Sfantul Ioan Damaschin despre islam (engleza si romana)

Multumim lui doktoru ca a postat si varianta tradusa. Un gest extraordinar, care mie mi-a facut o bucurie enorma. A ramas si varianta in engleza, dar iata si textul tradus:

Sf. Ioan Damaschin despre islam

Există, de asemenea, superstiția Ismaeliților care pînă în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atît Agareni cît și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și sarazini/saracini, care este derivat din Sarras kenoi, sau lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: “Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment pînă în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria erezie. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișînd o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa apoi a dat-o lor ca un obiect de venerație.

El spune că există un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, care nu a fost nici creat, nici născut. [102] El spune că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, dar este o creatură și un servitor, și că El a fost născut, fără sămînță, de Maria sora lui Moise și a lui Aaron. [103] Pentru că, spune el, Cuvântul și Dumnezeu și Duhul au intrat în Maria și ea l-a născut pe Iisus, care a fost un profet și slujitor al lui Dumnezeu. Și el spune că evreii au vrut să-L răstignească pentru încălcarea legii, și că au confiscat umbra lui și răstignit-o. Dar Hristos Însuși nu a fost crucificat, spune el, nici nu a murit, pentru că Dumnezeu din iubire pentru El L-a luat cu Sine în cer. [104] Și el spune acest lucru, că atunci când Hristos S-a înălțat la cer Dumnezeu L-a întrebat: “O, Iisuse, ai zis:” Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu “?” .Și Iisus, spune el, a răspuns: “Fie-Ți milă de mine, Doamne. Tu știi că nu am spus acest lucru și că nu am dispreț să fiu servitorul tău. Dar oamenii păcătoși au scris că am făcut această declarație, și-au mințit despre mine și au căzut în eroare “Și Dumnezeu a răspuns și a zis:”Știu că n-ai spus acest cuvânt “[105] Există multe alte lucruri extraordinar de ridicole în această carte ,cu care se mândrește că a fost trimisă la el de Dumnezeu. Dar când întrebăm: “Și cine poate depune mărturie că Dumnezeu i-a dat aceasta carte lui? Și care dintre profeți a prezis că un astfel de profet se va ridica “-? ei se pierd și nu știu ce să răspundă. Și remarcăm că Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, cu Dumnezeu apărînd în fața tuturor oamenilor în nor și foc, și întuneric, și furtuna. Și noi spunem că toți profeții de la Moise încoace au prezis venirea lui Hristos și cum Hristos-Dumnezeu (și Fiul lui Dumnezeu întrupat) a fost să vină și să fie răstignit și să moară și apoi să învieze și cum El o să fie judecător al celor vii și al celor morți. Apoi când noi spunem: “Cum se face că această profet al vostru nu a venit în același fel, avînd alte mărturii despre el de la alți profeți anteriori lui? Și cum se face că Dumnezeu nu a făcut în fața voastră prezentarea acestui om și a carții la care vă referiți, așa cum a dat Legea lui Moise, în prezența oamenilor și a muntelui fumegînd, ca să aveți de asemenea certitudinea și siguranța legii din aceea carte ? “- ei răspund că Dumnezeu face ce vrea. “Acest lucru,” spunem, “noi îl știm, dar ne întrebăm cum a coborît cartea la profetul tău.” Apoi ei răspund că această carte a venit la el în timp ce el dormea. Apoi în glumă le spunem că, atâta timp cât el a primit cartea în somn și nu a simțit de fapt ce se intampla, populara zicala i se potrivește : Visele mă amețesc/mă învîrtesc/mă chinuiesc [106]

Când am întreba din nou: “Cum se face că atunci când poruncește în această carte a voastră să nu se facă nimic sau să se primească ceva fără de martori, voi nu-l întrebați :” În primul rând să ne arăți prin ce mărturii sau martori se arată că ești profet și că ai venit de la Dumnezeu și să ne arăți și care sînt Scripturile care mărturisesc despre tine ” – aceștia sunt rușinați și să rămîn tăcuți. [Apoi continuăm:] “Deși nu este posibil să te căsătorești cu o soție fără martori, sau să poți cumpara sau dobândi o proprietate; sau nu primiți vreun un măgar și nici nu puteți poseda orice animal de povară fără martori; și cu toate că posedați atât soții cît și bunuri sau măgari și așa mai departe prin intermediul martorilor, dar în ceea ce privește credința și scripturile voastre pe care le dețineți acestea sunt luate fără de martori. Pentru că cine va dat voua această credănță și învățătură nu are nici o garantie din nici o sursă, și nici nu există cineva cunoscut care să fi mărturisit despre el înainte de a veni. Dimpotrivă, el a primit cartea aceea în timp ce el dormea. ”

Mai mult, ei ne numesc Heteriști (Sfantul Ioan se refera aici la acuzatia de triteism sau politeism n.n.) sau Asociatori (mushrikun, asociator, un cuvant cu caracter peiorativ folosit de musulmani contra crestinilor vrand sa arate ca se asociaza un Dumnezeu unui alt Dumnezeu – n.n.), deoarece, spun ei, noi introducem un asociat al lui Dumnezeu declarînd ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Noi le spunem în replică: “Profeții și Scripturile ne-au spus acestea nouă și voi declarați constant că acceptați Profeții. Deci, dacă noi declarăm în mod eronat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, profeții sunt cei care ne-au învățat acest lucru și ne-au transmis acest lucru. Dar unii dintre ei spun că este o interpretare greșită a proorocirilor de catre noi, iar altii spun ca evreii ne urau și ne-au înșelat scriind în numele Profeților, ca astfel sa ratacim. Și din nou le spunem: “Atâta timp cît spuneți că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duh, de ce ne acuzați că sîntem Heteriști? Pentru că cuvântul și duhul sunt nedespărțite de cel în care are își au în mod natural existența. Prin urmare dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în Dumnezeu, atunci este evident că și El este Dumnezeu. Dar dacă totuși El este în afara lui Dumnezeu atunci, în conformitate cu tine, Dumnezeu este fără cuvânt și fără duh. Prin urmare, prin evitarea introducerii unui asociat cu Dumnezeu voi l-ați mutilat pe Dumnezeu. Ar fi mult mai bine pentru tine să spui că El are un asociat decât să-L mutilezi, ca si cum ai avea de a face cu o piatră sau cu o bucată de lemn sau orice alt obiect neînsuflețit. Astfel, vorbești mincinos când ne numești Heteriști ; am putea replica numindu-vă Mutilatori ai lui Dumnezeu. ”

Ei ne acuză de asemenea că sîntem idolatri, pentru că noi venerăm crucea, pe care ei o detestă. Dar noi le răspundem: “? Atunci cum se face că voi înșivă vă frecați de o piatră la voi în Ka’ba [107] și o sărutați și o să îmbrățișați” Unii dintre ei spun că Avraam a avut relații cu Agar pe aceea piatră, iar alții spun că el și-a legat cămila de piatră, când a fost să-l sacrifice pe Isaac. Iar noi le răspundem: “Din moment ce Scriptura spune că muntele era împădurit și avea arbori din care Avraam să taie lemne pentru jertfă și l-a pus pe Isaac să care acele lemne, [108] iar apoi plecînd a lăsat în urmă măgarii cu doi tineri ca să-i păzească, de ce vorbiți numai prostii ? Căci acel loc nu este nici plin de copaci și nici nu există trecere pentru măgari. “Și ei sunt jenați dar încă susțin că piatra este a lui Avraam. Atunci le spunem: “Fie deci a lui Avraam așa cum spuneți voi și susțineți prostește. Dar dacă Avraam a avut relații cu o femeie pe ea sau a legat o cămilă la piatra aceea cum de nu vă este rușine să o sărutați, dar ne învinovățiți pe noi că ne închinăm crucii lui Hristos, prin care puterea demonilor și înșelăciunea diavolului a fost distrusă. “Această piatră despre care ei vorbesc este de fapt un cap al Afroditei la care odinioară se închinau și pe care au numit-o Khabar. Chiar și acum, în prezent, urmele de sculptură din piatră sunt vizibile observatorilor atenți.

Așa cum a fost povestit, acest Mohammed a scris multe cărți ridicole, iar fiecareia dintre ele i-a pus un titlu. De exemplu, există cartea „Despre femeie”, [109], în care el face clar prevederi legale pentru luarea a patru soții și, dacă este posibil, chiar și o mie de concubine – sau atît de multe cât poate fiecare întreține, pe lângă cele patru soții inițiale. De asemenea, el a făcut ca să fie legal ca să-ți poți lăsa nevasta oricînd s-ar putea dori, și cînd va dori o alta pentru a o lua de soție să se poată lua în același fel. Mohammed a avut un prieten pe nume Zeid. Acesta avea o soție foarte frumoasă, de care Mohammed s-a îndrăgostit. Odată, când ședeau împreună, Mohammed i-a spus: “Oh, apropo, Dumnezeu mi-a poruncit să-ți iau soția .” Celălalt a răspuns: “Tu ești un apostol. Fă cum ți-a spus Dumnezeu și ia pe soția mea “.Dar mai degrabă, pentru a spune povestea de la început, el a spus :” Dumnezeu mi-a dat porunca ca să o lași pe soția ta. Și el a lăsat-o . Apoi câteva zile mai târziu el a spus: “Acum Dumnezeu mi-a poruncit să ți-o iau “Apoi, după ce a luat-o și a comis adulter cu ea, a făcut această lege:” Lasă-l pe cel care își va lăsa nevasta. Și dacă, după ce a lăsat-o, el ar trebui să se întoarcă la ea, altul să se însoare cu ea. Pentru că nu este îngăduit ca să o ia dacă nu a fost căsătorită cu un altul . Mai mult, dacă un frate își va lăsa soția lui, fratele lui să se căsătorească cu ea, dacă el dorește. “[110] În aceeași carte el dă precepte precum aceasta:” Muncește pămîntul pe care ți l-a dat Dumnezeu și înfrumusețează-l. Și fă acest lucru într-o asemenea manieră “[111] – Nu repetăm aici toate lucrurile obscene pe care le-a zis și le-a făcut.

Apoi, este cartea Cămila lui Dumnezeu. [112] În această carte Mohammed spune că a existat o cămilă trimisa de Dumnezeu și că ea a baut un râu întreg și apoi nu a mai putut trece printre doi munți, pentru că nu mai încăpea printre ei. Erau oameni în acel loc, spune el, și ei beau apa într-o zi, iar cămila bea apa în ziua următoare. Mai mult, prin consumul de apa cămila furniza oamenilor hrană, pentru că ea le dădea lapte în loc de apa. Apoi, pentru că acești oameni erau răi, s-au ridicat, spune el, și-au ucis cămila. Cu toate acestea, ea avea un pui de cămilă care, spune el, atunci când cămila-mama a murit, puiul de cămilă a fost chemat de Dumnezeu la El. Apoi noi le spunem: “De unde a venit cămila asta? Și ei spun că a fost de la Dumnezeu. Atunci noi spunem: “A existat o altă cămilă care a fost împreună cu ea?” Și ei zic că: “Nu” .Atunci,” spunem noi, “cum a fost o născută? Pentru că vedem că această cămilă a voastră este fără tată și fără mamă și fără spiță de neam, și că cea care a născut a suferit rău. Nici nu este evident cine a crescut-o. Și, de asemenea, această mică cămilă a fost și luată. Deci, de ce profetul vostru, care ziceți că a vorbit cu Dumnezeu , nu află unde a fost cămila la păscut și cine i-a luat laptele muls ei ? Sau ea poate, la fel ca mama ei, s-a întâlnit cu oameni răi și a fost și ea omorîtă ? Ori poate ea a intrat în paradis deja, astfel încât să puteți avea acel râul de lapte de care vorbiți atît de prostește ? Pentru că spuneți că voi aveți trei râuri care curg în paradis – unul de apă, unul de vin și unul de lapte. Dacă cămila, înainte-mergătorul vostru, este în afara paradisului, este evident că ea s-a uscat de foame și sete, sau alții beneficiază de laptele ei – așa că profetul vostru doar se lauda că ar fi vorbit cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu i-a dezvăluit misterul cămilei. Dar dacă ea este în paradis și ea bea încă apă, voi vă veți usca în mijlocul paradisului din cauza lipsei de apă. Și dacă nu mai există apă, pentru că cămila va fi băut-o toată de sete ,atunci voi veți bea vin din râul de vin care curge prin paradis și apoi vă veți intoxica de atît de mult vin pur băut încît vă veți prăbuși inconștienți și veți adormi. Apoi, suferind de un cap greu după somnul provocat de starea de betie, veți rata plăcerile paradisului. Cum de nu și-a dat seama atunci profetul vostru ca acestea s-ar putea întîmpla cu voi în paradisul plăcerilor? El nu a avut nici o idee la ce vă va conduce această cămilă, iar voi nici măcar nu l-ați întrebat, când v-a povestit visele lui pe tema celor trei râuri. Noi vă asigurăm clar că această cămilă minunată a voastră v-a precedat sufletele voastre de măgari acolo unde voi ,de asemenea ,ca niște fiare sunteți destinați să mergeți. Și acolo este întunericul cel mai din afară și pedeapsă veșnică, focul cel nestins, viermi neadormiți și demonii infernului. ”
Și din nou, în cartea Vițelei-Junincii, [114] el spune alte lucruri stupide și ridicole, care, din cauza numărului lor mare, cred că trebuie să fi trecut așa . El a dat o lege ca ei să fie circumciși și femeile de asemenea, și le-a ordonat să nu țină Sabatul și nu să fie botezați.

Și, în timp ce le-a ordonat să mănânce unele din lucrurile interzise de lege de altele le-a ordonat să se abțină. El a interzis absolut consumul de vin.
Note de final

99. Cf. Gen. 16,8. Sozomen, de asemenea, spune că ei se trăgeau din Agar, dar s-au numit urmași ai lui Sara pentru a ascunde originea lor servilă și umilă (Istoria bisericească 6,38, PG 67.1412AB).
100.În arabă kabirun înseamnă “mare”, fie în mărime fie în demnitate. Herodot menționează cultul arab al “Aphroditei Cerești”, dar spune că arabii au numit-o Alilat (Herodot 1.131)
101. Acesta poate fi călugărul nestorian Bahira (George sau Serghie), care s-a întâlnit cu băiatul Mohammed la Bostra în Siria și a afirmat că recunoaște în el semnul unui profet.
102. Coran, Sura 112.103. Sura 19; 4.169.
104. Sura 4.156.
105. Sura 5.Il6tf.
106. Manuscrisele nu au zicala, dar Lequien sugereaza asta din Platon.
107. Ka’ba, denumită “Casa lui Dumnezeu”, se presupune că a fost construită de Avraam cu ajutorul lui Ismael. Ea ocupă locul cel mai sacru în Moscheea de la Mecca. Încorporată în perete, este piatra la care se face aici referire, celebra Piatră Neagră care este, evident, o relicvă a idolatriei pre-islamice arabe.
108. Gen. 22,6.
109. Coran, Sura 4.
110. Cf. Sura 2225ff.
111. Sura 2.223.
112. Nu se află în Coran.
113. Sura 5.114,115.
114. Sura 2.
Din Scrieri, Sf. Ioan Damaschin, Părinții Bisericii, vol. 37 (Washington, DC: Universitatea Catolică America Press, 1958), pp 153-160. Postat pe 26 martie 2006.

 

There is also the superstition of the Ishmaelites which to this day prevails and keeps people in error, being a forerunner of the Antichrist. They are descended from Ishmael, [who] was born to Abraham of Agar, and for this reason they are called both Agarenes and Ishmaelites. They are also called Saracens, which is derived from Sarras kenoi, or destitute of Sara, because of what Agar said to the angel: ‘Sara hath sent me away destitute.’ [99] These used to be idolaters and worshiped the morning star and Aphrodite, whom in their own language they called Khabár, which means great. [100] And so down to the time of Heraclius they were very great idolaters. From that time to the present a false prophet named Mohammed has appeared in their midst. This man, after having chanced upon the Old and New Testaments and likewise, it seems, having conversed with an Arian monk, [101] devised his own heresy. Then, having insinuated himself into the good graces of the people by a show of seeming piety, he gave out that a certain book had been sent down to him from heaven. He had set down some ridiculous compositions in this book of his and he gave it to them as an object of veneration.

He says that there is one God, creator of all things, who has neither been begotten nor has begotten. [102] He says that the Christ is the Word of God and His Spirit, but a creature and a servant, and that He was begotten, without seed, of Mary the sister of Moses and Aaron. [103] For, he says, the Word and God and the Spirit entered into Mary and she brought forth Jesus, who was a prophet and servant of God. And he says that the Jews wanted to crucify Him in violation of the law, and that they seized His shadow and crucified this. But the Christ Himself was not crucified, he says, nor did He die, for God out of His love for Him took Him to Himself into heaven. [104] And he says this, that when the Christ had ascended into heaven God asked Him: ‘O Jesus, didst thou say: “I am the Son of God and God”?’ And Jesus, he says, answered: ‘Be merciful to me, Lord. Thou knowest that I did not say this and that I did not scorn to be thy servant. But sinful men have written that I made this statement, and they have lied about me and have fallen into error.’ And God answered and said to Him: ‘I know that thou didst not say this word.” [105] There are many other extraordinary and quite ridiculous things in this book which he boasts was sent down to him from God. But when we ask: ‘And who is there to testify that God gave him the book? And which of the prophets foretold that such a prophet would rise up?’—they are at a loss. And we remark that Moses received the Law on Mount Sinai, with God appearing in the sight of all the people in cloud, and fire, and darkness, and storm. And we say that all the Prophets from Moses on down foretold the coming of Christ and how Christ God (and incarnate Son of God) was to come and to be crucified and die and rise again, and how He was to be the judge of the living and dead. Then, when we say: ‘How is it that this prophet of yours did not come in the same way, with others bearing witness to him? And how is it that God did not in your presence present this man with the book to which you refer, even as He gave the Law to Moses, with the people looking on and the mountain smoking, so that you, too, might have certainty?’—they answer that God does as He pleases. ‘This,’ we say, ‘We know, but we are asking how the book came down to your prophet.’ Then they reply that the book came down to him while he was asleep. Then we jokingly say to them that, as long as he received the book in his sleep and did not actually sense the operation, then the popular adage applies to him (which runs: You’re spinning me dreams.) [106]

When we ask again: ‘How is it that when he enjoined us in this book of yours not to do anything or receive anything without witnesses, you did not ask him: “First do you show us by witnesses that you are a prophet and that you have come from God, and show us just what Scriptures there are that testify about you”’—they are ashamed and remain silent. [Then we continue:] ‘Although you may not marry a wife without witnesses, or buy, or acquire property; although you neither receive an ass nor possess a beast of burden unwitnessed; and although you do possess both wives and property and asses and so on through witnesses, yet it is only your faith and your scriptures that you hold unsubstantiated by witnesses. For he who handed this down to you has no warranty from any source, nor is there anyone known who testified about him before he came. On the contrary, he received it while he was asleep.’

Moreover, they call us Hetaeriasts, or Associators, because, they say, we introduce an associate with God by declaring Christ to the Son of God and God. We say to them in rejoinder: ‘The Prophets and the Scriptures have delivered this to us, and you, as you persistently maintain, accept the Prophets. So, if we wrongly declare Christ to be the Son of God, it is they who taught this and handed it on to us.’ But some of them say that it is by misinterpretation that we have represented the Prophets as saying such things, while others say that the Hebrews hated us and deceived us by writing in the name of the Prophets so that we might be lost. And again we say to them: ‘As long as you say that Christ is the Word of God and Spirit, why do you accuse us of being Hetaeriasts? For the word, and the spirit, is inseparable from that in which it naturally has existence. Therefore, if the Word of God is in God, then it is obvious that He is God. If, however, He is outside of God, then, according to you, God is without word and without spirit. Consequently, by avoiding the introduction of an associate with God you have mutilated Him. It would be far better for you to say that He has an associate than to mutilate Him, as if you were dealing with a stone or a piece of wood or some other inanimate object. Thus, you speak untruly when you call us Hetaeriasts; we retort by calling you Mutilators of God.’

They furthermore accuse us of being idolaters, because we venerate the cross, which they abominate. And we answer them: ‘How is it, then, that you rub yourselves against a stone in your Ka’ba [107] and kiss and embrace it?’ Then some of them say that Abraham had relations with Agar upon it, but others say that he tied the camel to it, when he was going to sacrifice Isaac. And we answer them: ‘Since Scripture says that the mountain was wooded and had trees from which Abraham cut wood for the holocaust and laid it upon Isaac, [108] and then he left the asses behind with the two young men, why talk nonsense? For in that place neither is it thick with trees nor is there passage for asses.’ And they are embarrassed, but they still assert that the stone is Abraham’s. Then we say: ‘Let it be Abraham’s, as you so foolishly say. Then, just because Abraham had relations with a woman on it or tied a camel to it, you are not ashamed to kiss it, yet you blame us for venerating the cross of Christ by which the power of the demons and the deceit of the Devil was destroyed.’ This stone that they talk about is a head of that Aphrodite whom they used to worship and whom they called Khabár. Even to the present day, traces of the carving are visible on it to careful observers.

As has been related, this Mohammed wrote many ridiculous books, to each one of which he set a title. For example, there is the book On Woman, [109] in which he plainly makes legal provision for taking four wives and, if it be possible, a thousand concubines—as many as one can maintain, besides the four wives. He also made it legal to put away whichever wife one might wish, and, should one so wish, to take to oneself another in the same way. Mohammed had a friend named Zeid. This man had a beautiful wife with whom Mohammed fell in love. Once, when they were sitting together, Mohammed said: ‘Oh, by the way, God has commanded me to take your wife.’ The other answered: ‘You are an apostle. Do as God has told you and take my wife.’ Rather—to tell the story over from the beginning—he said to him: ‘God has given me the command that you put away your wife.’ And he put her away. Then several days later: ‘Now,’ he said, ‘God has commanded me to take her.’ Then, after he had taken her and committed adultery with her, he made this law: ‘Let him who will put away his wife. And if, after having put her away, he should return to her, let another marry her. For it is not lawful to take her unless she have been married by another. Furthermore, if a brother puts away his wife, let his brother marry her, should he so wish.’ [110] In the same book he gives such precepts as this: ‘Work the land which God hath given thee and beautify it. And do this, and do it in such a manner” [111]—not to repeat all the obscene things that he did.

