aplaudaci care sunt gata să jure pe infailibilitatea noastră.

        Şi ca o altă concluzie, nu mi se pare frumos să continuăm ceea ce au făcut războinicii. Cred că putem să ne limităm la a critica gestul, fără a tăvăli prin noroi şi persoana. Pe lângă faptul că nu e frumos, cred (aşa cum am arătat mai sus) că ostilitatea războinicilor şi a altor membri ai BOR contra lui Danion a fost unul din argumentele cu care stiliştii l-au atras de partea lor, sau în tot cazul i-au confirmat acest gând că nu BOR, ci stiliştii sunt cu adevărat Biserica.

  33. Ana Elisabeta zice:

    Revenind la problema Apocalipsei, mulţumesc, doktoru, pentru linkuri. M-am uitat şi eu peste ele şi am constatat că nu există chiar un consens în ce priveşte interpretările. Am observat că Sf. Ambrozie înclină mai mult spre alegoric şi Sf. Andrei un pic mai mult spre literal. Asta la prima vedere ne poate face să-l preferăm pe Sf. Ambrozie, mai ales că Sf. Andrei are acea micuţă problemuţă cu Tatăl văzut sub chipul pietrelor preţioase (really? de ce nu Duhul Sfânt, măcar?) Pe de altă parte, în Viaţa Sf. Ambrozie scrie că ar fi fost mult influenţat de Origen, iar asta se poate să-i fi influenţat şi stilul de interpretare. Alte diferenţe apar în cronologie / „timeline”, adică în ce epocă se întâmplă evenimentele sau fenomene duhovniceşti la care se referă un verset sau altul. Aşa cum am mai spus de nenumărate ori, aceste interpretări diferite nu se contrazic neapărat, nu se exclud neapărat una pe alta. Un verset care se referă la ceva din trecut se poate referi la fel de bine şi la ceva din viitor, sau dacă se referă la un eveniment trecut sau viitor se poate referi la fel de bine şi la un fenomen duhovnicesc. Sau nu…

  34. doktoru zice:

    Si totusi sefa , Sf.Andrei are parca o talcuire mult mai buna decat Sf.Ambrozie desi si acesta din urma are unele sclipiri pe care eu le-am folosit in defavoarea talcuirilor primului sfant. Dar totusi cam putine. Nu stiam faza cu Origen,dar posibil.Origen a zis multe bune dar si multe proaste. De aceea zic ca nu este de lepadat, dar citit cu mare atentie. Este adevarat ca pt incepatori gen rabi Jakov-oaie nu este de recomandat !!!
    Poate parerea mea de sus nu este prea mult apreciata de lume dar mie mi se pare mult mai ok decat parerea unui parerolog grec, de altfel super cunoscut , Skartsiuni Dimitriu si celebrele lui profetii despre antihrist. Eu nu zic ca a zis absolut totul prost , dar unele sunt destul de varza. Ciudat ca este foarte apreciata cartea de catre unii desii are destule balarii. Nu prea auzi multe contestatii la acel volum, ba chiar cartea este un reper cum s-ar zice. Dar tinand cont de lipsa surselor in ortodoxie cred ca de aceea respectiva carte a castigat mult auditoriu. Si repet ,cartea are si partile ei bune, incontestabil. De exemplu, pana sa raspund aici am butonat-o putin , dupa multa vreme, si am ramas mirat de faptul ca grecul pomeneste de anarhia democratiei. Si asa este , dupa caderea monarhiei substitutul ei a fost anarhia , nimic altceva. Dar in atata timp si aceasta a ajuns la o oarecare forma de organizare. De aceea cred ca la Apocalipsa 17 unde ingerul explica despre cele 8 imparatii banuiesc ca cea de a 7 a imparatie poate fi considerata aceasta forma democratica si anarhica ,dar organizata intr-un fel si care are de stat putina vreme.
    Vream sa arat si parerea autorului grec despre cele 7 trambitze ,ca sa se vada diferenta, chiar daca mica :

    Evenimentele premergatoare lui Antihrist. Sapte peceti si sapte trambite.

    Apocalipsa este prin excelenta cartea care ne descrie amanuntit atat evenimentele cosmice care vor premerge, cat si evenimentele care vor urma aratarii lui Antihrist. Evenimentele acestea nu sunt alegorice, ci reale.
    Deci cele opt peceti sunt pedepse pedagogice prin care Dumnezeu intareste propovaduirea Evangheliei pana la sfarsitul veacurilor. Astfel prima pecete reprezinta intreaga predica a Evangheliei pana la sfarsitul lumii, a doua pecete toate razboaiele, a treia pecete foametele (vezi Apoc. 6, 1-17).
    Continutul pecetii a saptea este alcatuit dintr-un sir de sapte trambite, din care sase reprezinta venirea plagilor, mult mai grele si mai groaznice decat cele descrise in cele sase peceti.
    Asadar, sunt expuse ca o masura pedagogica catre omenirea necredincioasa, mai drastice decat primele, pentru ca sa indrepte pe omul abatut spre pocainta si mantuire. Pe scurt continutul celor sapte trîmbite, care sunt descrise admirabil in Apocalipsa in cap.8, este urmatorul:

    La prima trambita este descrisa arderea a o treime din pamant, a o treime din copaci, si iarba verde a ars-o de tot. „Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars-o de tot” (Apoc.8,7).

    Continutul profetic si de avertisment al primei trambite se implineste exact cu incendierea catastrofala a lumii, a padurilor si indeosebi in tara noastra (Grecia). Si astfel si profetia Sf. Cosma al Etoliei este in deplin acord cu Apocalipsa, dar si confirmata. Oamenii vor saraci fiindca nu vor avea dragoste de natura”. Intr-adevar nu ne simtim mai saraci in orasele superaglomerate fara verdeata? – ???

    La a doua trambita este descrisa contaminarea a o treime din mari, a o treime din pesti si a o treime din corabiile de pe mare (Apoc.8, 8-9). Dupa cum ne este cunoscut, evenimentele descrise corespund realitatilor de astazi, precum este recunoscuta contaminarea marilor, distrugerea pestilor si descompunerea navelor, urmare a crizei navale mondiale. Dezastrul, aici ca si la prima tarmbita, nu este integral, fiindca are un caracter curat pedagogic. – ???

    La a treia trambita este descrisa contaminarea a o treime din rauri si ape, de steaua Absintos, si moartea multor oameni ca urmare a acestei contaminari. Toti suferim zbuciumul, dar si contaminarea peste masura de la Cernobal, care in ucraineana inseamna Absintos. Asadar, contaminarea radioactiva de la Cernobal este continutul celei de a treia trambite. „Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul” (Apoc.8, 11). – ???

    La a patra trambita este descrisa micsorarea luminii soarelui, a lunii si a stelelor cu o treime. In ajunul acestui fenomen ne aflam noi astazi. Chiar daca se va provoca partial… dar eclipsa aceasta a soarelui si a lunii nu putem ca s-o prognozam. Un neobisnuit incendiu, un vulcan, o explozie nucleara, timpul va decide. La sfarsitul celei de a patra trambite avem trei valuri de atentionare, care prevestesc mari dezastre (Apoc.8, 12-13). – ???

    La a cincea trambita ne este descrisa incordarea suferintei si suferinta unui infricosator razboi (sigur cel de-al treilea razboi mondial), cand oamenii vor chema moartea. O insuportabila tristete si pornire catre sinucidere a ateilor, care au crezut in predica prefacut pacificatoare a inainte mergatorilor lui Antihrist. Duhul nimicirii (al pustiirii) va stapani cinci luni pe pamant (Apoc.9, 1-12). – ???

    La a sasea trambita este descris dezastrul si catastrofa razboiului. Doua sute de mii de ostasi vor lua parte la aceasta actiune. Vor fi omorati o treime din oameni. Acestea se vor petrece in timpul razboiului celui mare care va dura 5 luni. Sigur se vor folosi armele nucleare. „De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iese din gura lor, a fost ucisa a treia parte din oameni” (Apoc.9., 18). Va urma predica celor doi profeti timp de 42 de luni, moartea acestora, un cutremur, spaima, pocainta multora (Apoc.1-14). – ???

    Va urma a saptea trambita, care prevesteste calamitati, tunete, cutremure, grindina nemaivazuta. Fenomene asemanatoare cu acestea s-au aratat in muntele Sinai cu aratarea lui Dumnezeu. Antihrist vine. Se va prezenta ca Dumnezeu. Va stapani toate statele. Rusii vor fi biruiti de restul statelor in al treilea razboi mondial la sfarsit. Razboiul este a sasea trambita. Antihrist se va instala in Ierusalim si va imparti oamenilor, timp de trei ani si jumatate bunuri materiale in America. Razboiul acesta va afecta cel mai mult statele europene si in principal Rusia. Oamenii se vor stampila pe frunte sau pe mana dreapta pentru ca sa-si procure cele necesare traiului. „Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei” (Apoc.13, 17). Dupa aceasta perioada Antihrist isi va arata inumana sa fata.
    – ???wtf

    Cele sapte cupe.

    Cele sapte cupe sunt sapte plagi, asadar ultimile sapte pedepse ale lui Dumnezeu impotriva omenirii care, cu putine exceptii (cei care nu vor primi semnul), vor fi subjugati de Antihrist.
    Plagile acestea nu vor lovi o treime, ci intreaga omenire. Oamenii in loc sa se pocaiasca hulesc si se intaresc in hule si mai mult.

    Prima cupa: „Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei …” (Apoc.16, 2). Dupa cum au anuntat specialistii care au pregatit Fiara de la Bruxelles, stampila va fi facuta prin ardere cu raze laser, producatoare de cancer; si vor fi implantati mici emitatori in gura noastra (pe mana dreapta sau pe frunte). – ???

    A doua cupa: O molima generala peste toate marile. (In mod evident radioactivitatea sau substante chimice foarte puternice). – ???

    A treia cupa: O molima generala a apelor, raurilor si izvoarelor. Dovada insetarii a inceput. Apa nu se poate bea. – ???

    A patra cupa: O ardere nesuferita va arde complet pe oameni. Oamenii vor huli pe Dumnezeu si nu se vor pocai. „Si oamenii au fost dogorati cu mare arsita” (Apoc.16, 9). – ???

    A cincea cupa: Cupa maniei lui Dumnezeu se goleste „pe scaunul fiarei”. Scaunul lui Antihrist scartaie. Si toti oamenii si-au muscat limbile de durere din pricina durerilor si a bubelor lor, dar nu s-au pocait, ci au hulit pe Dumnezeu. – ok, but timing-ul defectuos !!!

    A sasea cupa: Raul Eufrat a secat. O seceta nemaivazuta a navalit „si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui” (Apoc.16, 12). – ???

    Eufratul va deveni bulevard, pe unde usor vor traversa armatele din Rasarit (Japonia si China?), amenintand statul lui Antihrist. Deci Antihrist este amenintat si incepe ca sa se organizeze spre Armaghedon pentru confruntarea finala, care va insemna si sfarsitul lui (Apoc.16, 12-16). Si a chemat toate statele, care intr-un fel sau altul l-au ascultat, si s-au strans toti pe muntele Carmel la Armaghedon, pentru respingerea invadatorilor. „Si i-au strans la locul ce se cheama in evreieste Armaghedon” (Apoc.16, 16). – ???

    A saptea trambita: Tunete, vuiet, cutremur mare, asa cum nu a mai fost pe pamant. Cetatea, centrul lui Antihrist, s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit. „Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara” (Apoc.16, 20).
    Au disparut insulele si muntii. Antihrist va fi infrant. Aici se relateaza despre razboiul mondial parjolitor. – ???

    Vorba aia, ferindu-ne de prea multa alegorie o dam prin alte strachini cu atat literalism.

    Uite ca sa zic cum vad eu si celebrul pasaj al Sf.Pavel de la II Tes.
    Potrivnicul , cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru’nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu.

    Potrivnicul/viclesugul-intai, lepadarea de credinta/parasirea, fiul faradelegii/pierzarii, omul nelegiuirii/pacatului, cel ce sta impotriva/impotrivnicul se stie cine este in opinia mea – si este si cea mai parte usoara . Deci trec mai departe, cel care se inalta mai presus decat toate parerea mea este ca arata mandria nemasurata si faptul ca ,asa cum a zis Sf.Ioan Gura de Aur, antihristul rapeste imparatia oamenilor si imparatia lui Dumnezeu. Imparatia oamenilor este desigur monarhia. Iar imparatia lui Dumnezeu este cea din oameni ,adica credinta in Iisus Hristos aflata in inimile oamenilor. Chestia mai grea era faptul acela cu templul lui Dumnezeu si aratarea aceluia ca fiind Dumnezeu si poate si inchinarea la el.
    Dar cred ca este destul de simplu si aceasta.Unii au zis ca se va aseza in templul lui Dumnezeu din Ierusalim,Templu sfant al evreilor. Dar gresit deoarece evreii nu au templu si chiar daca l-ar reface ,evident nu ar fi sfant si nici al lui Dumnezeu.Sa arat si la profetul Agheu cum zice Dumnezeu adica:

    Că slava acestei Case va fi mare; cea de pe urmă, mai mare decât cea dintâi, zice Domnul Atotţiitorul; şi’n locul acesta voi da pace, zice Domnul Atotţiitorul, pacea sufletului spre ocrotirea fiecăruia care zideşte, ca să ridice Casa aceasta“.

    Aici profetul spune ca Dumnezeu ,in timpul reconstruirii celui de al 2 lea templu din Ierusalim, arata ca slava si marirea celui de al doilea templu care va fi si ultimul ,va intrece pe primul templu din toate punctele de vedere. Si asa a si fost. In cel de al doilea templu a intrat Iisus si a invatat acolo pe evrei. Dar de fapt Dumnezeu se referea la cel de al doilea templu al sau ca fiind Biserica si nu templul evreilor care ulterior a fost si daramat de romani in anul 70. Aceasta, Biserica, avea sa depaseasca de mii de ori templul atat de limitat al evreilor. (poate o sa dau si din Iosif Flaviu ca sa va arat ca acel templu al evreilor a fost daramat totusi de trei ori deja-already).

    Deci de la Hristos odata cu credinta s-a format si Biserica din cei credinciosi care sunt socotiti a fi niste pietre vii in structura Bisericii, iar ei formeaza si altarul Bisericii de fapt. Dar conform Sf.Ioan Gura de Aur fiecare crestin are si un mic altar in inima , adica el poate fi si preot, in afara faptului ca este si uns ca popii evreilor, dar poate depune si jerte de lauda pe altarul inimiii sale catre Dumnezeu. Ori daca acest altar al inimii nu mai este ocupat de Dumnezeu este evident ca este ocupat de dreaq. Ca asa-i in tenis,….aah in crestinism. Ori e alba ,ori e neagra. Ori cu Dumnezeu, ori cu dreaq !!! Dar cum ocupa dreaq inima omului, si in special al crestinului ortodox ? caci despre acest caz vorbim si nu de pagani, eretici,atei, stilisti !!! si etc ca acestia deja se inchina lui dreaq.

    Deci antihristul cu lucrarea lui de lepadare de credinta vine si face valuri cum s-ar zice dar nu printre pagani ,ca astia oricum nu conteaza, ci printre crestini. Ultimii crestini in viata la sfarsit de lume cum s-ar zice. Si renasterea si propovaduirea paganismului prin toate mijloacele ajunge in cele din urma si la crestini( si asta pe fondul lipsei la sange de invatatori) cu tot felul de chestii care mai de care ,gen tot felul de secte, horoscoape, feng-shui, karate, filozofii de mult uitate si aruncate la cosul de gunoi al istoriei, zodiace, new-age-isme, mistere egiptene si antice, vrajitorii, satanisme fara perdea-pe fata, alte calendare schimbate si considerate a fi dogma de unii (vedeti daca nu studiati si VT ,ca e scris ca invatatorul va scoate si din cele vechi si din cele noi, iar daca in vechea lege care era mai mult decat foarte rigorista si pe baza marturiei a doi/trei oameni vinovatii putea fi ucisi fara mila; deci Dumnezeu daca ii lasa pe vechii evrei sa serbeze Pastele in alt timp cu conditia respectarii locului fix adica Ierusalimul,cu cat mai mult acum in legea noua a harului si a iertarii Dumnezeu este cu mult mai mult decat ingaduitor si eu nu cred ca s-ar fi suparat atat de rau daca o data sau de 2 ori Pastele crestinilor s-ar fi suprapus cu cel al evreilor din tot felul de considerente ,dar deh unii sunt mai rigoristi decat insusi Dumnezeu asa cum pica altii in capcana milei mai miloase decat cea a lui Dumnezeu si altele ) si or mai fi si alte paganisme cum ar fi cele de baza din ziua de azi, adica homosexualitatea ,emanciparea femeilor, implicarea prin politica-adica in conducerea si organizarea anarhiei – ,ecumenismul acesta ciudat si altele pe care acum din cauza lipsus-ului de timp si memorie nu le-am mai mentionat. – pot fi mentionate si de altii cu memorie mai buna ca a mea !!!

    Dar revenind ,daca paganismul ocupa mintea si inima crestinului prin propovaduirea antihristului si prin lucrarea acestuia de lepadare in masa a crestinilor, Dumnezeu va lipsi si din inima si din gandirea crestinului iar prin acest lucru se obtine inchinarea la idoli ,adica crestinul prin acceptarea acelora , si tacit si de bunavoie si nesilit, se va inchina evident noului dumnezeu, adica valorilor pagane ale antihristului. Crestinul uitand si nemaibagandu-l in seama pe Dumnezeu si chiar incepand sa nu mai creada deloc in Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu decat cel mult asa cum este propovaduit de miscarea new-age, adica Iisus este un om mare, un mare filozof de o inalta moralitate, un deschizator de drumuri si etc, adica orice altceva decat Dumnezeu( caci v-am mai spus ca lupta s-a mutat de la Dumnezeu la Iisus – acum el este buba !!!) ,deci crestinul procedand asa se leapada de bunavoie de Hristos ,desi intr-un fel total nesangeros si foarte pasnic si linistit. De sintagma aceea de care fugea si rabi Jakov-oaie ,adica de Hristos-Dumnezeu, ce sa mai zicem daca nici cei care par sau pareau de ai nostri o considera anormala si ne-la locul ei !!!

    Deci revenind ,nu antihristul vine si se aseaza el cu forta in acest templu nezidit de mana omului ,ci crestinul ii face loc acolo ,el de bunavoie si cu mana lui. Desi antihristul intradevar rapeste cu de a sila imparatia oamenilor dar mai departe nu are cum sa fure si imparatia lui Dumnezeu din oameni decat cu acceptul acestora din urma . Nu-i poate sili. Ci prezentandu-le marfa pe diverse tarabe omul alege ce-i place , ce-l atrage, ce-l reprezinta mai mult. Si ei vor alege, a se citi au ales deja, pe antihrist si paganismele acestuia si prin aceasta si-au mutat inchinarea din inima lor la antihrist in loc de Dumnezeu.

    Deci el nu are cum sa se dea Dumnezeu ci omul prin atentia pa care i-o ofera si prin uitarea de Dumnezeu si necredinta afisata ,si la interior dar si la exterior – sau vice-versa -, il va transforma pe acesta intr-un parut dumnezeu. Plus mandria care o are din cauza ca intr-un scurt timp el a reusit imposibilul : a furat imparatia oamenilor si acum are conducerea aproape a tot pamantul .Iar acest lucru cred ca conduce intradevar la o mandrie nemasurata si incontrolabila si de neoprit de orice putere omeneasca ,iar in ochii proprii el deja se considera a fi un fel de dumnezeu pe pamant….pesemne ca are deja ocupat locul central din panteonul zeilor, dar si ala furat !!!
    PS-Cred ca am mai uitat unele chestii …dar daca imi mai aduc aminte mai revin ulterior !!!

    • Ana Elisabeta zice:

      :)))))) – asta e pentru nenea grec care a tâlcuit Apocalipsa pe genunchi. Ce-i drept, unele lucruri se regăsesc la Sf. Paisie, deci nu e în totalitate vina lui.

      În rest, de acord… Duhul antihristic e la lucru în lume şi lucrează overtime, sau stahanovist cum se zicea mai demult, iar asta e o problemă mai presantă pentru noi decât cine va fi Antihristul şi cum ne va pecetlui el (şi dacă se vor petrece literalmente asemenea lucruri). Dar nenea grec ştie cum ne va pecetlui Antihristul! :)))) Să le zică şi ăstora cu cipurile, poate se mai liniştesc 🙂

    • doktoru zice:

      El a lamurit dupa cum s-a priceput si el mai bine. Noi insa trebuie sa avem ochii deschisi si mintea limpede ca sa vedem ca aceste pareri contin grave erori protestante. Chiar ma mir ca parca nu a zis nimik de chip !!!
      Si evident cred ca reconstructia celui de al treilea templu,sau mai bine zis celui de al patrulea, poate fi o pista falsa sau chiar este pt ca este tot o teorie protestanta deoarece noi stim de la Sf. Parinti ca asa ceva nu va mai fi….si totusi si Sf.Ioan Gura de Aur a zis ca evreii nu-si vor mai reveni vreodata la vechiul stil de viata, inclusiv in Ierusalim ,la templu !!!!….si vai ,s-a inselat putin ….sau nu a vrut sa zica de fapt ca sa ne lase si noua piste de cercetare…da, suna mai bine asa…desi magarii de evrei s-au intors la vechiul loc, dar poate ca nu-s evreii adevarati (ceea ce poate fi explicat destul de usor) …dar …fk,nici eu nu stiu ce sa mai zic !!!

      • Ana Elisabeta zice:

        N-a zis de cip pentru că îl urmează pe Sf. Paisie, care a spus că pecetluirea se va face cu laser. Mai erau şi alte lucruri preluate de la el – Absintos care înseamnă Cernobâl…

        Păi da, eu la pr. Serafim Rose am văzut chestia cu reconstrucţia templului, iar pr. Serafim Rose are influenţe protestante. În acest moment, chiar nu-mi amintesc de nimeni altcineva care să fi afirmat asta.

      • doktoru zice:

        Da, stiu de faza cu Cernobalul. Acu vreo 3/4 ani cred ca credeam si eu chestia asta si ailalta ,cu Eufratul sorbit cu linguritzele de china-men !!! Dar intre timp am mai studiat ,ca sa zic asa, si am ajuns la alte concluzii,din pacate, se pare se ca total diferite de restul lumii !!!…fun…
        Da? Serafim asta al Americii avea influente protestante ? Eu nu prea am citit din el prea mult, ca parca nu m-a atras atat de mult, dar nu l-am ocolit in mod special. Eu personal am ajuns la concluzia ca cei care petrec cat de cat , sau au legatura ,cu denominatiunile false de crestini incep sa aiba influente ,mai mari sau mai mici, din cele ale respectivilor. Dar asta dupa un timp de studiu de cativa ani,la mine ma refer nu la cei ce ajung sa fie influentati intr-un fel sau in altul. Stiu ca nea Serafim al Americii avea un fel de material despre Apocalipsa si stiu ca l-am citit dar m-a lasat in aceeasi incertitudine de inceput ,numai cu raspunsuri si presupuneri ,fara rezolvari si alte intrebari dezlegate. Intr-un fel ,adica, cei care au scris despre acest subiect in loc sa micsoreze nelamuririle mai mult au amplificat intrebarile si neintelegerile !!!
        Nu stiu de ce se apuca unii oameni sa se lanseze in chestii inutile. Marea majoritate au scris mult si nu au raspuns intrebarilor cu absolut nimic iar unii chiar au deviat puternic catre talcuirile protestante. Idiotenii care se stiu de altfel, nu le mai repet.
        Stiu si ca parintele Paisie spunea de templul evreilor.Eu asa imi aduc aminte.Cred ca daca parintele Paisie era putin mai atent ar fi vazut ca Absintos aducea a Cernobâl d,ar era tradus si ca Amar/Amarui. Si asa era mult mai bine.
        Stiu ca acum stau toti cu ochii pa Eufrat numarand fiecare picatura care se scurge pana la secarea totala a lui !!!
        Iar despre cele ,de orice fel, ale ereticilor vreau sa zic si de cartea aceea a unui calugar de prin 1400 si ceva , Thomas de Kempis, Urmarea lui Hristos ,despre care zice si Sf.Briancianinov in cartea lui Despre inselare si care demasca toate cacaturile scrise acolo de acel inselat, si care este si in celalalt balcon-articolul- chiar zilele acestea. Vream sa zic ca multi crestini, dar din aia tufe de Venetia tip planta, au citit-o si au zis ca domne ce adevarata este.Ei uitand ca tot ce vine din mediul eretic,absolut tot si orice( eu asa privesc aceste lucruri) sunt venite pe filiera lui dreaq. Caci dreaq a pus stapanire pe ei si aia ce sa zica si ei altceva decat sa abereze. Partea mai proasta incepe cand ereticii aia sunt luati drept exemple de astia ai nostri ,care ar fi trebuit sa stie ca nu ar trebui sa dea nici doi bani pe orice opinie sau orice altceva venit din acel mediu apostaziat de la Hristos.
        Si daca ei nu sunt cu Hristos atunci cu cine pot fi decat numai cu dreaq sau cu ta-su !!! …dar ma gandesc si la faptul ca si a fi slab pregatit necesita totusi o mica informare/pregatire, de orice fel macar, cat de cat ; iar astia ai zilelor noastre se pare ca nu pierd timpul cu maruntisuri si ca merg pe mana marilor duhovnici, pe minuni vizibile cu ochiul liber…cum s-ar zice le iau pe toate de-a gata…asa ca la botul calului !!!

    • doktoru zice:

      Nu stiu cat de bine am redat mai sus chestia cum antihristul pune mana pe crestini pri tot felul de paganisme reinventate in noul context al lumii asa ca am gasit la parintele Andrei Fageteanu si parintele Mihail Stanciu in cartea ”De ce caută omul contemporansemne, minuni şi vindecări paranormale?” o explicatiune care cred ca arata ,un pic mai bine ,problema decat mine :

      Aşadar, de ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale?
      Răspunsul final:

      Pentru că, antrenat într-o mentalitate desacralizată, omul s-a înstrăinat de Dumnezeu, nu mai păzeşte poruncile Lui şi nu mai percepe corect înţelesurile vieţii şi dreptei credinţe în Hristos. A pierdut simţul, valoarea şi educaţia iubirii de Dumnezeu şi semeni, desconsiderându-le în detrimentul acceptării unor experienţe noi, senzaţionale, care îi exaltă mândria şi idolatria. Iar, când nu mai are frică de Dumnezeu, când nu mai vrea să se smerească răbdător sub mâna binecuvântării Lui, când nu mai vrea să iubească sincer pe alţii dăruindu- se, atunci omul caută alte căi de „spiritualitate”, de fapt alte căi de fugă de la faţa lui Dumnezeu, încercând să-şi satisfacă aspiraţia naturală după Dumnezeu, după iubire şi după o fericire eternă prin metode mecanice sau magice ori prin alte minuni şi puteri paranormale, pe care diavolul i le oferă cu mână largă.

      Invazia de prooroci, de mediumi, de vindecători şi de vrăjitori a luat proporţii îngrijorătoare, în ceea ce priveşte însuşi viitorul spiritual al omenirii. Calea sfântă a smereniei şi a iubirii evanghelice este aproape total acoperită de „minunile” şi experienţele paranormale, intens mediatizate, ale tuturor acestor impostori manipulaţi din întuneric de duhurile răutăţii. Pentru că nu minunile sunt dovada că cel care le săvârşeşte e de la Dumnezeu, ci sfinţenia vieţii şi a gândirii lui. Acesta şi este semnul adevăratului om duhovnicesc: învierea cu Mântuitorul Hristos din păcat şi din neadevăr. Să nu ne lăsăm înşelaţi! „Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Ca precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi” (Matei 12, 39-40).

      Omul întunecat de păcate şi de necredinţă uită că cele mai mari valori umane sunt persoana şi iubirea, întrucât omul a fost creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui; le dispreţuieşte şi le înlocuieşte în gândirea sa cu alte lucruri sau „performanţe” individualiste. Sfinţenia iubirii dintre persoane, normalitatea ei, jertfa de sine pentru mântuirea altora, toate valorile creştine sunt năruite aproape în conştiinţa omului contemporan sub tăvălugul agresiv al minunilor paranormale pe care le propagă, spre slava lor deşartă şi spre pierzarea celor ce-i urmează, „iluminaţii” care nu-L au pe Iisus Hristos ca lumină a vieţii lor.

      Însă, numai iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor îi pot da omului starea de pace, de fericire interioară şi de sănătate trupească şi sufletească. Numai o viaţă creştină, o viaţă în sfinţenie, numai trăirea reală a învierii din păcat şi a unirii cu Iisus Hristos – Dumnezeu, în Biserica Lui Dreptmăritoare, îi poate descoperi omului contemporan bogăţia infinită a vieţii veşnice, a experienţei fericirii dumnezeieşti, în normalitatea ei plină de lumina şi de har.

      În loc de epilog

      Mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul. Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.” (I loan l, 7-11)
      „Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema! Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos” (Galateni l, 6-10)

  35. doktoru zice:

    Hai ca am gasit si opinia exprimata in scris a evreului-romanes/romanizat Iosif Flavius care arata clar ca au fost deja trei temple ale evreilor acolo in Jerusalem . Cred ca de aceea exista si trei denumiri ale lor: Templu lui Solomon, Templu lui ZorroBabel si Templu lui Irod cel Mare. Banuiesc, in mod normal ,ca un al patrulea nu ar mai putea exista/fi ridicat vreodata . Multi confunda ultimele doua temple intre ele, uitand ca si Irod a construit un templu exact pe locul fostul celui de al doilea templu .

    Iosif Flavius in cartea sa Antichitati iudaice vol.2 ,cartea XV a ne povesteste cum al doilea templu al iudeilor a fost daramat din temelii si reconstruit din nou ,ca apoi romanii sa-l darame a treia oara pentru totdeauna…indubitabil…!!!

    CAPITOLUL XI
    1. După înfăptuirea construcţiilor menţionate mai sus, în cel de-al optsprezecelea an al domniei sale, Herodes – Irod cel Mare a plănuit o lucrare mai grea: să treacă la reconstruirea templului lui Dumnezeu, căruia să-i confere un perimetru mai amplu şi o înălţime mult mai impunătoare. Opera fusese astfel concepută încât, dacă apuca s-o desăvârşească, cum se şi cuvenea negreşit, urma să fie mai renumită decât tot ce făcuse până atunci, asigurându-i o glorie veşnică. Dar fiindcă a priceput că poporul nu era prevenit şi nu va fi lesne înduplecat să se înhame la o întreprindere atât de mare, Herodes s-a gândit că, mai înainte de a trece la treabă, să- l pregătească sufleteşte printr-un discurs.

    Şi-a chemat aşadar supuşii şi le-a vorbit în felul următor: „Mi se pare că n-are rost, dragi compatrioţi, să vă vorbesc despre lucrările înfăptuite de mine la începutul domniei, mai ales că ele au fost făcute mai degrabă pentru a spori siguranţa voastră decât pentru a fi podoabele renumelui meu. De vreme ce în vremuri grele n-am şovăit să sar în ajutorul vostru, ca să vă uşurez nevoile, şi nici prin construcţiile mele n-am urmărit decât să vă pun la adăpost de primejdii, am convingerea că prin voinţa lui Dumnezeu am condus poporul iudeu până la prosperitatea pe care n-a mai cunoscut-o vreodată mai înainte. Găsesc că este de prisos să vă amintesc pe îndelete ceea ce am realizat în ţară şi faptul că, prin construirea de oraşe atât în ţinutul vostru cât şi în provinciile megieşe, am sporit mult prestigiul neamului iudeu, deoarece acestea vă sunt bine cunoscute. Vreau să vă arăt acum pe scurt că şi lucrarea pe care o plănuiesc este cea mai pioasă dintre toate şi vă va da aureola gloriei. Acest templu închinat atotputernicului Dumnezeu a fost clădit de străbunii noştri la întoarcerea lor din Babilon: din înălţimea lui lipsesc însă şaizeci de coţi, căci cu atât mai înalt era primul templu construit de Solomon. Nu trebuie să ne învinuim înaintaşii că au fost lipsiţi de evlavie: n-a stat la îndemâna lor să egaleze mărimea acestuia. Cirus şi Darius, fiul lui Hystaspe, le-au dictat în scris felul cum să-şi construiască templul: ca supuşi ai lor şi ai fiilor lor, apoi ai macedonenilor, ei n-au avut posibilitatea să dea aceeaşi înălţime edificiului lor, aşa cum le cerea evlavia. Fiindcă am ajuns să cârmuiesc acum, prin voia Domnului, am parte de pace şi am agonisit mari bogăţii, dar mai presus de toate, mă bucur de prietenia şi favoarea romanilor, cei ce sunt, ca să zic aşa, stăpânii lumii, mă voi strădui să duc la capăt opera pe care strămoşii n-au putut s-o desăvârşească din pricina lipsurilor şi a stării de robie, aducând astfel piosul tribut de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care mi le-a făcut în timpul domniei mele!”

    2. Aşa grăit-a Herodes – Irod cel Mare poporului şi mulţi au rămas uluiţi, deoarece nu se aşteptau la o asemenea cuvântare. Nu-şi puneau nici o speranţă în planul de realizarea căruia se îndoiau, nefiind deloc bucuroşi, ci mai degrabă temători şi îngrijoraţi ca nu cumva, după dărâmarea construcţiei întregi, regele să nu mai fie în stare să facă ce şi-a propus. Primejdia era cu atât mai mare cu cât lucrarea li se părea extrem de grea şi uriaşă. Când a văzut că erau abătuţi, regele şi-a îmbărbătat supuşii, spunându-le că nu se va apuca de demolarea templului mai înainte de a pregăti tot ce avea nevoie pentru reclădirea lui. După ce a spus asta, el s-a ţinut de cuvânt. Căci a făcut rost de o mie de care pentru aducerea materialelor de construcţie şi a ales zece mii de meşteri destoinici, cumpărând veşminte pentru o mie de preoţi, unii fiind pricepuţi în arta cioplirii pietrelor, alţii la tâmplărie, şi s-a apucat de treabă de îndată ce a procurat toate cele necesare.

    3. După ce înlăturat vechile temelii şi în locul lor le-a pus pe cele noi, Herodes – Irod cel Mare a înălţat deasupra lor un templu cu o lungime de o sută de coţi şi o înălţime de o sută şi douăzeci de coţi, din care s-au redus douăzeci de coţi, datorită faptului că s-a lăsat temelia; am hotărât să le punem la loc în vremea domniei lui Nero(1). Templul a fost construit din marmură albă şi dură; fiecare piatră avea o lungime de douăzeci şi cinci de coţi, o lăţime de opt coţi şi o înălţime de doisprezece coţi. Aidoma porticurilor regale, întregul templu era mai scund pe ambele laturi, mijlocul fiind în schimb mai înalt, încât putea fi zărit de la câteva stadii de către oamenii ţinutului, mai ales de cei ce locuiau vizavi sau se îndreptau spre sanctuar. Porţile de la intrare, împreună cu lintourile lor, erau împodobite, la fel ca interiorul templului, cu draperii multicolore, pe care erau ţesute flori de purpură şi columne. Deasupra lor, sub coronamentul zidului, şerpuia viţa de vie făcută din aur, cu ciorchini de struguri care atârnau la mare înălţime, fiind întruchipaţi din materiale atât de scumpe, încât stârneau uimirea privitorilor prin mărimea şi arta lor desăvârşită. Templul era înconjurat de uriaşe porticuri, armonios proporţionate de fiecare parte cu edificiul şi mult mai frumoase decât predecesoarele lor, lăsând impresia că nici un alt sanctuar nu mai fusese gătit cu o asemenea măiestrie. Ambele porticuri se sprijineau pe un zid imens; zidul însuşi era rodul unei lucrări de o mărime cum nu mai auziseră oamenii niciodată. Era vorba de o colină stâncoasă şi abruptă care urca lent dinspre partea răsăriteană a oraşului, până ce ajungea o culme înaltă. Solomon, primul nostru rege, inspirat de Dumnezeu, a înconjurat creştetul acestei culmi cu un zid construit cu trudă. Colina, mărginită în latura ei de miazănoapte de o râpă adâncă, a fortificat-o apoi de la poalele ei cu stane de piatră bine legate cu bucăţi de plumb, lăsând mereu un oarecare spaţiu interior, şi astfel a avansat spre culme, încât a obţinut o construcţie a cărei mărime era egală cu adâncimea ei, de forma unui patrulater. În exterior se vedeau doar dimensiunile stanelor de piatră, dar în interior ele fuseseră prinse cu scoabe de fier, parcă pentru a nu se mai desprinde în vecii vecilor. Când lucrarea a ajuns în vârful colinei, culmea a fost netezită iar golurile din perimetrul zidurilor, acoperite, părţile ţuguiate fiind nivelate până s-a îndreptat toată suprafaţa, întreaga incintă măsura patru stadii, fiecare latură avea lungimea unui stadiu. În interior s-a mai înălţat în jurul culmii un alt zid de piatră care în partea lui răsăriteană avea un portic dublu, la fel de lung ca şi zidul şi orientat spre intrarea templului construit la mijloc. Mulţi dintre regii de mai înainte au împodobit porticurile. De jur împrejurul templului erau atârnate armurile popoarelor străine, luate ca pradă de război; Herodes le-a pus acum înapoi şi le- a adăugat pe cele obţinute de el de la arabi.

    4. În partea de nord a sanctuarului se înălţa o fortăreaţă pătrată, bine întărită. Ea fusese construită de înaintaşii lui Herodes – Irod cel Mare din neamul Asamoneilor, regi şi preoţi deopotrivă, care o denumiseră Baris, ţinându-şi acolo veşmântul sacerdotal, purtat de Marele Preot numai cu prilejul jertfelor divine. Herodes – Irod cel Mare a păstrat veşmintele în acelaşi loc, care, după moartea lui, a încăput în mâinile romanilor până în vremea lui Caesar Tiberius. Atunci când Vitellius, guvernatorul Siriei din timpul domniei acestuia, a sosit la Hierosolyma şi a fost primit de popor cu cele mai înalte onoruri, fiindcă iudeii au cerut să li se restituie veşmântul sacerdotal, el a fost dornic să-i dea satisfacţie. Ia scris despre asta lui Caesar Tiberius, care a încuviinţat cererea, aşa că veşmântul sacerdotal a stat la îndemâna iudeilor până la moartea regelui Agrippa.
    După aceea Cassius Longinus, care cârmuia Siria, şi Cuspius Fadus, guvernatorul de atunci al Iudeei, au dat iudeilor ordinul să depună veşmântul sacerdotal în fortăreaţa Antonia: el trebuia să reintre în posesia romanilor, ca mai înainte. De aceea, iudeii au trimis soli la Claudius Caesar, ca să-şi ceară veşmântul înapoi. Când aceştia au sosit la Roma, tânărul rege Agrippa, care tocmai era acolo, a intervenit pe lângă împărat în favoarea restituirii veşmântului sacerdotal, acesta trimiţându-i ordinul corespunzător lui Vitellius, cârmuitorul Siriei. Până atunci veşmântul era primit sub pecete de Marele Preot şi de vistiernicul templului şi, cu o zi înaintea unei sărbători, vistiernicii se duceau la comandantul garnizoanei romane, ca să ia veşmântul după prezentarea pecetei. Cum trecea sărbătoarea, ei aduceau veşmântul în locul de unde îl luaseră, dându-l în păstrare comandantului, după recunoaşterea pecetei. Aşa se explică numeroasele peripeţii prin care a trecut veşmântul sacerdotal. Herodes, regele iudeilor, a întărit şi mai mult turnul, hărăzindu-l pazei şi siguranţei templului şi, de dragul lui Antonius, prietenul său şi comandantul romanilor, l-a numit Antonia.

    5. În partea apuseană a zidului incintei erau patru porţi: una ducea spre palatul regal, drumul trecând printr-o vale despărţitoare; două duceau spre periferie, iar ultima, spre restul oraşului, coborând în vâlcea prin nenumărate trepte, care urcau iarăşi în cealaltă parte. Situat faţă în faţă cu templul, oraşul avea înfăţişarea unui amfiteatru, o râpă adâncă înconjurându-l în partea de miazăzi. A patra latură a incintei templului, orientată spre miazăzi, avea ea însăşi la mijloc o poartă, precum şi un triplu portic regal, care se întindea de la valea apuseană la cea răsăriteană: nici nu putea să meargă mai departe. Era cea mai remarcabilă lucrare care a văzut lumina zilei. Căci în mijlocul văii, de o adâncime în stare să înceţoşeze privirile celui dornic să-i zărească fundul, fusese construit un uriaş portic, care se ridica deasupra ei, astfel încât cel ce încerca de pe acoperişul porticului să cuprindă cu ochii ambele înălţimi deodată, era cuprins de ameţeală, mai înainte ca să dea de capătul genunii de sub dânsul. Patru rânduri de coloane se înşirau de la un capăt la celălalt al porticului, aşezate una în faţa celeilalte (cel de-al patrulea rând fiind inclus într-un zid de piatră). Grosimea coloanelor era aşa de mare încât trei oameni, ţinându-se de mână, nu izbuteau să le cuprindă cu braţele lor întinse. înălţimea lor atingea douăzeci şi şapte de picioare şi ele se sprijineau pe ciubuce duble. Erau în total o sută şaizeci şi două de coloane, care aveau capiteluri în stil corintic, lucrate cu o artă desăvârşită. Şirul coloanelor fiind patru la număr, spaţiul porticului era împărţit în trei galerii. Două dintre ele, aşezate faţă în faţă, erau identice, astfel că fiecare măsura treizeci de paşi în lăţime, un stadiu în lungime şi mai mult de cincizeci de paşi în înălţime. Galeria din mijloc avea o lăţime o dată şi jumătate mai mare, înălţimea fiind dublă: ca atare, le întrecea pe celelalte două. Acoperişul era împodobit cu adânci cioplituri în lemn, împrumutând forme felurite; acoperişul din mijloc le întrecea pe celelalte două. Zidul care se înălţa la mijloc, în faţa triglifelor, era prevăzut cu colonete lustruite cu atâta măiestrie încât cine nu le zărea, nu putea să-şi facă o părere despre frumuseţea lor, dar cine le vedea, era cuprins de admiraţie. Astfel arăta prima incintă. La mijloc, se afla, nu prea departe, o altă incintă, la care ajungeai urcând câteva trepte. Ea era împrejmuită de un zid pe care stătea scris că străinilor le era interzisă intrarea sub ameninţarea pedepsei cu moartea(2). Îngrăditura interioară avea în partea de miazăzi şi în cea de miazănoapte trei porţi, iar în partea răsăriteană, o poartă mare, pe unde puteau să intre cei purificaţi, împreună cu soţiile lor. Dar înlăuntrul sanctuarului femeile nu aveau voie să pătrundă deloc. În interior exista un al treilea lăcaş în care nu aveau acces decât preoţii. Acesta era templul propriu-zis şi în faţa lui se afla jertfelnicul pe care se făceau arderile de tot. în nici unul dintre cele trei spaţii interioare n-a putut pătrunde regele Herodes (i s-a interzis acest lucru fiindcă nu era preot); el s-a ocupat totuşi de construirea porticului şi a incintelor exterioare, a căror înălţare a durat opt ani.

    6. După ce templul însuşi a fost clădit de preoţi într-un an şi şase luni, s-a bucurat întregul popor şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu, mai întâi pentru că a fost terminat atât de repede, apoi pentru râvna de care a dat dovadă regele lor, încununând sfinţirea sanctuarului cu ceremonii şi binecuvântări. Regele a jertfit Domnului trei sute de boi, celelalte prinosuri fiind făcute de fiecare, după puterile sale. Numărul sacrificiilor nu pot să-l precizez: Îmi lipsesc datele, ca să spun adevărul. Întâmplarea a făcut ca ziua urcării lui pe tron, pe care regele o celebra îndeobşte cu pompă, să coincidă cu cea în care a fost terminat templul. Sărbătorirea a avut aşadar îndoite motive să fie mai strălucitoare.

    7. În afară de asta, s-a mai săpat o tainică galerie care ducea de la fortăreaţa Antonia până la poarta răsăriteană a templului. Deasupra acesteia, regele a înălţat un turn, ca să poată urca din galerie în vârful lui, punându-se la adăpost de popor, dacă izbucnea cumva vreo răscoală împotriva cârmuitorului ţării. Se zice că în timpul cât a durat construcţia templului n-a căzut nici un strop în timpul zilei, ci a plouat numai noaptea, ca să nu se întrerupă lucrările. Această legendă, transmisă de strămoşii noştri, nu mi se pare greu de crezut, dacă ţinem seama de prilejurile prin care Dumnezeu şi-a dezvăluit prezenţa. Astfel s-a desfăşurat aşadar construirea noului templu.

    Sub-note de sub-sol !!! :
    1. Chiar dacă noul Templu a fost sfinţit la un an şi jumătate de la începerea construcţiei (20-19 î.e.n), lucrările au continuat în deceniile următoare, ultimele retuşuri fiind efectuate abia în anul 64 e.n.(iar in 70 romanii l-au mozolit definitiv si iremediabil,ironic,nu!!!)
    2. Inscripţiile erau redactate în limbile greacă şi latină. Flavius Josephus a realizat o detaliată descriere a celui de-al doilea templu, reclădit din temelii de Herodes – Irod cel Mare, în cap. V din Cartea a cincea a Istoriei războiului iudeilor împotriva romanilor (ed. cit., p. 392-398).

    • Ana Elisabeta zice:

      Recunosc că şi mie mi-a scăpat lucrul ăsta. Dar nu cred că schimbă aşteptările pseudo-mesianice şi de fapt anti-hristice ale unora legate de reconstrucţia Templului. Dacă n-o fi cumva şi asta o pistă falsă, pentru ca noi să stăm cu ochii pe Ierusalim (pe lângă cipuri) şi de fapt să nu treacă picior de Antihrist pe-acolo.

  36. doktoru zice:

    Tot recitind viata Sf.Paisie cel Mare am gasit /regasit aceasta mica povestioara care arata cum se lepada pe vremuri cineva de Hristos si aceasta se si punea la lepadare. E adevarat ca sunt mai multe povestioare prin Pateric in care se arata ca unii se lepadau de Hristos dar nu li se punea ca o lepadare imediata si atat de rea. Nici nu stiu cum sa iau acest caz de aici ,dar ma gandesc ca sunt tot felul de contexte si fiecare ar trebui analizat separat. Pe vremuri harul era mult mai mare si poate tinand cont si de faptul ca cei de atunci aveau o gramada de exemple vii printre ei poate cateodata li se socoteau acele lepadari de Hristos, unele facute aproape inconstient ca acest exemplu ce urmeaza, ca fiind chiar lepadari. Dar totusi cu pocainta erau reprimiti .
    Deci :

    Un monah foarte simplu cu socoteala minţii, era ucenic al Sfântului Paisie şi asculta bine de toate poruncile lui. Acesta, ducându-se odată în Egipt să vândă nişte lucruri de mână, s-a găsit în cale cu un evreu şi mergea împreună cu dânsul. Iar evreul, cunoscând simplitatea monahului, cu pângărita lui limbă a vărsat într-însul veninul şarpelui cel stricător de suflete, care-l avea în inima sa, zicându-i: „O, monahule, pentru ce credeţi voi aşa, la întâmplare, în Cel Răstignit, fiindcă nu este El Mesia cel aşteptat, ci altul! Pentru că altul este acela, iar nu acesta în Care credeţi voi, creştinii!” Iar monahul, din nerăutate şi din prostimea inimii sale, s-a amăgit şi a răspuns: „Poate aşa este, cum zici tu”.