Then there is the book of The Camel of God. [112] About this camel he says that there was a camel from God and that she drank the whole river and could not pass through two mountains, because there was not room enough. There were people in that place, he says, and they used to drink the water on one day, while the camel would drink it on the next. Moreover, by drinking the water she furnished them with nourishment, because she supplied them with milk instead of water. Then, because these men were evil, they rose up, he says, and killed the camel. However, she had an offspring, a little camel, which, he says, when the mother had been done away with, called upon God and God took it to Himself. Then we say to them: ‘Where did that camel come from?’ And they say that it was from God. Then we say: ‘Was there another camel coupled with this one?’ And they say: ‘No.’ ‘Then how,’ we say, ‘was it begotten? For we see that your camel is without father and without mother and without genealogy, and that the one that begot it suffered evil. Neither is it evident who bred her. And also, this little camel was taken up. So why did not your prophet, with whom, according to what you say, God spoke, find out about the camel—where it grazed, and who got milk by milking it? Or did she possibly, like her mother, meet with evil people and get destroyed? Or did she enter into paradise before you, so that you might have the river of milk that you so foolishly talk about? For you say that you have three rivers flowing in paradise—one of water, one of wine, and one of milk. If your forerunner the camel is outside of paradise, it is obvious that she has dried up from hunger and thirst, or that others have the benefit of her milk—and so your prophet is boasting idly of having conversed with God, because God did not reveal to him the mystery of the camel. But if she is in paradise, she is drinking water still, and you for lack of water will dry up in the midst of the paradise of delight. And if, there being no water, because the camel will have drunk it all up, you thirst for wine from the river of wine that is flowing by, you will become intoxicated from drinking pure wine and collapse under the influence of the strong drink and fall asleep. Then, suffering from a heavy head after sleeping and being sick from the wine, you will miss the pleasures of paradise. How, then, did it not enter into the mind of your prophet that this might happen to you in the paradise of delight? He never had any idea of what the camel is leading to now, yet you did not even ask him, when he held forth to you with his dreams on the subject of the three rivers. We plainly assure you that this wonderful camel of yours has preceded you into the souls of asses, where you, too, like beasts are destined to go. And there is the exterior darkness and everlasting punishment, roaring fire, sleepless worms, and hellish demons.’

Again, in the book of The Table, Mohammed says that the Christ asked God for a table and that it was given Him. For God, he says, said to Him: ‘I have given to thee and thine an incorruptible table.’ [113]

And again, in the book of The Heifer, [114] he says some other stupid and ridiculous things, which, because of their great number, I think must be passed over. He made it a law that they be circumcised and the women, too, and he ordered them not to keep the Sabbath and not to be baptized.

And, while he ordered them to eat some of the things forbidden by the Law, he ordered them to abstain from others. He furthermore absolutely forbade the drinking of wine.

Endnotes

99. Cf. Gen. 16.8. Sozomen also says that they were descended from Agar, but called themselves descendants of Sara to hide their servile origin (Ecclesiastical History 6.38, PG 67.1412AB).

100. The Arabic kabirun means ‘great,’ whether in size or in dignity. Herodotus mentions the Arabian cult of the ‘Heavenly Aphrodite’ but says that the Arabs called her Alilat (Herodotus 1.131)

101. This may be the Nestorian monk Bahira (George or Sergius) who met the boy Mohammed at Bostra in Syria and claimed to recognize in him the sign of a prophet.

102. Koran, Sura 112.103. Sura 19; 4.169.

104. Sura 4.156.

105. Sura 5.Il6tf.

106. The manuscripts do not have the adage, but Lequien suggests this one from Plato.

107. The Ka’ba, called ‘The House of God,’ is supposed to have been built by Abraham with the help of Ismael. It occupies the most sacred spot in the Mosque of Mecca. Incorporated in its wall is the stone here referred to, the famous Black Stone, which is obviously a relic of the idolatry of the pre-Islam Arabs.

108. Gen. 22.6.

109. Koran, Sura 4.

110. Cf. Sura 2225ff.

111. Sura 2.223.

112. Not in the Koran.

113. Sura 5.114,115.

114. Sura 2.

From Writings, by St John of Damascus, The Fathers of the Church, vol. 37 (Washington, DC: Catholic University of America Press, 1958), pp. 153-160. Posted 26 March, 2006.

Sursa: Orthodox Info

Nota: Din pacate nu stiu cand si daca voi reusi sa traduc textul. Voi incerca pe viitor. Pentru cei care intelegeti textul, lectura cu folos!

Vezi si:

Cele trei tratate impotriva islamului ale Sfantului Maxim Grecul si un tratat impotriva armenilor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Erezii, Islam. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

113 răspunsuri la Sfantul Ioan Damaschin despre islam (engleza si romana)

  1. doktoru zice:

    Ma mir ca ai pus asa ceva. Aici nu este vorba despre dogme sau canoane ci sfantul zice cate ceva contra agarenilor si contra religiei lor intemeiate pe eculubratiile nenorocitului ala , sau cainele de Mahomed cum ii zice Sf.Maxim Grecul. Numai ca Sf.Maxim zice muuuult mai bine acolo la el. Uite s,a ma uit ca stiu ca le am ,sa ti le pun si tie la commenturi ca sunt foarte interesante….lasi dogmatica si treci la lucruri serioase Andrei?!!!
    Pe asta de la Sf.Damaschin nu stiu daca o am .O caut si pe asta si daca o gasesc ti-o dau si pe asta.

    • Vezi ca am pus eu in format pdf toate tratatele Sfantului Maxim Grecul. Am pus link-ul la sfarsitul articolului.

    • doktoru zice:

      Credeam ca le vrei si in word, ca poate iti este mai usor in caz de ceva sa dai un copy si un paste pe post de raspuns mai argumentat.Dar daca tu zici…le vasusem si eu acolo la sfarsit.

      • Daca vrei, pune-le, cu toate ca nu sunt greu de convertit.

      • doktoru zice:

        Ok, le lasam asa cum este ele !!! Cine vrea sa se descurce caci intradevar totul este simplu si la indemana oricui in aceste zile ale tehnicii moderne…doar pensionarii vor avea o scuza !!!
        Oricum o lectura utila si cu ocazia aceasta profitam de faptul de a ne mai dezmorti engleza antica si ruginita .

  2. andrei-d zice:

    Doamne ajuta!
    Andrei, vizavi de necanonicitatea botezului doar prin mirungegere, am gasit canonul 7 al Sinodului II Ecumenic (Constantinopol, 381) reluat şi completat de canonul 95 al Sinodului VI Ecumenic (Constantinopol, 680—681) mentioneaza doua categorii de schismatici prin care Biserica procedeaza diferit cand este vorba de primirea lor la Ortodoxie:
    Unora li se recunoaste botezul ca fiind valid [odata intrati in Biserica, nu ca ar fi valide inafara ei], prin repudierea în scris (libelli) a ereziei lor si prin savarsirea Tainei mirungerii, iar unora nu li se recunoaste botezul, dar mai spune ca li se citeau si exorcizari si apoi erau botezati prin tripla afundare!

    Nota mea: Nu spun ca e regula, clar ca sa fii sigur de botez trebuie randuiala prin afundare, dar vedem ca si aici dar si la Trulan (Sf. Sinoadele 5-6) se primea si prin mirungere!
    Nu zic sa se faca un obicei din asta, plus ca vine intarire tanarul baptist botezat in Romania intervievat de preotul Matei!
    Asadar, putem nega ca pr. Serafim Rose sa nu fi fost in Biserica fiind doar miruns?

    • Acrivia Bisericii spune ca pr. Serafim nu a fost in Biserica, dar iconomia spune ca da. Putem sa-l consideram in Biserica totusi.

      Citeste cartea pr. Metallinos: http://www.teologie.net/data/pdf/marturisesc-un-botez.pdf

      Sau articolul acesta https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/08/21/necesitatea-rebotezarii-ereticilor-parintele-matei-vulcanescu/

      Regula Bisericii este primirea prin botez, asta deoarece cuvintele Mantuitorului spun ca nimeni nu intra in Imparatia Cerurilor daca nu se naste din apa sau din Duh, ori te poti naste din apa si din Duh doar in Biserica.

      • Ana Elisabeta zice:

        Dacă ai citit articolul pr. Matei Vulcănescu şi totuşi ai ajuns la această concluzie, nu l-ai înţeles aşa cum a intenţionat autorul.

        Nu orice nerespectare a acriviei (aici, o încălcare flagrantă a unei porunci a Mântuitorului) constituie iconomie. Unele încălcări sunt pur şi simplu încălcări şi batjocoriri ale poruncilor dumnezeieşti, iar în acest caz şi a Sfintelor Taine. Iar „primirile prin Mirungere” contemporane nu au niciun motiv să fie considerate iconomice. Nu insist, argumentele au fost deja expuse de pr. M.V.

        În ce-l priveşte pe pr. Rose, mă tem că nu decidem noi soarta lui şi nu este în Biserică sau în afara Bisericii după cum considerăm noi. El n-a fost primit după acrivie, asta e clar. Mai mult, n-a primit să fie botezat „reparator” (aşa cum a făcut danezul Serafim Larsen) şi s-a opus când alţii au fost botezaţi la un timp mai lung după ce fuseseră „primiţi prin mirungere”. Ce e mai grav, atitudinea lui continuă să smintească şi azi, pentru că din cauza popularităţii pr. Rose, opinia lui atârnă mai greu în cântar decât Predania Bisericii, cea autentică şi nedistorsionată, şi îi determină pe mulţi să rămână nebotezaţi. Iar asta, în ciuda faptului că el totuşi a sfătuit pe mulţi să fie primiţi prin botez. Totuşi, ce putem să sperăm şi să ne rugăm este ca Bunul Dumnezeu să-i considere regretul de a nu fi fost botezat ca pe un botez al dorinţei şi astfel să îl primească în împărăţia Lui.

      • Eu am inteles ce a avrut sa zica pr. Matei si e normal sa fie asa. Multi azi se folosesc de iconomie tocmai pentru a justifica anumite actiuni necanonice si chiar eretice. La pr. Serafim ma refeream ca dupa iconomie il putem considera in Biserica tinand cont ca a fost si preot si a facut si ceva misiune. Oricum, in chestiunea asta a pr. Serafim, e delicat subiectul. Regula de baza insa asta e:

        Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (Canonul 46 apostolic)

      • andrei-d zice:

        Multumesc! O sa le iau, ca pdf citesc mai greu.

      • andrei-d zice:

        Ana Elizabeta,
        Patriarhul Fotie (820—891) considera iconomia consistenta cu spiritul Ortodoxiei, mai ales pentru ratiuni de circumstanta si in cazuri concrete, personale, in care este in joc nu numai binele general al Bisericii, ci si mantuirea individului.

        Desigur, Biserica nu poate sa aplice totusi principiul iconomiei in ce priveste invatatura de credinta, exemplu Sfantului Marcu Eugenicul care mai spune ca „In materie de credinta nu exista concesii!” Deci legat de asa-zisele dialoguri ecumeniste NU cedam nimic! Intr-o scrisoare catre Amphilochius, Sfantul Vasile, vorbind de practica acceptarii botezului ereticilor, se refera la «obiceiuri» bisericesti si nu la exceptii de la norme fixate de autoritatea bisericeasca. Prin urmare, iconomia nu este o exceptie, o dispensa, ca in dreptul canonic roman, care ar implica o abandonare, o suspendare a canoanelor, ci o imitare a iubirii lui Dumnezeu intr-un caz concret.

        Iconomia in Biserica nu inseamna incalcarea Sfintelor Canoane, ci o modelare.
        Eu ammers si am intrebat cativa pretoi cu acrivie la Sfintii Parinti si canoane,si mi-au raspuns ca de pilda atunci cand in Biserica un copile botezat,din modestie sau lene de un preot prin turnare, „de frica sa nu-l inece” botezul e valid!!!
        Chestia e ca acel preot ce a botezat va da raspuns inaintea Dreptului Judecator, iar copilu botezat prin turnare sau stropire va avea mari probleme in viata, nefiind botezat dupa randuiala corecta.
        Si am intrebat, daca copilul e botezat doar prin turnare, nu trebuie rebotezat?
        Preotul mi-a spus ca prin iconomie copilul e in Biserica,si botezul nu se repeta.
        Aceeasi treaba si cu Sinodul cu calendarul din 1923, chiriarhii vor da seama pentru neranduiala, dar noi suntemin Biserica, iar dupa acrivie, noi ar trebui sa fim inafara ei, caci am schimbat chiar calendarul, care la Sinodul de la Niceea a fost spus sa nu se schimbe, si pe timpul Sf. Patriarh Ieremia al II-lea s-au dat anateme grele in secolul XVI!
        Am mai gasit in viata Sf. Ioan de Kronstadt ca trecea greco-catolici doar prin mirungere, insa asta nu inseamna ca nu mai e sfant sau ca aia nu erau in Biserica!
        La Sinodul II Ecumenic arienii, nestorienii erau trecuti doar prin libella, marturisirea crezului, lepadarea de arianism si apoi mirunsi numai.
        Cat in cazul pr. Serafim Rose cred ca a fost ceva totusi, el care ardea sa faca parte din Biserica adevarata sa fi respins botezul cel mai clar, prin tripla afundare?
        In fine, nu cred ca e nicio sminteala cu parintele, a fost un caz particular si dupa lucrarile sale si vorba lui Andrei ca a facut si misiune,a scris carti, combatut new age si altele a facut parte din Biserica!
        Doamne ajuta!

    • Serafim Roze putea sa faca misiune o mie de ani, el insus este necrestin , neboteezat, nemonah si nepreot! Nu e vorba de iconomie! Ori gandim ortodox, ori folosim dubla masura? Serafim Rose nu poate fi nici preot, nici crestin nici monah!

  3. kalinikos zice:

    Calugar arian? si de unde pana unde au ajuns azi la calugar nestorian? Fiindca ma gandesc ca Sfantul Ioan Damaschin era mult mai bine informat, fiind mai aproape de cele intamplate.
    Pe de alta parte, islamismul, in ceea ce priveste invatatura despre Iisus, este mult mai apropiat de arianism decat nestorianism, asa ca asta ar explica multe.

    • Eu nu am auzit inca de versiunea cu calugarul nestorian. Si Sfantul Maxim Grecul zice ca era arian. Pana si istoricul Washington Irving spune ca era arian.

      • Ana Elisabeta zice:

        Pare logic să fi fost arian.

      • kalinikos zice:

        101. This may be the Nestorian monk Bahira (George or Sergius) who met the boy Mohammed at Bostra in Syria and claimed to recognize in him the sign of a prophet. (nota de subsol)
        In plus mai citisem acum mai multi ani o carte foarte buna a unui profesor de la Cluj parca (George, Georgescu, ceva de genul asta) „Viata lui Mahomed” si care spunea acelasi lucru.
        Dar asa cum spuneam, „calugarul arian” explica lucrurile mult mai bine. Desi anul 582 mi se pare putin cam tarziu pentru un calugar arian in Palestina, nu?

  4. doktoru zice:

    Cam asta este problema cu sursele protestante sau cu cele venite din medii mai protestante. Nu stii cat de mult s-a mai umblat la text, cine si-a mai dat cu parerea sau ce imbunatatiri a vrut sa mai adauge. Aceste surse de obicei trebuiesc a fi verificate cu altele ,sau inghitite cu foarte mare atentiune. Intradevar Sf.Maxim Grecul zice ca era arian si textele sale sunt cu mult mai bune.Acesta este un text pt copii mici. Mie mi se pare cam slab scris.Cele trei tratate , chiar daca nu sunt chiar tratate , ale Sf.Maxim sunt mai lamuritoare. Aici sunt amintite doar in treacat 2-3 chestii intradevar foarte retarde din coranul musulmanilor. Eu personal am vrut sa-l citesc ca sa stiu cu ce se mananca, dar pur si simplu nu am rezistat decat cateva zeci de pagini. Este un fel de carte scrisa de un retard absolut pt alti retarzi. Deci nu are nici cea mai mica logica. E ceva ca din comedia aia absurda, daca nu cu mult mai rau.
    O sa pun o mica traducere a textului de mai sus, de aiurea, sper sa fie cat mai conforma pt intelegere si comprehesiune .Am vrut de ieri dar am uitat.
    Plus ca arianismul le pica mai bine evreilor care-i contestau lui Hristos orice asemanare cu Dumnezeu. Nestorianismul avea probleme cu cele doua firi amestecate, deci nu cu dumnezeirea lui Hristos.Pe evrei nu-i coafa ca sa zica ca Hristos ar fi avut ceva ,cat de cat, cu Dumnezeu. Ei si azi zic ca a fost doar un om si nu-l accepta ca fiind Dumnezeu.

    • Nu e slab textul, doar ca el face parte dintr-o lucrare imensa a Sfantului Ioan Damaschin in care sunt combatute multe inselari. Sfantul Ioan este succint, asa cum este stilul sau de altfel. Insa succint, clar si la obiect.

  5. doktoru zice:

    Sf. Ioan Damaschin despre islam

    Există, de asemenea, superstiția Ismaeliților care pînă în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atît Agareni cît și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și sarazini/saracini, care este derivat din Sarras kenoi, sau lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: „Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment pînă în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria erezie. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișînd o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa apoi a dat-o lor ca un obiect de venerație.

    El spune că există un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, care nu a fost nici creat, nici născut. [102] El spune că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, dar este o creatură și un servitor, și că El a fost născut, fără sămînță, de Maria sora lui Moise și a lui Aaron. [103] Pentru că, spune el, Cuvântul și Dumnezeu și Duhul au intrat în Maria și ea l-a născut pe Iisus, care a fost un profet și slujitor al lui Dumnezeu. Și el spune că evreii au vrut să-L răstignească pentru încălcarea legii, și că au confiscat umbra lui și răstignit-o. Dar Hristos Însuși nu a fost crucificat, spune el, nici nu a murit, pentru că Dumnezeu din iubire pentru El L-a luat cu Sine în cer. [104] Și el spune acest lucru, că atunci când Hristos S-a înălțat la cer Dumnezeu L-a întrebat: „O, Iisuse, ai zis:” Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu „?” .Și Iisus, spune el, a răspuns: „Fie-Ți milă de mine, Doamne. Tu știi că nu am spus acest lucru și că nu am dispreț să fiu servitorul tău. Dar oamenii păcătoși au scris că am făcut această declarație, și-au mințit despre mine și au căzut în eroare „Și Dumnezeu a răspuns și a zis:”Știu că n-ai spus acest cuvânt „[105] Există multe alte lucruri extraordinar de ridicole în această carte ,cu care se mândrește că a fost trimisă la el de Dumnezeu. Dar când întrebăm: „Și cine poate depune mărturie că Dumnezeu i-a dat aceasta carte lui? Și care dintre profeți a prezis că un astfel de profet se va ridica „-? ei se pierd și nu știu ce să răspundă. Și remarcăm că Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, cu Dumnezeu apărînd în fața tuturor oamenilor în nor și foc, și întuneric, și furtuna. Și noi spunem că toți profeții de la Moise încoace au prezis venirea lui Hristos și cum Hristos-Dumnezeu (și Fiul lui Dumnezeu întrupat) a fost să vină și să fie răstignit și să moară și apoi să învieze și cum El o să fie judecător al celor vii și al celor morți. Apoi când noi spunem: „Cum se face că această profet al vostru nu a venit în același fel, avînd alte mărturii despre el de la alți profeți anteriori lui? Și cum se face că Dumnezeu nu a făcut în fața voastră prezentarea acestui om și a carții la care vă referiți, așa cum a dat Legea lui Moise, în prezența oamenilor și a muntelui fumegînd, ca să aveți de asemenea certitudinea și siguranța legii din aceea carte ? „- ei răspund că Dumnezeu face ce vrea. „Acest lucru,” spunem, „noi îl știm, dar ne întrebăm cum a coborît cartea la profetul tău.” Apoi ei răspund că această carte a venit la el în timp ce el dormea. Apoi în glumă le spunem că, atâta timp cât el a primit cartea în somn și nu a simțit de fapt operațiunea, populara zicala i se potrivește : Visele mă amețesc/mă învîrtesc/mă chinuiesc [106]

    Când am întreba din nou: „Cum se face că atunci când poruncește în această carte a voastră să nu se facă nimic sau să se primească ceva fără de martori, voi nu-l întrebați :” În primul rând să ne arăți prin ce mărturii sau martori se arată că ești profet și că ai venit de la Dumnezeu și să ne arăți și care sînt Scripturile care mărturisesc despre tine ” – aceștia sunt rușinați și să rămîn tăcuți. [Apoi continuăm:] „Deși nu este posibil să te căsătorești cu o soție fără martori, sau să poți cumpara sau dobândi o proprietate; sau nu primiți vreun un măgar și nici nu puteți poseda orice animal de povară fără martori; și cu toate că posedați atât soții cît și bunuri sau măgari și așa mai departe prin intermediul martorilor, dar în ceea ce privește credința și scripturile voastre pe care le dețineți acestea sunt luate fără de martori. Pentru că cine va dat voua această credănță și învățătură nu are nici o garantie din nici o sursă, și nici nu există cineva cunoscut care să fi mărturisit despre el înainte de a veni. Dimpotrivă, el a primit cartea aceea în timp ce el dormea. ”

    Mai mult, ei ne numesc Heteriști sau Asociatori, deoarece, spun ei, noi introducem un asociat al lui Dumnezeu declarînd ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Noi le spunem în replică: „Profeții și Scripturile ne-au spus acestea nouă și voi declarați constant că acceptați Profeții. Deci, dacă noi declarăm în mod eronat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, profeții sunt cei care ne-au învățat acest lucru și ne-au transmis acest lucru. „Dar unii dintre ei spun că este o interpretare greșită faptul că am interpretat Profeții ca spunând astfel de lucruri, iar altii spun ca evreii ne urau și ne-au înșelat scriind în numele Profeților, astfel ca noi sîntem niște rătăciți. Și din nou le spunem: „Atâta timp cît spuneți că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și al Duhului, de ce ne acuzați că sîntem Heteriști? Pentru că cuvântul și duhul sunt nedespărțite de cel în care are își au în mod natural existența. Prin urmare dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în Dumnezeu, atunci este evident că și El este Dumnezeu. Dar dacă totuși El este în afara lui Dumnezeu atunci, în conformitate cu tine, Dumnezeu este fără cuvânt și fără duh. Prin urmare, prin evitarea introducerii unui asociat cu Dumnezeu voi l-ați mutilat pe Dumnezeu. Ar fi mult mai bine pentru tine să spui că El are un asociat decât să-L mutilezi, ca si cum ai avea de a face cu o piatră sau cu o bucată de lemn sau orice alt obiect neînsuflețit. Astfel, vorbești mincinos când ne numești Heteriști ; am putea replica numindu-vă Mutilatori ai lui Dumnezeu. ”

    Ei ne acuză de asemenea că sîntem idolatri, pentru că noi venerăm crucea, pe care ei o detestă. Dar noi le răspundem: „? Atunci cum se face că voi înșivă vă frecați de o piatră la voi în Ka’ba [107] și o sărutați și o să îmbrățișați” Unii dintre ei spun că Avraam a avut relații cu Agar pe aceea piatră, iar alții spun că el și-a legat cămila de piatră, când a fost să-l sacrifice pe Isaac. Iar noi le răspundem: „Din moment ce Scriptura spune că muntele era împădurit și avea arbori din care Avraam să taie lemne pentru jertfă și l-a pus pe Isaac să care acele lemne, [108] iar apoi plecînd a lăsat în urmă măgarii cu doi tineri ca să-i păzească, de ce vorbiți numai prostii ? Căci acel loc nu este nici plin de copaci și nici nu există trecere pentru măgari. „Și ei sunt jenați dar încă susțin că piatra este a lui Avraam. Atunci le spunem: „Fie deci a lui Avraam așa cum spuneți voi și susțineți prostește. Dar dacă Avraam a avut relații cu o femeie pe ea sau a legat o cămilă la piatra aceea cum de nu vă este rușine să o sărutați, dar ne învinovățiți pe noi că ne închinăm crucii lui Hristos, prin care puterea demonilor și înșelăciunea diavolului a fost distrusă. „Această piatră despre care ei vorbesc este de fapt un cap al Afroditei la care odinioară se închinau și pe care au numit-o Khabar. Chiar și acum, în prezent, urmele de sculptură din piatră sunt vizibile observatorilor atenți.

    Așa cum a fost povestit, acest Mohammed a scris multe cărți ridicole, iar fiecareia dintre ele i-a pus un titlu. De exemplu, există cartea Pentru(La) femeie, [109], în care el face clar prevederi legale pentru luarea a patru soții și, dacă este posibil, chiar și o mie de concubine – sau atît de multe cât poate fiecare întreține, pe lângă cele patru soții inițiale. De asemenea, el a făcut ca să fie legal ca să-ți poți lăsa nevasta oricînd s-ar putea dori, și cînd va dori o alta pentru a o lua de soție să se poată lua în același fel. Mohammed a avut un prieten pe nume Zeid. Acesta avea o soție foarte frumoasă, de care Mohammed s-a îndrăgostit. Odată, când ședeau împreună, Mohammed i-a spus: „Oh, apropo, Dumnezeu mi-a poruncit să-ți iau soția .” Celălalt a răspuns: „Tu ești un apostol. Fă cum ți-a spus Dumnezeu și ia pe soția mea „.Dar mai degrabă, pentru a spune povestea de la început, el a spus :” Dumnezeu mi-a dat porunca ca să o lași pe soția ta. Și el a lăsat-o . Apoi câteva zile mai târziu el a spus: „Acum Dumnezeu mi-a poruncit să ți-o iau „Apoi, după ce a luat-o și a comis adulter cu ea, a făcut această lege:” Lasă-l pe cel care își va lăsa nevasta. Și dacă, după ce a lăsat-o, el ar trebui să se întoarcă la ea, altul să se însoare cu ea. Pentru că nu este îngăduit ca să o ia dacă nu a fost căsătorită cu un altul . Mai mult, dacă un frate își va lăsa soția lui, fratele lui să se căsătorească cu ea, dacă el dorește. „[110] În aceeași carte el dă precepte precum aceasta:” Muncește pămîntul pe care ți l-a dat Dumnezeu și înfrumusețează-l. Și fă acest lucru într-o asemenea manieră „[111] – Nu repetăm aici toate lucrurile obscene pe care le-a zis și le-a făcut.

    Apoi, este cartea Cămila lui Dumnezeu. [112] În această carte Mohammed spune că a existat o cămilă a la Dumnezeu și că ea a baut un râu întreg și apoi nu a mai putut trece printre doi munți, pentru că nu mai încăpea printre ei. Erau oameni în acel loc, spune el, și ei beau apa într-o zi, iar cămila bea apa în ziua următoare. Mai mult, prin consumul de apa cămila furniza oamenilor hrană, pentru că ea le dădea lapte în loc de apa. Apoi, pentru că acești oameni erau răi, s-au ridicat, spune el, și-au ucis cămila. Cu toate acestea, ea avea un pui de cămilă care, spune el, atunci când cămila-mama a murit, puiul de cămilă a fost chemat de Dumnezeu la El. Apoi noi le spunem: „De unde a venit cămila asta? Și ei spun că a fost de la Dumnezeu. Atunci noi spunem: „A existat o altă cămilă care a fost împreună cu ea?” Și ei zic că: „Nu” .Atunci,” spunem noi, „cum a fost o născută? Pentru că vedem că această cămilă a voastră este fără tată și fără mamă și fără spiță de neam, și că cea care a născut a suferit rău. Nici nu este evident cine a crescut-o. Și, de asemenea, această mică cămilă a fost și luată. Deci, de ce profetul vostru, care ziceți că a vorbit cu Dumnezeu , nu află unde a fost cămila la păscut și cine i-a luat laptele muls ei ? Sau ea poate, la fel ca mama ei, s-a întâlnit cu oameni răi și a fost și ea omorîtă ? Ori poate ea a intrat în paradis deja, astfel încât să puteți avea acel râul de lapte de care vorbiți atît de prostește ? Pentru că spuneți că voi aveți trei râuri care curg în paradis – unul de apă, unul de vin și unul de lapte. Dacă cămila, înainte-mergătorul vostru, este în afara paradisului, este evident că ea s-a uscat de foame și sete, sau alții beneficiază de laptele ei – așa că profetul vostru doar se lauda că ar fi vorbit cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu i-a dezvăluit misterul cămilei. Dar dacă ea este în paradis și ea bea încă apă, voi vă veți usca în mijlocul paradisului din cauza lipsei de apă. Și dacă nu mai există apă, pentru că cămila va fi băut-o toată de sete ,atunci voi veți bea vin din râul de vin care curge prin paradis și apoi vă veți intoxica de atît de mult vin pur băut încît vă veți prăbuși inconștienți și veți adormi. Apoi, suferind de un cap greu după somnul provocat de starea de ebrietate, veți rata plăcerile paradisului. Cum de nu și-a dat seama atunci profetul vostru ca acestea s-ar putea întîmpla cu voi în paradisul plăcerilor? El nu a avut nici o idee la ce vă va conduce această cămilă, iar voi nici măcar nu l-ați întrebat, când v-a povestit visele lui pe tema celor trei râuri. Noi vă asigurăm clar că această cămilă minunată a voastră v-a precedat sufletele voastre de măgari acolo unde voi ,de asemenea ,ca niște fiare sunteți destinați să mergeți. Și acolo este întunericul cel mai din afară și pedeapsă veșnică, focul cel nestins, viermi neadormiți și demonii infernului. ”
    Și din nou, în cartea Vițelei-Junincii, [114] el spune alte lucruri stupide și ridicole, care, din cauza numărului lor mare, cred că trebuie să fi trecut așa . El a dat o lege ca ei să fie circumciși și femeile de asemenea, și le-a ordonat să nu țină Sabatul și nu să fie botezați.

    Și, în timp ce le-a ordonat să mănânce unele din lucrurile interzise de lege de altele le-a ordonat să se abțină. El a interzis absolut consumul de vin.
    Note de final

    99. Cf. Gen. 16,8. Sozomen, de asemenea, spune că ei se trăgeau din Agar, dar s-au numit urmași ai lui Sara pentru a ascunde originea lor servilă și umilă (Istoria bisericească 6,38, PG 67.1412AB).
    100.În arabă kabirun înseamnă „mare”, fie în mărime fie în demnitate. Herodot menționează cultul arab al „Aphroditei Cerești”, dar spune că arabii au numit-o Alilat (Herodot 1.131)
    101. Acesta poate fi călugărul nestorian Bahira (George sau Serghie), care s-a întâlnit cu băiatul Mohammed la Bostra în Siria și a afirmat că recunoaște în el semnul unui profet.
    102. Coran, Sura 112.103. Sura 19; 4.169.
    104. Sura 4.156.
    105. Sura 5.Il6tf.
    106. Manuscrisele nu au zicala, dar Lequien sugereaza asta din Platon.
    107. Ka’ba, denumită „Casa lui Dumnezeu”, se presupune că a fost construită de Avraam cu ajutorul lui Ismael. Ea ocupă locul cel mai sacru în Moscheea de la Mecca. Încorporată în perete, este piatra la care se face aici referire, celebra Piatră Neagră care este, evident, o relicvă a idolatriei pre-islamice arabe.
    108. Gen. 22,6.
    109. Coran, Sura 4.
    110. Cf. Sura 2225ff.
    111. Sura 2.223.
    112. Nu se află în Coran.
    113. Sura 5.114,115.
    114. Sura 2.
    Din Scrieri, Sf. Ioan Damaschin, Părinții Bisericii, vol. 37 (Washington, DC: Universitatea Catolică America Press, 1958), pp 153-160. Postat pe 26 martie 2006.

    • Oooooo, multumim doktoru, dar ce rapid ai fost. Trebuie sa te rasplatim in vreun fel:)

      • kalinikos zice:

        doktoru, cu tot respectul, insa daca traducerea nu e facuta din elina, nu ma incanta. Si asta ti-o spun ca unul care s-a ars cu asa ceva.

      • Ai mare dreptate. Dar pana atunci, macar asa sa fie publicat. Este destul de valoros textul pentru a clarifica anumite treburi.

      • doktoru zice:

        …imi pare rau ca nu stiu nici o boaba de greaca/greceste….desi citesc relativ usor in chirilica ca am facut ceva rusa la viata mea !!!…ce sa-i faci am lucrat cu materialul clientului…
        Eu am citit Talcuirile Sf.Ioan Gura de Aur in engleza si vreau sa zic ca nu am fost multumit deloc de carte, parca era fada, ii lipsea ceva…adica foarte mult.

    • doktoru zice:

      Acum vad mai bine ca am scapat cateva mici dezacorduri gramaticale ,dar l-am scris noaptea tarziu si cred ca ora de varf si-a spus cuvantul. Daca poti tu sa-l recitesti atent si sa-i faci mici retusuri ca sa iasa perfect sa nu zica cineva ceva.
      In rest no problemo !!!

      • O sa corectez ce e de corectat, dar oricum, doktoru, esti minunat. Faptul ca ai facut acest gest gratis si fara nici-un fel de obligatie spre folosul multora, este extraordinar. Nu mai zic de tonele de documentatie postate aici si atat de folositoare.

  6. doktoru zice:

    Vream de fapt sa zic altceva , mai inteligent, de fapt. Am gasit la Avva Dorotei in Cuvinte folositoare pt suflet ceva mult mai interesant. Mai stiti cand am zis ca pe la Biblie Dumnezeu le vorbea de fapt crestinilor folosindu-se de intamplarile istorice ale evreilor? Si am zis si ceva de prorocul Ieremia; ei bine aici este vorba si despre cate ceva de la el si cu bataie clara pt crestini si nu pt evrei ca ei intelegeau legea fizic si nu duhovniceste .

    Aceasta este ceea ce zice proorocul despre Efraim: Ca a silnicit pe potrivnicul sau adica constiinta sa, si a defaimat judecata, caci a poftit Egiptul si asa fara voie a fost robit de Asirieni. Egipt, numesc Parintii voia trupului, care ne atrage spre desfranari, deprinzand gandul nostru sa se plece la patimi trupesti; iar Asirieni numesc cugetele cele rele, care ne tulbura mintea si o umplu de idolii cei necurati, tragand-o cu sila si nevrand, spre faptuirea pacatului. Deci, de se va deda cineva cu voia la odihna trupeasca, se sileste si fara de voia sa a se duce la Asirieni, ca sa slujeasca lui Nabucodonosor. Aceasta, stiind-o proorocul, il mustra, zicand: „Nu va pogorati in Egipt! Ce faceti ticalosilor? Smeriti-va putin, plecati umerile voastre si slujiti imparatului Vavilonului si sedeti in pamantul parintilor vostri”. Apoi, il si intareste zicand: „Nu va temeti de fata lui, caci cu voi este Dumnezeu si va va scapa din mainile lui”. De mai inainte de a spune necazul ce o sa vina de nu se vor supune lui Dumnezeu: „De veti merge, zice, la Egipt, veti fi robi, spre blestem si ocara”. Iar ei au raspuns: „Nu sedem in pamantul acesta, ci ne ducem in Egipt, ca sa nu vedem razboi, nici sa nu auzim glasul trambitei si sa murim de foame”. Deci s-au dus si au slujit lui Faraon, iar pe urma si fara voia lor au ajuns robi Asirienilor.

    Luati aminte puterea cuvintelor: inainte de a face pacatul, desi te lupta gandurile, dar fiind in cetatea ta, esti slobod si ai pe Dumnezeu in ajutor. Si de te vei smeri si vei purta jugul scarbei cu multumire, nevoindu-te cat de putin, te scapa ajutorul lui Dumnezeu. Iar de nu te vei osteni, si vei primi odihna trupului, atunci cu sila vei fi dus in pamantul asirienilor, si le slujesti, chiar nevrand. Atunci le zice proorocul: „Rugati-va pentru viata lui Nabucodonosor ca in viata lui sta mantuirea voastra”. Nabucodonosor inseamna a avea rabdare la scarbele ce se intampla si a nu fugi de ea, ci a o suferi cu smerenie ca si cum ar trebui sa fii mahnit, si a nu te socoti vrednic sa scapi de greutatea ei. Chiar de se va prelungi acea scarba si se va inteti si intari asupra-ti ispita, sa o rabzi fara cartire, fie ca stii sau nu pricina din care a venit mahnirea, cu credinta ca nimic nu face Dumnezeu fara judecata si dreptate. Intocmai ca fratele acela, caruia ridicandu-i Dumnezeu ispita, plangea si se tanguia zicand: „Doamne, au nu sunt vrednic sa fiu ispitit catusi de putin?”. E scris de asemenea ca ucenicul unui mare batran era foarte tare suparat de curvie. Batranul, vazandu-l ca se ostenea mult, ii zice: „Vrei sa ma rog lui Dumnezeu sa te usureze de ispita?”. Iar fratele i-a raspuns: „Parinte, desi ma ostenesc, insa simt in mine rod de osteneala. Mai degraba, roaga-te lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare”.

    Vedeti, acestia vor sa se mantuiasca cu adevarat, asta insemneaza a purta cu smerenie jugul supararii si a te ruga pentru viata lui Nabucodonosor, despre care zice proorocul ca intru viata lui este mantuirea noastra.

    • doktoru zice:

      Mai era o mica continuare interesanta :
      Oare cine ne va arata macar robia ca sa o pricepem, sa ne smerim si sa ne mantuim? Evreii, cand erau in Egipt, in robia lui Faraon si lucrau caramizi, erau impilati cu fata la pamant. Tot asa si sufletul, cand este stapanit de diavolul si lucreaza pacatul, calca cugetul sau si-l face sa nu mai cugete la nimic duhovnicesc, ci totdeauna cugeta si face lucruri pamantesti. Scriptura zice caci, cu caramizile facute de evrei, s-au zidit trei cetati tari: Pito, Remesi si On, adica Heliopolis… Acestea sunt: iubirea de pofta, alta, iubirea de argint, iar a treia iubirea de slava, din care se nasc toate celelalte pacate.

  7. doktoru zice:

    Uite ,asta este o varianta mai aranjata nitel si mai fluenta.
    Ah, uite o chestie draguta despre islamisti. Ei striga cu gura mare intotdeauna : Allahu Akbar. Adica Allah este cel mai mare, adica Allah in viziunea lor este Dumnezeu. Dar pe vremuri cand se inchinau la Afrodita o mai denumeau si Khabar, asa cum zice Sf.Damaschin. Adica tot mare insemnand. Acum punand un semn de egalitate intre cele doua afirmatii , adica Allahu Akbar si Afrodita Khabar ,vom vedea clar cui se inchina islamistii chiar daca ei zic si cred ca se inchina lui Dumnezeu. Deci evident ei au ramas in aceiasi idolatrie care i-a caracterizat intotdeauna si se inchina dreaqului. Doar denumirea s-a schimbat un pic din Afrodita in Allah. Tot cu A incepe !!! Deci ,unde vream ca sa ajung este aici : Alaah = Afrodita…..sper sa para logic !!!
    PS – Poti sa-l pui p-asta in loc si sa stergi de la comentarii traducerea ,caci ai pus-o tu sus si se vede mai bine…..apoi, doar nu o sa ne platim reciproc !!! ajutam si noi cand si cum putem fiecare !!!…eu oricum sunt obisnuit cu chinezariile ,asa cum zicea si prietenul zcalin, care apropos nu l-am mai remarcat prin zona, a epatat doar prin stralucita lui absenta !!!…oare atat de adanc s-a smerit si pocait ?!!!…vai ,vai, vai rusinica noua…!!!

    Există, de asemenea, superstiția Ismaeliților care până în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atât Agareni cât și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și saracini/sarazini, denumire derivată din Sarras kenoi, adică lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: „Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost ei idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment până în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria învățătură eretică. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișând o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa ,pe care apoi a dat-o oamenilor ca pe un obiect de venerație.