    Şi îndată, vai de primejdia ce a pătimit ticălosul, căci a căzut din darul Sfântului Botez, precum se va vedea în cele următoare, căci întorcându-se în pustie şi văzându-l dumnezeiescul Paisie, nu voia să-l primească nicidecum, nici chiar să-l vadă, nici a se apropia de dânsul să-i vorbească, ci se întorcea de la el. Iar ucenicul, văzând pe bătrânul său că se întoarce de la el, s-a întristat foarte mult şi se mira care să fie pricina. De aceea, căzând la picioarele lui, i-a zis: „Părinte, pentru ce te întorci de la mine, ticălosul, şi nu voieşti să mă vezi, ci te îngreţoşezi ca de o urâciune? Acest lucru nu mi l-ai făcut niciodată!” Bătrânul i-a zis: „O, omule, cine eşti tu că nu te cunosc?” Ucenicul i-a răspuns: „O, părinte, dar ce lucru neobişnuit ai văzut la mine că nu mă cunoşti? Oare nu sunt eu cutare, ucenicul tău?” Bătrânul a zis: „Ucenicul meu acela era creştin şi avea Botez; dar tu nu eşti ca acela! Iar dacă eşti ucenicul meu acela, a fugit de la tine Botezul şi semnele creştinilor! Spune-mi ce ţi s-a întâmplat şi ce ai pătimit pe drum?”

    El a răspuns: „N-am păţit nimic!” Bătrânul i-a zis: „Fiule, du-te departe de la mine, că nu sufăr a auzi vorbe din gura omului care s-a lepădat de Hristos! Dacă ai fi fost tu ucenicul meu, te-ai fi văzut cum erai mai întâi”. Atunci el a suspinat adânc şi, vărsând lacrimi care porneau pe bătrân spre milostivire, a zis: „Eu însumi sunt ucenicul tău, iar nu altul, şi nu cunosc nicidecum greşeala făcută şi nici că am făcut vreun rău”. Marele Paisie a zis: „Cu cine ai vorbit când te-ai dus pe drum?” Acela a răspuns: „Cu un evreu am vorbit împreună, iar cu altcineva nu”. „Ce ţi-a zis el şi ce i-ai răspuns tu?” „Nu mi-a spus altceva decât aceasta, că «Hristos nu este acesta la Care vă închinaţi voi creştinii, ci un altul care are să vină». Eu i-am răspuns: «Poate aşa este cum zici tu»”.

    Iar bătrânul a zis către dânsul: „Ticălosule, dar ce este mai rău şi mai urât decât aceasta care ai zis? Cu aceasta te-ai lepădat de Hristos şi te-ai dezbrăcat de Sfântul Botez. Deci du-te, plânge-te pe tine cum voieşti, căci cu mine nu ai parte, deoarece numele tău s-a scris împreună cu aceia care s-au lepădat de Hristos şi te vei munci împreună cu dânşii!” Acestea auzindu-le ucenicul, a suspinat din adâncul inimii şi se tânguia şi striga, zicând: „Miluieşte-mă, părinte, pe mine, rău norocitul, că nu ştiu ce să mă fac! Din neluarea mea aminte, am lepădat dumnezeiescul Botez şi m-am făcut bucurie diavolilor; însă alerg către tine, după Dumnezeu, nu mă trece cu vederea pe mine, ticălosul!”

    Rugându-se în acest chip ucenicul, cu lacrimi mai mult decât cu cuvinte, a pornit pe bătrân spre milostivire. Deci i-a zis: „Fiule, îngăduieşte puţin să rog îndurările şi mila lui Dumnezeu Iubitorul de oameni, pentru tine”. Zicând aceasta, ruga fierbinte pe Dumnezeu şi cerea iertare pentru ucenicul său. Iar Dumnezeu n-a zăbovit, ci a iertat îndată păcatul ucenicului şi l-a învrednicit iarăşi de darul Sfântului Botez, pentru că dumnezeiescul Paisie a văzut Duhul cel Sfânt intrând ca un porumbel în gura ucenicului; iar duhul cel de hulă a ieşit ca un fum, risipindu-se în văzduh.

    Astfel s-a adeverit pe deplin că şi-a primit cererea sa şi, întorcându-se, a zis către ucenicul lui: „O, fiule, slăveşte pe Dumnezeu şi mulţumeşte-i împreună cu mine, că a ieşit din tine duhul cel necurat al hulei şi în locul lui a intrat Duhul Sfânt şi ţi s-a dat iarăşi darul Botezului. Deci ia aminte bine să nu cazi şi altădată în cursele păgânătăţii din neluare aminte şi din lenevirea ta, nici să-ţi dai sufletul să ardă în focul muncii pentru vreun alt păcat”. Astfel a îndreptat pe ucenic.

    Aici este aratat un caz de lepadare de Hristos intr-un gest inconstient,un raspuns aproape mecanic intr-o discutie cu un magar de evreu. Ce-i drept si ucenicul este scris ca era mai simplut in gandire, mai prostut si poate la inceput de nevointa prin vechea pustie a marilor asceti. Dar chiar si asa vedem cum darul Botezului i-a zburat dupa afirmatia aceea ,afirmatie spusa poate pe un ton nehotarat. Si acea afirmatie Sf.Paisie i-a zis duh de hula. Si de abia dupa rugaciunile foarte indraznete ale Sf.Paisie catre Hristos ucenicului i-a revenit harul, darul Sf.Botez.. El devenind dupa acea afirmatie brusc pagan. Vedeti si atentionarea sfantului pustnic ca ucenicul sa se fereasca de a mai fi neatent ,riscand astfel ca sa cada in cursele paganatatii din cauza lenevirii.
    Si ma gandeam astazi, in zilele noastre , cand harul ,este scris si de Sf.Briancianinov, ca este aproape secat mai de peste tot, inclusiv din manastiri; oare crestinii zilelor noastre nu pot fi considerati, – unii din ei ,dar o foarte mare parte totusi – apostaziati/lepadati de Hristos? Mai ales acei care sunt cu new-age, tot felul de paranormalluri, radiestezii, bio-energii, spiritisme, de satanisme ca sa mai zic, horoscoape , zodiace, ghicituri de orice fel prin palme si cescute de cafea, – uf , ce a mai ramas ca sa fie pictura intreaga – vrajitorii, magii albe ,gri si negre, feng-shui-uri, arte martiale asiatice cu diverse inchinari la duhuri ale salilor de antrenament, tot feluri de energii pozitive sau negative ,sf-uri cu alieni ,reptilieni,martieni si chiar ignorarea cu buna stiinta a Bibliei si a lui Hristos ca fiind Dumnezeu si credinta in celelalte invataturi ale lumii ,mai moraliste parca si mai atragatoare ,cu reincarnari in animale,plante si alte gâze si floricele etc etc etc.
    Si aceasta intr-o evidenta lepadare de Hristos in modul aproape inconstient si nebagat in seama de nimeni. Toti asteptand martiraje foarte sangeroase si violente si chiar cautandu-le in mod provocator – hi,hi ce-i drept on the line ,ascunsi in spatele mausului si a tastaturii si doar cu capul usor ivindu-se,mai mult freza , dupa monitor !!! Chiar cunosc specimene de acest gen( martiri on line !!! – da, la chip-ulizantzi ma refer ) si chiar am auzit la marii duhovnici spunand usor-ciudateniile acestea neziditoare si chiar inspaimantatoare pt oricine. Si imi ziceam ca daca astazi nu avem absolut deloc invatatori, exemple vii printre noi, harul este mai mult decat foarte scazut , Dumnezeu sa permita masacre de acestea foarte sangeroase? Mie mi se pare o idee ciudata si iesita din comun cand am vazut exemplul ucenicului de mai sus care cu o vorba relativa devenise dintr-odata pagan. Si mi se pare un exemplu foarte bun pt zilele noastre democratice cu multe drepturi si fara nici o alergare din partea nimanui…ok poate un pic chip-izarea nu lasa in pace pe unii si aceia nu mai pot de grija lor si de a tulbura pe cei simpluti si prostuti in gandire si fara nici un fel de discernamant duhovnicesc la indemana !!!
    Plus ca Sf.Paisie a vazut cu ochii duhovnicesti cum semnele crestinilor ,plus botezul disparusera de la ucenic. Ma gandeam ca de fapt asa trebuie sa fie si aceea faimoasa pecetluire cu 666, nu se va vedea cu ochiul liber ci va fi asa considerata de Hristos. Deci nu ca vor fi pecetluiti cu 666 dar cei care nu sunt crestini sunt automat pecetluiti cu semnele paganatatii, adica ,pesemne, necredinta in Hristos. Cred ca de aceea sfantul zice de capcanele paganatatii. Oricum ,cum am mai zis, eu consider 666 ca fiind un cumul de trei lepadari… in viziunea mea usor unicata.

    Nu stiu daca am reusit ce mi-am propus dar am vrut sa atrag atentia asupra unui caz cunoscut de lepadare din Pateric, unde se arata ca te poti lepada de Hristos si in mod aproape inconstient, dar asta din cauza necunoasterii ,adica a lipsei de cateheza, lucru de care am mai vorbit prin zona, caz care in zilele noastre nu reprezinta un model unicat ci este un simptom in societatea noastra moderna si oarecum crestina, sau pseudo-crestina. Si inca este un simptom generalizat aproape total ( daca au ajuns crestinii sa-i considere si pe gay oameni ?!!!wtf…am uitat de darwinism si de Big-Bang-ul creationist). Si aceasta numai din cauza lipsei de cunoastere in mod intentionat si nu din cauza lipsei surselor de informatiune. Caci acestea abunda in aceste zile ale tehnicii super-digitalizate. Deci vina apartine cu exclusivitate celor care cu adevarat nici nu vor sa cunoasca , sa afle sau sa citeasca cate ceva din atatea surse disponibile in mai toate mediile ,analoage-cartile de hartie sau digitale- e books-urile, gen pdf,word,etc.Ciudat este cum prefera alte abureli din astea mai zen si mai budizante …!!!…pai bre, ale lor e mai bune…haules…
    Stiu ca Sf.Parinti au spus ca cei care nu vor cauta sa afle si sunt usor lenesi la invatatura ,ceva genul acesta (parca Sf.Ioan Damaschin a zis ceva ) , ei sunt singuri vinovati. Nu avem invatatori printre noi – (ok ,poate boccacienii care ne zic de cei doi plamani ai Bisericii – adevarul este ca, domle, cu un singur plaman cum poate domle sa respire bine? …mata ai putea asa bre?,…nu-i asa ca ti-ar fi un pic mai greu?….nu-i mai buna varianta aia bre cu 2 plamani !!! ) – dar avem invatatura acestora disponibila pe toate drumurile. Dar totul este sa vrem si noi pana la urma…
    Deci inca o data nu uitati de auto-lepadarea prin credinta in cele ale paganismelor…se pare ca e destul de valabila.

    • Exemplul asta mi l-au dat si anticipistii cand a fost toata povestea aici. Nu poate fi incadrata asta la „lepadare inconstienta”. L-a negat pe Hristos intr-un mod cat se poate de explicit. Fa diferenta intre asta si faptul ca iti iei vreun document care are un cip ascuns sau la vedere si dupa un an citesti un articol in care afli stupefiat ca tu te-ai lepadat de Hristos in conditiile in care, spre deosebire de monahul de mai sus, tu nu ai zis nimic contra lui Hristos! Din punct de vedere teologic, nu poate exista lepadare inconstienta, dupa cum nu poti ajunge nici in Rai inconstient…

  37. doktoru zice:

    Pai eu nu am avut tehnica, explicatiile, motivele, opiniile etc ale chip-istilor. Eu am facut unele precizari in mod anume care se vad si in text si in comentariul meu. Deci nu impartasesc opiniile chip-istilor. Stii bine ca eu exclud din start si sub orice forma o pecetluire fizica si mai ales prin celebrul chip 666. Deci eu nu pot fi trecut in corul fals al acelora.
    Cand treci la alta credinta,ok este lepadare clara. Dar ce te faci cu cei amintiti de mine care intra in categoria paranormalilor chip-ulizatzi pa creier de noile curente moderne ale paganatatii ? Si asta ,fiind chiar botezati corect dpdv. Pe aia cum ii consideri : lepadati sau nu ? Caci din micul exemplu de mai sus cam asa s-ar parea , ca acestia sa fie usor lepadati si asta cam inconstient pt ei din cauza ca acestia nefiind cateheizati, informati,etc ei nu iau de buna zisa ca daca zici ca Hristos este orice dar nu Dumnezeu pana la urma este chiar o lepadare. De aia zic ca este inconstienta,din cauza ca astia nu cunosc nici o teorie si nici nu vor ,si fac o gramada de afirmatii gratuite fara sa banuiasca greutatea acelora. Noi care stim si cunoastem nu facem asemenea afirmatii ca aceia pt ca noi cunoastem din o gramada de exemple ale sfintilor aceste lucruri si asta din cauza ca noi ne-am interesat, ne-am informat vrand sa aflam cu ce se mananca crestinismul. Si cei mai mult noi am crezut in aceste lucruri doar din auzite si pe n.v..
    Ai inteles ideea de ce aceia sunt intr-un fel inconstienti ,dar numai din vina lor si a lenei si a nebagarii de seama intentionate a lor ? Iar totul se raporteaza la faptul ca ei nu au crezut. Si au preferat alte lucruri de pe taraba diavolului in detrimentul Adevarului…

  38. doktoru zice:

    Aseara citind viata Sf.Paisie cel Mare am terminat-o mai tarziu in noapte asa ca am mai gasit in ea inca o lepadare de Hristos interesanta.Oricum nu mergea sa o pun tot in comentul de mai sus ca iesea prea lung.Oricum si ala este lung rau !!!

    Un frate, urmând voii sale şi făcându-şi socoteala sa, a lăsat pustia şi s-a dus aproape de o cetate şi s-a sălăşluit acolo. Dar, pentru că adeseori mergea în cetate să-şi vândă lucrul mâinilor sale, i s-a întâmplat de a întâlnit o femeie evreică care ardea de îndrăgirea satanicească ce o avea spre el. Iar monahul, amăgindu-se de gânduri prin lucrarea diavolească, s-a prins în cursele evreicei şi a căzut. O, dar cel mai cumplit este că s-a lepădat de credinţa creştinească şi a luat credinţa evreiască; şi a locuit împreună cu femeia şi atât de mult a urmat sfatul ei, încât s-a făcut asemenea cu ea la păgânătate. Iar acea femeie de trei ori blestemată a căzut într-o aşa pierzare fără de fund şi a ajuns întru atâta neruşinare, încât de multe ori punea capul ticălosului aceluia în braţele sale şi, deschizându-i gura, curăţa cu un lemn subţirel dinţii lui ca să nu se întâmple să fi rămas vreun mărgăritar din Sfânta Impărtăşire a Preacuratelor Taine. O, ce nedumnezeire!

    Ştiu că v-aţi întristat şi v-a durut inima, fraţilor, auzind unele ca acestea, dar eu mă înspăimânt de îndelungata şi marea răbdare a lui Dumnezeu! Căci vă voi spune şi lucrul cel preaslăvit ce s-a făcut cu dânsul, ca să vă minunaţi de nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca lui cercetare cu care ne cercetează de sus.

    Deci omul acela, care cu neascultarea lui s-a despărţit de creştini pentru păgânătatea sa, mai pe urmă – după o vreme oarecare -, luminându-se de lumina dumnezeieştilor iconomii, şi-a venit în sine şi s-a căit de ceea ce a făcut, dintr-o pricină ca aceasta. Câţiva monahi care locuiau în pustia aceea, în care pustnicea şi el mai înainte, mergând în oraşul acela pentru trebuinţele lor, au trecut pe lângă casa acelei evreice, iar el văzându-i pe dânşii, s-a rănit la inimă, aducându-şi aminte de vechea şi sfinţita viaţă de obşte a monahilor. Deci i-a întrebat pe ei de unde sunt, cum se numesc şi pentru care pricină au venit în acel oraş. Iar monahii au răspuns că sunt ucenici ai dumnezeiescului Paisie din Nitria şi au venit în oraş pentru oarecare trebuinţă. Atunci acela i-a rugat să spună marelui Paisie să roage pe Dumnezeu pentru el, ca să-L îmblânzească cu rugăciunile lui şi să fie slobozit de măiestriile vrăjmaşului. Iar monahii i s-au făgăduit că vor face porunca lui şi vor ruga pe marele Paisie să se roage lui Dumnezeu pentru mântuirea lui.

    Deci întorcându-se monahii în pustie, au arătat dumnezeiescului Paisie cele întâmplate acelui ticălos şi cele ce i-a rugat. Iar cuviosul, auzind acestea, a suspinat din adâncul inimii şi a zis: „Vai, fiii mei iubiţi, câţi oameni mari au căzut din dumnezeiescul dar, din pricina femeilor! Aducerea aminte a acelora o avem în dumnezeiasca Scriptură de la strămoşii noştri cei de demult. Pentru că nu poate vrăjmaşul a ridica altă unealtă mai îndemânatică pentru a pierde pe oameni decât femeia;!!! căci, uneltind această armă, adică pe femeie, obişnuieşte a birui pe oamenii cei mari, precum ştiţi că prin femeie a biruit pe marele David, pe strămoşii şi nepoţii lui. De aceea, se cade să rugăm şi noi de-a pururea pe Dumnezeu, ca să ne izbăvească de nişte ispite ca acestea ale vrăjmaşului”.

    Acestea zicând Cuviosul Paisie, a făcut rugăciune pentru cel ce a căzut, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, nu lăsa zidirea mâinilor Tale să piară până în sfârşit, ci caută cu nerăutate spre dânsul, din cereştile Tale locaşuri şi primeşte rugăciunile ce-Ţi aduc, pentru cel ce s-a lepădat de Tine mai înainte şi acum a venit iarăşi întru sine şi îşi cunoaşte greşeala ce a făcut-o. Deci rog bunătatea Ta, să-l chemi din nou la pocăinţă!”

    În acest chip rugându-se cuviosul multe zile şi înduplecând bunătatea lui Dumnezeu ca să se milostivească spre zidirea Sa, rugăciunea sa a fost auzită şi Mântuitorul, arătându-se lui, l-a întrebat – El, Care pe toate le ştie – pentru cine Il roagă, zicând: „Nu cumva sluga Mea, Paisie, se roagă pentru acela care s-a lepădat de Mine, care a ieşit din rânduiala Mea şi s-a dus cu potrivnicii Mei, acela care într-o vreme era monah şi acum s-a făcut evreu?” Cuviosul a răspuns: „Pentru acela mă rog, Iubitorule de oameni, Doamne, căci, căutând la îndurările Tale Care totdeauna chemi pe toţi la pocăinţă şi nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi întoarcerea lui, am îndrăznit să rog bunătatea Ta pentru el. Deci Te rog, auzi-mă pe mine, robul Tău, şi ca un milostiv ce eşti, cheamă iarăşi oaia Ta cea rătăcită”.

    Atunci Mântuitorul a zis către el: „Dacă voieşti să miluiesc pe acest păcătos şi lepădat de credinţă şi din nou să-l chem la pocăinţă, se cuvine să primeşti tu ca să iau din răsplătirile şi plăţile ce ai să iei pentru nevoinţele tale şi să dau în locul acestora iubirea Mea de oameni lui, care este vrednic de nenumărate munci”. Paisie i-a răspuns: „Da, Doamne, primesc cu bucurie! însă eu nu ştiu de se află în mine vreun lucru care să fie bine plăcut înaintea Ta! Dar din a Ta bunătate mai ales, prin care şi mie făcându-mi-se bine în fiecare zi, mulţumesc Ţie; revarsă peste el mila Ta, pentru că eu de aici mă mulţumesc să mă muncesc în locul aceluia şi el să se mântuiască, decât să mă îndulcesc de ale Tale faceri de bine, iar acela să se muncească!”

    Şi îndată a zis Mântuitorul: „Vrednică de mirare este buna socoteală şi dragostea ce o ai către aproapele tău, Paisie, fiindcă urmezi dragostei ce o am Eu către oameni! Deci de vreme ce ai ales să cazi din vrednicia ta pentru mântuirea păcătosului, iată, nu vei cădea din vrednicia ta şi păcătosul se va mântui, după rugămintea ta!” Acestea zicându-le Mântuitorul, S-a suit la cer. Iar după puţină vreme, acea femeie rea a murit, iar Isaac – acesta era numele monahului cel căzut – s-a dus iarăşi în pustie şi, fiind catehizat de marele Paisie, a primit credinţa sa creştinească cea de mai înainte şi a petrecut cu mare osârdie viaţa cea pustnicească. Şi trecând rămăşiţa vieţii sale în ascultare, în nevoinţă cinstită şi în statornicie îmbunătăţită, s-a odihnit în Domnul. Şi aşa acela a dobândit mântuire cu rugăciunile sfinţitului Paisie, iar noi, auzind preaslăvitele lui minuni, se cuvine a slăvi şi a mări pe Dumnezeu.

    Interesant ca acel monah/pustnic dupa ce s-a lasat amagit de femeia evreica a trecut si la mozaism devenind astfel pagan. Concluzia ar fi ca nu exista decat doua feluri de oameni dpdv al credintei : crestini si pagani. Asa vad eu lucrurile. Iar devenind pagan , prin trecerea la mozaism, acel frate s-a lepadat de Hristos. Si unde pui ca motivul parea ok , era din iubire !!!… si Dumnezeu asta domle, tare neintelegator !!!
    Ceea ce mi s-a parut iarasi interesant este faptul ca aceea evreica era de trei ori blestemata. Ori acesta este un efect de stil al descrierii povestirii, ori autorul a lasat sa se inteleaga ceva . M-a facut curios sa vad prin ce sunt evreii blestemati de trei ori. Va trebui sa reiau ,iar la citit ,pe nea Moise. Acolo sunt o gramada de raspunsuri.
    Plus ca se mai vede ca aceea pocainta /revenire din erezii, paganatati si alte lepadari nu se pot efectua de om singur si din puterea proprie de a-si vedea greselile si erorile. Ci aceea pocainta si deschidere a ochilor duhovnicesti vine doar de la Dumnezeu in anumite conditii.
    PS – Uite slogan ,acum pe Prima TV, cica : crede in tine … unde incadrezi tu asta dpdv crestinesc ? Nu-i incitare la paganism…adica incitare la lepadare , da asa , un pic mai inconstient ? Repet pt cei total necateheizati ???

  39. marin zice:

    @ Parintele Gheorghe Calciu a patimit destul de mult, este un mare marturisitor al sec. XX si asa cum s-a dovedit, are sfinte moaste intregi. Nu cred ca interpretezi corect ce a facut parintele. Daca nu il consideri sfant, e problema ta, dar moaste intregi tot are.
    Nu are cum sa aiba sfinte moaste deoarece desi se declara antiecumenist , era filocatolic .
    El credea ca „biserica” catolica face parte din trunchiul Bisericii , si ca are har :
    [audio src="http://www.ortodoxmedia.com/dn/0741/Pr-Calciu__1999_APR_18_A_TOMEI.mp3" /]
    Incepand cu minutul 13.20 isi arata limpede erezia .

  40. marin zice:

    http://predici.crez.ro/predici-si-conferinte-audio/?dir=RO1/Predici_interviuri_conferinte_audio/Pr.%20Gheorghe%20Calciu&title=Pr.%20Gheorghe%20Calciu
    In predica din 28 mai 2000 , a samarinencii , numeste harul si gratie , si recunoaste succesiunea apostolica a catolicilor ,curgerea harului , incepand cu min. 15.00 .