    El spune că există un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, care nu a fost nici creat, nici născut. [102] El spune că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, dar este o creatură și un servitor, și că El a fost născut, fără sămânță, de Maria sora lui Moise și a lui Aaron. [103] Pentru că, spune el, Cuvântul și Dumnezeu și Duhul au intrat în Maria și ea l-a născut pe Iisus, care a fost un profet și slujitor al lui Dumnezeu. Și el spune că evreii au vrut să-L răstignească pentru încălcarea legii, și că au confiscat umbra lui și au răstignit-o. Dar Hristos Însuși nu a fost crucificat, spune el, nici nu a murit, pentru că Dumnezeu din iubire pentru El L-a luat cu Sine în cer. [104] Și el spune că atunci când Hristos S-a înălțat la cer Dumnezeu L-a întrebat: ”O, Iisuse”, ai zis:” Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu ?” .Și Iisus, spune el, a răspuns: „Fie-Ți milă de mine, Doamne. Tu știi că nu am spus acest lucru și că nu am disprețuit să fiu servitorul tău. Dar oamenii păcătoși au scris că am făcut această afirmație, și au mințit despre mine și au căzut în greșeală „.Și Dumnezeu a răspuns :”Știu că n-ai spus acest cuvânt „[105] Există multe alte lucruri extraordinar de ridicole în această carte ,cu care se mândrește că a fost trimisă la el de Dumnezeu. Dar când întrebăm: „Și cine poate depune mărturie că Dumnezeu i-a dat aceasta carte lui? Și care dintre profeți a prezis că un astfel de profet se va ridica ?”- ei se pierd și nu știu ce să răspundă. Remarcăm că Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, cu Dumnezeu apărînd în fața tuturor oamenilor în nor și foc, și întuneric și furtuna. Și noi spunem că toți profeții de la Moise încoace au prezis venirea lui Hristos și cum că Hristos-Dumnezeu (și Fiul lui Dumnezeu întrupat) a fost să vină și să fie răstignit și să moară iar apoi să învieze și cum că El o să fie judecător al celor vii și al celor morți. Apoi când noi întrebăm: „Cum se face că această profet al vostru nu a venit în același fel, adică avînd alte mărturii despre el de la alți profeți anteriori lui? Și cum se face că Dumnezeu nu a dat mărturie în fața voastră asupra acestui om și carții la care vă referiți, așa cum a dat Legea lui Moise, în prezența oamenilor și a muntelui fumegînd, ca să aveți de asemenea certitudinea și siguranța legii din aceea carte ? „- ei răspund că Dumnezeu face ce vrea. „Acest lucru,” spunem, „noi îl știm, dar ne întrebăm cum a coborît cartea la profetul tău.” Iar ei răspund că această carte s-a coborât la el în timp ce dormea. Apoi în glumă le spunem că, atâta timp cât el a primit cartea în somn și nu a simțit nimic fiind adormit, aceea zicala populara i se potrivește perfect : Visele mă amețesc/mă învîrtesc/mă chinuiesc [106]

    Când îi întrebăm din nou: „Cum se face că atunci când poruncește în această carte a voastră să nu se facă nimic sau să nu se primească ceva fără de martori, voi nu-l întrebați :” În primul rând să ne arăți prin ce mărturii sau martori se arată că ești profet și că ai venit de la Dumnezeu și să ne arăți și care sînt Scripturile care mărturisesc despre tine ” – aceștia sunt rușinați și să rămîn tăcuți. [Apoi continuăm:] „Deși nu este posibil să te căsătorești cu o soție fără martori, sau să poți cumpara sau dobândi o proprietate; sau nu puteți primiți vreun măgar și nici nu puteți avea vreun animal de povară fără martori; și cu toate că posedați atât soții cît și bunuri sau măgari și așa mai departe prin intermediul martorilor, totuși în ceea ce privește credința și scripturile voastre pe care le dețineți ,acestea sunt primite fără nici un martor. Pentru că cine va dat voua această credință și învățătură nu are nici o garantie din nici o sursă, și nici nu există cineva cunoscut care să fi mărturisit despre el înainte de a veni. Dimpotrivă, el a primit cartea aceea în timp ce el dormea. ”

    Mai mult, ei ne numesc Heteriști sau Asociatori, deoarece, spun ei, noi introducem un asociat al lui Dumnezeu declarînd ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Noi le spunem în replică: „Profeții și Scripturile ne-au spus acestea nouă și voi declarați constant că acceptați Profeții. Deci, dacă noi declarăm în mod eronat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, profeții sunt aceia care ne-au învățat și ne-au transmis acestea. „Dar unii dintre ei spun că este o înțelegere greșită faptul că noi am interpretat Profeții ca spunând astfel de lucruri, iar altii spun ca evreii urându-ne ne-au înșelat scriind în numele Profeților, astfel ca noi suntem niște rătăciți. Și din nou le spunem: „Atât timp cât spuneți că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și al Duhului, de ce ne acuzați că suntem Heteriști? Pentru că cuvântul și duhul sunt nedespărțite de cel în care își au în mod natural existența. Prin urmare dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în Dumnezeu, atunci este evident că și El este Dumnezeu. Dar dacă totuși El este în afara lui Dumnezeu atunci, în conformitate cu tine, Dumnezeu este fără de cuvânt și fără duh. Prin urmare, prin evitarea introducerii unui asociat cu Dumnezeu voi l-ați mutilat pe Dumnezeu. Ar fi mult mai bine pentru voi să spuneți că El are un asociat decât să-L mutilați, ca si cum ai avea de a face cu o piatră sau cu o bucată de lemn sau orice alt obiect neînsuflețit. Astfel, vorbești mincinos când ne numești Heteriști ; noi v-am putea replica numindu-vă Mutilatori ai lui Dumnezeu. ”

    Ei ne acuză de asemenea că suntem idolatri, pentru că noi cinstim crucea pe care ei o detestă. Dar noi le răspundem: „? Atunci cum se face că voi înșivă vă frecați de o piatră la voi în Ka’ba [107] și o sărutați și o să îmbrățișați ?” Unii dintre ei spun că Avraam a avut relații cu Agar pe aceea piatră, iar alții spun că el și-a legat cămila de piatră, când a fost să-l sacrifice pe Isaac. Iar noi le răspundem: „Din moment ce Scriptura spune că muntele era împădurit și avea arbori din care Avraam să taie lemne pentru jertfă și l-a pus pe Isaac să care acele lemne, [108] iar apoi plecînd a lăsat în urmă măgarii cu doi tineri ca să-i păzească, de ce vorbiți numai prostii ? Căci acel loc nu este nici plin de copaci și nici nu există trecere pentru măgari. „Iar ei sunt jenați dar încă susțin că piatra este a lui Avraam. Atunci noi le spunem: „Fie deci a lui Avraam așa cum susțineți voi prostește. Dar dacă Avraam a avut relații cu o femeie pe ea sau a legat o cămilă la piatra aceea cum de nu vă este rușine să o sărutați iar pe noi ne învinovățiți că ne închinăm crucii lui Hristos ,prin care puterea demonilor și înșelăciunea diavolului a fost distrusă ? „Această piatră despre care ei vorbesc este de fapt un cap al Afroditei la care odinioară se închinau și pe care au numit-o Khabar. Chiar și acum, în prezent, urmele de sculptură din piatră sunt vizibile observatorilor atenți.

    Așa cum a fost povestit, acest Mohammed a scris multe cărți ridicole, iar fiecareia dintre ele i-a pus un titlu. De exemplu, există cartea Pentru(La) femeie, [109], în care el face clar prevederi legale pentru luarea a patru soții și, dacă este posibil, chiar și până la o mie de concubine – sau atât de multe cât poate fiecare întreține, pe lângă cele patru soții inițiale. De asemenea, el a făcut ca să fie legal să-ți poți lăsa nevasta oricînd s-ar putea dori, și cînd vei dori o alta pentru a o lua de soție să se poată lua în același fel. Mohammed a avut un prieten pe nume Zeid. Acesta avea o soție foarte frumoasă de care Mohammed s-a îndrăgostit. Odată, când ședeau împreună, Mohammed i-a spus: „Oh, apropo, Dumnezeu mi-a poruncit să-ți iau soția .” Celălalt a răspuns: „Tu ești un apostol. Fă cum ți-a spus Dumnezeu și ia pe soția mea „. Dar mai degrabă, pentru a spune povestea de la început, el a zis :” Dumnezeu mi-a dat poruncă ca să o lași pe soția ta. Și el a lăsat-o . Apoi câteva zile mai târziu el i-a spus: „Acum Dumnezeu mi-a poruncit ca să ți-o iau „Apoi, după ce a luat-o și a comis adulter cu ea, a făcut această lege :” Lasă-l (Iartă-l) pe cel care își va lăsa nevasta. Și dacă, după ce a lăsat-o, el ar trebui să se întoarcă la ea, altul să se însoare cu ea. Pentru că nu este îngăduit ca să o ia dacă nu a fost căsătorită cu un altul . Mai mult, dacă un frate își va lăsa soția lui, fratele lui să se căsătorească cu ea, dacă el dorește. „[110] În aceeași carte el dă precepte precum aceasta :” Muncește pământul pe care ți l-a dat Dumnezeu și înfrumusețează-l. Și fă acest lucru într-o asemenea manieră „[111] – Nu repetăm aici toate lucrurile obscene pe care le-a zis și le-a făcut Mohammed.

    Apoi, este cartea Cămila lui Dumnezeu. [112] În această carte Mohammed spune că a existat o cămilă a la Dumnezeu și că ea a băut un râu întreg și apoi nu a mai putut trece printre doi munți, pentru că nu mai încăpea printre ei. Erau oameni în acel loc, spune el, și ei beau apa într-o zi, iar cămila bea apa în ziua următoare. Mai mult, prin consumul de apa cămila furniza oamenilor hrană, pentru că ea le dădea lapte în loc de apă. Apoi, pentru că acești oameni erau răi, s-au ridicat, spune el, și-au ucis cămila. Dar ea avea un pui de cămilă care, spune el, atunci când cămila-mama a murit, puiul de cămilă a fost chemat de Dumnezeu la El. Dar noi le spunem: „De unde a venit cămila asta? Și ei spun că a fost de la Dumnezeu. Atunci noi spunem: „A existat o altă cămilă care a fost împreună cu ea?” Și ei zic că: „Nu”. Atunci,” spunem noi, „cum a fost o născută? Pentru că vedem că această cămilă a voastră este fără de tată și fără de mamă și fără spiță de neam, și că cea care a născut a suferit rău. Nici nu este evident cine a crescut-o. Și, de asemenea, această mică cămilă a fost și luată. Deci, de ce profetul vostru, care ziceți că a vorbit cu Dumnezeu , nu cunoaște unde a fost cămila la păscut și cine i-a luat laptele muls ei ? Sau poate că ea, la fel ca și mama ei, s-a întâlnit cu oameni răi și a fost și ea omorîtă ? Ori poate ea a intrat deja în paradis, astfel încât să puteți avea acel râu de lapte de care vorbiți atît de prostește ? Pentru că voi spuneți că aveți trei râuri care curg în paradis – unul de apă, unul de vin și unul de lapte. Dacă cămila, înainte-mergătorul vostru, este în afara paradisului, este evident că ea s-a uscat de foame și sete, sau alții beneficiază de laptele ei – așa că profetul vostru doar se laudă că ar fi vorbit cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu i-a dezvăluit misterul cămilei. Dar dacă ea este în paradis și ea bea încă apă, voi vă veți usca în mijlocul paradisului din cauza lipsei de apă. Și dacă nu mai există apă, pentru că cămila va fi băut-o toată de sete ,atunci voi veți bea vin din râul de vin care curge prin paradis și apoi intoxicându-vă de atît de mult vin pur băut vă veți prăbuși inconștienți și veți adormi. Apoi, suferind de un cap greu ,după somnul provocat de starea de ebrietate, veți rata plăcerile paradisului desfătării. Cum de nu și-a dat seama atunci profetul vostru ca acestea s-ar putea întîmpla cu voi în paradisul desfătării ? El nu a avut nici o idee la ce vă va conduce această cămilă, iar voi nici măcar nu l-ați întrebat, când v-a povestit visele lui pe tema celor trei râuri. Noi vă asigurăm clar că această cămilă minunată a voastră v-a precedat sufletele voastre de măgari acolo unde voi ,de asemenea ,ca niște fiare sunteți destinați să mergeți. Și acolo este întunericul cel mai din afară și pedeapsă veșnică, focul cel nestins, viermii cei neadormiți și demonii infernului. ”
    Și din nou, în cartea Vițelei-Junincii, [114] el spune alte lucruri stupide și ridicole, care, din cauza numărului lor mare, cred că trebuie să fi trecut așa . El a dat o lege ca ei să fie circumciși și femeile de asemenea, și le-a ordonat să nu țină Sabatul și nu să fie botezați.
    Și, în timp ce le-a ordonat să mănânce unele din lucrurile interzise de lege de altele le-a ordonat să se abțină. El a interzis absolut consumul de vin.

    Restul, adica sfarsitul de la note de subsol, este bine cum este.

    • Oricum, trebuie sa mai iau si maine o data textul la mana. Traducerea e perfecta, doar ca mai trebuie adaptata pe ici pe colo si schimbate unele cuvinte cu altele ceva mai arhaice. Asta e partea cea mai urata cand traduci texte teologice. Traducerea e o munca, dar mai e si munca aia de tre’ sa stai sa migalesti cuvintele. Mai sunt traduceri in romana mot-a-mot in care citesti „Glorie tie Doamne!”. Parca e altceva „Slava” :).

      Ma uit maine si pe textul asta nou. Acum pic de somn si nu stau bine cu atentia.

    • kalinikos zice:

      apropos de tinutul sabatului, initial Mahomed a vrut sa-i castige pe crestini de partea lui, si a hotarat ca zi de odihna Duminica. cand a vazut ca nu-i prea merge cu crestinii, a incercat sa-i atraga pe evrei in mreje, si a hotarat Sabatul ca zi de odihna. Cand in cele din urma a vazut ca nu-i poate convinge nici pe acestia, s-a suparat, si-a luat jucariile si a plecat: a hotarat ca ziua de rugaciune sa fie vinerea

      • doktoru zice:

        Pe asta nu o stiam …dar interesant cum a incercat saracul orice numai ca sa mai castige ceva adepti ai doctrinei sale luciferice !!!…nu putem sa-l blamam prea tare, a incercat si el saracul, unde a mers a mers,unde nu ….

    • doktoru zice:

      ….Toata lumea-n week-end, nimeni pa baricade ?
      Hai sa disecam si noi problema fumului gros si inecacacios al cardului ars cu foc deschis la microunde oare se va duce tot fumul si cate saptamani va persista?!!! Poate s-or aglomera !!!…caci in problema pr.A.B. cred ca boccaitii au exterminat pana si ultimul argument logic ,pro sau contra ,care s-ar mai fi putut aduce de catre orice om cu scaun la cap…sau ,in cel mai rau caz, o punem de-un chip sau doua si atunci bye,bye atmosfera de pension !!!
      ….adevarul e ca este amorteala peste tot, deh e week-end….sunt curios cat de relaxati o sa fie toti la world-end ?!!!

      • Ana Elisabeta zice:

        Chiar este ăsta un subiect de controversă? Şi nu s-a gândit nimeni că partea metalică s-a încins în cuptorul cu microunde şi a dat foc la partea de plastic, care nu arde frumos? Cred că şi dacă ar arde cineva o iconiţă plastifiată ar obţine tot un fum gros şi înecăcios – don’t try this at home, kids, constituie pângărire de cele sfinte. Iar metalul se încinge prin inducţie electromagnetică. Câmpul electromagnetic foarte puternic din cuptor creează în obiectele metalice curenţi electrici foarte puternici, care generează o rezistenţă mare şi deci degajare de căldură.

        Oricum, mă întreb cui i-a venit ideea creaţă să pună cardul în cuptorul cu microunde. De când e cuptorul cu microunde detector de prepeceţi antihristice? Cred că se distrează dracii teribil pe seama bieţilor anticipişti. Şi împreună cu ei, bezbojnicii „progresişti” care sunt convinşi că Ortodoxia ţine poporul în înapoiere medievală…

    • kalinikos zice:

      doktoru, mi se pare mie sau ai lasat pe afara paragraful cu ‘masa incoruptibila’ (sic!) 🙂

      • Ana Elisabeta zice:

        L-am căutat şi eu şi nu l-am găsit. For the record, „incorruptible” aici s-ar traduce, într-o limbă română curată, „neputrezicios”.

      • doktoru zice:

        Dap, se pare ca am ratat de 2 ori un mic paragraf de sfarsit….cred ca ar trebui sa-mi recomand singur un oftalmolog mai bun !!!…o sa-l completeze domnu Andrei …

      • Ana Elisabeta zice:

        Mai e o variantă de traducere care nu ştiu de ce mi-a scăpat: „nestricăcios”. Asta parcă sună chiar mai bine.

  8. Ana Elisabeta zice:

    Nu mai ştiu unde a venit vorba de ROCOR (motorul de căutare nu ia în seamă comentariile), dar am găsit ceva interesant şi m-am gândit să pun şi pe-aici pe undeva.

    Elder Ephraim on the Russian Orthodox Church Abroad
    http://orthodoxinfo.com/ecumenism/ephraim_roca.aspx

    Din introducere:

    „In a bizarre series of events last year [1991], the Abbot of the Monastery of Philotheou on Mt. Athos, Archimandrite Ephraim, left the jurisdiction of the Ecumenical Patriarchate, joined the Russian Orthodox Church Outside Russia, and then subsequently returned to the jurisdiction of Constantinople. While there are conflicting reports about his reasons for doing this, and while his actions have confused and disappointed a number of people, Father Ephraim’s sojourn in the ROCA has left us with a very interesting statement about that Church.”

    Din text:

    „The most compelling argument in support of the canonicity of the ROCA, one insufficiently emphasized with regard to this issue, is that at the outset the Ecumenical Patriarch and all of the other local Churches maintained good relations with the Synod in Exile, which contained within her bosom, it is worthy of note, the „elite” of the Russian Hierarchs and theologians. Men of the stature of Metropolitan Anthony (Khrapovitsky) of Kiev, who made a lasting impression with his memorable homilies at the Athens Cathedral and who cannot be likened to the low level of our own [Greek New Calendarist] Hierarchs, evoked respect and de facto recognition from everyone.

    The position of the Ecumenical Patriarchate with regard to the ROCA radically changed after the First Pan-Orthodox Conference in 1923, when the First Hierarch of the Russian Church Abroad at the time, Metropolitan Anastassy,** distinguished himself as a leading personality by his resistance to the innovations of the acknowledged Mason Meletios Metaxakis. Things were somewhat more improved under the successors of Metaxakis, until the end of World War II and a full break in relations, when Soviet external political forces began, by various means, to urge all of the Orthodox Churches to cease communion with the Russian Orthodox Church Abroad and to recognize only the Patriarch of Moscow, who was fully under the control of Soviet political forces and whom these forces used to serve their own ends. The Patriarch of Moscow took the isolation of the ROCA as an opportunity to establish relations with the other Patriarchates and autocephalous Churches: „Either they or we.” Thus for political reasons and out of self-interest, but also for ideological reasons, as we have seen, the Phanar cut off all official relations with the Synod in Exile and, in imitation thereof, so did most of the other local Churches, except for the Churches of Jerusalem and Serbia, which have maintained semi-formal relations with the ROCA to this day.

    The isolation of the ROCA from the other local Churches—albeit, not a complete isolation (the Blessed Justin [Popovich] and his disciples and the present Patriarch of Serbia have been well disposed toward the ROCA)—can in no way be taken as evidence of doubt about the canonicity of this local Church, since many similar examples can be found in Church history. ”

    Asta se întâmpla, oricum, în 1991, înainte ca lucrurile să devină propriu-zis discutabile în ce priveşte ROCOR.

    • Suslik zice:

      Gretos neosamanismul de prislop. Nu gasesc alt cuvant, iertare. Daca cei plecati la latrociniumul din Creta primesc directive de la stapanii lor sa bage magia pe usa din dos in Biserica, si deci le vor face voia bocaitilor, canonizandu-l (logic ca aia nu e canonizare valida, facuta de niste ecumenisti, care mai au foarte putin si devin eretici pe fata public si asumat, unui saman!) pe rasputn de prislop!? O sa fie destul de problematic. totusi, sa nu facem de cipofobii, si sa nu cadem in sindormul drobului de sare. Om trai si om vedea. Si, mult mai important, sa ne dea Dumnezeu curaj sa reactionam ortodox. Amin!

      • Păi cum să nu-l canonizeze, când el a pictat pe pereţii de la Drăgăneşti convingerile lor? Însă subscriu – să nu ne grăbim să spunem hop până n-am sărit (în gol – împinşi de la spate dinspre Creta) şi să ne ajute Dumnezeu să reacţionăm ortodox. Amin!

  9. preot duhovnic zice:
  10. doktoru zice:

    Salutare…cred ca caldura i-a molesit pe toti…s-au scurs toti pe tastatura si pe mause …cred ca doar arsenicii pro si contra mai au ceva energie, ca vad ca nu obosesc…acum au alta tema : de cate ori au dezgropat mormantul pr. A.B., ce fel de oase s-au gasit ?, daca apa si pamantul din mormant se pot lua pe stomacul gol ?, daca trebuie consumat cu moderatie sau nu ? etc…
    Zice unul cu talc in tema problematica a pr.A.B. :
    Tâlc. la Psalmul 41.-a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Precum unde este noroi, acolo aleargă porcii; iar unde sunt aromate, se adună albinele; aşa si unde sunt cântări curveşti, se grămădesc dracii; iar unde sunt cântări duhovniceşti, acolo vine darul lui Dumnezeu, şi sfinţeşte gura şi sufletul” …. ce-i drept la Prislop a tot plouat ,dar arsenicii vin si mai innebuniti ,poate noroiul ii atrage…mai ales ala de se consuma direct din mormant pa stomacul gol si fara nici o contraindicatiune !!!
    Tizul, a incercat imposibilul pe siteul indubitabililor mondeni si a incercat sa arunce o mica pastila , uitand baza fundamentului care este indubitabil strict mondena si nu duhovniceasca…a incercat si el saracul si asta este de apreciat ; partea care a inteles-o insa gresit a fost cea cu citatele lungi din unul si din altul care a fost luata ca fiind drept intelighentza…cred ca acest atribut se poate exclude automat si indubitabil din acea zona usor ….???….evident ca mica lui tentativa a fost sortita insuccesului iar ecoul,…ei bine nu a avut nici un ecou redundant din cauza ca nimeni nu s-a catadicsit sa intre in subiect si sa riste cine stie ce bazaconii….cred ca indubitabilii sunt maestri emeriti ai copy/pasteului da doar din cartile prA.B. in rest nu prea stapanesc….aah, era sa uit ,mai au si cate ceva din madam Oțel . Celebra deja Aspazia !!! etalonul discernamantului duhovnicesc, dar al eternului feminin !!!
    Tizul zice :
    Doamne ajuta!
    el, interesant aratarea asta de la Mamvri, ar fi multe de discutat si cred ca e subiectul care-mi place cel mai mult! ^_^
    Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Iustin Martirulsi Filosoful, Sf. Chiril al Ierusalimului si Sf. Atanasie cel Mare talcuiesc ca la Mamvri a fost Hristofanie si nu Teofanie, Hristos cu doi ingeri! Cei Trei „Ingeri” au prefigurat Sfanta Treime, insa nu a fost Teofanie. Intr-un Sinod din Rusia in 1666 au acceptat ca Icoana pictata de Rubliov sa reprezinte Sf. Treime, ca fiind o interpretare corecta! Desi in Sinodul VII Ecumenic a fost interzisa reprezentarea lui Dumnezeu-Tatal!
    Sf. Evanghelist Ioan spune „pe Tatal pe care nimeni nu L-a vazut Fiul L-a facut cunoscut!”, deci pe Tatal nimeni, nici macar Avraam nu L-a vazut, deci numai pe Hristos-Domnul!
    Iar in vedenia profetica a Proorocului Daniel unde spune despre „Cel vechi de zile” este vorba tot de Hristos, Cuvantul din vesnicie, El este impreuna vesnic cu Tatal.
    Intr-o cantare la Utrenia Intampinarii Domnului spune ca „Cel vechi de zile din Fecioara Prunc S-a facut pentru mantuirea noastra!”
    Desi si eu cred ca Sf. Alexandru i S-a descoperit Sfanta Treime, nu e exclus sa fi fost din nou Hristofanie…

    ….dar nimeni nu rezoneaza la aceasta propunere ce pare chiar indecenta, nu ca ar sti cineva ceva dintre indubitabili. Adica ideea e buna foarte, locul nu este prea indicat….in mijlocul argumentelor pro si contra maglavitice , sa apari tu cu o asemenea chestiune care nu are nici in clin dar nici in maneca cu noul Ulfila ,(șase…rabbi !!!) Petrache chiar e o lipsa de respect afisata ostentativ in fata intelighentei tot mai pierdute sau mai bine zis ratacite ale indubitabililor….fq, poate asta sa fi fost de fapt gandul parintelui in aceea pictura profetica…deci nu Ulfila, dar nici Unila ci Lupu nostru autohton si mica lui bisericutza nou formatata in cel mai maglavitic mod cu putinta !!!…maybe.
    Oricum indubitabilii s-au mai contrat si un pic pe teologia pr.Vulcanescu. Unii au zis ca-i bun teolog dar are totusi si un punct foarte, foarte, foarte slab : chipul !!! Altii nu au agreat deloc varianta propusa si au zis ca-i evreu ( chiar, e evreu ???) ca de-aia a avansat cam repede si batator la ochio?…poate-i chiar mason?….indubitabil, indubitabilii au ramas pe ganduri si inca nu e stabilit definitiv. Problematica pr. Vulcanescu ramane deschisa dezbaterilor ulterioare…
    Ciudat ca rabbi s-a cam dat la fund oare ce o fi cu el .Cica ,unul : rabbi dupa ultimul efort depus in apararea onoarei picturii profetice a pr.A.B. !!!

    Unul a zis ca-i cam aiurea sa-i compari pe boccaitii arsenici cu maglavitii ulfilactici, si asta in ciuda tuturor asemanarilor izbitoare chiar si celui mai neavizat ochi…hi, hi

    • Ana Elisabeta zice:

      :)) Haioase pozele cu pisici, doktoru! Dar parcă nu atât de haioase ca umorul involuntar al mâncătorilor de pământ…

      Pr. M.V. nu e evreu. Probabil stârneşte nedumerire această practică exotică a IPS Serafim al Pireului, de a aprecia oamenii după meritele lor :)))

      Şi da, cred că problemele subtile legate de reprezentarea iconografică corectă a Sfintei Treimi zboară cu mult pe deasupra capetelor mâncătorilor de pământ.

      Chiar, tot mâncând pământ din mormântul pr. A.B., oare n-o să-l dezgroape de tot???

      • andrei-d zice:

        Ei ce sa dezgroape, ca moastele-s in capul lor…
        Eu am mers la Prislop acum cativa ani, cand auzisem numai aberatii ca daca-l dezgroapa cineva vine sfarsitul lunii..pardon lumii, si erau numai ostasei pe acolo, cu ziare „Isus biruitorul”…Astea-s roadele, ce-i drept am primit o invitatie si pe drum auzisem si de Sf. Ioan de la Prislop. Cred ca uneori acel sfant mijloceste pentru unele vindecari,asta daca nu sunt de la vicleanul si liderul vazduhului, scaraoschi

    • doktoru zice:

      Pozele le-am preluat si eu de la comentatori, nu-s ale mele ci au aparut in unele comentarii haioase….despre rabbi J……
      Indubitabilii au sugerat ca pr.M.V. ar putea fi de asemenea origini, nu eu…eu doar m-am mirat intrebator !!!
      Cred ca mai degraba boccaitii , tot mestecand incet pamantul si luand si cate o guritza de aputza- ca sa nu li se aplece- ,pana la urma o sa-l rontaie si pe parinte si o sa-l consume cu totul !!!….haules, trebuie anuntati astia, arsenicii, ca asa o sa ramana fara loc de lovit cu capul …
      PS – Chiar se intrebau unii daca in aceea recenta profanare nu cumva se afla o mana ascunsa de a lu rabbi-Jay !!!…in cine stie ce incercare de aparare sau de reabilitare a parintelui….

      • „Rabbi” cred a inceput sa priceapa ca se face de ras si d-aia s-a retras. Sunt sigur ca nu intelege de ce s-a facut de ras, dar probabil cand a vazut ca pana si cei din partea lui de baricada ii zic sa o lase mai moale….Si inclusiv Saccsiv l-a mustruluit, cu toate ca Saccsiv, ca de obicei, nu stie cum sa abordeze astfel de situatii. Din moment ce el l-a promovat si el ni l-a trimis pe cap, trebuia frumusel sa faca un articol despre el si ratacirile lui. Faptul ca l-a luat peste picior in cateva comentarii nu acopera „daunele” produse prin promovarea initiala.

        Cat despre faza cu parintele Matei ca e evreu…S-a dovedit o data in plus ce sunt de fapt „aparatorii ortodoxiei”: țațe barfitoare si dusmanoase fara nici-un fel de scrupule. Ei te acuza pe tine ca „judeci preoti” cand zici ceva de pr. Arsenie, iar ei vin cu d-astea. Ca sa nu mai zic de treaba asta cu evreii. Ok, unii fac tampenii, dar astfel de chestii sunt deja antisemitism. Si daca era evreu care era problema??? Un evreu e din start nenorocit, sau cum? Si cum poti sa-l banuiesti pe pr. Matei de „ascensiune dubioasa” cand a fost hirotesit chiar de IPS Serafim de Pireu? Avea dreptate cel care a spus ca „somnul ratiunii naste monstrii”. Voila…

      • Ana Elisabeta zice:

        :)))) Râdem noi, râdem, dar mă gândesc cum l-a văzut avva ăla din Pateric pe drac sub forma unui negustor cu o colecţie de tigvuliţe, şi în fiecare tigvuliţă câte ceva pe gustul fiecărui frate. Lucra personalizat! Aşa şi noi, îi vedem pe alţii care dau cu bâta-n baltă ca proştii şi nu ştim cu ce ne ispiteşte să dăm cu bâta-n baltă pe noi ăştia mai deştepţi. A se vedea cazul Danion Vasile, care avea aerul că nu e prost şi că e băiat citit.

  11. doktoru zice:

    Am vrut sa arat un mic paragraf interesant de la Sf.Evghenie Vulgaris din cartea Indeletnicire iubitoare de Dumnezeu.
    Mai grea este lipsirea binelui ce se află împrejur decît necîştigarea binelui ce se aşteaptă. Încît mai grea este aşadar pedeapsa Evreilor de acum decît cea a strămoşilor lor, care şi-au lăsat oasele în pustie, pentru aceea se şi socoteşte mai mare călcarea de lege a acestora decît călcarea de lege a acelora

    Ce este mai greu? A se lipsi omul de binele pe care l-a avut, ori a nu dobîndi binele pe care îl nădăjduia? Cu adevărat – dacă este cuvîntul pentru unul şi acelaşi bine, sau pentru unul de acelaşi preţ şi putere, sau de ar fi şi pricina pentru o nădejde ce se întemeiază după oarecare deplină încredin­ţare – totdeauna este mai grea întru o rea întîmplare cea dinţii decît cea de a doua. Căci acolo se lipseşte de dobîndire ori de cîştigare fiinţa binelui ce este, iar aici se pierde din fiinţă cîştigarea ori nădejdea. Acolo, fiinţa cea cu lucru a binelui ce este; aici, închipuirea cea adesea nălucitoare a celui ce va să fie. Deci aceea este o pagubă cu lucrul, iar aceasta o oarecare subţire nenorocire. Pentru aceea şi are trebuinţă de mai multă răbdare acela care, bogat fiind, a sărăcit decît acela care, fiind sărac, nu s-a îmbogăţit precum nădăjduia. De mai multă acela ce se pogoară de la înălţimea unei dregătorii decît acela ce nu se ridică la acea dregătorie pe care o nădăjduieşte. Deci, dacă vom socoti că şi averea pămîntului făgăduinţei era cît de cît de aceeaşi cinste ca şi fericita petrecere în Raiul desfătării cel din Eden – înţelegem că – decît văzătorul de Dumnezeu Moisi, căruia nu i s-a dat voie a intra întru acela – strămoşul Adam, cel mai-nainte de acela văzător de Dumnezeu, s-a pedepsit mult mai greu scoţîndu-se afară dintru acesta. Şi aceasta pentru că. într-adevăr, şi nesupunerea începătorului neamului omenesc, cea prin gus­tarea rodului oprit, a fost mult mai grea decît întăritarea cea pentru apa zi­cerii împotrivă a începătorului şi ocîrmuitorului Israilitenilor.

    Lăsînd însă de a-l alătura noi mai mult pe Moisi cel lăsat afară din pămîntul Hanaan către Adam cel lepădat din Eden – pe amîndoi şezînd în preajmă pentru a vedea de afară locul cel fericit şi de trei ori norocit, întru care acesta a petrecut puţină vreme, iar acela n-a intrat nicidecum – judec că este cu cale să împreunăm acum două întîmplări ce li s-au întîmplat ace­luiaşi neam al Evreilor. Evreii cei dintîi, care au ieşit din Egipt la început, s-au osîndit să-şi lase oasele în pustie pentru nesupunerea şi invirtoşarea inimii lor la deosebite întîmplări; şi nu s-au socotit vrednici a se aduce în lăuntru, în pămîntul acela dorit şi făgăduit părinţilor lor. Pe urmă, Evreii aduşi în lăuntru după aceea în deosebite vremi s-au pedepsit întru dînsul Pentru călcările lor de porunci, şi s-au smerit şi s-au robit, scoţîndu-se [afa­ra]; iar apoi iarăşi s-au aşezat în oarece părţi. Iar în sfirşit, cei mai de pe urm­ă s-au lepădat cu totul şi s-au risipit pe faţa a toată lumea din acelaşi pămînt pe care nădăjduiau a-l avea întru adevărată stăpînire pentru toată vremea de aici înainte. Cu adevărat, mult mai grea a urmat pedeapsa la aceştia de pe urmă decît la aceia care nici din început nu s-au învrednicit a cîştiga stăpînirea. Încît mult mai vrednică de osîndă trebuie să fie nesupunerea şi învîrtoşarea de inimă a acestora mai de pe urmă decît aceea a celor dinţii Şi cu atît mai vrednică de osîndă, cu cît este mai grea decît neascultarea Legii lui Moisi lepădarea de Acel mare Prooroc, şi Mîntuitor şi Legiuitor de Cel mai-nainte făgăduit şi aşteptat, pe Care însuşi Moisi, mai-nainte spunîndu-L, mai-nainte L-a însemnat lor prea-arătat că va să vină şi le-a poruncit să-L asculte fără îndoială: „Prooroc va ridica Domnul Dumnezeu din fraţii voştri, ca pe mine. De Dînsul veţi asculta!” (A doua Lege 18:15)

    Către venirea lui Mesia celui aşteptat, cea mai-nainte propovăduită aşa de arătat şi acum împlinită de multă vreme, Iudeii cei nesupuşi, şi tari în cerbice şi nebuni se nevoiesc să întîmpine cu deosebite chipuri. Intîi, ei răspund că cel mai-nainte făgăduit de Moisi în A doua Lege a fost Iisus fi­ul lui Navi, pe care Moisi l-a lăsat ocîrmuitor norodului înainte de a muri, arătîndu-l pe acesta ca pe un urmaş al său (A doua Lege 31:2). Dar dumne­zeiescul Isidor Pelusiotul mustră nebunia acestora prin şapte cuvinte căro­ra nu li se poate grăi împotrivă:

    Cel dintîi: zice că „Moisi, fâcîndu-se dumnezeiesc după hirotonia acelu­ia, a întărit acestea”. Deci altul a fost proorocul pentru care a vorbit Moisi, iar nu Iisus al lui Navi, pe care mai-nainte l-a hirotonit el însuşi.[1] Şi adeverează acest răspuns al lui Isidor şi Sever, zicînd că „mai ales Moisi a fost ridicîndu-I pe el şi arătîndu-l înaintea a toată adunarea, precum vedem la Numeri, către sfîrşit”.

    Al doilea [cuvînt]: dumnezeiescul Isidor adaugă că „fiul lui Navi era cu mult mai de jos decît însuşi Moisi, iar Moisi a zis: «Dumnezeu va ridica prooroc ca mine».”

    Al treilea: „Iisus al lui Navi n-a adăugat ceva la Lege, ci povăţuia noro­dul cu legile aceluia (ale lui Moisi)”. Şi la aceasta glăsuieşte împreună cu Isidor [acelaşi] Sever, adăugind că „Iisus al lui Navi nu s-a făcut nici legiu­itor, precum Moisi, nici nu s-a norocit de harul de acest fel. Ci acela a pri­mit numai ocîrmuirea şi a băgat norodul în pămîntul făgăduinţei, fiindcă şi la însuşi sfîrşitul Legii a Doua se află arătată aceasta: «Şi nu s-a mai sculat prooroc în Israil ca Moisi» (A doua Lege 34:10).”

    Al patrulea: Isidor adaugă împotrivă că, „de ar fi fost pentru Iisus al lui Navi, cuvintul nu trebuia a zice «va ridica», ci «a ridicat» (căci acum îl ri­dicase pe dînsul, precum a zis şi Sever).”

    Al cincilea: că „trebuia să zică: Şi va fi tot sufletul care nu ar asculta de proorocul acesta… Iar zicînd «aceluia», l-a însemnai pe «acesta» (adică pe fiul lui Navi).”

    Al şaselea: [întreabă] cum de s-au trimis aceia sâ-l întrebe pe Ioan, cel născut după multe neamuri, dacă el este Proorocul? – iar acela a zis: Nu sunt eu! Căci era prooroc, dar nu era Proorocul.”[2]

    Al şaptelea: [întreabă] cum de ziceau aceia care priveau minunile Mintuitorului: „Acesta este cu adevărat Proorocul!”?[3]

    Şi aceste şapte [cuvinte] sfătuieşte dumnezeiescul Isidor să răspundă credinciosul Iudeului care îl pune înainte pe Iisus al lui Navi în locul Pro­orocului mai-nainte vestit de Moisi „şi nu zice nimic viteaz, nici puternic, ci borăşte nişte vorbe amăgitoare.”

    Iar afară de aceea, amăgitorii Iudei din vremea noastră mai răspund şi a doua: anume că, şi dacă n-a fost fiul lui Navi acela care mai-nainte s-a însemnat de Moisi, totuşi acela mai-nainte însemnat încă n-a venit, ci încă este aşteptat de dînşii, şi va veni. Dar oare cînd va să vină proorocul aces­ta ce se aşteaptă de dînşii? – întîmpină către dînşii dumnezeiescul Chiril Ierusalimiteanul. Şi amăgitorul Iudeu nu are ce să răspundă la aceasta, iar părintele acesta îl aduce pe însuşi Moisi, ca despre faţa sa răspunzînd către Iudeu: „Aleargă (îi zice văzătorul de Dumnezeu) la cele scrise de mine! Is­piteşte cu de-amăruntul proorocia zisă de Iacov lui Iuda: «ludo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi! Nu va lipsi stăpînitor din Iuda, nici povăţuitor din coap­sele sale pînă ce va veni Acela căruia I se păzeşte. Şi El nu este aşteptarea Iudeilor, ci a neamurilor» (Facerea 49:10). Deci a dat ca semn al venirii lui Hristos încetarea stăpînirii Iudeilor. Iar dacă ei nu sînt acum sub Romani atunci nici Hristos n-a venit încă.” Deci, dacă Iudeii au stăpînitor din nea­mul lui Iuda şi al lui David, încă n-a venit Cel ce Se aşteaptă.[4]

    Dar amăgitorii aceştia încă răspund cu mîndrie şi a treia, trufindu-se şi băsmuind că nici pînă acum n-a lipsit stăpînitor din Iuda, fiindcă şi în vre­mea noastră stă şi se întăreşte oarecare începătorie şi stăpînire iudaică in oarecare părţi ale lumii. (Nu spun ei unde ori în care loc. Nici ei nu ştiu a spune arătat dacă al pămîntului acestuia, ori al lunii.) Dar Chirii al Ierusa­limului – cel ce a răspuns către dînşii mai sus la zicerea „pînă ce va veni”, întrebîndu-i pe ei cînd va să vină – putea să-i întrebe de asemenea unde se află [acea stăpînire] şi în care parte de sub cer îşi îndreptează scaunul său acest stăpînitor şi povăţuitor al Evreilor nălucit în vis, întîmpinînd astfel şi către basmul pentru începătoria şi stăpînirea băsmuită de dînşii. Insă Dum­nezeiescul Părinte a judecat cu necuviinţă a întoarce cuvîntul la bîrfirile de acest fel, şi a zis: „Mă ruşinez a spune lucrurile cele proaspete ale lor, ace­lea pentru cei ce se cheamă la dînşii «patriarhi», şi ce este neamul acestora şi care le este maica, ci las acestea celor ce le ştiu.”

    Dar, în cele din urmă, ei răspund şi a patra. Şi, neputînd ascunde smerirea şi defăimarea lor învederată tuturor neamurilor între care nemernicesc, ticăloşii scapă la aceea că şi de demult au fost duşi în robie – de către Senaherib (4X), de Navuhodonosor [5] şi de alţii – şi au căzut din pămîntul lor ase­menea, dar s-au chemat înapoi iarăşi, precum se hrănesc şi acum cu ace­leaşi nădejdi că se vor chema înapoi cu adevărat cînd Dumnezeu va cău­ta asupra lor cu milostivire şi-l va trimite pe cel aşteptat de dînşii. Dar noi zicem că – dacă cea de-a treia [împotrivire], adusă fără mijlocire mai sus, a fost pricinuitoare de batjocură şi de rîs — aceasta a patra se judecă de noi a fi vrednică de plîns şi de multe lacrimi; căci şi nouă, Creştinilor, ne este milă de orbirea lor cea nevindecată pînă acum. Da, Evreii au căzut şi altâdată din pămîntul lor şi, prădîndu-se şi robindu-se, s-au lipsit de slobo­zie. Ci cu oarecare soroc mai-nainte arătat prin prooroceştile hrismosuri [oracole], ci cu nădejdea unei întoarceri şi aşezări mai-nainte vestite; ci şi putîndu-se păzi la dînşii netulburate acele şiruri genealogice după noroade şi seminţii şi neamuri şi feluritele aşezăminte şi legiuiri sfinţite. Însă acum – o, Iudeule! – la optsprezece sute de ani după ce te-ai scos cu jale din părinteasca ta moştenire, nu ţi s-a mai spus nici o mai-nainte spunere și slobozenie pentru vremea viitoare, nu ţi s-a mai însemnat dinainte vre­un soroc de vreme de izbăvire, nu ţi-a mai rămas cu totul nici o nădejde spre a te mai statornici, nu ţi-a mai prisosit nici întrebuinţarea mijloacelor celor curăţitoare ale mîntuirii. Vai ţie, prea-ticălosule! Din toate acestea, cunoaşte-ţi păcatul tău cel mai de pe urmă, păcatul acela mare şi înfricoşat a uciderii de Dumnezeu pe care l-ai îndrăznit, o, vîrtosule în cerbice no­rod! Nu, nu te amăgi mai mult cu deşarte şi zadarnice nădejdi! Pînă cînd te amăgeşti cu acestea, mai mult nu ţi se cuvine pămîntul făgăduinţei, nici al celei de sus, nici al celei de jos! Nici acolo nu vei intra, şi nici aici nu vei intra! Din preajmă vei vedea pămîntul făgăduinţei, precum Moisi atunci, iar mai bine-zis nici din preajmă nu-l vei vedea, ci te vei sfârîma ca aceia ale căror oase au rămas în pustie![6]
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
    [1] Iar pentru Proorocul cel Mare se zice că va fi hirotonit de Dumnezeu însuşi, cum am văzut: ..Prooroc va ridica Domnul Dumnezeu” (n m ).

    [2] loan Evanghelistul scrie: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca loţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. […] Şi aceasta este mârturia lui Ioan, cînd au trimis la El Iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca sâ-l întrebe: Cine eşti tu” Şi el a mărturisit, şi n-a tăgăduit. Şi a mărturisit: Nu sînt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat Dar cine eşti? Eşti llie? Zis-a el: Nu sînt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu! Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sînt glasul celui ce strigă în pustie: «Îndreptaţi calea Domnului! », precum a zis Isaia proorocul” (loan 1:6, 7, 19:23) (n. m ).

    [3] Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul! Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul!” (loan 7:40,41). „Plecîndu-se pentru îndrăzneala cuvintelor [lui Iisus], unii din norod – nu din boieri, căci boierii se împotriveau pururea, din pizmă – mărturisesc că Acesta era Proorocul aşteptat. Iar alţii, ca unii ce erau norod neînvăţat şi fără socoteală, ziceau că este Hristosul [Unsul lui Dumnezeu), nepricepindu-se ei că El este şi Hristosul şi Proorocul, iar nu unul sau altul” (Teofilact) Şi întradevar, sînt oarecari rabini ce mărturisesc şi acum că Iisus a fost Proorocul, dar nu și Mesia- (Hristosul), care ar fi un altul (Antihristul cel mare), pe care ei îl așteapta. Prin acest sofism, unii din Iudeii cei necredincioşi de azi încearcă sâ-şi adoarmă constiinţa, minţindu-se singuri că nu L-au ucis pe Unsul lui Dumnezeu, ci doar pe cel din urma prooroc (precum au obişnuit să facă întodeauna, de altfel) (n. m ).

    [4] Cu voia lor, Iudeii cei necredincioşi îl aşteaptă pe „Mesia” al lor cel mărturisit, ca­re este nimeni altul decît „Fiul pierzării” cel pomenit de Pavel şi „Fiara” din Apocalipsa Sfîntului loan Teologul, adică Antihristul cel mare (n. m.).

    -(4X) – în 701 înainte de Hristos, Senaherib, împăratul Asirienilor, îi cere tribut lui lezechia şi apoi împresoară Ierusalimul (n. m ).