  41. Ana Elisabeta zice:

    http://www.impantokratoros.gr/mucenita_daniela_.ro.aspx

    Muceniţa Daniela

    Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

    Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

    Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.

    A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

    Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.

    Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.

    Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.

    Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu”.

    Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?
    Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

    Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

    Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.

    Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.

    Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica…”. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.

    Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase…”.

    Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.
    Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…
    La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.

    Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).

    Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Muceniţe Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întăreşte-ne şi pe noi pe calea Ortodoxiei şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
    Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

    (Sursa:http://apologeticum.wordpress.com/2009/06/29/marturii-zguduitoare-din-viata-mucenitei-daniela-din-bucuresti/)

  42. Ana Elisabeta zice:

    Şi pentru că am menţionat-o pe această nouă muceniţă Daniela, despre care am aflat chiar azi, nu pot să nu o pomenesc şi pe cealaltă nouă muceniţă şi mărturisitoare a Ortodoxiei, Maica Heruvima:

    http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/vieti-de-sfinti/69-viata-mucenitei-heruvima-de-la-manastirea-petru-voda.html

  43. doktoru zice:

    Aceste exemple sunt un fel de contra-argumentatie fata de micutzul style-ist cum ca exista totusi sfinti pe noul calendar? Si din cauza ca el declara cum ca Biserica nu mai are har? dar are micutza lui bisericutza har?…aia care a ramas doar pe defragmentare non-stop ?!!! hi,hi
    PS-Totusi am o mare nelamurire: cum poate un mic decalaj de 13 zile,parca, sa poata schimba un calendar intreg si sa-l faca pe ala vechi, nou? Adica nu a fost propus un calendar cu totul si cu totul revolutionar care nu mai are absolut nimik din cel vechi ,doar o mica schimbare,un mic avans de cateva zile. Chiar asa sa fie moarte de om de se strofoaca cate unii…nu dam nume ?!!!

    • Ana Elisabeta zice:

      Da, ca să nu uităm că totuşi avem sfinţi, oricât ar repeta ei că n-avem.

      Eu nu sunt de acord cu inovarea calendarului. Din bătrâni se povesteşte că astronomii bizantini s-au prins de diferenţa din calendar înainte de astronomii Papei (care nici nu ştiu dacă a avut cine ştie ce astronomi înainte să fugă toţi în Vest odată cu căderea Imperiului Bizantin sau mai bine zis a Imperiului Roman, dacă i-am fi întrebat pe locuitorii lui) şi i-au spus. Totuşi, împăratul şi patriarhul au căzut de acord că nu merită să creeze confuzie şi dezbinare în popor pentru câteva zile şi au sistat reforma calendarului, pe care au reluat-o nişte dăştepţi după şase sute de ani, fără să-i intereseze că creează confuzie şi dezbinare în popor şi, în ultimă instanţă, creează schisme.

      http://www.pemptousia.ro/2013/01/101-oameni-de-stiinta-din-bizant/

      Asta nu înseamnă că responsabilitatea pentru schisme nu este (şi) asupra celor care le-au comis, pentru că li s-a părut că se sparie Harul de diferenţa de 13 zile sau câte erau atunci. Sigur că cei mai subtili dintre ei aduc şi alte argumente, de genul că schimbarea calendarului s-a făcut la comanda masonilor (patriarhul ecumenic Meletie Metaxakis se pare că era mason) şi având în vedere o viitoare reunificare de tip ecumenist a bisericilor. Adică nu contează schimbarea calendarului, ci intenţia cu care s-a făcut schimbarea, şi nu contează că Moscova a rămas pe vechi, pentru că tot ecumenişti sunt (şi serghianişti, să nu uităm).

      Deci de-asta nu sunt de acord că s-a făcut schimbarea calendarului, pentru că n-a adus nimic pozitiv. În schimb, a adus o colecţie de schisme şi de blasfemiatori care spun că în bisericile „pe nou” Tainele nu au Har (şi alţii care zic că Tainele au Har din doi în doi, ceea ce e încă şi mai absurd). Ceea ce se demonstrează empiric că nu e adevărat.

      • kalinikos zice:

        oricum, dupa logica lui marian, s-ar putea ca si la papistasi sa mai existe har (la ei e din cinci in cinci, ma gandesc). Deci ‘eforturile’ ecumenistilor de a recupera acea ramasita prin dialog ecumenic sau interbisericesc ar fi de laudat. Ca sa vezi ce feste iti poate cateodata juca logica.

      • doktoru zice:

        E adevarat ce zic cei vechi ? dar nu de zile ca in sensul asta sunt mai noi decat cei de pe nou – asa cum reclama ei – ;caci am gasit si aceasta varianta pe la unul , pe la altul, din cei vechi care zic asa :

        Biserica lui Hristos în lume acum a mai rămas reprezentată numai de câteva Biserici Ortodoxe păstrătoare ale calendarului patristic bisericesc – adică „ stilul cel vechi ”- , care chiar daca nu sunt ( din diverse si foarte variate motive) în comuniune euharistica , totuși , se află în același Duh al slujirii lui Dumnezeu. – Si in ciuda faptului total si foarte evident a defragmentarii zilnice a adevarului din ea in adevaruri din ce in ce mai micutze, adevarul ramane tot la noi cei vechi, sîc !!! …si in ciuda faptului ca nici noi intre noi nu suntem uniti ,ci in totala dezbinare, dar asta oricum nu are nici o relevanta , si chiar daca ne scuipam ca la usa cortului si facem ping-pong cu tot felul de anateme – ui ar ză cioizăn wan – ready and prepared for rapture ,sîc…again !!!

        Par example : mult hulita Biserică din Catacombele Rusiei este pe deplin și total ortodoxă ; și este de foarte mare mirare cum unii pot vedea/găsi/afla ortodoxia într-o adunare care-a ajutat la înfăptuirea planurilor bolșevico-comuniste , iar mai nou girează și expansionismul pan-slavist al lui Putin prin jumătate de Europa. – aici banuiesc ca se gandeste la BORusia , care-i ce-i drept mai mult o zdreantza rupta si foarte murdara… si evident folosita in scopuri politice exact ca si BOR-SRL a lui nea Danutz….sa nu spui frate ca si asta o fi vreun sfant alive si-n beepul meu sa-i zis sa traitzi …bine !!! …..ha,ha….ce-mi plac glumele mele…

        Putem afla cine este în Biserica după hotărârile sinoadelor Ecumenice și Locale ; între acestea se afla și sinodul local al R.O.C.O.R. din 1983 care a dat anatemei ecumenismul ; de atunci se poate spune fara a gresi ca ortodoxia oficiala nu mai e in Biserica. – pesemne ca aici se refera la BOR .Dar ma intreb acel ROCOR ce este? Este o organizatie paralela a lui BORusia ? Si adica cum ,dai anatemei ceva destul virtual si probabil o chestie cu bataie in viitor etc dar tu esti deja in schisma fata de Biserica si vrei ca sa fi luat in serios ?!!! Eu cred ca acest ROCOR a luat fiinta exact ca Legiunea asta straina ,de pe la noi ,de Fier, adica avand initial cu sopuri umananiste si nobile dpdv omenesc ,dar pana la urma a degenerat la fel de nasol .

  44. marin zice:

    Interesant cum vorbiti voi de vulpi , da pe lupii rapitori nu pre-ai vedeti . Pana de curand erati toti la unison ca-i sfant Calciu . Acum mitul Calciu s-a demolat . Personal , sunt satul de cati sfinti de carton am vazut prabusindu-se in ultimul timp . Era sfintenie mare la Boca , si s-a ales praful . A urmat Calciu ; Papacioc avea greseli grave , recunoscand botezul ereticilor baptisti printr-o singura afundare ; altii il tin de „sfant” pe Cleopa care primea botezul prin stropire si turnare al catolicilor si se folosea de minciuna pentru a sluji „adevarului” .
    Cam inteleg eu de unde isteria asta cu puzderia de „sfinti” din bisericile oficiale , acestea vor sa se legitimeze , si inventeaza tot felul de sfinti de mucava , in care primul criteriu , marturisirea credintei ortodoxe , nu mai este inalterabil , ci discutabil ( vazui asta si aici cand doktoru zice ca acu in veacul ultim si-o face Dumnezeu mila si de cei care marturisesc erezii , nu ca sa-i mantuiasca ci ca sa-i sfinteasca de-a dreptul!!! – da lui nu i-ati zis nici un cuvintel ca sa-l indreptati !!! ) !
    Probabil toata pleiada asta de sfinti marturisiti de internauti va trece printr-un proces asemanator celor de mai sus , si va iesi la iveala „credinta”lor impura ; la urma urmei e ceva firesc avand in vedere ca toti au apartinut legiunii , care era o miscare ecumenista ; citind in Jurnalul Fericirii al lui Nicu Steinhardt vazui clar ca in inchisori toti ortodocsii astia declarativi se rugau impreuna cu catolicii si protestantii , chiar si Mina Dobzeu de-l boteza pe Steinhardt .
    @ oricum, dupa logica lui marian, s-ar putea ca si la papistasi sa mai existe har (la ei e din cinci in cinci, ma gandesc).
    Nu , nu e dupa logica lui marian , ci eventual dupa logica lu marin . Dar nici dupa logica nu e , ci mai degraba dupa credinta mea .
    Va pricepeti tare bine la rastalmacit , papistasii nu au nici un har ; singuru care incerca sa admita pe aici ca cineva cu erezii catolice poate fi sfant e doktoru , da vad ca aveti o jena sa il indreptati .

    Da cum spuneti voi vai ca nu avem noi har cand voi cinstiti sfinti care au apartinut de Biserica veche-calendarista si cea din catacombe ???
    De exemplu patriarhia ecumenistă de la Constantiopol a avut tupeul de a o canoniza în 2011, sub numele de Sofia ( numele mirean) , ziua de prăznuire fiind data trecerii ei la Domnul, 6 mai după calendarul nou , pe stareta Myrtidiotissa care era o tradiţionalistă (‘vechi-calendaristă’), trecută la Domnul în 1974, în deplină comuniune cu Sinodul Bisericii Adevăraţilor Creştini Orthodocşi ai Greciei al cărui Întîistătător era Arhiepiscopul Auxentie !!!
    Tupeul ce depăşeşte orice limită pare însă personificat în (neo-)serghianista patriarhie a Moscovei, căci în martie 2007, aceasta a mers până într-acolo încât a furat pur şi simplu moaştele unor sfinţi mucenici catacombnici, Maria din Gatcina şi Theodosie al Caucazului, păstrate în biserici aparţinând unor grupuri post-catacombnice din Rusia, punându-le cu ceremonial la închinare în lăcaşuri ce îi aparţin; dar aceşti sfinţi au fost muceniciţi tocmai pentru că nu l-au recunoscut pe ereticul patriarh Serghie, începătorul moscoviţilor de azi! [Adică cel de la care patriarhia Moscovei de astăzi îşi are aşa-zisa succesiune].
    https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2015/05/01/stareta-myrtidiotissa-cunoscuta-ca-sofia-asceta-nevoitoare-din-clisura-film-documentar-si-despre-incercarea-oficialilor-de-confiscare-a-sfintilor/

    PS . Daca tot nu v-ati prins de ce am spus eu de har , hai sa va lamuresc . Nu mai aveti har in taine . Dar harul e se mai pogoara asupra credinciosilor curati la inima indemnandu-i sa mearga in Adevarata Ortodoxie , nu sa mai ramana in sinagoga BOR .
    De altfel , observ si la voi dorinta de a parasi BOR ; s-ar putea sa fiti pe drumul cel bun .
    E vorba de harul lui Dumnezeu care nu se pogoara prin taine ,ci chiar in absenta acestora :
    Fapte 10
    44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.
    45. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri.
    46. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
    47. Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?

    • Marin, nu s-a demolat nici-un mit, pot sa-ti disec acest comentariu, dar eu unul nu am timpul necesar sa redeschidem discutii care se pot intinde si pe durata unor zile. Iti aprop comentariile pentru ca nu sunt adeptul cenzurii si a pumnului in gura si imi place ca iti sustii afirmatiile pe ceva. Dar daca nu iti raspund, nu inseamna musai ca ne-ai inchis gura. De exemplu cu pr. Arsenie Papacioc, pot sa-ti spun clar ca la sfarsitul vietii a spus fara echivoc ca ereticii trebuie toti rebotezati si botezul valabil e doar cel canonic. Culmea e ca de voi a zis ca trebuie doar sa reveniti, si nu trebuie nici-un ritual de reprimire, ceea ce mi s-a parut interesant. In „Singur ortodoxia” nu e critic deloc la adresa voastra.

      Cu Boca stai linistit, ca nu s-a ales praful de nimic. Nu stiu de unde ai tras tu concluzia asta, ca nebunia inca e. Faptul ca suntem cativa din BOR care nu il consideram sfant, nu inseamna ca s-a ales praful, din contra, nebunia e la fel de mare.

      Iar cu pr. Calciu, moastele sale oricum arata a moaste fata de altele peste care s-a turnat o tona de ceara. Nu stiu daca mi-ai citit articolele, eu sunt ultimul om caruia poti sa-i pui in fata „cultul marilor duhovnici” pentru ca eu nu sunt adeptul acestui cult, in stilul in care il practica unii: de guru infailibil. Iar faptul ca unii credinciosi au aceasta evlavie pietista, nu denota vreo lipsa de har cat timp la nivel oficial nu s-a canonizat nici-o persoana cu o credinta dubioasa.

      • marin zice:

        Andrei , eu chiar apreciez foarte mult atitudinea ta in privinta gestionarii comentariilor cat si in multe alte privinte si chiar nu am nimic de impartit ceva cu tine , o spun cu mana pe inima .
        Sunt unele probleme in care am opinii diferite de ale tale , dar le putem dezbate si imi place atitudinea ta lipsita de patima in aceste chestiuni .
        Apreciez dezbaterile care nu imbraca o forma de galceava si nu le sustin , dar unele informatii trebuia sa le dau .
        Eu nu ma bucur cand se arata ca cineva a marturisit stramb credinta dar cred ca daca se coinstata asta , apoi mai frate trebuie aratat ca nu cumva unii mai slabi in credinta sa il ia ca model si cred ca in vremurile astea ultime si ratacirea e sporita , astfel incat si credinciosii sa stea cu ochii-n patru , nu sa viseze si sa inventeze sfinti peste noapte . Avem exemple in istoria Bisericii cand sfinti fara absolut nici o greseala si cu o traire uriasa au fost canonizati la sute de ani dupa savarsirea lor , ori miscarea asta actuala de a vedea peste tot sfinti peste noapte tre sa ne ridice unele mari mari semne de intrebare .

      • La capitolul „sfinti peste noapte” total de acord cu tine. Astazi oricine zice ceva „duhovnicesc” si au 5 oameni evlavie la el, devine automat sfant. Intr-adevar, devine tragic cum oamenii devin innebuniti dupa minuni si personaje de tip „guru”. Nu mai e credinta criteriul, ci „minunismul” si evlavia in masa.

  45. marin zice:

    Inca o completare despre Arsenie Papacioc .
    Mântuire este doar în Biserica Ortodoxă, în Hristos. Si se pune problema chiar a Bisericii Catolice.
    ………………………………………
    De catolici :
    Nu sunt eretici pentru noi, pentru că au sapte Taine; cum le au ei, cu aspectele lor simbolice – dar le au.
    Dacă n-ar avea aceste sapte Taine ar fi eretici. Este numai o greseală confesională. Dar ne despart foarte importante lucruri de dogmă.
    ……………….
    Referitor la sfintii catolici (???), ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul (???) Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare.(???)

    Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc vol. 1-3
    Ce vina or avea filocatolicii actuali daca si „stalpii” ii credeau sfinti pe alde francisc ???

  46. Ana Elisabeta zice:

    O să dau un singur comentariu cu toate micile mele comentarii la lungul şir de comentarii de aici.

    În primul rând, despre pr. Seraphim Rose. Este indiscutabil că a fost influenţat de „creaţionismul ştiinţific” protestant în lucrarea lui despre Creaţie. Dar băiatul ăsta pe care l-am citat are şi el propriile lui bubiţe-n cap, pe care le-am văzut mai bine citind şi alte articole de-ale lui (ceea ce, aşadar, nu vă recomand, pentru că lucrurile interesante pe care le spune uneori sunt intercalate cu idei proprii din categoria puţine da’ fixe). Dacă n-aţi citit, n-aţi pierdut nimic, aşa că nu mai dau din nou un link către el. Mă refer de exemplu la cum stabileşte el cu de la sine putere că poţi să crezi în Creaţie aşa cum e ea propovăduită de Sfinţii Părinţi şi totuşi să crezi în acelaşi timp că Pământul şi universul au vârsta pe care le-o stabileşte ştiinţa. Apar nişte contradicţii majore, dar el nu le vede.

    Aşadar, nu ştiu dacă se poate spune că pr. Seraphim are şi alte influenţe protestante în afară de influenţa „creaţionismului ştiinţific”.

    În al doilea rând: „Dar ce te faci cu cei amintiti de mine care intra in categoria paranormalilor chip-ulizatzi pa creier de noile curente moderne ale paganatatii ? Si asta ,fiind chiar botezati corect dpdv. Pe aia cum ii consideri : lepadati sau nu ?”

    Aici ajungem la una din acele probleme sofistice, „Dumnezeu e nedrept pentru că…” nu îi luminează cu forţa pe toţi. Nu e nedrept Dumnezeu, nu luminează pe nimeni cu forţa, cine caută adevărul îl găseşte, cine îl caută pe Dumnezeu adevărat şi pe Hristos adevărat îl găseşte… Numai cine nu vrea nu găseşte. Află oameni din toată lumea despre Ortodoxie şi se duc la Athos să se boteze, de ce ortodocşii noştri care stau toată ziua pe internet nu pot să fie şi ei la fel de curioşi ce înseamnă Ortodoxia. Deci nu ştiu dacă pot fi numiţi lepădaţi, pentru că nu s-au lepădat conştient, dar Harul nu începe să lucreze în om până când omul nu începe să facă şi el ceva în acest sens, chiar dacă îi mai dă câte un „ghiont” din când în când, să se mai trezească.

    În al treilea rând, zice Marin:

    „Daca tot nu v-ati prins de ce am spus eu de har , hai sa va lamuresc . Nu mai aveti har in taine . Dar harul e se mai pogoara asupra credinciosilor curati la inima indemnandu-i sa mearga in Adevarata Ortodoxie , nu sa mai ramana in sinagoga BOR .
    De altfel , observ si la voi dorinta de a parasi BOR ; s-ar putea sa fiti pe drumul cel bun .”

    Pe mine harul mă îndeamnă să-ţi trag două palme, dacă ai fi în faţa mea. Mai mult nu am ce să spun. Ţi s-a explicat în fel şi chip, nu vrei să înţelegi, cel puţin limitează-ţi numărul de blasfemii.

    În al patrulea rând, către Andrei (Theologie Patristică): mai ştii când spuneam că vine să facă propagandă stilistă pe blogul tău? Iată că n-a mai fost voalat, de data asta a spus-o direct.

    • doktoru zice:

      De-aia mi-a placut intotdeauna exemplu cu Sf.Nicolae,sefa !!!…eh, Andrei e mai soft, asa …

      • Poate sunt si soft, nu zic ca nu, dar atunci cand mi-am facut blogul, am zis sa nu cenzurez comentarii. O patisem cu razbonicii care mi-au cenzurat cateva si nu mi-a placut deloc, asa ca eu am zis sa nu fac asa. Am cenzurat cateva din perioada cand navalizera cipistii aici, dar erau de-a dreptul gretoase si nu aveam de ce sa le las, iar Marin mi s-a parut ca vorbeste suficient de frumos. Era clar oricum ca face propaganda de cand a inceput sa comenteze aici, ca doar nu a venit sa ne zica ce stilist e el si ce Biserica suntem noi.

        Plus ca am obosit sa tot dau replica.

        Si oricum doktoru, tot te plangeai de liniste. Na, sa-ti treaca de liniste 🙂

      • Ana Elisabeta zice:

        Păi dacă postezi din Sfinţii Părinţi, sigur că e linişte! Mai zi ceva de Arsenie Boca, de cipuri, eventual de Legiune, de chestii care îi interesează pe oameni, şi-atunci o să vezi cum dispare liniştea…

        Doktoru, nu ştiu dacă Sf. Nicolae aprobă palmele mele virtuale, dar şi mie mi-a plăcut cum a abordat problema cu Arie, şi mai ales că s-a revelat, s-a descoperit că fapta lui a fost plăcută lui Dumnezeu! În plus, am mare evlavie la Sf. Nicolae şi-l consider ocrotitorul meu, mai ales că e hramul bisericii la care merg acum şi al bisericii la care mergeam înainte.

        Andrei nu e soft, e civilizat – boală grea!! (Glumesc, bineînţeles.)

      • Va multumesc pentru aprecieri si ca intelegeti de ce incerc sa „multumesc pe toata lumea”.

        Si da, daca ma apuc sa postez de Legiune si de cipuri, fac inconjurul internetului. Dar e mai frumos sa fie liniste. Cel putin momentan…:D

      • Ana Elisabeta zice:

        Da, şi mie-mi place să fie linişte, dar nu ştiu cum se face că tot la aceleaşi subiecte ajungem… Poate pentru că sunt presante. Altfel, am putea discuta despre sexul îngerilor (mie de exemplu mereu mi s-a părut absurdă ideea că îngerii ar avea sex, dar poate sunt alţi oameni care cred altceva).

        Nu zic să mai postezi alte chestii incendiare, totuşi. Sunt mai curioasă să ştiu ce mai spun Sfinţii Părinţi despre unele chestii.

      • Chestii incendiare in nici-un caz. Am atatea planuri de articole ca nu am timp si nici nu are rost sa ma bag in chestii incendiare. Stim noi care sunt subiectele mai importante si care trebuie abordate (sau cum s-ar zice, prietenii stiu de ce 🙂 ).

      • kalinikos zice:

        se zice ca in zilele asediului Constantinopolului, chiar inaite sa cada in mainile turcilor, teologii bizantini nu aveau altceva mai bun de facut decat sa discute despre sexul ingerilor. Nu stiu cat este mit si cat adevar in asta, dar zicerea a ramas si a prins…

    • doktoru zice:

      Care-s chestiile incendiare ?…banuiesc ca indubitabilul-șef a gasit reteta secreta a audientei incendiare si a anarhiei dezbinatoare …..caci iar se bat boccaitii cap in cap acolo !!! Cred ca de aia se succed cu atata repeziciune acele articole , ca cei ” induhovniciti ” din aceea zona sa se dezbine in cat mai multe argumente neo-teologice, gen cele ale lui rabi Jacov si ale restului gastii arseniene…deci a reinceput lupta neterminata purtata intre boccacienii pro si contra dusa cu sagetile tastaturii si cu taisul mause-ului, iar cu enter-ul se da lovitura de gratie in cazul fiecarui reply… Nici chip-urile 666 nu aduc parca atata liniste si pace launtrica duhovniceasca cum aduc articolele puse cu semnul intrebarii despre parintele Arsenie Boca si pictura lui, cartile lui etc…. cata incantare cand ii vezi pe astia micii cum se bucura cand se imprastie sange mucenicesc neo-crestin pe peretii virtuali ai internetului….ah, acesti minunati mucenici virtuali si calculatoarele lor nebune, nebune ,nebune…

      • :)))))). Mi-a placut interpretarea asta. E perfecta!D-aia nici eu nu mai am chef de chestii „incediare”. Nu m-am putut abtine sa nu fac un articol despre maestrul Iacoboaie, cel care ma acuza de atatea chestii, si cum spune el ca icoana nu e dogma, dar in rest, ce am avut de spus, am spus destul.

      • doktoru zice:

        Ha, ha …e razboiul tacut al mause-urilor incrucisate si al loviturilor perfide din tastatura… e si asta un razboi pe mute fara joc de glezne, ca cel duhovnicesc, si fara zanganituri metalice de arme ci doar click-ul linistit, dar mortal …de stanga sau de dreapta face diferenta in cele din urma.
        Da, rabi Jacko a comis-o din nou cu icoanele ,dar sa stii ca are si un punct foarte tare rabi : isi mentine cu incrancenare parerile lui eretice si in fata avalanselor de dovezi zdrobitoare din canoane, dogme, sinoade si alte invataturi patristice !!!….nu se lasa dovedit asa cu una , cu doua….nuuuu domle.
        Adica macar sa-l apreciem pt tenacitatea lui prost inteleasa si aplicata !!!
        PS – Stiati ca la evrei exista un rabin care se cheama si se striga rabi Rambo ?!!!
        La ei scoala de rabinarat, sau cum dreaq s-o numi bataia aia de jock, se poate duce oricine chiar si ultimul vidanjor. Studiaza cateva zile, luni si gata diploma de excelenta….fq , am vrut sa zic hartia igienica personalizata pe numele respectivului ….si cu cat mai multe hartiutze din acestea igienice ,tip rulou, cu atat mai multe scoli ……Si apoi toata lumea il striga : Baaa, mamaliga….ups, rabbi am vrut sa zic !!!…
        Cred ca asa si cu rabbi al nostru ; maestru emerit al non-ortodoxiei neo-crestine, promotor neobosit arsenico-boccalist si cu vocatie dovedita de spargator de dogme si canoane si a tot felul de sinoade si blocade ale Sf.Parinti care au ramas amortiti si intepeniti in patristicismul lor arhaic, desuet si ruginit, neadaptat noilor non-valori ale societatii moderne de consum al zilelor noastre anarhice…. deci vi-l prezint inca o data pe rabbi Jackoooooooooooov !!!…doar pt cunoscatori si pt cei avansati. Nerecomandat celor minori si cu dintisori de lapte ,fara un minim de intelegere duhovniceasca si cu un bagaj redus, in volum ,de cunostiinte teologico-patristice si aflati in afara supravegherii atente a unor parinti duhovnicesti…

  47. doktoru zice:

    Nu am stiut ca parintele Serafim al Americii a zis ca el crede si partea cu Sf.Parinti dar a impacat si capra cu varza prin acceptarea miliardelor de ani de existenta, evolutionism si poate si un pic de Big-Bang. Desi am citit cate ceva de ale lui.
    Cred ca chestia asta a sofismelor porneste din puncte gresite de intelegere ale celor care nu inteleg problema .Eroarea de a considera unele chestii a fi sofisme ,mai ales cele care tin de diverse explicatii cu Dumnezeu, provine din faptul ca problema poate avea o expunere destul de ok dar rationamentul ulterior cu explicatiile lamuritoare si doveditoare, deriveaza pe aiurea din cauza ca nu este inteles bine Dumnezeu .Iar acele explicatii provin din filozofia omeneasca. Eu nu cred ca Dumnezeu nu vrea ca toti sa se ilumineze, ca sa zic asa. Dar asta depinde in primul rand de ei, si de abia dupa aceea de Dumnezeu. Este scris ca credinta nu-i a tuturora dar din cauza ca ei nu vor , nu din cauza ca Dumnezeu le impietreste inima si le astupa ochii si urechile. Deci ei au inima de piatra si staruiesc in aceasta incapatanare si pana la urma Dumnezeu ii lasa dupa mintea lor care asculta de dreaq.
    Este scris ca tot ce are omul este de la Dumnezeu, inclusiv credinta. Dar daca aia se duc dupa tot felul de misticisme orientale si altele fara ca macar sa arunce si un ochi la ortodoxia stramoseasca este poate normal dupa o atata staruinta in dracisme ca si Sf.Duh sa se mai scarbeasca de ei si sa-i lase in cele din urma.Si poate asa ajung lepadati de ortodoxie intr-un fel .
    De aceea am dat exemplul acela cu ucenicul lui Paisie cel Mare care printr-o singura afirmatie ca poate nu o fi Hristos Mesia cel prorocit si poate este altul care inca nu a venit asa cum sugerase evreul, iar ucenicul si slab de minte si invatatura , imediat a fost lepadat. Dar asta in zilele de inceput ale crestinismului cand harul era mult si peste tot. De aia ma gandeam ca in zilele noastre daca ar fi fost sa fie aceleasi conditii de lepadare ,pai de mult nu mai era nici un crestin si se termina si lumea. Dar dovada ca lumea inca este ,ma gandeam ca acum astia din zilele noastre li se pune acea lepadare usor involuntara, dupa o viata( sau dupa o anumita perioada mai lunga) aproape de necredinta in Hristos-Dumnezeu. Stiu ca la unii li se pare aiurea dar comparati cele doua cazuri .
    Ha, e un pic cam nasol cand unii-altii strica linistea si consensul si vin sa dea cu bata in balta si o tine doar pe a lor si nu asculta de nimeni si nimic. Dar asa sunt cei cu mintea condusa de dreaq. Si nici ei nu stiu asta si nici nu ar avea cum sa-si dea seama din cauza ca dreaq este duh… desi se vor gasi cate unii care vor zice ca totusi nu sunt chiar duhuri si au si totusi un pic de materie si sunt din energii create si nu necreate….la acestia eu le zic : mai daca dreaq e material cat de cat, atunci prinde tu unul si adu-l la mine ca-l calc eu in picioare….tot timpul sunt unii care sunt mai chitibusari si din cauza ca nu au ce sa-ti raspunda se agata asa de cate o mica chestie, o virgula , ceva un semn al exclamarii si zic : stai domne ca e totul gresit….virgula nu e la locul ei !!! ….asa fac si evreii…

    • Ana Elisabeta zice:

      Nu el, nu el, omuletzul care l-a criticat pe pr. Serafim Rose încearcă o „sinteză”….

    • doktoru zice:

      Aha, deci cel din grupul BORȘeV-icilor a facut afirmatia ca parintele Serafim ,cel de peste ocean, ar fi zis chestia cu miliardele de ani ale lumii. M-am mirat din cauza ca mi-am adus aminte ca parintele acela a zis ca si testele facute cu carbon pt datarea diferitelor straturi de aluviuni, pietre si altele sunt in mare parte subiective si sunt interpretate dupa bunul plac al ” oamenilor de stiinta ” care trag concluziile dupa cum le pica lor bine si ca acele rezultate nu sunt relevante in stabilirea vechimii din cauza ca ,ceva, peste 5000 de ani ,parca , acelea nu mai indicau absolut deloc corect. Iar datarea se facea dupa ureche.
      ….Asa care va sa zica…..

      • Ana Elisabeta zice:

        Să recapitulăm. Eu am dat un link către un articol al unui american rocorist (cred) care zice el că demonstrează că pr. Serafim Rose a avut influenţe protestante. La a doua lectură, numai o singură observaţie a lui se susţine, şi anume că pr. Serafim a dat prea multă importanţă „creaţionismului ştiinţific” protestant. Dar şi asta şi-o argumentează prost, pentru că după el (dăşteptul de american cu piticuţi pe creier) pr. Serafim credea în vârsta „tânără” a pământului pentru că era influenţat de protestanţi şi pentru că nu era la fel de dăştept ca el, dăşteptul de autor al articolului. Şi asta, cu toate că dăşteptul admite că Sfinţii Părinţi consideră cu toţii că cele şase zile trebuie luate în sens literal. Mai ales că alungirea celor şase zile nu ajută cu nimic la armonizarea cu concepţia „ştiinţifică”, pentru că în aceste zile, din punct de vedere ortodox, n-a murit nicio vietate ca să poată să-şi lase oasele în pământ sub formă de fosile. Toate vietăţile au început să moară de-abia după căderea protopărinţilor.

        E adevărat că cronologia „ştiinţifică” este calibrată după ipotezele ateiste cu privire la apariţia universului, a Pământului şi a vieţii, astfel încât nu are cum să confirme aceste ipoteze. Asta mi-a confirmat şi Alexandru Iftime, care lucrând la Muzeul Antipa a avut ocazia să-şi pună şi asemenea probleme. E ca şi cum eu aş face un program care să-mi calculeze vârsta şi pe urmă aş zice tuturor: dar bineînţeles că am numai 25 de ani, vedeţi că şi calculatorul a calculat ştiinţific şi atât i-a dat! Numai că înlocuind 25 cu 10 miliarde sau cât mai zic ei acum.

        Dar sunt nişte probleme cu „creaţionismul ştiinţific”, care încearcă să producă nişte „teorii ştiinţifice” cu totul şi cu totul fantasmagorice despre cum a creat Dumnezeu lumea. Mai corect ar fi să spunem că nu putem să cunoaştem anumite lucruri, dar că teoriile actuale nu se potrivesc cu Predania Bisericii din următoarele motive: cutare, cutare şi cutare. Un asemenea motiv am dat eu mai sus.

      • doktoru zice:

        Gata am vazut mai sus link-ul acela de la americanul ala din Biserica Americano-Rusa din exil . Cand am zis eu ca aia din exil sau rocor sau cum s-or mai numi au inceput cu un gand bun ascunzandu-se prin diferite catacombe ,dar mai departe evident ca au esuat lamentabil in momentul in care au hotarat sa-si faca bisericutza separata si cu denumire noua. Asa sfarsesc toate actiunile si initiativele omenesti
        Ia uitati ce scrie pe wiki – or sa zica unii ca wiki nu e sursa de incredere , dar uneori gura prostului adevar graieste, ca si in acest caz – :

        Biserica Ortodoxă Rusă în Exil (ROCE/ROCIE) este o jurisdicţie formată în 2001 ca protest faţă de şi prin desprindere de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR), în principal datorită reapropierii acesteia din urmă de Patriarhia Moscovei. ROCE încă utilizează uneori numele de ROCOR/ROCA şi se consideră ca fiind adevărata ROCOR.

        Recunoasteti de acum defragmentarea lui dreaq ?… vedeti cum s-a separat prima aia din afara Rusiei ,apoi desi dupa mult timp, s-a mai desprins inca o aripa liberala si evident detinatoarea adevarului absolut, cu alt nume desi cateodata se recomanda si pe vechiul nume. Recunoasteti cazul cu macazul stilistilor ?!!! Si aia zic ca defragmentarea totusi nu evidentiaza chiar atat de rau, dar sa stiti ca nu ei zic asta ci dreaq din ei ca sa-i faca sa se auda singuri sau unii pe altii si sa se convinga si auto-convinga ca ei inca sunt ultimii detinatori ai adevarului….asta evident pana la urmatoarea falanga care va defragmenta suplimentar pe cei deja faramati.He, he si mai au si tupeu sa ne contrazica si ne scot ochiul pt un pai, poate un pic mai gros ok, dar nu vad padurea amazoniana care le umbreste si privirea si gandirea.
        Si zic unii ca si BOR s-a faramitat in stilist, oastea domnului, vladimiresti ,popesti-leordeni si mai stiu eu care…pai bine bre ,tu te uiti la cei cazuti si nu la cei ramasi? Adica ii consideri vinovati pe cei ramasi in Biserica pt caderea celorlalti ? …asta este ceea ce eu consider a fi intelighenta vie, dar in ochii stinsi…
        Nu stiu cata influenta protestanta avea parintele Serafim ,caci ar trebui sa iau la citit si recitit unele chestii de ale lui si acum sunt prins cu altele si deci nu am timp, dar nici nu ma intereseaza in mod expres aceasta chestiune. Dar banuiesc ca evident ca trebuia sa aiva cate ceva luat si de peste ocean de la ai lui ,plus ca el venea din acel mediu si mai departe nu l-a schimbat deloc.

        Eram insa curios ca am citit ca parintele Serafim nu s-a botezat ortodox si stiu ca pe ortodoxiacatolica am citit asta la parintele Vulcanescu, ala pe care are boala rabi Jakov !!!, dar nu am cautata suplimentar.Si ma gandeam ca uite domle, mai vine cate unul la ortodoxie din toate mediile ,adica yoghini, protestanti, sextanti etc si unii dintre ei repede ajung invatatori si apoi comit unele chestii din acestea mai mult decat de incepatori ,profane ,de gradinita…eu personal nu reusesc sa-mi inchipui asa ceva, pai daca esti destept domle cauta si citeste si te informeaza pana iti crapa ochii in cap ca sa nu te faci de cacao vreodata , ca poate iti mai si scapa cateodata ca te crezi vreun expert si pici rau de tot…

        Sa dau si un link tot de pe wiki, in care eu m-am lamurit si cu astia ROCOR sau EXIL ,aproape tot pe acolo. Daca ROCOR-ul avea o existenta justificata pana in maxim 1987, sau si mai maxim 90, apoi aia din exil sunt ultimele zdrente, si seamana cu stim noi cine dar nu dam nume. Adica daca din 1920 pana in 1922 cat le-a luat ca sa se organizeze, pai tot atat trebuia sa le ia si sa se dezorganizeze atunci in 87 cand a cazut comunismul ca nu mai aveau nici o justificare a existentei lor. Dar pesemne ca erau multe interese in joc si vanitati si mai multe ,iar mai departe a inceput defragmentarea corespunzatoare.
        Chiar ma gandisem la Sf.Ioan Maximovici daca era sau nu ok, dar apoi am vazut ca el a trait pana in anul 1966, deci cu ceva vreme mai inainte.Asa ca el nu se incadra la perioada de dupa 90 maxim.
        http://ro.orthodoxwiki.org/ROCOR
        si poate si asta
        http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_Ortodox%C4%83_Rus%C4%83_%C3%AEn_Exil
        PS – Pe mine ma omoara titulatura asta biserica adevarata a…,…credeam ca doar rusii e mai nebunatici, dar acum vad ca si grecii si romanii si cine stie cati detinatori foarte adevarati ai adevarului cel mai pur si adevarat exista in lume…dar am vazut ca punctul de atractie al acestor adevaruri se afla in America si cred ca si stilistii ar trebui sa se indrepte tot catre acolo …in frunte si cu nea Danone !!!…ca s-or intelege ei intre ei pana la urma ,astia cei mai adevarati , ca la ei ma gandeam…

  48. marin zice:

    @ Dar asa sunt cei cu mintea condusa de dreaq. Si nici ei nu stiu asta si nici nu ar avea cum sa-si dea seama din cauza ca dreaq este duh… desi se vor gasi cate unii care vor zice ca totusi nu sunt chiar duhuri si au si totusi un pic de materie si sunt din energii create si nu necreate….la acestia eu le zic : mai daca dreaq e material cat de cat, atunci prinde tu unul si adu-l la mine ca-l calc eu in picioare…
    Sfantul; Ioan Damaschin – Expunerea exacta a credintei ortodoxe
    Cap. III Despre ingeri
    Se spune ( despre inger ) ca este necorporal si imaterial in raport cu noi , deoarece tot ceea ce se pune in comparatie cu Dumnezeu , singurul incomparabil,este grosolan si material .Numai Dumnezeirea este in realitate imateriala si necorporala .

    Asadar , sa stii ca ingerii sunt materiali , dintr-o materie foarte fina , mai fina si decat lumina solara , dar sunt totusi materiali .

    Ana Elisabeta , eu aici nu am facut nici o propaganda , daca tu asa interpretezi nu am o problema . Eu mi-am expus parerile sincer si fara ocolisuri ; sa inteleg ca pe cei care nu sunt de acord cu tine ii treci automat la categoria propagandisti ?
    In plus , am aratat unele lucruri care nu prea sunt cunoscute , pentru ca cei care citesc sa afle unele adevaruri . Atat si nimic mai mult . Oricum , intentionez sa nu mai comentez pe aici , ca vad ca sunteti deranjati de cei care au alte opinie si va doriti sa aveti numai comentatori ce va sustin punctele de vedere .

    • Marin, nu trebuie sa o iei in nume de rau. Esti binevenit sa comentezi cand vrei tu, dar trebuie sa intelegi ca nu o sa ne convingi nicodata ca e dogma calendarul si ca BOSV e Biserica. Eu te respect ca ortodox traditionalist, iar daca avem alta viziune in chestiunea calendarului, nu vad totusi asta sa fie un impediment in dialog. Unele interventii ale tale chiar au fost bune si stii bine ca le-am apreciat, cum s-a intamplat la articolul cu „Cel vechi de zile” si cel cu icoana Sfintei Treimi. Plus ca aici nu e site-ul razboinicilor sa nu accept pe nimeni sa comenteze, decat „elitele”. Asa ca poti sa stai linistit. Cat timp nu reluam eternele discutii pe tema calendarului….te astept!

    • doktoru zice:

      Pai nea marin a comis-o nasol si desi a vrut sa ne mai protejeze o secunda si ceva pana la urma nu s-a mai putut abtine si nu a mai ocolit-o in mod diplomatic ci ne-a aruncat-o direct in fata :….bai, prostalailor….-cred ca fierbea in el-
      Daca tot nu v-ati prins de ce am spus eu de har , hai sa va lamuresc . Nu mai aveti har in taine . Dar harul se mai pogoara asupra credinciosilor curati la inima indemnandu-i sa mearga in Adevarata Ortodoxie , nu sa mai ramana in sinagoga BOR . – noi fiind mai slab de inger nu am observat intentia lui absolut nobila de a ne redeschide ochii intunecati…

      Si ca sa nu se simta dator a tinut sa ne dea si lovitura de gratie cu faptul ca cica a observat el ,asa neutru si in treacat si in modul cel mai obiectiv, ca :

      De altfel , observ si la voi dorinta de a parasi BOR ; s-ar putea sa fiti pe drumul cel bun . – pai bine bre, mata ai observat aceste intentii nedefinite la noi pe care noi nici macar nu le banuiam…aoleo, ce noroc cu oamenii astia de bine….oare ce ne-am face noi fara ei….exact ca si in cazul lui nea Danone : ne este cu mult mai bine fara el.

      PS – Pai Andrei, crezi ca ar putea rezista mult ispitei de a nu pomeni pa ici-colo cate ceva si sa nu mai intepe asa discret, macar din cand in cand…mira-m-as…
      In partea cealalta nu se comenteaza subiecte stiliste ,ca acolo si-ar lua imediat huiduielile de rigoare cu tot cu anatemele si blestemele casei … indubitabil, caci aia este mult mai rai. Daca apare vreun stilist, si care tine la ratacirea lui cu dintii si nici nu vrea ca sa se lase, pai aia este toti gramada pe el . Nu are libertatea de exprimare de aici ,ca aia nu bolesc grav de bun simt ci au un ridicat simt al datoriei civice .
      PPS – Teoria aia cu densitatea putin normala a materialniciei straverzii a duhurilor create o stiam, mister .Problema era ca acest raspuns provenea de la o alta discutie cu raspuns de doi lei bazat pe micutza observatie, absolut ridicola, ca eu nu as fi stiut acest mic amanunt iar problema consta de fapt in lipsa raspunsului la comentariul meu…dar nu stiu de ce ma agit cand de fapt pe mine ma doare-n cot si imi e absolut indiferent si nici nu ma declar la orice cacatel de doi lei , stupefiat …
      Si Andrei, nu stiu cat putem discuta cu cei de alta coloratura politica…!!!…nu prea e recomandat de medici…afecteaza pana la urma si chiar dauneaza grav… stii pe aia cu tovarasiile rele…uite-te la Danone….

  49. zcalin zice:

    Va salut pe toti. Voi fi scurt … caci nu-i asa, parca timpul nu ne mai ajunge?
    Voi da citire de la bunul parinte Mina Dobzeu sperand ca astfel sa intelegem mai bine ce e cu numarul asta 666, cu fiara, balaurul si antihas-ul si cat de important e sa intelegem dupa legea duhovniceasca aceste lucruri … nu dupa legea firii (dupa cum ne atentiona si parintele Cleopa: Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? ) Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe Parintele Mina, iar pe Parintele Cleopa sa-l odihneasca in ceata Sfintilor.

    „Privind în trecutul mai îndepartat si mai apropiat, observam ca Biserica si Lumea, au fost confruntate cu iadul cel mai de jos, cu întunericul si cu umbra mortii.

    Dupa al doilea razboi mondial, s-a impus în rasaritul Europei, o ideologie materialista sprijinita de fortele securitatii si ale armatei, ce pareau invincibile. Întreaga noastra populatie, era constrânsa sa gândeasca si sa lucreze conform ideologiei bolsevice. Noua putere comunista, s-a zbatut prin toate mijloacele, sa realizeze un stat pagân, “icoana fiarei celei dintâi”:

    Aceasta era o lucrare satanica, cum se profetise în Apocalipsa (Cap. 16, vs. 13). Trei sunt care fac icoana fiarei celei dintâi: Balaurul (Satan), fiara (ideologia materialista atee) si omul faradelegii (antihristul). Icoana fiarei plasmuita de cei trei, este imperiul sovietic, care a persecutat Biserica, precum imperiul roman în primele secole crestine. Cei mari si cei mici, robi si slobozi, erau siliti sa se închine acestei icoane (Ap.13,16), si sa poarte pe frunte si pe mâna dreapta, semnul fiarei “666”, semnul pagânismului (Ap. 13,16,18).

    Comunismul si ideologia sa, n-au ramas la cifra 8 a crestinismului, a legii Harului, nici la cifra 7, a legii morale a Vechiului Testament, ci s-a coborât la cifra 6, a ratiunii. Toate fiintele au cinci simturi, omul singur are în plus, ratiunea. Deci omul pacatului a lepadat revelatia divina a Vechiului Testament si a Noului Testament, afirmându-se în numele ratiunii lui – reprezentata prin cifra 6, “numar de om” (Ap.13,18).

    Asemenea revolutionarilor francezi de la sfârsitul secolului al XVIII-lea si comunistii, au zeificat ratiunea, distantându-se de Sf. Scriptura si de Biserica, militând intens pentru o satanizare colectiva.

    Numarul de “666” are un înteles simbolic, sase repetat de trei ori reprezinta o afirmare definitiva, statornica si neschimbabila a puterii ratiunii (a raului), cum întreitul “Amin” din crestinism înseamna: asa sa fie pentru totdeauna.

    Numarul 666, semnul fiarei imprimat pe frunte – înseamna acceptarea ideologiei comuniste, iar pe mâna dreapta – înseamna a actiona conform acestei ideologii. Ne suprind interpretarile hazardate pe care le dau unii – acestui numar, încercând sa sperie pe oameni, ca pe buletinele de identitate, sau alte acte, pe anumite produse, este imprimata cifra “666”. Acest numar, am spus, reprezinta un cod de înregistrare, o interpretare pur simbolica, iar încercarile de a semana frica în sufletele oamenilor simpli si evlaviosi sunt rauvoitoare, cu interese obscure.
    Pericolul îl reprezinta însa acest nou asalt al lui antihrist, a profetilor mincinosi sub denumirea de New Age! Sub umbrela Noii Ere (New Age) se ascund practicile magice africane si orientale, cum sunt: bioenergie, spiritism, practici yoghine, parapsihologie, satanism s.a. Acestea toate înca ne tulbura mintea, si ne fac sa lucram în directia acestei ideologii.
    Spre deosebire de sistemul comunist impus prin forta, aceste noi tendinte de înstrainare de ceea ce este bun si drept, încearca o cale mai subtila pentru a se impune, se încearca un fel de “vraja” menita sa cucereasca pe cei slabi de înger, care umbla dupa senzational si nu sunt bine informati din punct de vedere cultural si crestin, si sa-i duca la pierzare.

    Va veni vremea când si acesti “hristosi mincinosi” vor cadea, cum a cazut si comunismul. Daca puterea comunista a cazut prin puterea lui Dumnezeu – sub amenintarea focului atomic – acestia vor cadea prin sabia Cuvântului lui Dumnezeu (Ap.19,21). Va fi o confruntare între Evanghelia dreapta si cea falsificata de profetii mincinosi. Ei vor primi o lovitura definitiva din partea Domnului nostru Iisus Hristos care nu lasa Biserica întemeiata de El pe seama vulgului, deoarece Domnul guverneaza, Domnul binecuvânteaza dar si pedepseste.