    [5] împăratul Babilonian Nabucodonosor (604-562), care a dus norodul lui Israil în ro­bia de 70 de ani. În 597, Nabucodonosor cucereşte Ierusalimul şi strămută pe împăratul loiachim împreună cu curtea sa, cu meşteşugarii şi cu ostaşii. Urmaşul acestuia, Sedechia, se răzvrăteşte, şi în 587 Ierusalimul e iarăşi cucerit şi jefuit, Biserica e dărîmată şi sînt strămutaţi alţi ludei. Apoi, în 582, urmează o nouă strămutare, după răscoala în care a fost ucis guvernatorul Godolia. Puţini dintre cei robiţi aveau să se întoarcă la Ierusalim, mai întîi cu Zorobabel şi apoi cu Ezdra (n. m.).

    [6] Ceea ce s-a întîmplat în 1947, prin înfiinţarea statului Israel, este un fapt ce pare potrivnic acestor proorocii. Să nu uităm însă un lucra: mulţi evrei nu au dorit înfiinţarea acelui stat. E vorba de aşa zişii „internaţionalişti”. Al doilea, numarul evreilor din Israel este cu covîrşire mai mic decît al acelora răspînditi pe faţa a toată lumea (n. m).

  12. doktoru zice:

    Sa va dau niste mici exemple de-ale lui nea Origen, cel blamat de unii :
    Despre a doua ispitire a Mîntuitorului
    I
    Atît Fiul lui Dumnezeu, cît şi antihrist , tind şi unul şi altul să stăpînească. Însă antihrist rîvneşte să domnească pentru a ucide pe cei stăpîniti de el, pe cînd Hristos stăpîneşte ca să-i mîntuiască. Peste fiecare din noi, dacă sîntem credincioşi, e stăpîn Hristos şi Cuvîntul şi Înţelepciunea şi Dreptatea şi Adevărul . Dacă însă iubim mai mult plăcerile decît pe Dumnezeu, asupra noastră va domni păcatul, despre care Apostolul spune : «Să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor» . Doi regi se înfruntă, cu rîvnă pentru a domni: regele păcatului, sau diavolul, peste păcătoşi , şi regele dreptăţii, sau Hristos, peste cei drepţi .
    Diavolul ştia că Hristos venise ca să-i răpească împărăţia şi să înceapă a supune puterii Sale dumnezeieşti pe cei care au fost înainte sub ascultarea celui rău ,- de aceea «el I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii» şi pe oamenii acestei lumi. I-a mai arătat şi cum pe unii îi stăpîneşte îmbuibarea, pe alţii zgîrcenia, cum s-au lăsat duşi unii de strălucirea măririi, alţii sînt robiţi de ispitele frumuseţii.
    II
    Însă nu trebuie să se creadă că arătîndu-I împărăţiile lumii, diavolul L-a făcut pe Iisus să vadă împărăţia perşilor, de pildă, sau pe cea a inzilor. Nu, «el I-a arătat toate împărăţiile lumii», adică împărăţia lui, pentru ca să stăpînească lumea, pentru a-L face să împlinească voia sa şi să înceapă astfel să supună ascultării sale pe Hristos. Vrei să stăpîneşti, Îi zice, peste toate aceste fiinţe ? Şi I-a arătat marele număr de oameni pe care-i ţinea în puterea sa.
    Într-adevăr, dacă vrem să recunoaştem toate amănuntele mizeriei şi nenorocirii noastre, diavolul este stăpîn peste aproape întreaga lume. 
    Mîntuitorul chiar îl numeşte, de obicei, «stăpînul lumii acesteia». Cînd, însă, diavolul Îi spune lui Iisus : «Iată, toţi aceşti oameni, supuşi puterii mele», el «i-a arătat (pe aceia) într-o clipă», adică în decursul actual al vremii, care în raport cu veşnicia nu este decît o clipă.
    III
    Mîntuitorul nu avea nevoie să I se arate mai pe larg aceste lumi. Abia şi-a întors acela privirea spre spectacol, că şi vede în împărăţia păcatului pe toţi cei robiţi de patimi, iar «stăpînul acestei lumi» , care e diavolul însuşi, se mîndreşte şi se bucură, spre paguba lui, că are atîta lume sub stăpînirea sa. Apoi diavolul zice Domnului : «De aceea ai venit ca să lupţi împotriva mea, pentru a cuceri de sub puterea mea pe toţi cei care sînt acum supuşii mei ? Nu, nu căuta acest lucru, nu încerca să te măsori cu mine, nu, nu te lăsa stăpînit de acest viciu, nu te expune greutăţilor războirii, un singur lucru Îţi cer : Închină-Te înaintea mea şi slăvește-mă şi toată împărăţia mea va fi a Ta».
    Fără îndoială Domnul şi Mîntuitorul nostru a venit pentru a fi împărat şi a supune toate popoarele, pentru a sluji dreptăţii, adevărului şi celorlalte virtuţi, însă El voia să domnească după dreptate, fără păcat, ca nici un rău să nu se facă, El nu consimte să Se supună diavolului, să fie încoronat de el, nici să domnească peste alţii, supunîndu-Se El însuşi diavolului.
    IV
    De aceea El îi răspunde : «Scris este : Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui, Unuia, să- slujeşti» . Aceasta este voia Mea ca toţi oamenii să fie slujitorii Mei pentru a se închina Domnului Dumnezeu şi să-I slujească Lui. Aceasta este rîvna împărăţiei Mele. Tu, însă, vrei ca prin Mine să înceapă păcatul, pe care tocmai am venit să-l stric, cîtă vreme Eu voiesc să mîntuiesc pe toţi oamenii! învaţă, diavole, şi ia aminte : Eu voi face ceea ce am spus, ca oamenii numai Domnului Dumnezeu singur să se închine, şi ca toţi oamenii să fie supuşi puterii Mele, în împărăţia Mea. Iar noi să ne bucurăm a fi supuşii Săi şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute «să nu împărăţească păcatul în trupul nostru» , pentru ca numai Hristos să stăpînească întru noi, «Căruia Îi este slava şi stăpînirea în vecii vecilor. Amin» .

    Parca in zilele astea ultime imparatia lui Hristos s-a tot micsorat, vorba aia parca mai are de facut doar un singur poc zgomotos ca sa dispara, iar imparatia lui dreaq s-a tot largit prin toate paganismele acceptate de oamenii care privesc tot mai neincrezatori la toate bogatiile promise aproape virtual de Biserica; bogatii ce au palit de mult in fata atractiilor tot mai evidente ale lumii noastre. Atractii clare si nu virtuale si ramase doar in stadiu de promisiune pana acum.
    Parca nea Oreste-Origen asta vorbeste de zilele noastre.

    O parere a lui Origen despre Dan :
    118. Tot aşa mai citim şi în a treia carte a împăraţilor că Iosia a fost proorocit de către un prooroc venit din Iudeea tocmai pe cînd Ieroboam se afla de faţă : «Jertfelnice, jertfelnice, aşa zice Domnul. Iată că i se va naşte casei lui David un fiu, numele lui Iosia» . Unii spun că şi Samson ar fi fost proorocit de Iacob atunci cînd a zis: «Dan va judeca pe poporul său ca pe una din seminţiile lui Israel» , şi ştim că într-adevăr Samson care era din seminţia lui Dan a judecat pe Israel.

    Alt exemplu.
    3. Ce să mai zicem de faptul că Hristos a fost proorocit în sensul că nu se vor sfîrşi «sceptrul lui Iuda şi cîrmuitor din coapsele sale pînă ce va veni» Cel vizat — adică împărăţia — cînd se va realiza aşteptarea neamurilor ? Din istorie şi din ceea ce se vede azi reiese limpede că din vremurile lui Iisus (pînă azi) nu s-au mai ivit alţi regi ai iudeilor ; toate rînduielile evreieşti, de care ei erau atît de mîndri (mă gîndesc la cele legate de templu, cum erau jertfele de la altar, prescripţiile rituale care trebuiau împlinite, îmbrăcămintea arhiereului), toate au fost desfiinţate. Căci s-a împlinit atunci proorocia care zicea : «Zile fără de număr fiii lui Israel vor rămîne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără altar, fără preoţie, fără Serafimi» ,
    Ne servim de vorbele acestea împotriva celor care încearcă să forţeze înţelesul cuvintelor spuse de Iacob către Iuda în cartea Facerii spunînd că stăpînitorul, care-i din neamul lui Iuda, conduce încă poporul, iar urmaşii săi niciodată nu se vor sfîrşi pînă ce va veni Hristosul pe care şi l-au închipuit. Din clipa în care «fiii lui Israel sînt fără rege , fără căpetenie, fără jertfă, fără altar, fără preoţi, fără Serafimi» şi întrucît de la nimicirea templului nu mai există nici jertfă, nici altar şi nici preoţie, din clipa aceea a încetat orice «sceptru din Iuda şi orice stăpînitor din, coapsele lui». Iar întrucît proorocia spune că «nu va lipsi sceptru din Iuda, nici stăpînitor din coapsele lui pînă ce va veni împăciuitorul», e limpede că a venit Cel căruia i se vor supune popoarele, aşteptarea neamurilor, ceea ce reiese din mulţimea popoarelor păgîne care au venit, prin Iisus Hristos, la credinţa în Dumnezeu.
    4. Şi în cîntecul Deuteronomului se prooroceşte alegerea unor «neamuri fără pricepere», care va avea loc din pricina multor păcate ale poporului premergător (evreiesc), lucrare care nu se poate referi la nimeni altul decît la Iisus. Căci se zice acolo : «Ei (evreii) M-au întărîtat la gelozie prin cei ce nu sînt Dumnezeu şi au aprins mînia Mea prin idolii lor ; îi voi întărită şi Eu printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mînia printr-un popor fără pricepere» . Foarte uşor se poate recunoaşte, aşadar, în ce chip se vorbeşte despre evrei, care au întărîtat mînia lui Dumnezeu, făcîndu-L «gelos prin cei care nu sînt Dumnezeu», «aprinzînd mînia asupra Lui» prin idolii lor, pentru care şi Domnul îi va întărită prin ceva care «nu-i popor», «printr-un popor fără pricepere», pe care Dumnezeu l-a ales deodată cu venirea în lume a lui Hristos Iisus şi a ucenicilor Săi. Căci «vedem chemarea noastră, că nu mulţi sînt înţelepţi după trup, nu mulţi sînt puternici, nu mulţi sînt de bun neam ; ci Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii ca să ruşineze pe cei înţelepţi ; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari ; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, ca să strice pe cele ce sînt» şi prin aceasta (vrea să spună) să nu se laude «Israel cel după trup», cum îi numeşte Apostolul pe evrei.

    Cred ca asta-i pasajul incriminat de dra.Ana ,cel cu prea multa alegorie despre Facerea !!!
    17. Care om cuminte va crede că s-au «făcut seara şi dimineaţa ziua întîia, a doua şi a treia» fără soare, fără lună şi fără stele (despre care se ştie c-au fost create mai tîrziu) ? Şi cum să fi fost chiar prima zi fără cer ? Cine poate fi atît de naiv să-şi închipuie pe Dumnezeu în chip de om, de ţăran care «a sădit o grădină în Eden, spre răsărit» şi că a făcut să răsară, în chip văzut şi sensibil, un «pom al vieţii», în aşa fel incit atunci cînd ar fi gustat cu dinţii trupeşti din roada lui să primească viaţa şi, dimpotrivă, s-ar fi împărtăşit din «bine şi rău» cel care ar fi luat şi ar fi gustat din pomul respectiv ? Chiar dacă se vorbeşte că «Dumnezeu umbla prin rai, în răcoarea serii» şi că «Adam s-a ascuns printre pomi» , nu cred că se mai îndoieşte cineva că aici se istorisesc simbolic unele taine prin intermediul unui fapt aparent,dar care în realitate n-a avut loc. Dar şi atunci cînd «Cain s-a dus de la faţa lui Dumnezeu» , e limpede pentru cei în stare să înţeleagă că aici cititorul e îndemnat să cerceteze ce anume însemnează «faţa lui Dumnezeu» şi «depărtarea de Dumnezeu».

    Despre puterile potrivnice.
    Trebuie să ştim apoi că orice fiinţă cugetătoare care se îndepărtează de hotarele şi de poruncile raţiunii, deodată cu nesocotirea a ceea ce e drept şi adevărat cade în păcat . Prin urmare, orice făptură în stare să cugete poate ajunge în situaţia de a fi lăudată sau condamnată : lăudată, dacă, ascultînd de cugetul ei, progresează spre mai bine ; condamnată, dacă se abate de la chibzuirea şi urmarea binelui, motiv pentru care, pe bună dreptate, se face vinovată de pedepse şi de cazne . Aşa trebuie să ne explicăm situaţia diavoluiui însuşi, precum şi a celor care-i urmează şi care se numesc «îngeri». Vom pomeni totodată şi numele lor pentru ca să înţelegem şi faptele lor la care se referă.
    Mai întîi, mumele de «diavol» , de «Satana» de «cel rău», sînt tot atîtea numiri întrebuinţate în multe locuri din Scriptură, prin care se designează cel ce duşmăneşte pe Dumnezeu . Se mai vorbeşte tot acolo şi de «îngerii diavolului», apoi de «stăpînitorul lumii acesteia», numiri despre care nu este deplin sigur dacă se aplică diavolului sau altcuiva. Există şi «stăpînitori ai acestui veac», despre a căror înţelepciune se spune că e pieritoare, dar nu este uşor să spun dacă ei sînt tot acelaşi lucru cu «stăpînitorii întunericului acestui veac», împotriva cărora avem de luptat, ori dacă e vorba de alţii. în afară de aceste căpetenii mai întîlnim şi alte numiri ca : «domnii», împotriva cărora avem de luptat şi cărora trebuie să ne împotrivim ; «stăpînitorii lumii acesteia» şi «stăpînitorii întunericului acestui veac». Pavel vorbeşte şi de «duhuri ale răutăţii care sînt în ceruri». Dar ce să mai zicem de «duhurile rele» şi de «diavolii necuraţi»( pomeniţi în Evanghelii ? In alt loc mai sînt numiţi cu un singur nume, «cele cereşti» , dar se precizează că ele trebuie să se plece : «întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece» ; pe cînd alţii sînt desemnaţi cu termenul de «cele pămînteşti» şi «cele de dedesubt», pe care Pavel îi număra la un loc.
    In acest loc, discutînd despre fiinţele cugetătoare, nu s-ar cădea să nu pomenim şi de noi, de oameni, care de bună-seamă sîntem de asemenea desemnaţi ca vieţuitoare cugetătoare. Şi tot aşa, nu trebuie să uităm că şi printre oameni se face amintire despre diferite grupe, atunci cînd se vorbeşte de «partea Domnului», «poporul lui Iacov» şi «Israel e partea lui de moştenire» , ca şi despre celelalte popoare indicate după «partea îngerilor», pentru că atunci «cînd Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, cînd a împărţit pe fiii lui Adam, a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu». Iată de ce, întocmai ca şi pentru celelalte fiinţe cugetătoare, trebuie să luăm în considerare şi semnificaţia sufletului omenesc.

    Dar în probleme atît de importante şi de grele n-ar trebui să se lase impresia că ne întemeiem concluziile numai pe argumente raţionale şi că am sili pe cititori să accepte aceste presupuneri ale noastre. De aceea, să vedem dacă nu cumva vom putea scoate chiar din Sfintele Scripturi cîteva texte care să facă mai vrednice de crezare afirmaţiile noastre. Să arătăm mai întii ce ne spune Sfînta Scriptură despre «puterile» cele rele, urmînd ca după aceea cercetările noastre să se extindă şi asupra celorlalte, desigur, în măsura în care Domnul ne va învrednici s-o facem, pentru ca în chipul acesta să ne apropiem de cea mai bună rezolvare a unei probleme atît de grele, aşa cum o cere regula credinţei .
    Şi intr-adevăr, în cartea proorocului Iezechiel găsim două proorocii îndreptate împotriva conducătorului din Tir. In cea dintîi îţi dă impresia — înainte de a o fi auzit şi pe cea de a doua — că ar fi vorba intr-adevăr de un om care fusese regele celor din Tir, de aceea pentru moment nu vom putea scoate nici o învăţătură. în schimb, în cea de a doua proorocie ni se spune foarte limpede că nu-i vorba de un om, ci de o oarecare putere mai mare, care a căzut din înălţimi şi a fost aruncată în cele mai de jos şi mai urgisite ţinuturi. Putem dar, să luăm de aici pildă şi să arătăm cu toată hotărârea că la început puterile potrivnice şi răufăcătoare n-au fost create sau aduse pe lume cu o fire rea, ci că abia cu timpul au decăzut dintr-o stare mai bună într-una mai rea, schimbîndu-se cu vremea în duhuri ale răutăţii, după cum şi duhurile bune n-au nici ele din fire o structură obligator bună, din care să nu poată cădea sau să se schimbe în contrarul ei, dacă ar vrea, dacă n-ar băga de seamă şi dacă n-ar purta grijă cu tot dinadinsul de starea cea fericită . Intr-adevăr, dacă s-a spus că cel care «domneşte în Tir» fusese înainte «printre sfinţi», fiind «fără prihană», petrecînd «în raiul lui Dumnezeu» şi «împodobit cu coroana măririi şi a frumuseţii», ei bine, dacă aşa au stat lucrurile, atunci cum să crezi că el ar fi mai prejos decît unul sau altul dintre sfinţi ? Căci doar despre el stă scris că e ca o coroană preafrumoasă şi strălucitoare, stînd pe scaunul lui Dumnezeu. Or, în acest caz, cum ar putea gîndi cineva că el n-ar fi fost una din -cele mai sfinte şi fericite «puteri» cărora li se atribuiau astfel de onoruri ?
    Dar e vremea acum să vedem ce ne învaţă la urma urmei cuvintele proorocului, lată-le : «Fost-a cuvîntul Domnului către mine şi mi-a zis: Fiul omului plînge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu : Tu erai pecetea desăvîrşirii şi cununa frumuseţii. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu. Hainele tale era împodobite eu tot felul de pietre scumpe : rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi jasp, cu safir, smarald, carbuncul şi aur ; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale şi pînă s-a încuibat în tine fărădelegea. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scînteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. Din pricina frumuseţii tale s-a îngîmfat inima ta şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvîrşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pîngărit altarele tale şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc care te va mistui şi te voi preface în cenuşă pe pămînt, înaintea ochilor tuturor celor ce te văd. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi» .

    Iar auzind astfel de cuvinte ale proorocului, i se părea că aude următoarele : «Tu erai pecetea desăvîrşirii, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii, tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu, tu erai heruvimul pus ca să le ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfint al lui Dumnezeu». Auzind aşa ceva cine ar putea tîlcui atît de uşuratic lucrurile incit să creadă că în ele ar fi vorba de un om sau de un sfînt oarecare, ca să nu mai vorbim de un simplu prinţ din Tir ? Ce fel de pietre de foc ar fi fost acelea în mijlocul cărora putea trăi omul ? Cine putea fi socotit «fără prihană în căile sale din ziua fa¬cerii sale», dar în care «s-a încuibat apoi nelegiuirea», pentru care «a fost aruncat la pămînt» ? Aceasta însemnează, dar, că aici e vorba de cineva care înainte nu fusese pe pămînt, ci abia mai tîrziu «a fost aruncat la pămînt», unde chiar şi altarele lui vor fi batjocorite, după cum este scris. Aceste cuvinte adresate domnitorului din Tir, aşa cum ni le-a păstrat proorocul Iezechiel şi care, după cum am arătat, se referă la puterea potrivnică dovedesc foarte limpede că mai înainte acea putere fusese sfîntă şi fericită, dar după ce se încuibase în ea nelegiuirea, din starea de sfinţenie de pînă atunci s-a prăvălit la pămînt, aşa încît nu prin fire şi nici din felul cum a fost creată a ajuns ea în starea aceasta. Drept aceea, să nu uităm că cuvintele proorocului au în vedere pe un înger, care primise încredinţarea să domnească peste locuitorii din Tir şi căruia i s-a dat în seamă să poarte de grijă şi de sufletele lor. Dar despre care Tir poate fi vorba şi cum să înţelegem că aici s-ar avea în vedere sufletele lor : Tirul din ţinutul Feniciei sau un alt fel de Tir, al cărui chip de vieţuire pământească e oraşul Tir, pe care-l cunoaştem ? Sufletele celor din Tir sînt oare chiar sufletele Tirului pămîntesc, ori sînt ale celor ce locuiesc într-un alt Tir, înţeles duhovniceşte ? Nu-i locul să cercetăm acum această problemă, dar nici nu trebuie să se pară că am vrea să discutăm numai în trecere astfel de lucruri importante şi pline de taină, pentru care desigur că s-ar cere studii şi osteneală deosebită.

    De altfel şi proorocul Isaia ne învaţă ceva asemănător despre o altă putere potrivnică atunci cînd zice : «Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii ? Cum ai fost aruncat la pămînt, tu, biruitor de neamuri! Tu, care ziceai în cugetul tău : «Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu ! în muntele cel sfînt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Prea înalt voi fi». Şi acum tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adincului! Cei ce te văd îşi întorc privirile spre tine şi se uită cu luare aminte zicînd: «Oare acesta este omul de care tremura pămîntul şi împărăţiile se cutremurau ? Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?» Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în lăcaşul său. Şi numai tu eşti asvîrlit departe de mormîntul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor ce au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvîrlit pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu te vei pogorî în mormînt, căci tu ai pustiit pămîntul tău şi pe poporul tău l-ai ucis ! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi! Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pămîntul şi să umple de ruine faţa a tot pămîntul. «Eu mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas : şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul».