    Daca în comunism, pentru a putea “vinde si cumpara” (Ap.l3,l7), a însemnat realizarea unui compromis între Biserica si stat, apoi sa stim ca acest amestec nu este placut lui Dumnezeu, care ne spune sa nu slujim la doi stapâni. Comunistii acceptau sa se vesteasca ciuntit Cuvântul lui Dumnezeu, numai atât cât sa nu aduca atingere ideologiei lor.

    Biserica, fiind amenintata cu oprimarea, încerca “sa cumpere” facând politizare în predici si publicatiile sale si “sa vânda”, sa vesteasca Cuvântul lui Dumnezeu macar în parte. Daca nu acceptai sa politizezi predica si publicatiile, nu aveai dreptul sa vinzi.

    Cum se vede raportul vânzare – cumparare astazi ? Astazi nu te mai constrânge nimeni cu forta sa te lepezi de credinta ortodoxa, dar se încearca ademenirea (vrajirea) pe diverse cai, ca sa rupa din trupul Bisericii. Confruntati cu saracia, slabi în credinta si slabi educati, unii cad prada acestor urzeli ale diavolului. Si astazi, diavolul umbla îmbracat în piele de oaie, având atârnat de fiecare smoc de lâna, câte o sticluta cu momeala (asa cum îl vazuse odinioara Sf. Macarie), foarte diferite în continut, dupa placerea fiecaruia. Încercarea este de a te atrage în asociatiile si sectele lor. Cum putem rezista acestor tentatii care ne asalteaza sistematic la tot pasul? Nu trebuie sa disperam, ci sa ne încredem în Domnul “caci orice sfat vor sfatui, risipi-l-va Domnul” cum spune proorocul Isaia. Îndeosebi cei tineri, mai aplecati spre experimente noi, trebuie sa se fereasca de senzational, de desfrau, de prieteniile si tovarasiile rele. Sa respecte morala crestina. Iar preotii, au datoria sa se roage cu evlavie sa predice cuvântul Evangheliei lui Hristos cu vreme si fara vreme, prin vorba si prin fapta. Iar monahii, sa-si pazeasca cu sfintenie cele trei voturi monahale si cele 7 laude. Sa fie statornici în mânastire si sa aiba ca ideal, sfintenia..

    Am sa inchei cu blagoslovirea Parintelui Cleopa; cei pupati pe frunte de tanti Izabela, probabil vor sari ca arsi:

    Manca-v-ar Raiul!!! (ce imi place cum le zicea parintele)

    • doktoru zice:

      Ha, ce ma bucur ca ai mai aparut iar cu ceva de la parintele Mina, prietene zcalin !!! …mai sa stii ca timpul chiar fuge, alearga…
      Imi place cum le zice parintele Mina asa in mod duhovniceste, nu in sensul fizic asa cum au inteles ”marii duhovnici ai neamului” si tot dadeau intruna cu chipul 666 ,pecete, lepadare, acte cu chip si altele la fel de proaste – mai nou cardul de sanatate este lepadator !!! Ma mir ca aia atat de mari nu au prins chintesenta duhovniceasca a legii si a interpretarii ei si la sfarsit de viata au alunecat pe o panta fizica…nu e bine, dar de adormiti numai de bine, neuitand totusi unde au gresit si ei ca sa nu le repetam greselile.

      Ma tot gandeam, am mai zis , la chestia aia cum a zis Sf.Ioan Gura de Aur in talcuiala lui la IITes :

      „Numai cel ce opreşte acum, până se va luâ din mijloc”, adecă, când împărăţia Romanilor se va luâ dela mijloc, atunci va sosi şi acela. Şi cu drept cuvânt zice aceasta, căci pe câtă vreme stăpâneşte frica de împărăţia aceasta, nimeni nu va îndrăzni a se mândri şi a se înălţa atât de mult, dar când împărăţia va lua sfârşit, atunci şi acela, odată eu anarhia, se va arunca şi se va încerca să răpească şi stăpânirea oaminilor, şi stăpânirea lui Dumnezeu. – subliniez anarhia ; si a se vedea ca cade!!! monarhia ,apoi se instaureaza anarhia si abia apoi in timpul anarhiei fiul faradelegii preia conducerea pe mai departe( momente pe care eu le vad asa : 1917 cade monarhia – si evident nu Tzarul Nicolae al II lea a fost cel care l-a impiedicat pe antihrist asa cum cred unii aiurea – atunci incepe instalarea mai avansata a anarhiei (moment inceput de la 1789 in Franta ) moment de inceput pt lucrarea antihristului de a prelua incet incet puterea prin toata lumea, moment care a inceput a fi mai clar dupa anul 47/48 cand fiara a prins chip si duh ca sa poata vorbeasca, prin respectiva tara re-inaugurata ; oare cum ar fi putut evreii sa conduca lumea fara o tara a lor si doar manevrand din umbra ca in anii precedenti? Evident ar fi fost si mai ilegitim decat este acum,dar asa avand o tara isi pot impune voia in numele propriu al tarii lor furate si nu mostenite.- nu stiu cat de clar am exprimat ideea prietene zcalin , dar ideea era ca asa au devenit mai legitimi si evreii avand o tara a lor care-i reprezinta in randul celorlalte tari din lume. Este exact cum este scris de Sf.Ioan Damaschin: Se naşte, deci, din curvie, după cum am spus, este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se răscoală, se împotriveşte şi împărăţeşte. – dar parca mai bine exprima Sf.Chiril ala Ierusalimului : Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vre­murile împărăţiei romanilor şi se va apropia deci sfârşitul lumii. Se vor scula deodată zece împăraţi ai romanilor, poate în diferite locuri, şi vor domni în acelaşi timp. Al unspreze­celea împărat după aceştia este Antihrist, care va răpi stă­pânirea romană prin vrăjitoriile sale. Pe trei dintre împă­raţii care vor domni înaintea lui „îi va umili „, iar pe ceilalţi şapte îi va avea sub stăpânirea sa…. acesta va fi hulitor şi nelegiuit; nu va moşteni împărăţia de la părinţii săi, ci va răpi dom­nia prin vrăjitorie.

      Si am stat si m-am gandit , si am intrebat si pe aici, caci nu eram lamurit total in privinta stapanirii oamenilor si a stapanirii lui Dumnezeu. Mai zisesem ca imparatia oamenilor este clar, sau era, monarhia. Si ma tot gandeam cum putea fi furata si imparatia lui Dumnezeu.Aici era buba, ca sa zic asa. Desi imi dadeam seama ca Dumnezeu oricum nu-i poate fura nimeni imparatia decat aparent si evident cu acordul subinteles al acestuia prin faptul ca Dumnezeu face un mare pogoramant la aceasta chestiune. Si mi-am adus aminte cand si-au pus evreii pe vremuri imparat cu ajutorul lui Samuel si cu voia si alegerea lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu s-a implicat direct si le-a ales imparat acestora dar cu unele conditiuni in plus fata de cele zise prin Moise.Doar in cazul lui David ,Dumnezeu s-a mai amestecat in alegere iar restul urmau in mod cronologic si familial.
      Deci evreii lepadand imparatirea lui Dumnezeu asupra lor prin judecatorul Samuel asta insemna intr-un fel, in afara de o lepadare clara , dar si iesirea aparenta de sub conducerea lui Dumnezeu. Nu mai intru in detalii gen : pana acum Tatal lucreaza, si eu la fel – aprox. – pt ca ar trebui sa se subinteleaga de cunoscatori. Deci prin lepadarea lui Dumnezeu de la conducerea evreilor, desi aparenta, se poate considera ca oamenii , cu ingaduinta lui Dumnezeu, au furat imparatia lui Dumnezeu.

      Iar acest lucru m-a dus cu gandul la intaiul Babilon in care primul imparat care a inaugurat prima imparatie , vestitul Nimrod, de fapt furand libertatea oamenilor, asa cum au fost facuti Adam si Eva, si proclamandu-se solo imparat peste oameni de fapt acela a furat primul imparatia lui Dumnezeu. Deci Babilonul ar putea fi luat ca atare prima imparatia impotrivitoare lui Dumnezeu prin faptul ca neascultand de Dumnezeu si de voia acestuia ,- prin facerea oamenilor liberi – acesta fura libertatea oamenilor.
      Asa ca s-a mai lamurit un lucru ,adica prima chestie cu imparatia lui Dumnezeu , care eu credeam ca antihristul o rapeste ultima, de fapt era prima deja rapita de la Dumnezeu, cu ingaduinta acestuia repet. Iar ultima , pe care eu o credeam a fi prima , s-a dovedit a fi pana la urma ultima.Iar acest lucru ,dpmdv , s-a intamplat la sfarsitul WW 1. La sfarsitul WW 2 acest lucru doar s-a definitivat, oarecum. De atunci, iarasi dpmdv , lumea traieste in aceea anarhie , care se pare ca nu o zic doar eu, ci primul a afirmat-o Sf.Ioan Hrisostom in pasajul de mai sus. Asa ca nu o sa zica oarecine ca eu aberez.

      Asa ca mandria antihristului si ce mai discutasem noi, prietene zcalin , mai demult , dar nu prea, nu este decat o parte a lucrarii antihristului care cu timpul vazand ca tot sporeste nu are cum sa nu se increada in fortele proprii si in mintea lui super isteata. Asta cam exact inainte de cadere, asa cum zice Apostolul Pavel ca atunci cand vor zice : Pace, pace, atunci vor veni toate cele peste ei ca sa-i piarda.

      Chestia care mai era , era semnul lui Noe.Printre care si suta de ani dinainte de finish. Dar ma gandeam cum ar fost daca ar fi tot ca pe vremea lui Noe, adica sa ramana doar un singur drept si restul numai pacatosi ? Nu ar fi aiurea dar haios, adica sa tina Dumnezeu lumea pana la ultimul drept ? Dar mi-am adus aminte ce zicea Sf.Nectarie ca Noe reprezenta Biserica, in afara de arca, si ca Dumnezeu prin Noe a dus misiunea Bisericii de mantuire a oamenilor, mai departe chiar prin mijlocul potopului :

      Misiunea Bisericii poate fi indeplinita,cu darul lui Dumnezeu,de un numar mic de oameni tot atat de bine si cu succes pe cat ar fi facut-o si multi.De asemenea ,Biserica insasi poate via intr-o singura persoana la fel de bine ca si in multe persoane ,asa cum s-a pastrat intai intru Noe ,apoi in Avraam si in al treilea rand in semintia lui Moisi,atunci cand Dumnezeu a voit sa piarda in pustie tot neamul iudeu pentru a pazi Biserica de decaderea morala.

      Hi, astazi mi-am mai lamurit niste chestii si partea fun este ca in timp ce dadeam cu aspiratorul prin casa ma tot gandeam la unele probleme….tare ….!!!
      Deci noi nu il mai avem pe unul ca Noe ci avem reperul Bisericii si a celor care fac parte din familia ei . Este exact cum este aratat la Isus Navi si la exemplul Ierihonului si a celor doua iscoade si a lui Rahab si casei ei. Am mai vorbit de acest lucru pe aici, nu mai reiau ,dau doar pasajul din VT :

      Iosua, fiul lui Navi, a trimis din Şitim doi tineri să iscodească [ţara], zicându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ţara şi Ierihonul !“ Şi ducându-se acei doi tineri, au venit în Ierihon; şi au intrat în casa unei femei desfrânate, al cărei nume era Rahab, şi s’au odihnit acolo….Şi acum, juraţi-mi pe Dumnezeu că aşa cum am făcut eu milă cu voi, tot astfel să faceţi şi voi milă cu casa tatălui meu: că anume veţi lăsa cu viaţă casa tatălui meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei şi pe surorile mele şi toată casa mea şi tot ce au ei, şi că sufletul meu îl veţi izbăvi din moarte“.
      Şi i-au zis bărbaţii: „Viaţa noastră pentru a voastră, chiar şi cu moarte!“ Iar ea a zis: „Când Domnul vă va da cetatea, să faceţi cu mine milă şi adevăr!“

      Aici se poate vedea, cum am mai zis , de ce nu va mai fi chiar ca in vremea lui Noe, adica in loc de un singur drept ramas ,Biserica reprezinta arca salvatoare si mantuitoare pt cei care apartin ei. Exact cum a zis Rahab cand le-a spus celor doua iscoade sa aiba mila fata de ea si toata familia ei.Restul vor fi omorati cum este scris mai departe :
      Şi i-au zis bărbaţii: „Liberi suntem noi de acest jurământ al tău :Iată, noi vom intra într’o parte a cetăţii, iar tu să pui semn: această funie roşie să o legi la fereastra prin care ne-ai dat drumul: iar pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi şi toată casa tatălui tău să-i aduni la tine, în casa ta.
      Şi va fi că tot cel ce va ieşi în afara uşii casei tale, vina lui va fi asupră-i, iar noi vom fi liberi de acest jurământ; iar pentru câţi vor fi împreună cu tine în casa ta, noi vom fi vinovaţi dacă mână de om se va atinge de ei.
      Dar dacă vreunul ne va vătăma, sau dacă va da pe faţă aceste cuvinte ale noastre, liberi vom fi noi de jurământul acesta cu care ne-ai jurat“.

      Deci doar cei din casa lui Rahab vor fi mantuiti iar restul in toata totalitatea lor vor fi pesemne aruncati in iad, ghena ,raul de foc etc. Dar asta-i alt subiect.

      Revenind la parintele Mina ,mi-a mai placut ca nu a adoptat modul retard-idiotic de a interpreta vanzarea si cumpararea in acelasi registru al comertului cu amanuntul si la bucata asa cum crede prostimea ultimelor zile. A vazut ca aceasta vanzare-cumparare era ca o simbioza ,un compromis intre Biserica si Stat. Dar cred ca se poate merge mai departe pe aceasta cale si se va vedea ca acest pact cu diavolul este pt cea de a treia ispita a lui Hristos din pusite. Adica este pt putere. In aceasta consta ,dpmdv , comertul acela . Iar cei ce fac acest comert se ”binecuvanteaza” cu blestemul/blestemele antihristului

      Vreau sa arat ca si de pe unele site-uri , chiar adverse dpdv, poti gasi si lucruri bune. Si pot spune ca am luat un mic fragment de la marin, ca sa-i aratam ca cateodata chiar si el poate fi citat drept o sursa buna, ceea ce este un lucru de apreciat – stim ca o sa-si arunce ochii prin zona si ma gandeam astfel sa-i facem si lui o bucurie aici pe blog : deci…

      Încă din tinereţea sa, mitropolitul Serghie era un om extrem de ambiţios şi obsedat de putere. Când s-a petrecut în Rusia revoluţia din februarie 1917, a fost citat spunând că are nădejde că poate acum se va petrece ceva de acest fel şi în Biserică. Nu a fost nevoit să-şi aştepte prea mult ocazia. În anii de tumult care au urmat revoluţiei, el a încercat în 1922 să pună mâna pe putere în Biserică prin dirijarea unei grupări radicale de renovaţionişti autointitulată ,,biserica vie”. Aceasta era o grupare care simpatiza cu revoluţia bolşevică şi care s-a rupt de Biserică sub conducerea mitropolitului Serghie aflându-se astfel, fireşte, în schismă faţă de Biserică….iar mitropolitul Serghie a cerut atunci să fie reprimit în Biserică, ceea ce s-a şi întâmplat, din nefericire, prin reprimirea lui în acelaşi rang,….însă….. Şi-a păstrat însă privirea ţintită spre o altă oportunitate. …Când l-a întâlnit tovarășul Tucicov pe mitropolitul Serghie, a fost ca o potrivire urzită în iad. Mitropolitul Serghie a mirosit o importantă oportunitate de carieră iar Tucicov a întrezărit ocazia de a da naştere unei schisme în Biserică: exact ceea ce căutau amândoi.Mitropolitul Serghie a ieşit din închisoare pe 30 martie 1927 şi i s-a dat libertatea de a locui la Moscova având privilegii de care nu se bucurase înainte de arestarea sa, într-o vreme în care majoritatea episcopilor erau arestaţi şi reţinuţi la pușcărie. A început să fie suspectat că ar fi căzut la învoială cu Tucicov…..Cel mai probabil că este vorba despre un efort combinat în care tovarășul Tucicov dicta iar mitropolitul Serghie se angaja să împlinească….De ce? Gândiţi-vă la cea de-a treia ispită pe care i-a înfăţişat-o Satan lui Hristos în pustie. Satan l-a luat pe Hristos pe vârful unui munte înalt și i-a arătat toate împărățiile pământului în toată slava lor. Iar Satan i-a zis lui Hristos,…..toate acestea vor fi ale tale dacă te închini mie”. Ce a vrut de fapt Satana de la Hristos? A vrut un singur lucru: ca Hristos să recunoască autoritatea Satanei și să i se supună. Ce i-a promis Satana în schimb pentru aceasta? Permisiunea de a conduce liber lumea,..Când și-a dat guvernul bolșevic seama că nu poate nimici Biserica, s-a hotărât să o facă de-a lor, să o stăpânească…

      Deci ce vedem in paragraful de mai sus : vedem cum pt putere si setea de a conduce unii fac orice compromis posibil numai ca sa obtina ei anumite privilegii indiferent de costuri.Vedeti cum nea Serghei era obsedat de putere si ar fi facut tot ce ar fi stat in puterea sa pt a detine aceasta conducere/marire/putere. Ceea ce mai departe se observa dupa cum el colaboreaza cu premergatorul antihristului , sistemul comunist-bolsevic , dar atentie format numai din evrei, poate cu 2-3 exceptii care sunt cozile de topor ale poporului respectiv. Deci nea Serghei atunci cand a prins momentul oportun a actionat .Cam in acel moment de cand a acceptat sa fuzioneze cu regimul acela apostat, fara de Dumnezeu, ateu chiar, el automat a devenit cum s-ar zice blestemat de 3 ori cate 6 , adica blestemul acelor evrei s-a abatut si asupra sa , evident in mod invizibil .Si exact cum a spus parintele Mina el a acceptat de buna voie ideologia acelora, pecetea pe frunte, iar lucrand dupa cum ii cantau aceia ,pecetea pe mana. – Ia uitati o lepadare de bunavoie si total nesangeroasa !!!

      In paragraf este si despre ispita lui Hristos ,cea cu bogatiile si imparatiile lumii. Numai ca la Hristos este aratata in mod mai clar pt intelegere ,dar in realitate dreaq nu vine la aia ca sa faca pact de colaborare si dreaq ii da din bogatiile lumii – de parca dreaq are ceva ce poate face dupa bunul lui plac, el poate da daca Dumnezeu ingaduie si nu altfel – nu, ci din fapte vedem ca acela face lucrurile dreaq-lui. Dreaq nu da permisiuni cand vrea el si cand vrea si cum etc. Iar inchinarea la dreaq este sa faci contra poruncilor lui Dumnezeu.

      Am mai dat si un mic paragraf de sfarsit in care autorul ,nu marin ,se vede ca prima data a vazut situatia Bisericii in mod corect adica : Când și-a dat guvernul bolșevic seama că nu poate nimici Biserica, s-a hotărât să o facă de-a lor, să o stăpânească Deci autorul a spus exact cum a spus si Hristos ca Biserica Lui nici portile iadului nu o vor nimici, iar evreii comunisti au observat si ei acelasi lucru ca era cam greu sa o stearga de pa fata pamantului asa ca s-au hotarat in schimb sa o controleze intr-un fel ,sa o stapaneasca ,o perioada. Ei sperau cat mai mult ,dar Dumnezeu le-a dat doar 70 de ani atat. Deci Biserica a cazut ,s-a imputinat, a fost condusa de cei ce pactizasera cu regimul ,dar domle nu a fost invinsa ,ci doar pe termen scurt a parut invinsa .Dar autorul a continuat discutia mai departe pe alt fagas ajungand la alte concluzii, din partea mea gresite. Dar pt unele idei bune din text ,el ramane interesant de citit, cel putin pt mine.Ma rog eu deja l-am citit…. ma gandeam la ce a zis marin ca noi am blasfemiat BORSV-ul,eu personal nu cred. Blasfemia nu poate veni decat dintr-o directie, adica cum este ortodoxia cu catolicismul de exemplu ; ortodoxia nu poate huli ci doar catolicul. Asa si aici nu putem huli si noi si voi. Este imposibil. Ori voi, ori noi. Dpmdv ,voi. Pesemne ca dptdv, noi. Evident cineva greseste. Adevarul nu poate fi in doua locuri opuse. Eu de exemplu va consider a fi in usa Bisericii, dar de partea cealalta. Adica nu prea departe, ci foarte aproape.Trebuie doar sa faceti un pas inapoi….parerea mea evident…

      Mi-a placut iar ca parintele Mina, revenim la el iarasi !!!, zice foarte bine :
      Cum se vede raportul vânzare – cumparare astazi ? Astazi nu te mai constrânge nimeni cu forta sa te lepezi de credinta ortodoxa, dar se încearca ademenirea (vrajirea) pe diverse cai, ca sa rupa din trupul Bisericii.
      Super ok ce a zis , numai ca in toata aceasta lepadare de credinta care se face astazi ,fara sange si fara siluiri periculoase si se fac cu acceptul celor ce vor deveni apostati ,nu este vorba de vanzare si cumparare ci este chiar lucrarea antihristului de apostaziere in masa. Dar ideea si modul de explicare a problemei este total excelent si eu doar ii fac o mica deviatiune spre apostaziere . Atat.
      Vanzarea cumpararea merge insa mai departe si in mod principal este vorba de cei care conduc destinele popoarelor. Desi se poate aplica si intr-o masura mai mica celor care-si uita ,tradeaza ,neaga credinta stramoseasca si o inlocuiesc cu surogate de tot felul, in principal misticisme asiatice, new-age si cred ca unele chestii revitalizate de la Renastere incoace.Cred ca acestea sunt principalele cai, dar evident ca sunt mai multe dar cu mai putini adepti dpdv al procentajului.
      Sa fii iubit prietene zcalin si sa ne mai zici !!!

      Mai zice bine parintele Mina si despre 666 si modul de a privi aceasta cifra nu ca un nr intreg in sine cum tot calculeaza unii aiurea in tramvai ,ci separat ,in trei de 6 :
      Numarul de “666” are un înteles simbolic, sase repetat de trei ori reprezinta o afirmare definitiva, statornica si neschimbabila a puterii ratiunii (a raului).
      Eu am vazut la fel ,nu ca un nr intreg ,ci ca o repetare de trei ori a cifrei 6 care asa citite mi-a confirmat altceva ce gandisem eu tot cautand si citind de colo-colo unele chestii. Si ca sa si zic si sa nu uit, zic iarasi de la Moise Deut.8,11 desi mai apare de cateva ori tot la Deuteronom :
      Ia aminte să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, încât să nu păzești poruncile lui şi judecățile şi dreptățile lui câte eu poruncesc ție astăzi,
      Textul in sine arata in mod ascuns cele trei caderi ,lepadari foarte grave ale poporului evreu de-a lungul istoriei lor, incepand de la Moise cu vitelul de aur ,continuind cu Samuel cand si-au cerut imparat si terminand evident cu crucificarea lui Iisus.
      O sa ma concentrez si la ele ,prietene zcalin, dar mai astept ceva material de la tine , ca-mi este de mare ajutor !!!

      PS – Ca un mic post-scriptum , ca m-am lungit ,vream sa zic si de faptul ca ,cautand azi de unde sa iau fraza cu antihristul care rapeste imparatia romanilor prin vrajitorii – uf, Doamne cat am cautat, ca uitasem care sfant o scrisese, si mai retineam doar in linii mari ideea ,si am cautat azi vreo 300 de pagini de mi-au sarit ochii din cap – poate ajung sa-mi pun ochelari in stilul asta curand…nu ma vad prea bine !!! – am dat si peste pasajul lui Ieremia in care ii anunta ca dupa 70 de ani in Babilon Dumnezeu ii va cerceta si ii va scoate de acolo. Si mi-am dat seama ca in Biblie Dumnezeu vorbea poporului Lui, care la momentul respectiv ,de acum 2600-2700 de ani, adica la vremea prorocului Ieremia era din intamplare!!! poporul evreu. Dar acum ei nu mai sunt ,ci sunt crestinii. Deci Dumnezeu vorbind evreilor de fapt ne vorbeste noua crestinilor , si de aceea noi crestinii ar mai trebui sa ne mai uitam si prin VT ca acolo sunt multe chestii interesante si valabile pt noi crestinii ,chiar si in zilele noastre….mai ales.
      Că aşa grăit-a Domnul: Când şaptezeci de ani vor fi pe cale de a se’mplini în Babilon, Eu vă voi cerceta şi-Mi voi adeveri cuvintele către voi, ca să întoarceţi poporul vostru în locul acesta.
      si
      Iată, Eu voi trimite şi voi aduce neamul de la miazănoapte ,voi trimite la Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu ; împotriva acestei ţări îl voi aduce şi împotriva locuitorilor ei (şi a tuturor neamurilor dimprejurul ei) …
      De printre ei voi nimici orice glas al bucuriei şi glas al veseliei şi orice glas de mire şi glas de mireasă, mireasma mirului şi lumina sfeşnicului.Şi’ntreaga ţară va fi spre stingere, iar ei vor sluji printre neamuri/ îi vor sluji regelui Babilonului vreme de şaptezeci de ani .Iar după ce se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, Eu Mă voi răzbuna împotriva acelui neam: spre veşnică pustiire îl voi da.

      Ca sa zic asa mai pe scurt noi ne aflam la sfarsit de lume in acel Babilon ultim de care pomeneste Apocalipsa. Deci mai repede eu cred ca noua ne este adresat acest cuvant desi a fost valabil si pt evrei cu aceo 70 de ani. Numai ca ei s-au reintors la Ierusalimul pamantesc iar noi crestinii ne vom indrepta catre cel ceresc.Regele Babilonului ar trebui sa fie antihasul, dar luat ca imparatie, iar crestinii vor sluji sub acest antihrist cei 70 de ani meritati ca pedeapsa, adica trei generatii, aproximativ 25 de ani bucata. Cred ca despre cei doi martori ai Apocalipsei este vorba acolo la : mireasma mirului şi lumina sfeşnicului. Dar aici se poate face alta discutie lunga ca sunt multe de spus. Ca sa mai zic ca acest mesaj ar fi pt crestini , acest lucru s-ar putea vedea din faptul ca Dumnezeu a zis ca dupa cei 70 de ani se va razbuna pe neamul acela asupritor de babilonieni si ii va da spre pustiire vesnica. Iar noi stim ca vechii babilonieni si locul lor nu a fost dat spre pustiire vesnica ci acolo acum sunt orase si oameni care traiesc. Deci acei babilonieni au fost invinsi de persi dar nu au disparut din istorie , deci pasajul asta este pt sfarsit de lume chiar daca pare a fi dedicat evreilor. De fapt multe lucruri din VT par a fi cu dedicatie pt evrei dar de fapt sunt pt crestini. Secretul consta in faptul cum il intelegi ca sa stii la ce se referea Dumnezeu .

      PPS – Banuiesc ca pe fiul faradelegii il putem considera a fi un singur individ/personaj in masura in care putem considera la fel, adica tot doar un singur individ, expresia de la Iesire 4,22 a lui Moise ,zisa de fapt catre Moise de Dumnezeu ,adica : Dar tu să-i spui lui Faraon: „Aşa grăieşte Domnul: – Israel este fiul Meu cel întâi-născut.Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul să Mi se’nchine!” (sunt curios daca tizul comenteaza ceva ,ca putin mai demult pe DVP, site-ul ala legionaristic, a sarit cu gura sa comenteze ca bat campii, dar a facut-o evident in stilul indubitabililor, fiind influentat de catre aceia, adica cu argumente ioc, adica stilul musca si fugi…eu personal am vrut sa-i scot pe aceia din bezna mintii dar nu am avut cu cine vorbi – in afara de dra. Magda, celebra!!! – ca cei de acolo practica un crestinism, usor legionaristico-fascist, cu mari influenta paranormale si combinand cu succesuri invatatura crestina – cu multe vieti de sfinti, citate din Sf.Parinti etc,- cu filozofia pagana din Șnitzel ,Șnauser, Ștrudel ,Șnaps si alte gramezi de filozofi ghermani si poate si alte nationalitati. Dar evident cum eu nu dau doi bani pe filozofi si filozofia lor idioata, nu cunosc si cazuri particulare, ca aceasta este un drum inchis si in cerc al lui dreaq )…ha, ha just curious…aah, era sa uit DVP mai amesteca si multe vise personale , cu simtiri, trairi de ale lui, pareri si opinii etc, va dati seama ce crestinism adevarat e pe acel site…daca ajungi in zona aia si vezi atatea posturi despre sfinti , poti cadea usor in plasa daca esti asa, usor mai rookie !!!

      Hai prietene zcalin, nu te lasa de chinezarii !!!

      • Ana Elisabeta zice:

        Doktoru, neaţa, multe subiecte care să ne pună în mişcare micuţele celule cenuşii ne oferi! O să punctez şi eu câteva.

        Apropo de semnul lui Noe. Arca, bineînţeles, e o prefigurare a Bisericii. Dar iată că e o prefigurare şi în sensul că, aşa cum numai Noe şi ai lui s-au suit în arcă, şi astăzi doar un grup mic de oameni se preocupă să se refugieze în Biserică. Şi probabil că mai putem să dezvoltăm paralela. De exemplu, în pilda celor chemaţi la cină, zice că n-au venit din motive de afaceri şi de viaţă personală, pentru că erau prinşi cu grijile acestei lumi. Şi la fel şi în vremea lui Noe. Ba chiar pe Noe îl luau la mişto, cum se întâmplă şi azi cu cei care încep să se preocupe mai serios de viaţa în Biserică.

        Un personaj pervers, acest patriarh Serghie. Nu ştiam că el a fost în spatele aşa-zisei „Biserici vii”. Înţeleg acum de ce au fost îndreptăţiţi rocoriştii să rupă comuniunea cu el. (Dar tot nu sunt convinsă că serghianismul e o erezie.) Şi mai înţeleg că nu sunt justificate pretenţiile unora că BOR a căzut în serghianism, whatever that is. Noi n-am avut „Biserică vie”, la noi nu s-au închis biserici (poate unele, puţine), iar cele care s-au închis s-au făcut muzee, nu grajduri şi altele de acest gen. A avut Ceauşescu la un moment dat un puseu de dărâmat biserici, dar nici asta sistematic, ci doar acolo unde era pretextul că stă biserica în calea progresului. A admis să fie mutate mai a cote, dacă putea să nu le mai vadă (se spune că nu credea că vor reuşi să le translateze cu succes). Şi tot aşa….

        Mă mai gândeam dacă nu cumva putem să identificăm căderea împărăţiei bolşevice cu rana de moarte a unuia din capetele fiarei, care la un moment dat va fi resuscitat spectaculos şi va provoca un entuziasm global.

        Ce înseamnă dvp? De veghe patriei? Deci acolo a migrat Magda, comentatoarea războinicilor? Ce ne povesteşti nu e de natură să mă facă curioasă să văd ce se petrece pe-acolo. Combinaţia de legionarism cu filosofie pare genul care nu-mi cade bine la stomac şi-mi stimulează reflexul de vomă.

  50. marin zice:

    Andrei , multumesc . Trebuie totusi sa precizez ca eu nu am zis de calendar ca e dogma , ci ca are elemente dogmatice si ca tine si de traditie . Stiu si recunoasc ca ai apreciat unele comentarii ale mele ; imi place cum moderezi si ai respectul meu .
    Dealtfel , si pe ceilalti care au comentat pe aici ii respect , si vreau sa-mi retrag atitudinea care uneori a fost aroganta . Dar am si fost provocat printr-o interpretare tendentioasa si fortata a comentariilor mele . De exemplu am fost suspectat de unele afinitati cu catolicii , care nu au nici o legatura cu realitatea .
    Apoi , vreau sa se inteleaga ca eu mi-am expus opiniile asa cum sunt , chiar cu riscul de a supara pe cineva . Dar si cellalti au blasfemiat cand au zis ca BOSV nu e in Biserica .
    La urma urmei , BOR ii primeste pe stilisti fara a-i boteza sau mirunge .
    As mai avea o obiectie la modul cum te foloseste de cuvantul oficial . Spui ca la nivel oficial nu s-a canonizat nici un „sfant” din asta dubios . Dar uite ca tot la nivel oficial ati recunoscut „harul” anglicanilor dupa cum e aratat si pe siteul oficial al patriarhiei .

  51. marin zice:

    Doktore , nu stiu ce sa mai inteleg, acu zici ca stiai ca sunt materialnici da mai sus zici ca sunt facuti din energii necreate …
    Cat de raspunsuri , asa cum ti-am zis si pe blogul unde sunt admin , in limita timpului , iti raspund . Si bineinteles in limita a ce stiu ; marturisesc ca nu stiu prea multe pe subiectul Apocalipsa , am citit doar cartea vladicai Averkie si cate ceva pe net .
    Te-am rugat daca poti atinge punctual una sau 2 probleme , ca ar insemna sa lungesc prea mult comentariile .
    Scuze daca te-am suparat !

  52. doktoru zice:

    Marin, de multe ori nu stii ce sa intelegi din cauza grabei si a faptului ca nu stai mai mult ca sa le gandesti pana raspunzi la unele chestii. Pomenesti si de chestia aia cu catolicii dar zici gresit din cauza ca aia a fost in contextul unei glume.Mai reciteste.
    Zici inca o data de materialul duhului. Ca sa-ti arat ca si aici persisti in greseala de a te agata , ca evreii, de amanunte irelevante in cadrul unor contexte ,o sa te intreb ce zici de asta : Duh este Dumnezeu – Ioan 4,24. Pesemne ca iarasi il vei contrazice pe Hristos, ma rog nu ar fi pt prima oara, si o sa zici ca El , ca si mine , batea usor campii, dar cu gratie la El !!! Dar evident vei gresi. Ca sa intelegi la ce ma refer cand zic ca dreaq este duh , si din cauza ca nu-l vezi ,evident, in linii mari poti sa-l consideri imaterial. Si eu am zis si care sunt actiunile lui, sau modul de operare, dar asta in alta discutie.Vorba unuia, noi nu suntem in stare sa ne vedem pacatele dar stam sa disecam in discutii aiurea despre energiile create si cele necreate. O fi scris unul despre ele dar banuiesc ca nu suntem noi la nivelul aceluia, deci sa nu insistam pe unele amanunte care nu ne duc nicaieri, ci doar ne vom pierde in supozitii gresite ,in mod evident.
    Dar sa-ti zic de pasajul ala de la Ioan 4,24 ca sa-ti explice mai bine Sf.Ioan Gura de Aur ca sa intelegi la ce m-am referit eu .

    Cînd zice lisus Hristos: „Dumnezeu este Duh” (v.24), el nu vrea să arate alt lucru, decît că el este netrupesc; trebuie deci ca acest cult pe care l-l dăm noi la un Dumnezeu netrupesc să fie netrupesc el însuşi, şi ca să-l aducem lui închinările noastre prin ceea ce este în noi netrupesc, eu vreau să spun prin suflet şi prin duhul curat, lată pentru ce zice lisus Hristos: „Trebuie ca cei ce i se închină să i se închine cu duhul şi cu adevărul”. Cum evreii şi samarinenii neglijau sufletul lor, şi aveau dimpotrivă o grijă destul de mare pentru trupul lor, pe care ei îl curăţau cu grijă în toate felurile, el arată că nu prin curăţia trupului trebuie să ne închinăm celui trupesc, ci prin ceea ce este netrupesc în noi, adică prin duh. Nu oferiţi dar lui Dumnezeu oi şi vaci, ci daţi-vă voi înşivă lui ca o jertfă vie: aceasta înseamnă a-l aduce lui o jertfă vie. Trebuie închinat cu adevărul.

    Deci dreaq este comparativ cu omul ca si imaterial ,dar daca vrei sa nu intelegi la ce m-am referit eu in acel context ramai agatat de obiectia ta marunta ca totusi dreaq, ca si ingerii, au putina materie prin compozitie…daca asta te face fericit si crezi ca m-ai agatat cu ceva …
    De restul nu ma mai iau ,caci nu are sens…mai vorbim atunci peste vreo 2/3 ani cand o sa citesti mai mult pe subiect si vom putea discuta la Apocalipsa mai fructuos ,poate.

    PS – Mi-am adus aminte ca ai promis ca ne mai zici si noua din cartea aia a grecului ala, nu mai stiu cum il cheama, despre ce zice el acolo despre Apocalipsa. Cu Andrei vorbesc.Cartea aia in vreo 3/4 volume parca. Eram cu totii curiosi si nu am uitat promisiunea ta….uite vad ca si prietenul zcalin a reaparut ,cu ce a zis el de la parintele Mina, speram ca sa nu dispara iar sau sa se rareasca si mai des decat atat… vorba aia mai rarut, mai dragut !!!

    • Doktoru, ramasesem dator cu un raspuns. Ai dreptate, pe mister Jacob tu l-ai mirosit prima data dupa faza cu „Hristos-Dumnezeu”. Deci creditul iti apartine! :))

    • doktoru zice:

      Lasa asta, nu conteaza .Mai bine nu aveam ce descoperi, decat sa detinem printre noi un asemenea individ incapatanat ,dar in rele – dar banuiesc ca altii e cu mult mai rai iar rabi macar pare linistit ,chiar daca comite cate doua pe secunda. Preferam sa aiba altul acest privilegiu !!!…oricum am vazut ca era luat iar in colimator pa dincolo, nu prea are astampar rabi Jakov si daca nu da reply da macar like.Si am vazut ca nu numai eu ii zic Jacov sau altele asemenea ci si pe acolo s-au mai prins cate unii….numai ca aia joaca mai dur nu ca aici cu bun simt …Noi radem aici dar dincolo aia nu glumesc….
      Mai bine spune-ne cand ne zici si noua de prin cartuliile acelea ale grecului ca cel putin eu sunt foarte curios !!!…sa ne mai formam si noi cate o idee.
      ….de chip-uri nu, de carduri nu, de aia nu ,…. macar de Apocalipsa sa ne mai ocupam si noi ca tot se petrece de jur-imprejur si noi nici nu observam !!!

      • Of doktore, tot cauti pe cineva sa discuti despre Apocalipsa si nu prea gasesti :)). Am vazut ca ai incercat si cu Marin. Eu am mai zis, o sa incerc sa studiez (stiu ca tot promit de un an), dar aria mea de studiu e dogmatica si istoria, iar ambele presupun multa lectura, asa ca in continuare nu promit nimic.

        Inca nu am citit cartile lui Vittis.

      • doktoru zice:

        He,he e adevarat ca as vrea sa vorbesc cu unul care cunoaste problematica aceasta dar nu am gasit pe absolut nimeni pana acum. Chestia e ca nu stiu cum am ajuns in aceasta fundatura a Apocalipsei ca eu cercetam mult pe la Sf.Parinti alte chestii, dupa aia am ajuns pe la Prorocii VT, si de aici s-a rupt filmul. Adica m-am blocat in zona. Partea funny este ca daca vrei sa discuti despre Apocalipsa inseamna ca trebuie sa vorbesti despre cel putin 30/40 % din VT si vreo 10-20% din NT. Asa ca este cu mult mai complicat decat pare ,pt ca trebuie sa faci conexiuni foarte multe intre toti prorocii VT cu cele gasite la Apocalipsa. Si daca nu-ti da apoi si cu cele vizualizate prin istorie inseamna ca pe undeva evident ca gresesti. In opinia mea la ora actuala avem cel putin 90 si ceva % din toate cheile deschizatoare ale acestei probleme. Toata rezolvarea consta in a intelege tot ce este scris . VT in principal este despre descoperirea lui Hristos ,adica despre prima lui venire. Urmatorul moment la fel de important in aceasta istorie a lumii nu mai este decat unul : cea de a doua venire a lui Hristos si Judecata finala. Partea urmatoare dupa aceasta judecata doar se banuieste, deci nu intra in calcul. Pot afirma ca un sfert de VT cel putin este despre cea de a doua venire si cele aferente ei. Antihristul de asemenea ocupa un foarte larg segment al VT , numai ca putini stiu ca el a fost denumit sub foarte variate denumiri. De aceea nu este atat de evident pt majoritatea lumii.
        Eh, poate dupa ce termini dogmatica aia, care tot la fel va ramane , poate ne zici si noua din cartea lui Vittis- le greq !!!

        Marin , Sf.Ioan Hrisostom ,adica Apostolul Pavel, nu a facut referire la vreo imparatie sau imparat ortodox deoarece nici Daniel nu a facut acest lucru. Monarhia era in general vorbind. La Daniel 7 ,la cele 4 fiare si in special la cea de a patra , adica imperiul roman, sau mai bine zis ,la cele 10 coarne mostenitoare ale imperiului dupa caderea acestuia este aratat ca un corn mic, cel de al 11 lea – adica antihristul – smulge trei ,adica doboara trei imparatii iar restul i se supun de bunavoie sau fara lupte sangeroase. Parerea mea este ca imperiul roman a cazut definitiv la 1453 . Iar pana la caderea celor trei imparatii, – marin zice ca a luat in considerare pe rusi prin Tzar, nu e rau dar nu este complet mai are nevoie de inca 2 imparatii…care-s alea marin ? -, se face anul 1917 , ca dupa aia nu prea mai este monarhii . Deci in acest interval dintre 1453 si 1917 sunt numarate cele zece imparatii urmase imperiului roman. Aici in zona trebuie privit cu multa atentie. Marin zice ca antihristul l-a dat jos pe Tzar, a abolit monarhia , a instalat anarhia prin comunismul-bolsevic, a cocosat Biserica dar marin uita ca ar trebui sa ni-l indice pe antihrist deja caci el a facut acestea nu altcineva. Toti Sf.Parinti au zis clar ca cornuletzul cel mic este foarte clar antihrist….bre de aproape 100 de ani a murit Tzarul, in mod normal si antihristul acela a dat coltul de mult si el, ca doar nu o fi vreun superman de traieste 200 de ani sau chiar e imortal ?!!!…unde puii mei e ah-ul ???

        Kalinikos a facut referire fara sa vrea la chestia asta de la Daniel 2,43 visul lui Nabucco, fara sa-si dea seama adica la asta:
        Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.
        Oricine care e plimbat cu ochii prin istorie stie cum se faceau acele amalgamari intre dinastiile regale ca sa-si pastreze sangele nobil si albastru cat mai pur. Si se stie de asemenea cat de mult s-au amestecat aceste linii monarhice intre ele ca nici nu se mai stie care e cu cine , ca s-au incrucisat prea mult , ….mai mult decat la integrame !!! – Dintr-o casa regala puteau iesi regi pt 7 regate, sau mai mult, diferite ca zona , in timp.

        Eu mai cred ca Daniel cand a zis ca fiara a patra va calca pamantul in picioare se referea in primul rand la evrei ca ei i-au spart cel mai tare pe evrei. Am inteles ca celelalte popoare se integrau destul de repede in toate chestiile romanilor, cu legi ,zei si altele numai evreii au avut problemele cele mai mari. Si de aceea au suferit cel mai mult de la romani fata de alte popoare. Oricum viziunea lui Daniel era in primul rand pentru viitorul poporului lui ca asta vrea si el ,dar a vazut sau i s-a aratat ,si altele din viitor. Oricum prin ochii lui Daniel am vazut si noi restul de mai tarziu.

        De aceea ma gandeam ca cum poate unii bre sa faca discutii inutile despre pecete, pre-pecete, despre chip -ul 666, despre cardurile de sanatate ca te lepezi de una ,de alta si daca-ti chip-uiesti animalul-pet-ul, dar ei nu au reusit , absolut pana la ultimul, sa-l identifice pe cel care face aceste chestii. Deci au identificat apostazia , ca sa zic asa, dar nu stiu cine-i cel care lucreaza aceasta apostazie, apostaziatorul adica. Deci au identificat lucrarea aceluia ca toata lumea se plange de apostazia tot mai clara si mai raspandita dar nimeni nu a fost in stare sa-l vada pe cel care lucreaza. Ciudat mod de gandire au toti. Deci lucrarea o vede toata lumea dar lucratorul ia-l de unde nu-i !!! Pai bine bre, cum puii mei este posibil ca lucrarea sa se savarseasca de una singura ?…ori toti este putin cam orbi ?…ma intrebam si io asa, ca prostul !!!

        PS – DeVeghePatriei – DVP – dap…melange total de crestinism-fantasmagoric-filozofal-nationalistic-visator ,sau ceva pe aproape …si totul pe un ton alarmist.
        Gen haideti cu toti la moarte cu toti pe baricade in numele Capitanului…nu stiam ca lui Iisus i se mai zice si El Capitan ….!!!

        Mă mai gândeam dacă nu cumva putem să identificăm căderea împărăţiei bolşevice cu rana de moarte a unuia din capetele fiarei, care la un moment dat va fi resuscitat spectaculos şi va provoca un entuziasm global.

        Nu prea merge sefa din cauza ca imparatia ruseasca nu a fost o imparatie impotrivitoare lui Dumnezeu. Fiara aia il huleste nu pe Dumnezeu ci specific pe Hristos, adica cel de acum 2000 de ani, si nici acum nu-l accepta ca Dumnezeu. Fiara acea trebuie sa fie o imparatie dim trecut care parea moarta si disparuta si acum la sfarsit de lume revine. Rusia nu avea nevoie de chip ca sa vorbeasca . De aceea este scris ca antihristul fura prin vrajitorii imparatia romanilor. Acum sa nu se gandeasca nimeni la vrajitorii gen Harry Potter cu vreo baghetuza mica si magica si haley-hap,hocus-pocus. Astea sunt prostii din filme.
        Fiara ,antihristul adica, nu are chip si nu poate sa vorbeasca oficial ca sa zic asa, si are nevoie de imparatie.Dar daca nu o are trebuie sa o fure. Si cu manevre de culise,in timp de multi ani pana la urma , cu ingaduinta lui Dumnezeu, reuseste acest lucru.
        Imperiul rus ii lipsesc prea multe ca sa fie aceea fiara, plus ca aia sunt totusi credinciosi asa pacatosi cum sunt ei. Dar evreilor li se potrivesc toate manusa.
        Cititi toate profetiile despre antihrist si inlocuiti acea persoana descrisa acolo cu Israelul evreilor si apoi incercati sa vizualizati. O sa aveti un tablou mult mai clar.
        Nu stiu daca am chef in seara asta sa scriu despre cei trei de sase cum ii vad eu, ca ma dor ochii-n cap ,ca azi am citit si rasfoit mai multe sute de pagini iar si m-au cam ametit !!! Sper sa nu uit pana la urma, dar pesemne cand o sa vine iar prietenul zcalin cu vreo chinezarie mica !!! o sa-mi aduc aminte sigur !!!

        Citatul ala de la Moise am vrut sa arate asa,-dar a iesit bolduit total :
        Ia aminte să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, încât să nu păzești poruncile lui şi judecățile şi dreptățile lui câte eu poruncesc ție astăzi.

        Poate acum iese mai bine, sa vedem….