    Acelaşi lucru se arată şi aici foarte limpede că din cer a căzut cel care fusese mai înainte «luceafăr» şi care răsărise dis-de-dimineăţă. Dar dacă — aşa cum spun unii — diavolul şi-ar fi luat fiinţa din stihiile întunericului, atunci cum de a fost numit luceafăr ? Şi cum ar fi putut
    răsări dis-de-dimineaţă dacă n-ar fi avut nimic luminos în fiinţa lui? Or, însuşi Mîntuitorul ne explică ce trebuie sa credem despre diavol atunci cînd zice :«Am văzut pe satana ca un fulger din cer căzînd», ceea ce vrea să însemneze că odinioară el fusese lumină. Dar chiar Domnul nostru, Care e Adevărul însuşi, a asemănat şi strălucirea celei de a doua veniri ale Sale cu fulgerul, atunci cînd a zis : «Căci după cum fulgerul, fulgerînd dintr-o parte de sub cer, luminează pînă la cealaltă, parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa» . De aceea îl aseamănă şi pe diavol — ca şi pe Fiul Omului — cu un fulger,spunînd că a căzut din cer, pentru a arăta astfel că odinioară şi el era în cer, unde avea un loc între sfinţi, participînd la lumina la care participă toţi sfinţii şi pe temeiul căreia ei devin «îngeri ai luminii» iar apostolii Domnului sînt numiţi «lumina lumii». Aşa a fost odinioară şi diavolul, o lumină, înainte de a păcătui? dar în clipa cînd a greşit s-a prăbuşit şi mărirea lui «s-a prefăcut în cenuşă». Aceasta este propriu-zis şi soarta«celor necredincioşi» după cum a zis proorocul. Şi tocmai de aceea e şi numit diavolul «stăpînitorul acestei lumi», adică al acestui sălaş pămîntesc, căci el este cel care stăpîneşte peste cei care l-au urmat în răutatea lui, întrucît, într-adevăr, «lumea întreagă» (şi prin «lume» înţeleg tărîmul actual al vieţii) : zace sub puterea celui viclean» , adică a diavolului care a căzut; Şi că diavolul e un apostat sau un trădător, ne spune Domnul însuşi în cartea Iov cu următoarele cuvinte : «Aduce-vei balaurul cu undiţa, vei pune căpăstru împre¬jurul nasului lui?». E sigur, aşadar, că prin balaur se înţelege aici diavolul.

    Dacă, deci, puterile potrivnice sînt numite «apostaţi» sau «căzuţi» şi dacă; ele înainte fuseseră «neprihănite», oinid se ştie că în afară de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfînt neprihănirea nu se atribuie nimănui altcuiva, ci la fiecare făptură sfinţenia e ceva întâmplător (iar ceea ce se poale întîmpla, poate şi să nu aibă loc), dacă; aşadar, aceste puteri duşmane aii fost altădată fiinţe neprihănite şi au petrecut aşa în mijlocul celor care au rămas chiar şi pînă azi în neprihănire , atunci e de la sine înţeles că, după fire şi după fiinţă, nimeni nu este neprihănit şi neîntinat. De aici urmează că stă în puterea noastră şi a faptelor noastre să fim sfinţi sau fericiţi, ori să cădem din pricina nelucrării şi a nepăsării, să ne depărtăm de fericire şi să cădem, ori să înaintăm, aşa zicînd, într-o răutate şi pierzare atît de condamnabile, încît să ajungem aproape în starea unei fiinţe potrivnice aşteptărilor.

    Am zis sa arat vreo cateva exemple si de la Origen sa se vada ca a scris si lucruri ok, chiar unele foarte bune.Ultimul pasaj ,cel despre puterile potrivnice , ar fi interesant de analizat deoarece contine niste chestii frumoase si interesante si cu bataie pana in zilele noastre….plus ca are si niste chestii despre antihrist !!!….this is the best part !!!
    Pacat ca e tarziu in noapte….oricum mai revenim…

    • „Sa va dau niste mici exemple de-ale lui nea Origen, cel blamat de unii”

      La ce te referi aici? A fost „blamat” de Sinodul V Ecumenic pentru erezii. In rest…

    • doktoru zice:

      Eh, am aratat si eu ca este citibil si ca nu este chiar atat de eretic…ce-i drept a avut si el destule erori dar a avut mai multe lucruri bune decat rele ,asa ca eu personal il apreciez in continuare.
      Recunosc ca prefer sa citesc din alegoriile lui nea Orighen decat din cararile imparatiei ale pr. A.B. ( desi cred ca am citit-o si pe aceea, nu cred ca am ratat-o). Mie mi se pare ca Orighen a scris destul de inteligent numai ca uneori a cam exagerat si are si unele pasaje cam incalcite – plus ideile cunoscute a fi defectuoase – . Insa pt cei care apreciaza alegoria , ca mine, nea Orighen este sursa obligatorie de studiat. Pt cei care studiaza alte calendare – de pe peretii verzi ,nu caii !!! – pesemne ca nea Orighen nu este la fel de atractiv …dar fiecare cu opiniile lui !!!

      • andrei-d zice:

        doktoru,
        Poi unii Sfinti Parinti s-au folosit de scrierile lui…tocmai de aia a ramas doar ca scriitor bisericesc, nu?
        Andrei, doar de Sinodul V? Sau de toate pana la VII? Ca citisem hotararile Sfintelor Sinoade si-l vazusem mai in toate, alaturi de tovarasii Eutihie, Arie, de la al III-lea si cu Nestorie, Dioscor si toti impreuna cugetatori cu dansii!

      • Sinodul V Ecumenic e cel care l-a condamnat, restul sinoadelor nu l-au condamnat iarasi ci doar au aratat ca sunt in acord cu Sinodul V.

  13. doktoru zice:

    He, he nu credeam sa apuc sa vad un crestin care se plange de antisemitism !!!…asta-i tare…doar indubitabilul sef mai crede ca exista evrei buni si care se vor mantui…poate mai ales din aia care au tinut legea lui Moise in continuare in ultimii 2000 de ani….ha.ha !!!….de parca ar mai fi putut in vreun fel oarecare !!!
    Adevarul este ca eu cred ca un evreu este nenorocit din nastere si fara putinta de a-si reveni din aceea stare nenorocita….hai poate unul la 100 de milioane sa fie exceptia care intareste regula…ca sa nu se zica ca sunt prea rau cu ei, desi eu nu-i inghit pe evrei nici cu o garnitura de tren de lemon-lime …nu lămâi ca se pot interpreta in mod ne-patristic!!!
    Nu vorbesc aici de pr. Vulcanescu, nu ma intereseaza, nu-l cunosc , nu am nici o treaba cu el, nici nu ma intereseaza acest lucru, sper sa fie crestin ortodox roman din tata-n fiu , din tot neamul ultimilor 2000 de ani …asta ca sa nu se considere ca am pus botul la nelamuririle indubitabililor…
    Mai da, antisemitism ….niciodata nu mi-ar fi trecut ,nici macar prin fata ochilor, dapa-i prin cap !!!….
    Pai sefa , Danion nu este prost. Eu cred ca trebuie sa fie chiar destul de istet, iar mafiotul ala cu tigvulitzele l-a agatat cu mandria parerii de sine ….in fine ,cred ca n-a cazut chiar asa de rau, isi poate reveni usor calcandu-si ego-ul putin in picioare si avand clonțul inchis o perioada de vreme….si revenindu-si in locul din care a plecat….si….totul va fi bineee !!!

    PS – O sa dau separat, sau o sa redau ca nu mai stiu, un pasaj din poate cel mai antisemit sfant cu putinta : Sf.Ioan Gura de Aur, asta apropos de antisemitism – pana si evreii se plang de el !!!-….eu cred ca-l depasesc mai mult decat cu brio pe sfant la antisemitism !!! Pasajul este parte integranta a talcuirii Psalmului 8, si reda talcuirea expresiei ”pentru vrăjmaşii Tăi, ca să sfarmi pe vrăjmaşul şi izbînditorul”. Poate se intelege mai bine ce este cu evreii si de ce sunt ei atat de lepadati de Dumnezeu pt totdeauna si fara putinta de intoarcere, bineinteles facand abstractie de extrem de foarte putinele cazuri cand vreun evreu ajunge si pe la ortodoxie. Eu impartasesc aceasta opinie a sfantului despre ovreiasii de trei ori blestemati (explicatia posibila,cred ca am gasit-o la talcuire Psalm 58 al lui Teodoret al Cirului unde se zice ca evreii sunt pedepsiti si : pătimesc răni nevindecate – osîndindu-se şi fiind pedepsiţi pentru blestemul, şi pentru minciuna şi pentru păcatul gurii lor ).

  14. doktoru zice:

    Pentru vrăjmaşii Tăi. Spune şi pricina pentru care s-a săvârşit minunea. Căci celelalte minuni nu s-au făcut pentru vrăjmaşi, ci pentru ca cei ce se apropiau să se bucure de binefacere, iar ceilalţi să fie instruiţi. Dar această minune a fost pentru a închide gura vrăjmaşilor Mântuitorului, ceea ce o altă interpretare exprimă mai limpede, traducând:„Pentru cei ce Te-au legat”. Căci aceştia L-au legat, ducându-l pe cruce.

    Ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. Altă versiune: „Ca să facă să înceteze duşmanul şi răzbunătorul”, adică poporul evreu. Căci îl izgoneau pe Hristos ca pe un duşman şi făceau aceasta sub pretextul că îl apără pe Tatăl. De aceea aceasta Mântuitorul, opriridu-i de la această scuză, zicea: „Cel ce Mă urăşte pe Mine şi pe Tatăl Meu îl urăşte”. Şi iarăşi: „Cel ce crede în Mine crede şi în Cel ce M-a trimis pe Mine”. Întotdeauna îl asociază pe Tatăl atât cu cinstea, cât şi cu insultele pe care le primeşte. Şi vezi exactitatea profetului. Căci nu a spus să pedepsească, ci să amuţească, ceea ce un alt tălmăcitor exprimă cu mai multă claritate: adică faptul că nu trebuie să îi pedepsească, ci să facă să înceteze neruşinarea lor, fiindcă boala lor este neîndreptată. Văzând, aşadar, o astfel de minune şi neavând nimic de obiectat, s-au întors împotriva Lui zicând : „Nu auzi ce spun aceştia?” . Trebuind deci să se închine şi să se minuneze, aceia erau în multă împietrire şi, fiind datori să se întrebe unii pe alţii: „nu auziţi ce spun aceştia?”, au adresat această întrebare lui Hristos. Şi pentru ce nu au glăsuit îngeri în locul copiilor? Fiindcă aceasta li s-ar fi părut o fantasmă şi o închipuire. Dar împotriva acesteia nimic nu aveau a obiecta. Dar ce spuneau pruncii? Nimic împovărător, nimic supărător şi care ar fi putut să îi rănească, ci arată mai curând armonia Tatălui cu Fiul: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”.

    3. Atunci a amuţit neruşinarea lor şi apoi a nimicit cetatea Ierusalimului şi nu este nici o parte a lumii care să fi rămas străină de nenorocirile iudeilor. Aşa cum cineva care are trupul mutilat merge pretutindeni arătându-şi rănile sau aşa cum judecătorii, după ce au condamnat la moarte mai mulţi ucigaşi, atârnă pe unul dintre ei de un stâlp, pentru ca pătimirea petrecută de curând să îi înţelepţească pe cei vii, la fel şi aici, nu pe nişte morţi, ci pe vii i-a dat spre pildă tuturor, împrăştiindu-i pe aceştia. Şi cei care locuiau o singură ţară acum sunt împrăştiaţi pretutindeni pe pământ.

    Şi dacă vei întreba pricina, nu vei afla o alta, ci faptul că L-au răstignit pe Hristos. Căci pentru ce, spune-mi mie, aceasta nu s-a întâmplat aşa şi mai înainte. Şi chiar dacă s-a întâmplat, a fost pentru puţini ani şi la un singur neam au fost robi, dar astăzi nu este la fel, ci sunt pedepsiţi nesfârşit. Şi dacă îi vei întreba pe ei: „Pentru ce L-aţi răstignit pe Hristos?”, spun că era un rătăcit şi un înşelător. Oare nu trebuia să fiţi cinstiţi pentru aceasta şi să primiţi o ţară încă şi mai mare, ca unii care sunteţi bineplăcuţi lui Dumnezeu? Căci a ucide un rătăcit şi un înşelător înseamnă a ucide un duşman al lui Dumnezeu. Ar fi drept atunci să placă lui Dumnezeu. Căci Finees, numai pentru că a ucis o desfrânată, atât a bineplăcut lui Dumnezeu, încât a fost învrednicit de preoţie. Şi totuşi voi, care ar fi trebuit să plăceţi lui Dumnezeu, cu mult mai mult decât Finees, dacă aţi ucis un rătăcit, cum se face că voi rătăciţi pretutindeni, fără ţară? Astfel încât nu pentru altceva suferiţi acestea, ci pentru faptul că aţi răstignit pe întâistătătorul şi binefăcătorul vostru şi pe învăţătorul adevărului. Căci dacă ar fi fost un rătăcit şi un potrivnic al lui Dumnezeu şi dacă, nefiind Dumnezeu, voia să se facă pe sine Dumnezeu şi cinstea cuvenită Tatălui să şi-o atragă sieşi, ar fi trebuit să fiţi bineplăcuţi lui Dumnezeu mai mult decât Finees, decât Samuel şi mulţi alţii, pentru atât de mare râvnă arătată spre apărarea legii.

    Dar acum suferiţi toate acestea pe care nu le-aţi răbdat când eraţi slujitori la idoli, necredincioşi, ucigaşi de prunci, şi nefiind nici o dezlegare din chinuri, vagabonzi şi fugari şi rătăciţi şi supunându-vă legilor romanilor, străbătând pământul şi marea, strămutându-vă din loc în loc, şi fără ţară, şi fără casă, robiţi în mod ruşinos, lipsiţi de libertate, de patrie şi de preoţie şi de toate celelalte de mai înainte, risipiţi în mijlocul barbarilor şi a mii de popoare, urâţi de toţi oamenii, spurcaţi şi devenind tuturor oroare. Şi pe bună dreptate, să nu spuneţi că aţi fost răsplătiţi pentru că aţi ucis un duşman al lui Dumnezeu. Căci aceasta este o nebunie şi o absurditate. Cele pe care le suferiţi acum nu sunt pentru că aţi nimicit pe duşmanii lui Dumnezeu, ci fiindcă aţi ucis pe prietenii Lui. „Dar noi, ziceţi, nu spunem aşa, ci că pentru păcatele noastre pătimim acestea”. Acum mărturisiţi, în ciuda necredinţei voastre? Şi care păcate, spuneţi-mi mie? Căci nu este acum prima oară când păcătuiţi. Acum aţi devenit şi mai răbdători. Dar nu este nici aceasta. Ci acum v-aş întreba: pentru ce mai înainte, deşi păcătuiaţi, dobândeaţi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, iar acum nu? Şi ceea ce este mai neobişnuit e faptul că acum păcătuiţi mai puţin. Căci atunci slujeaţi lui Beelfegor şi vă închinaţi viţelului de aur şi îi ucideaţi pe fii şi pe fiicele voastre, deşi vă bucuraţi de atâtea minuni. Acum nu mai vedeţi marea despicându-se, nici piatra despicându-se, nu mai aveţi de faţă nici profeţii, nici nu vă mai bucuraţi de purtarea de grijă obişnuită, şi totuşi acum arătaţi o îmbunătăţire a vieţii. Ce oare? Când păcatele sunt mai mici şi înfrânarea este mai mare, este mai mare şi pedeapsa, şi răzbunarea? Nu este oare evident, chiar pentru cei fără de minte, că acestea toate sunt pentru că păcatul de acum este mai mare?
    Cât timp aţi păcătuit împotriva slujitorilor, ucigând cu pietre pe profeţi, aţi dobândit iertare. Dar fiindcă aţi întins mâinile împotriva Stăpânului, fără de vindecare vi s-a făcut rana. De aceea au trecut patru sute de ani de când însuşi pământul pe care era zidită cetatea a dispărut, preoţia nimicită şi ţara destrămată, cele ale neamurilor s-au amestecat şi toate privilegiile acelea strălucitoare şi deosebite v-au fost luate, din care nu a mai rămas nici o urmă la voi. Ceea ce nu s-a mai întâmplat vreodată. La început, când templul a fost distrus pentru prima dată, au rămas profeţii şi călăuzirile Duhului, şi minunile. Dar acum, ca să înţelegeţi că Dumnezeu S-a întors de la voi pentru totdeauna, v-au fost luate şi acestea, pentru a face loc robiei şi lanţurilor, unei ruine complete şi, ceea ce e mai cumplit, lepădării celei mai grele de Dumnezeu.

    4. Şi a făcut Dumnezeu ca şi cu un rob lipsit de inteligenţă, care, deşi a fost de multe ori biciuit, nu s-a îndreptat şi, dezbrăcându-i veşmintele, l-a lăsat gol, sărac, pustiit, să rătăcească izgonit de pretutindeni. Mai înainte, nu ale voastre erau astfel. Atunci aveaţi profeţi şi în Egipt, şi în Babilon, şi în pustie. Moise în Egipt, în Babilon, Daniel şi Iezechiel, iarăşi în Egipt, Ieremia. Şi minuni peste minuni, poporul se făcea mai strălucitor, de vreme ce mulţi dintre voi, robi fiind, aveau o putere mai mare decât cea a regilor. Dar acum toate acelea au trecut şi pedeapsa este mai grea decât înainte, nu numai prin lungimea timpului, ci şi prin multa lepădare.
    Pentru care pricină, spuneţi-mi mie, când păcătuiaţi mai mult vă bucuraţi de o astfel de purtare de grijă? Dar când aţi arătat râvnă pentru lege, cum spuneţi, pătimiţi mai rău. Pentru aceasta ar trebui să-L acuzaţi pe Dumnezeu de nedreptate, fiindcă pe cei păcătoşi îi cinsteşte, iar pe cei drepţi nu-i preţuieşte. Căci dacă aţi ucis un rătăcit, cum spuneţi, atunci aţi acţionat drept, iar dacă Dumnezeu este drept, ar trebui să vă cinstească şi nu să vă pedepsească. Dar dacă vă pedepseşte, este evident că păcatele voastre de acum sunt mai grele. Dacă acum nici nu mai sunteţi necredincioşi, nici nu mai jertfiţi pe fii voştri ca mai înainte, ce alt păcat aveţi pentru care suferiţi atâtea? Nu este oare limpede că îndrăzneala răstignirii este culmea răutăţilor voastre? Aceasta mai mult decât idolatria, decât închinarea la viţel şi jertfirea fiilor voştri v-a adus pierzania. Căci nu este acelaşi lucru a ucide propriul fiu şi a răstigni pe Stăpânul tău. Pentru aceasta, chiar când aţi ucis pe fii voştri v-aţi bucurat de iubirea de oameni, dar când L-aţi ucis pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Stăpânul vostru sunteţi pedepsiţi fără nădejde de iertare.

    Câţi ani sunt de la ieşirea din Egipt până la venirea lui Hristos? Cred că sunt o mie cinci sute de ani, dacă nu şi mai mulţi. Cum în toţi aceşti ani v-a răbdat, deşi păcătuiaţi, iar acum vă leapădă, când trebuia mai curând să vă încununeze, chiar dacă eraţi păcătoşi? Căci isprava voastră era mare, dacă aţi ucis un impostor. Pe lângă aceasta, acum ţineţi şi sabatul şi nici ia idoli nu vă mai închinaţi şi pe celelalte vă străduiţi să le ţineţi. Aşadar, când viata voastră a devenit mai bună şi după asemenea ispravă, pe care aţi făcut-o, cum ziceţi, suferiţi cele mai de pe urmă rele. Ce este mai rău decât această nebunie? Ce este mai rău decât această prostie, că, voind să vă apăraţi pe voi înşivă, huliţi împotriva lui Dumnezeu? Căci dacă nu este mai mare păcatul cel împotriva lui Hristos decât toate acelea, ba încă este şi îndreptare şi o mare ispravă, cum spuneţi, pentru ce atunci pedepseşte pe cei ce fac bine şi v-a cruţat când eraţi păcătoşi? Căci nu aşa este Dumnezeu, dar nu numai Dumnezeu, ci nici un om care are minte nu va răbda să facă astfel.

    Am fost împrăştiaţi ca să devenim învăţători ai lumii întregi. Dar cei care urmează să fie învăţători trebuie mai întâi să fie îndreptaţi ei înşişi şi după aceea să fie trimişi la aceasta. Aceia erau profeţii, apostolii. Pe când aceştia, fiind corupţi şi plini de toată răutatea, cum puteau ei fi trimişi să înveţe pe alţii?

    Să vedem, aşadar, care era viaţa lor mai înainte de aceasta. Aflăm că erau mai cumpliţi decât fiarele, căci erau paricizi şi ucigători de prunci, idolatri şi lacomi. Şi de acestea profeţiile sunt pline. Şi Ieremia, arătând desfrânarea lor, zicea: „Ei sunt cai îngrăşaţi şi fiecare din ei nechează după femeia aproapelui său” . Ce e mai rău decât această necurăţie? Căci nu se mulţumesc cu legătura cu propriile femei, de aceea a şi numit nebunia lor nechezat. Şi nu numai de întinăciune, ci şi de adulter îi învinuieşte, ca fiind fără frâu, ca la animalele cele fără de minte. Iar celălalt profet spune că aceia care făceau acoperăminte „intrau la femeie, tatăl şi fiul intrau la aceeaşi femeie” . Pentru aceasta, spune mie, v-a trimis pe voi învăţători, ca să învăţaţi desfrâul şi întinăciunea şi că trebuie acelaşi pat să aibă tatăl şi fiul? Ce vă reproşează Iezechiel? Nu aţi respectat, zice, nici rânduielile firii, precum neamurile . Pe cei mai răi decât neamurile i-a trimis învăţători? Spune mie! Cine ar putea răbda uciderile lor? Căci au jertfit pe fii şi pe fiicele lor demonilor şi i-au ars pe ei. Arată şi aceasta David, zicând: „Şi au jertfit pe fiii lor şi pe fiicele lor demonilor” . Pentru aceasta aşadar v-a trimis, ca să înveţe firea oamenilor că trebuie să jertfească pe fii şi pe fiice? Nu vă e ruşine, nici nu vă ascundeţi, susţinând asemenea absurdităţi? Şi alt profet zice: „Şi sânge cu sânge au amestecat”. „Şi minciună, şi jaf, şi ucidere, şi desfrâu s-a revărsat pe pământ” . Şi altul zice că „tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat” . Altul iarăşi: „Căpeteniile lui sunt ca lupii Arabiei” . Şi altul iarăşi: „ Nu este cel ce înţelege sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut”.