    • marin zice:

      Am inteles acum doktore , vroiai sa zici ca sunt imateriali in raport cu noi , ceea ce nu e gresit . La cat m-ai aromatizat cred ca am o mica scuza ca am inteles gresit .
      Din ce imi dau eu seama , asa cum taina faradelegii se lucreaza din vechime , asa si obstacolele in calea ei au fost mai multe . Cred ca Sfantul Ioan Gura de Aur vorbea de un imperiu roman ortodox , cum a fost cel Bizantin , insa ultimul imperiu roman a fost cel tarist , caci nu-i asa , Moscova e a treia Roma .
      In contextul asta , putem spune ca Tarul Nicolae 2 e cel despre care se vorbeste , acel ultim obstacol care a fost inlaturat .

      • zcalin zice:

        monarhia … marin. Monarhia oprea taina faradelegii in a-si desavarsi lucrarea.

      • marin zice:

        Monarhia ortodoxa , nu monarhia eretica sau pagana .

      • kalinikos zice:

        complicata treaba asta cu monarhia, si mai ales cu tzarii rusi, care de fapt erau putin cam nemti (cel putin de la 1762).
        Cat despre Moscova vazuta ca a treia Roma, eu unul sunt foarte sceptic. Daca stau sa ma gandesc bine, de la ei ni se cam trage toata nebunia asta cu o suta si o mie de biserici locale ridicate la rang de patriarhie… E drept ca a fost o reactie la sinodul unionist (culmea ironiei, mitropolitul Rusiei – caruia nici macar nu merita sa-i pomenim numele, si care a semnat pentru unire la Florenta-Ferrara, a ajuns cardinal papistas, si a slujit in Sfanta Sofia chiar inainte sa cada Constantinopolul, dar asta e alta socoteala) dar o data cauza trecuta (nerecunoasterea sinodului unionist) efectul a ramas, ba chiar s-a amplificat.

      • marin zice:

        Da dar e grea si boala grecilor de a se socoti stapani pe Biserica .
        La Ierusalim crestinii sunt arabi da nici vorba sa le puna vreun episcop de natia lor . Adevarul adevarat e ca din pacate au condamnat filetismul dar au cam cazut sub propria anatema grecii . Cat de mult s-au incapatanat sa pastreze greaca ca limba de cult pe aici pe la noi …
        Din pacate din cauza asta ortodoxia romana a avut de pierdut , nu a putut sa infloreasca . Si si-au cam tras pe langa conducere si multe alte foloase materiale . Trebuie sa recunoastem . Atunci era diaconul mai apreciat ca preotul ca citea cazania in romana , restul fiind in greaca , oamenii nepricepand aproape nimic .

      • doktoru zice:

        M-am amuzat citind comentariile boccaitilor pro si contra ,au depasit in 5 zile 600, si tot mai comenteaza unii post-mortem cum s-ar zice. L-au facut pe nea Jacov de cacao total. Nu stiu cum nu se prind aia ca personajul trebuie sa-l iei ca fiind total retard caci altfel nu exista explicatii pt aberatiile lui. Mi-a placut cand a zis marin de mazgalelile lui A.B. ca sunt o blasfemie si imediat a sarit rabbi ultragiat sa-si apere guru-ul….fun.
        Ce-i mai ciudat este ca il intreaba pe marin daca blogul lui este catolic/ greco-catolic/ uniat sau luteran?…
        Fara comentarii. Si nea Jacov zice ca a citit mult…nu stiu ori are grave probleme de memorie ori citeste si nu intelege nimic….ca este paralel in absolut orice, nimic nu nimereste.
        Dar asta chiar m-a cracanat de ras, ca sa zic asa ….
        iacoboaie nu sunt glume, vorbesc SERIOS, asta e nivelul tau, nu pot discuta altfel cu tine decat la nivelul tau debilule…

        Sunt teroristi indubitabilii cand nu se sparg in capete despre inselarile lui A.B.,se intreba toti mirati cum de este posibil daca arzi cardul de sanatate sa iasa un asa de mult fum si foarte mirositor. Apoi incearca toti sa-l faca sa recunoasca pe rabbi ca e Ulfila-Wulfila micutzul lup- si nu Unila-Vulfila ….rabbi incearca exact invers …
        L-a facut praf pe rabbi,o fata , Mirela.Ce credeti ca raspunde rabbi dezinvolt :
        Mirela, Degeaba ai făcut teologia… Te agăți numai de chițibușuri și amănunte pe care nu ești în stare să le cercetezi…
        La altul ii zice :Ai citit răspunsul meu către ,,pr.nicolae”? Ești cercetător științific de vorbești astfel tinere?…
        Altul:VREI SĂ MĂ DISCREDITEZI? EȘTI LA A NU ȘTIU CÂTA ÎNCERCARE DE ACEST FEL…TREBUIE SĂ-ȚI EXPLIC ȘCOLĂREȘTE?…
        Daca citesti toate raspunsurile lui Jacov ,te ia cu durere de cap… unele sunt atat de penale ….si cand vezi cat tupeu , cata nesimtire ,cata magarie zace in el …bai vorba aia ,daca-ti spune unu ,doi ca esti idiot si cretin ,mai nu-i crede, dar cand tot blogul ala iti spune ca este cel mai retardat om mental alive ….prietene,hai marș…
        Il intreaba unul spre sfarsit :iacobica ia fii sincer si tu odata in viata: esti macar botezat ?sau esti taiat imprejur…?…Jacob nu mai are credibilitate nici in oglinda, daramite aici…. Cu cat discuti mai mult cu Geicob-oaie, cu atat ies mai multe erezii din el….
        Raspuns final rabbi – rabbi este recunoscut foarte usor dupa caps lock !!! :
        De mine nu veți scăpa așa de ușor hulitorilor care pozați în ortodocși de frunte, TRADIȚIONALIȘTI și TEOLOGI…

        Ha, uite si de tine :EȘTI VREUN PRIETEN SAU AMIC DE-AL LUI ANDREI DINU? LINK-UL DE MAI JOS ESTE ARTICOLUL DE PE BLOGUL MEU ÎN POLEMICA CU ANDREI DINU ȘI PRIN CARE AM DEMONSTRAT CĂ DE FAPT EL ESTE PIETISTUL DIN ORTODOXIE…
        Iacoboaie, nu te agita. Nu sunt prieten cu nimeni. Tu ai dat un link de la Teofan Popescu pe care il contesti singur intr-un articol in care vrei sa dovedesti ca ceva care vine de el nu este credibil. Intelegi ipocrizia ta si dublul-standard?
        Si nu stiu cine e Andrei Dinu, dar daca a zis ca esti pietist, are perfecta dreptate. Ortodox nu esti sigur si modul tau de a te raporta la adevar (vederi cu duhul, pictura profetica si altele) are clar aspecte pietiste si nu numai. Asa ca nu vad cu ce a gresit omul.

        ” SUNTEȚI HULITORI AI DUHULUI SFÂNT ȘI LUCRĂRII DUMNEZEIEȘTI SÂVÂRȘITE PRIN PĂRINTELE ARSENIE BOCA…”
        Nenorocitule ce esti! Dupa ce ca indraznesti sa hulesti dogmele Bisericii, mai si zici ca lucrarea Sfantului Duh duce oameni catre ecumenism, filo-papism si idolatrie! Cine huleste imputitule acum? Cum poti sa sustii ca astea sunt roadele Duhului? Cum poti sa sustii ca Sfantul Duh se contrazice pe Sine, incalcand propria revelatie ce dat-o Bisericii privind pictura si inselatii de Francisc si Ulfila pe care ereticul guru al tau de Boca i-a pictat?
        Radu Iacoboaie said :Nu mai avem ce discuta… Sunteți în delir… Voi nu știți sau nu vreți să operați cu argumente…
        …Dracoboaie esti grav avariat ma baiatule…

        PS – Marya.fly care zice ca este parintele Anitulesei a zis ca :In curand o sa apara o brosura numita: Fenomenul Arsenie Boca , si un comunicat din partea Patriarhiei pe aceasta tema. Lucrurile se vor limpezi incet. – chiar sunt curios ,o sa lamureasca toata lumea despre caz?

        Si sfarsit de caz :
        Iacoboaie, tu esti mincinos de felul tau, dar nu face sa dau copy-paste tuturor comentariile tale pe tema icoanei.
        ” Este într-o anume măsură dar nu așa cum o înțelegi tu…”
        Ei na. Dar cum sunt dogmele ma Iacoboaie? Unele sunt 50% dogme, altele 70, si altele 100%? Cred ca pot sa zic cu mana pe inima ca ai reinventat toata teologia Bisericii!
        DUMNZEU SĂ-ȚI DESCOPERE DREAPTA CREDINȚĂ ȘI IUBIREA CREȘTINĂ, IUBIREA DE APROAPELE… CA SĂ NU MAI URĂȘTI… UN ORTODOX NU URĂȘTE DECÂT PĂCATUL, NICIODATĂ OAMENII… SECTANȚII FAC ASTA… DACĂ SUNTEȚI SECTANȚI, MĂCAR DEZVĂLUIȚI-VĂ, PREZENTAȚI-VĂ CA LUMEA CA SĂ DISCUTĂM…
        ….ha,am zis sa fac un mic rezumat haios….nu stiu daca a iesit chiar asa….

      • Deci Iacoboaie asta e un fenomen unicat in spatiul asta ortodox (nu e valabil cuvantul in cazul lui). Cel mai tare ma distreaza cand se contrazice singur in acelasi comentariu, sau intr-o insiruire de comentarii TM Iacoboaie. Ia fii atent.

        O data zice ca:

        „Se poate vorbi despre o dogmă a cultului icoanelor… DAR NU ESTE ÎN SINE DOGMĂ, ÎN ÎNȚELESUL ADEVĂRAT AL CUVÂNTULUI”

        Deci icoana e dogma…sau nu e dogma? Sau e fifty-fifty? Pot sa sun un prieten? Pot sa intreb publicul? Daca poate sa inteleaga cineva fraza asta, sa-mi spuna. Eu nu pot… Dar stati, ce urmeaza e si mai tare.

        „Dacă tu spui că este doar dogmă, atunci și calendarul ortodox și multe altele ar putea fi DOGMĂ… Stiliștii au devenit SCHISMATICI și au pierdut Harul și susccesiunea apostolică TOCMAI FĂCÂND DIN CALENDAR O DOGMĂ… ”

        Deci icoana e dogma si nu e dogma, dar daca e dogma, esti un soi de stilist! In fraza de mai sus spune o idiotenie, dar macar zice ca icoana ar fi o semi-dogma, „nu in intelesul real al cuvantului” si pe urma esti…ca stilistii daca spui asta?

        EȘTI VREUN PRIETEN SAU AMIC DE-AL LUI ANDREI DINU? LINK-UL DE MAI JOS ESTE ARTICOLUL DE PE BLOGUL MEU ÎN POLEMICA CU ANDREI DINU ȘI PRIN CARE AM DEMONSTRAT CĂ DE FAPT EL ESTE PIETISTUL DIN ORTODOXIE

        Hahaha! El inca are impresia ca a fost o polemica intre mine si el. Pe aceeasi logica de mai sus, mie imi spunea ca sunt sluga a Patriarhiei, si stilist in acelasi timp, deci anti-Patrirhie, dar si mason, pentru ca, nu e asa, Iacoboaie e spaima masonilor. Eram 5 in 1.

        Alo, Iacoboaie, polemica e aia cand ambele parti au argumente! Tu doar m-ai facut profesor de logica in perioada aia!

        Iacoboaie > sau cel putin = Matrix.

      • doktoru zice:

        Erau multe chestii hazlii pe acolo dar am facut si eu unele pre-selectii ca sa nu apara cearceafuri. ….oricum Jacoboaie ramane un caz unic in istoria blogosferelor ortodoaxe !!!…la urma urmei cineva trebuia sa mai destinda si atmosfera asta asa de incordata !!!…Jacob, the one and only…rabbi.
        Intradevar Jacob le ameteste atata incat pana la urma si el uite de unde a plecat, ce trebuia sa zica si unde trebuie sa ajunga…dar la cate comentarii are si like-uri ,nici nu e de mirare…i-au zis unii ca s-a mutat acolo pe blog !!!
        PS – Parca incepi sa te apropii de esenta a ceea ce trebuie sa arate ca un comentariu…chiar daca aceasta te transforma momentan intr-un mic chinese !!!

  53. Ana Elisabeta zice:

    Marin, eu n-am nimic cu tine (presupun că aţi observat deja cu toţii că am zis că am prieteni şi colegi cu tot felul de convingeri) câtă vreme nu te simţi chemat să ne luminezi calea către schisma ta (fără supărare). Sau câtă vreme o ţii pentru tine.

    Eu cred că este Har în BOR şi că lucrează, mai puţin, bineînţeles, în cei care o iau pe arătură în diverse direcţii. Dar dacă sunt clerici, Tainele pe care le slujesc ei au Har. Doar că e mai bine să ne ferim de ei, să izolăm erezia aşa cum şi un organism viu încearcă să izoleze o infecţie, pentru că o infecţie care se întinde înseamnă cangrenă, septicemie şi moartea întregului organism. Dacă ar exista un preot care cu argumente serioase ar înceta pomenirea partiarhului Daniel, poate că m-aş duce să mă împărtăşesc acolo. Dar după cum ştim, nu există încă. Deci deocamdată mă feresc de clericii ecumenişti. Pe patriarh îl ocolesc şi la fel pe pr. Iustin Marchiş, la care mă spovedeam înainte de a pleca în America. Actualul meu duhovnic poate nu e un anti-ecumenist fervent ca pr. Matei Vulcănescu, dar totuşi primeşte pe toată lumea prin Botez fără excepţie şi nu face cununii între ortodocşi şi neortodocşi. Mi se pare o mărturisire de credinţă prin faptă, foarte importantă!

    • Ana Elisabeta zice:

      P.s. Din Mărturisirea de credinţă contra ereziei:

      „De aceea, ne disociem de poziția celor care învață neortodox şi, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, îi mustrăm:

      […]

      • pe cei care spun că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt, datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica Lui Hristos; nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica ne salvează pe noi.”

      • marin zice:

        Sf. Teodor Studitul zice:
        „Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”
        Sfintii Parinti au aratat ca si comuniunea cu ereticii ( ecumenistii) indeparteaza din Biserica , nu numai erezia ierarhilor .
        Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”

      • Ana Elisabeta zice:

        Grea boală asta cu citatele rupte din context.

  54. Pingback: Moralism, Viata Bisericeasca si diferenta dintre ele | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  55. Suslik zice:

    Interesant; am citit si pagina si comentariile, si ce pot zice: felicitarile mele cele mai profunde si sincere d-lui Andrei Dinu, d-nei Ana elisabeta si d-lui doktoru. E un blog de referinta, deoarece subiectivismul este practic mort aici, locul lui fiind detinut, asa cum se cuvine, de doar rivna pentru Casa Sfintei Treimi, adica Templul Noului Legamint, Biserica. Nu, nu perii pe nimeni, constat un fapt, care ma bucura mult.
    In tot contextul acesta post-adunarea cretana, a propos, e interesant ca vechii iesitori la rampa au intrat in stasis. De pilda, Danone, cum vad ca poetic i se mai zice. Rominismul sau dezbinarea-ca-vocatie isi spune si aici cuvintul: blogosfera ortodoxa de limba romina e cam ca suma de vectori cu aceeasi origine, si directii si sensuri absolut hais-si-cea. Cind, nu daca, vreo deviatiune majora gen ecumenismul sau pietismul magic vor ameninta sa necrozeze toata autocefalia noastra, raspunsul celor care inca cred asa cum ne invata Biserica va fi foarte difuz. Poate ca ar trebui, pentru o actiune unitara, sa se porneasca de la ceva care zideste un acord comun si anume necesitatea inspaimintator de stringenta a intoarecerii noilor generatii de mireni la Hristos. Invers fata de gindirea clericalizanta care se insidiaza (sic!) in BOR, adevarul este ca mirenii sint izvorul viitorului lucrator al credintei in Biserica. Da, Sfinta Prefacere si multele celelalte Taine ale Sfintei Biserici nu se pot face decit in mina sacerdotului, ca e preot, ieromonah, sau episcop. Dar insasi oficierea Liturgiei nu are sens decit pentru cei ce se unesc cu Hristos. Mirenii sint si demografic vorbind, izvorul clerului/ierarhiei. Trebuie gasita o cale nu de a atrage laiciii, îndeosebi tineri (expresia „a atrage” miroase urit a vaticandoi, aggiornamento, marketing religios, si a alte mizerii de genul), ci de aii intoarce, reincorpora in Trupul Mistic al Mintuitorului. Cartile nu sint o metoda suficienta; e îndeajuns ca utorul sa mai imprastie voit (daca e infiltrat/cumparat) niste sminteli prin ele, sau sa aiba o ratacire publica, si credibilitatea i se va narui. S-a intimplat in lumea ortodoxa post-comunista, si nu numai la noi, si se va mai intimpla. Pentru ca omul este ce este.
    Ecumenismul farmazonic vine de sus, indesoebi. Pietismul, ca e magic-samanizant, de tip arseniobocangiu, sau legionaroido-flietist de tip iustinpirvuit, vine îndeosebi de jos, din mase si clasa mijlocie. Ca sa ne confruntam cu germenii patogeni de ambele tipuri, nu putem incepe decit de jos. Adeica unde inca putem avea influenta. Ierarhii care probabil au grade mari in amenel sensuri (v-ati prins…), anume ierarhii cu derapaje cripto sincretiste deopotriva publice si protoapostatice, NU pot fi influentati de/cu puterile slabe ale unor owneri de bloguri ortodoxe. Ei ramin in grija lui Dumnezeu, si trebuie sa ne rugam deopotriva pentru sanatatea lor fizica dar si spirituala, adica întoarcerea lor la Hristos. Ei bine, cu masele si clasa mijlocie tinara….hm, aici e punctul nodal al societatii rominesti. Cu mase cu adevarat semnificative, problema unor ierarhi infiltrati sau aunor preoti slabi va deveni neglijabila. Necazul e ca sintem departe, foarte departe de acea situatie ideala.
    Da, sint constient, ca noi toti, ca Biserica Luptatoare e si va ramine in veac „turma cea mica”. Insa avem datoria fata de parintii, bunicii, fratii, surorile si copiii nostri sa ii scoatem nu zic din gura balaurului, dar macar din calea ei. Avem datoria de a face, dupa puteri, zel si daruri, ca neamul in care ni s-a dat sa fim nascuti sa fie parte din Comunitatea celor uniti cu Hristos. Adica Biserica cea Una.

  56. Suslik zice:

    Chiar, sint foarte curios sa aflu cind si daca iese Danone din staza si se pocaieste ferm de aiurelile schismofile, ce parere are de reuniunea din Creta. E foarte important limbajul in care un om expune un punct de vedere asupra unui subiect crucial: poti vedea ce directie a luat de fapt si postula chiar cam ce tinta va avea in viitor. Asta e valabil si pentru alti autori, care vad ca ba dau raspunsuri alambicate, cu multi-sens (deh, nu au vocatie de catacombnici, deci vor sa o duca bine, orice directie va lua sistemul), ba tac total.

    • Poate se ruşinează să mai comenteze probleme de natură canonică şi dogmatică, după eşecul pe care l-a suferit. Am avut ocazia să vorbesc cu el când plecam de la conferinţa lui peşte şi mi-a făcut impresia că are un punct de vedere ortodox asupra lucrurilor. Pentru oamenii normali, sigur că este important să afle opinia lui Danion şi să-i cântărească argumentele. Pentru cei care au jubilat când l-au văzut căzut şi au emis tot felul de variaţiuni pe tema „ştiam eu!”, probabil că dacă Danion va spune ceva despre „sinodul” din Creta, va fi un pretext bun pentru ei ca să respingă orice argumente, oricare ar fi ele.

  57. Suslik zice:

    Pt. dl. marin: numiți-mi vă rog, un singur sfînt pe care și noi cei BOR îl recunoaștem ca fiind în sinaxar, aflat, de-a lungul vieții în împotrivire cu o ierarhie eretizantă, din orice perioadă alegeți, care și-a tras biserică srl proprie și personală, „adevărată” desigur. Mă tem că nu puteți răspunde acestei solicitări. Cultul din care faceți parte este produsul unei schisme, ceea ce pune un semn nu doar de neechivalare între ortodocși și „ai dvs.”, dar și de imposibilitate de comunicare.
    Schisma este o problemă foarte gravă; punerea ei în umbră pe plan mediatic, datorită discuțiilor axate preponderent pe tema ereziei/ereziilor, nu o face mai puțin pierzătoare de suflet.

    • Așa este și de aceea eu personal consider că și față de „sinodul” din Creta e mai bine să avem o reacție întârziată, dar bine cântărită și corectă, mai bine decât una pripită care poate duce chiar și la schismă, adică o situație similară cu a schismaticilor stiliști. Mă refer la faptul că cei care sunt prea nerăbdători să arate că nu sunt eretici pot ajunge să fie schismatici.

      Asta nu înseamnă că nu trebuie reacționat, poate chiar prin întreruperea pomenirii dacă va fi cazul, dar nu în pripă și fără a cântări foarte bine lucrurile înainte.

  58. Suslik zice:

    Este clar, judecînd la rece, că și PS Longhin s-a grăbit, într-o anume măsură. Ce este și mai neliniștitor, este existența unor declarații zelotiste, destul de necugetate, de venul „dacă vafi schismă, ierahiile ecumeniste vor fi singurele responsabile”. Îmi vine să le zic „poftim? aveți impresia că schisma este un fleac în raport cu erezia, eventual ceva scuzabil ca un pogoromînt”? Care e cea mai bună cale pentru un regim sau o structură (politică, eclezială, nu contează), pentru a compromite o rezistență? Creearea de falși adversari, false mișcări, de o violență sau penibilitate evidentă. Oameni publici precum PS Longhin sau Danion trebuie să fie atenți la insidioșenia unor eventuali yesmen din apropiere. Vorba unui colonel de Securitate din anii ’50: „De 99 ori cîștigi încrederea țintei,a suta oară o trădezi”. Simplu și letal.

    • Nu ştiu dacă s-a grăbit PS Longhin, oricum PS Longhin este în Patriarhia Rusă care în cele din urmă nici n-a mai participat în Creta. Nu ştiu cum a apreciat PS Longhin acest lucru, având în vedere că preasfinţia sa a afirmat că întrerupe pomenirea Patriarhului Chiril din cauză că a semnat în Cuba acea declaraţie comună cu papa Francisc. Sper că-mi amintesc corect aceste detalii.

      Nu prea văd ce legătură are Danion cu acest lucru. Eu nu ştiu să fi declarat public ceva în această problemă, iar atunci când a ieşit el din comuniune cu BOR acum câţiva ani, efectiv s-a dus la schismaticii stilişti, o greşeală pe care nădăjduiesc că n-o va mai repeta. Deocamdată n-am auzit de nimeni că ar vrea să iasă din BOR şi să se ducă la stilişti din cauza sinodului din Creta, dar recunosc că sunt colţuri ale internetului pe care nu le frecventez.

      Aşadar, unii viteji sunt gata să pornească o nouă schismă, care n-ar fi responsabilitatea lor, ci a ierarhilor ecumenişti. Este, bineînţeles, o prostie. Singura situaţie în care această afirmaţie ar avea sens ar fi dacă efectiv ierarhii ecumenişti i-ar excomunica pe ortodocşi, adică ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în 1054. Situaţia noastră este însă foarte diferită de 1054.

      „Care e cea mai bună cale pentru un regim sau o structură (politică, eclezială, nu contează), pentru a compromite o rezistență? Creearea de falși adversari, false mișcări, de o violență sau penibilitate evidentă.”

      De acord. În mare parte mă tem că violenţa şi penibilitatea unor anumite zone ale internetului ortodox sunt spontane, însă e într-adevăr posibil să existe şi agitatori, provocatori. Iar dacă nu există, se pot specula oricând violenţa şi/sau penibilitatea apărute spontan şi sincer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s