    5. Acestea aţi ieşit să le învăţaţi: neruşinarea, rătăcirea, desfrânarea, adulterul, uciderea şi toată calea răutăţii. Nu încetaţi să ne forţaţi a pomeni mereu răutăţile voastre! Pe voi v-am purtat de la naştere şi v-am învăţat până la bătrâneţe. Voi sunteţi orbi şi vă aruncaţi unul pe altul în prăpastie. Căci „dacă un orb va călăuzi un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” . Voi, care v-aţi bucurat de profeţi şi nu aţi devenit prin aceasta mai buni, voiţi să fiţi învăţători altora. Nu încetaţi să înşiraţi atâtea absurdităţi… Recunoaşteţi-vă răutatea! Căci aceasta v-a pierdut pe voi pururi: faptul de a nu voi să cunoaşteţi adevărata pricină a necazurilor voastre. Pentru aceasta, ceea ce fac judecătorii când rânduiesc oameni care să urmeze pe cei biciuiţi, să strige tare şi să spună pricinile biciuirii, furtişagurile şi răpirile, la fel şi Dumnezeu, împrăştiindu-vă pretutindeni a poruncit să vă urmeze profeţii, care să spună pricina pedepsirii. Căci în toată lumea ei sunt legaţi de voi, încă şi astăzi strigă împotriva voastră. Şi dacă veţi intra în sinagogi, îi veţi auzi pe ei spunând aceleaşi cuvinte neîncetat.

    Şi David însuşi zice, descriind judecata aceea tâlhărească a lui Caiafa, că din această pricină v-aţi pierdut. Căci zicând: „Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor” , a adăugat: „Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei” . Iar Isaia zicând: „Ca un miel spre junghiere S-a dus”, a adăugat: „Şi îi voi da pe cei răi pentru mormântul Lui şi pe cei bogaţi pentru moartea Lui” . Şi iarăşi, în altă parte, vorbind despre vie: „Am aşteptat ca poporul acesta să facă dreptate şi a făcut fărădelege, nu dreptate, ci strigăt” . Care strigăt? „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” „De aceea strica-voi gardul ei şi va fi călcată în picioare. Şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea” . Aşadar, nu este altă pricină pentru care sunteţi împrăştiaţi decât faptul de a fi îndrăznit să-L răstigniţi pe Domnul. Şi aceasta este evident de la profeţi.

    Şi ca să aflaţi puterea lui Hristos şi ca să învăţaţi pe pielea voastră ceea ce nu aţi învăţat prin profeţi, vedeţi şi starea de lucruri care mărturiseşte despre asta. Căci ceea ce legea nu v-a învăţat, puterea cea mai presus de fire a lui Hristos a făcut-o. Când aveaţi legea, ucideaţi şi omorâţi pe fiii voştri desfrânaţi. Dar când soarele dreptăţii a strălucit, atunci şi multe dintre răutăţile voastre s-au micşorat, v-aţi mutat la o viaţă mai ordonată, îndreptându-vă, din rivalitate faţă de noi. De aceea v-a împrăştiat, ca să vedeţi ce mare împărăţie a creat aici pe pământ. Şi templul l-a distrus depărtându-vă pe voi fără voie de la răutate. Şi acolo unde templul a fost distrus, acolo şi Hristos a fost înmormântat, pentru ca depărtându-vă de mormântul Lui să vedeţi trofeul puterii Lui, stând astfel în picioare cuvântul care zice: „Nu va rămâne piatră de piatră”. Căci pretutindeni sunt trofeele Lui şi sălaşurile puterii Sale. Dacă deci, cum spuneţi, Iisus ar fi fost un hulitor şi potrivnic lui Dumnezeu, chiar dacă aţi păcătui de mii de ori, nu ar trebui să fiţi pedepsiţi astfel. Chiar dacă trebuia să fiţi pedepsiţi, în orice caz nu atunci, ca să nu socotească cineva că pentru El sunteţi pedepsiţi. Sau nu L-aţi auzit pe Dumnezeu zicând: „Aceasta o fac nu pentru voi, casa lui Israel, ci pentru Mine, ca să nu se necinstească numele Meu”. Deşi crescuseră răutăţile voastre, totuşi, zice, ca să nu socotească barbarii că Eu sunt slab, voi trece cu vederea păcatele voastre şi vă voi izbăvi pe voi.

    Dacă atunci a izbăvit pe cei fără de lege, ca să nu se necinstească numele Lui, acum nu ar fi făcut la fel? Căci chiar dacă aţi păcătui de mii de ori, nu trebuia să pătimiţi nimic asemănător, dacă rătăcit era Hristos, ca să nu socotească cineva că pentru Acela pătimiţi, ba mai mult trebuia să fiţi şi izbăviţi. Şi dacă trebuia să pătimiţi, cum s-a spus, nu însă atunci. Or, aceasta aşa s-a şi întâmplat. La puţin timp după răstignire au ieşit Apostolii şi îndată război greu s-a ridicat împotriva cetăţii aceleia. Şi acel „Vai celor ce vor alăpta şi vor avea în pântece” din Evanghelii şi acel „Atunci va fi mare întristare cum n-a mai fost nicicând” s-au împlinit acum.
    Căci femeile mâncau pe copii şi duşmanii deschideau pântecele femeilor pe care le uciseseră şi focul aprins de barbari ardea pretutindeni, toate erau pline de sânge şi erau de văzut tragedii neînchipuite şi întreaga lume s-a umplut de nenorocirea iudeilor.

    Gândindu-vă la toate acestea, recunoaşte-ţi pe Stăpânul vostru. Oare nu aţi mai ucis profeţi? Aţi mai pătimit aşa ceva? Nu aţi mai distrus jertfelnice? Nu vi s-a mai întâmplat o asemenea nenorocire. Nu v-aţi închinat viţelului şi aţi jertfit lui Beelfegor, aţi insultat legile firii? Aţi avut vreodată de luptat împotriva unor astfel de duşmani? Nu aţi fost izbăviţi chiar când eraţi nerecunoscători în mijlocul binefacerilor? De unde dar vă vin atâtea rele fără sfârşit? Oare nu este evident că pentru păcatul de a fi îndrăznit împotriva Stăpânului, iar nu împotriva slujitorilor? De aceea nici nu este dezlegare pentru răutăţile care vă ţin, nici nu va fi. Dacă ar fi profeţii, ar fi prevestit-o dinainte. Căci prevestind robia, nu vorbesc nicicum de întoarcere, deşi neîncetat amestecă la pedepse şi bune prevestiri şi determină durata încercărilor. Căci Ieremia a determinat şaptezeci de ani de robie, Daniil de asemenea fixează şaptezeci de săptămâni şi jumătate, iar în Egipt s-a spus că robia va dura patru sute treizeci de ani. Dar despre această robie nu este nici un timp, nici limită, ci s-a lăsat casa voastră pustie şi în fiecare zi cele ale voastre se fac mai rele.
    Meditaţi acestea toate în voi înşivă cu amănunţime şi dezvoltaţi de la acestea cuvântul („Dă sfat celui înţelept şi el va fi şi mai înţelept” ) şi veţi putea mustra neruşinarea şi nerecunoştinţa iudeilor.

  15. doktoru zice:

    Uite nu va mai dau din nea Orighen , ci va dau din intelepciunea Olympului, a se citi muntele Athos, si a celor olimpici din el, adica asa zisii athonitii. Tot rasfoind azi prin unele documente cu tot felul de prorocii, am dat si peste o interpretare originala a unui athonit , fiul duhovnicesc al unui oarecare – habar n-am numele – in care se zice si despre nu stiu ce harisme, tip haribo, de inaintevedere, pesemne tip periscop,luneta,microscop,etc ,iar prin asta sa vedem cat de mult aiureaza unii pesemne in lipsa de orice alta activitate. – profetie ,zice unul, culeasa de pe site grecesc de celebra mucenicul, dar care in zilele noastre este data la fund( a nu se interpreta in stil nepatristic !!!)…prin urmare si-asa deci , este vorba despre greci !!! :

    “M-am intors de putina vreme de la parintele meu duhovnic [Ioan], fiu duhovnicesc al cuviosului Antonios [Antonie], Mitropolitul de Sisaniou & Siatistis, pe care multa lume il considera un Sfant al zilelor noastre.
    Parintele, care este interesat de mantuirea sufletului, evita referirile la ceea ce ne asteapta in viitor, dar, discutand despre fericitul episcop, mi-a dezvaluit cateva lucruri la care a fost martor el insusi si care demonstreaza ca, fericitul, pe langa alte harisme pe care le avea, primise mari descoperiri de la Dumnezeu.
    Ne spunea mereu si de multe ori cu tristete „ o mare foamete va fi in Grecia, copilul meu, mare foamete….” , si noua ne era greu sa il credem…
    În timpul in care era in spital, dupa ultima operatie pe care a facut-o, imediat ce l-au adus in sala, a privit la icoana lui Hristos Rastignit si a plans ca un copil mic spunand cu smerenie “cum m-ai invrednicit, Hristoase al meu, si mi-ai descoperit aceste lucuri!”, desigur ceva foarte important vazuse cu putin timp inainte…
    Cand l-am intrebat: “Ce ai vazut, stapane?”, cu greutate ne-a raspuns, deoarece avea probleme cu vocea: “Atunci cand va incepe raul din Siria, sa incepeti sa va rugati!” si a repetat-o de multe ori “acolo, din Siria cand va incepe…” vrand sa spuna ca dupa aceea ne va prinde si pe noi furtuna… L-am intrebat din nou: “ce altceva ai mai vazut stapane?” si ne-a spus “ o sa va spun dupa aceea”, dar dupa aceea a adormit…..
    Aceasta a fost desigur voia Domnului…

    Putem determina cand profetiile se vor implini cronologic, prin intermediul altor profetii? Multe profetii ofera indicii care par a fi legate de alte profetii.
    Isaia 17, o prorocie cu privire la Damasc, pare a fi o astfel de profetie. Exista indicii care il leaga de Iezechiel 38-39, profetia razboiului Gog/Magog, un atac multinational impotriva Israelului.
    Iezechiel, la randul sau, pare sa fi scris capitolele 36-43 in ordinea in care evenimentele vor avea loc. Aceasta secventa indica faptul ca al treilea templu va fi construit dupa ce razboiul Gog/Magog va fi avut loc ( vezi Iezechiel 40 intitulat Vedenie asupra templului ce va sa fie- Biblia Ortodoxa varianta Anania).
    Aceste trei evenimente par a fi cronologice si, probabil, iminenete.
    Isaia 17- Profeţie asupra Damascului şi a lui Efraim. Sfârşitul idolatriei. Grădini pentru zeii străini.
    Conform Enciclopediei Britannica : ” Dintre orasele antice ale lumii, Damascul este, probabil, cel mai vechi oras continuu locuit. Numele sau, Dimashq in araba… deriva din Dimashka, un cuvant de etimologie pre-semita, sugerand ca inceputurile Damascului merg inapoi in timp pana inainte de consemnarea istorica.”

    Isaia, cu toate acestea, a profetit ca, in viitor, Damascul nu va mai fi un oras. Isaia 17 spune:
    ” Proorocie împotriva Damascului: “Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.” Isaia 17:1-2
    Oraşul Aroer se afla pe malul nordic al râului Arnon, cu vedere la defileul adanc prin care râul se varsă în Marea Moartă, cincisprezece mile spre vest, in prezent in Iordania.
    ” Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.” Isaia 17:3
    Pamantul lui Efraim este Cisiordania( West Bank) centrala. In prezent palestinienii si arabii locuiesc acolo.

    ” Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.” Isaia 17:4
    Iacob ii reprezinta pe israeliti.

    ” Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim; Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.” Isaia 17:4-9
    Vedem de aici ca evreii vor fi combatanti. !!!

    ” Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte.. …” Isaia 17:10
    Acesta pare a fi motivul pentru care Dumnezeu permite ca aceste evenimente sa aiba loc.

    ” …Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu străin. În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac. ” Isaia 17: 10-11
    Aceasta referire la vita de vie poate fi un indiciu despre perioada din an cand evenimentul va avea loc. Vita de vie se planteaza in aprilie, iar la sfarsitul lui mai inceputul lui iunie infloreste. Deci acest eveniment nu va avea loc inainte de perioada de inflorire. !!!

    ” Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună. În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.” Isaia 17:12-14
    O alianta multinationala se ridica impotriva lui Israel. !!!

    Razboiul Gog/Magog- Atacul multinational- Iezechiel 38-39
    Indiciile lui Isaia arata faptul ca atacul multinational, care urmeaza dupa distrugerea Damascului, este razboiul Gog/Magog din Iezechiel 38-39. !!!

    ” Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Gog şi spre ţara lui Magog, regele [ţinuturilor] Roos şi Mosoh şi Tubal, şi profeţeşte asupra lui.” Iezechiel 38:1,2[ Varianta Anania spune Capitolele 38 şi 39 cuprind o profeţie asupra lui Gog, personaj menţionat mai întâi în Nm 24, 7 drept rege foarte puternic, dar care aici, prin context şi prin toată desfăşurarea apocaliptică a evenimentelor, devine simbol al oricărei puteri ce se ridică împotriva lui Dumnezeu. Cu această dimensiune va fi reluat de către Evanghelistul Ioan în Apocalipsa,20, 7-9].

    ” Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege peste Roos şi Mosoh şi Tubal; şi te voi aduna pe tine şi toată oştirea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în platoşe, cu o mare gloată de scuturi şi de coifuri şi de săbii: Perşi şi Etiopieni şi Libieni, toţi cu coifuri şi cu scuturi; Gomer şi toţi ai lui; casa lui Togarma, de la capătul Miazănopţii, cu toţi ai lui; şi multe neamuri cu tine.” Iezechiel 38:3-6

    Gog este un om.!!! Prima data este mentionat in Numeri 24:7 in Biblia-varianta Anania( vezi explicatia de mai sus) si il mai gasim(pentru prima oara in alte variante traduse ale Bibliei) in Cronici 1, cap.5:4 ” Fiii lui Ioil: Şemaia, fiul său; fiul acestuia, Gog; iar al acestuia, Şimei “. Gog a fost un descendent al lui Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, patriarhul celor 12 triburi ale lui Israel. Daca luam in considerare si mentiunea din Numeri 24:7, ca el a fost un rege foarte puternic, avem un comandant al atacului multinational care poate fi un descendent direct al lui Gog, un descendent al lui Ruben, fiul lui Iacov.

    Iezechiel descrie starea lui Israel din momentul invaziei, prin cuvintele profetice ale Dumnezeu catre Gog: ” Găteşte-te şi fii gata, tu ai toată mulţimea ta strânsă împrejurul tău, şi fii căpetenia lor. După zile multe tu vei primi porunci. În anii de pe urmă vei veni în ţara izbăvită de sabie, ai cărei locuitori au fost adunaţi dintr-o mulţime de popoare, în munţii lui Israel, care au fost mult timp pustiiţi. De când au fost despărţiţi de celelalte popoare, ei locuiesc toţi în siguranţă. ” Iezechiel 38:7-8
    Poporul lui Israel din zilele noastre se potriveste cu descrierea de mai sus pentru prima data in istorie. !!!

    Conform explicatiilor din varianta Anania : ” Ca şi în cazul lui Nabucodonosor, Gog devine instrumentul lui Dumnezeu, prin care Acesta Îşi îndeplineşte un anume plan; aceasta însă nu înseamnă că el va rămâne nepedepsit pentru nelegiuirile lui, ca unul care s’a întrecut pe sine în toată răutatea.”
    Gog, liderul aliantei multinationale, pune la cale un plan si va spune: ” ca să apuc, să jefuiesc şi să le iau prada, să-mi întorc mâinile împotriva ţării pustii care acum e locuită şi împotriva unui neam care s’a adunat de printre multe neamuri, împotriva celor ce şi-au agonisit moşii, locuind ei în mijlocul ţării.” Iezechiel 38:12-varianta Anania.

    Motivul atacului este jefuirea si pradarea Israelului. In momentul atacului condus de Gog, Israelul se va fi recuperat dupa razboiul descris in Isaia 17, cand Damascul este distrus. Dovada ca Israelul va fi bine dupa razboiul ce distruge Damascul, se gaseste in Iezechiel 38:11 , in ceea ce gandeste Gog!!! ” Şi vei zice: Mă voi ridica împotriva unei ţări lepădate; voi veni asupra celor ce se odihnesc în linişte şi locuiesc în pace, toţi locuind o ţară fără nici un zid, fără zăvoare, unde nu au uşi ” caci cum altfel ar putea fi o tara fara ziduri, zavoare si usi decat daca se afla in deplina siguranta si nu are nici un dusman imprejur. !!!

    In concluzie, dupa ce Damascul va fi distrus, razboiul Gog/Magog poate fi urmatorul.

    Cu privire la Damasc, Efraim si Israel mai exista cateva profetii biblice:
    “Efraim va fi pustiit în ziua judecăţii; pentru seminţiile lui Israel vestesc un lucru care se va adeveri. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge după idoli. ” Osea 5.9,11

    ” Vai de cununa trufiei! vai simbriaşilor lui Efraim ! vai de floarea care a căzut din slava de pe vârful muntelui mănos! vai celor ce se îmbată fără vin ” Isaia 28:1[ varianta Anania- care explica ” După Teodoret, „cei ce se îmbată fără vin“ erau închinătorii la idoli, a căror practică ducea deseori la extaze frenetice (mai ales în cultul misterelor orientale) si care face trimitere la Osea 5:5 ” Umilită fi-va trufia lui Israel în chiar’naintea feţei lui, iar Israel şi Efraim se vor slei în propriile lor nedreptăţi; şi împreună cu ei se va slei şi Iuda „, la Ieremia 2:19 ” Lepădarea ta de credinţă te va certa şi răutatea ta îţi va fi mustrare; cunoaşte dar şi vezi că amară ţi-a fost lepădarea de Mine, zice Domnul, Dumnezeul tău, şi că nici o plăcere n’am aflat Eu în tine, zice Domnul, Dumnezeul tău.”]

    ” Vai de cununa trufiei! vai simbriaşilor lui Efraim a! vai de floarea care a căzut din slava de pe vârful muntelui mănos! vai celor ce se îmbată fără vin ! Cununa trufiei, simbriaşii lui Efraim, va fi călcată’n picioare“. Isaia 28.1,3

    Pentru Damasc: i „Umplutu-s’au Hamatul şi Arpadul de ruşine, că au primit o veste rea, tulburate, mânioase, nu pot avea odihnă. Damascul s’a slăbănogit şi-i pus pe fugă, cutremur l-a cuprins.” Ieremia 49.22,23

    ” Iar Eu voi aprinde foc în zidul Damascului şi va mistui răspântiile fiului lui Benhadad” Ieremia 49.26

    Nu vreau sa zic multe pe marginea prorociei acesteia provenite din spatiul olimpian, dar totusi unele elemente ale ei ne fac sa ne punem intrebarea :pe undeva pe parcurs discernamantul duhovnicesc al celor din aceea zona s-a cam evaporat total, dar cand si unde?
    Vazand ca ucenicul acela interpreta dupa urechea lui total neacordata duhului Sf.Parinti si cedand ispitelor protestant-iudaice de intelegere fizica a Bibliei si zicand tot felul de aberatii cu iz athonit mi-am pus intrebarea : oare de ce lumea mai asculta pe sporavaitorii acestia zicand tot felul de nimicuri sub acoperamantul uceniciei pe langa unii parinti adormiti care poate au fost chiar merituosi ? Oare nevoia de recunoastere publica ii indeamna sa nu taca?….
    Deci revenind, am vazut ca respectivul se apuca de talcuire considerand Damascul a fi oras si ca acesta va fi demolat in WW3. Pana aici nimic rau ,chiar daca totul gresit. Ok, dar mergand mai departe unde respectivul incepe sa zica :
    Aceasta referire la vita de vie poate fi un indiciu despre perioada din an cand evenimentul va avea loc. Vita de vie se planteaza in aprilie, iar la sfarsitul lui mai inceputul lui iunie infloreste. Deci acest eveniment nu va avea loc inainte de perioada de inflorire.
    Deci ucenicul athonit intelege ca via se planteaza primavara si se culege toamna tarziu, pe inserate !!! Aceasta prorocie este in stilul ala vechi al spanacului care nu mai inverzeste niciodata….au asteptat unii pana le-a iesit limba din gura ca la cainii lesinati dar Constantinopolul tot nu l-au mai revazut…era si culmea !!! Curentele astea de prorocii primavaratec tip agricol , in special cele moderne ca la alea ma refer, cam dau pe langa nu stiu de ce…sa ne explice olimpicii …
    Ce sa mai zic cand vad multinationale, Gog om ca si antihrist , betivii atipici fara de vin etc, tac si eu jenat de situatia lor…. si , iar, cand vad ca asa zisii monahi olimpici sunt din ce in ce mai paraleli cu Biblia nu pot sa zic mai departe de zid, de cetate, de zavoare, de usi sau de Cale ca sigur o sa intru in subiecte evident mult prea delicate pt olimpici , subiecte care nu le stapanesc si ii si depasesc dpdv …ceea ce face sa sara in ochi evidenta diferentierii dintre noi in privinta lecturarii anumitor stiluri literare ,unele mai beletristice decat altele… ei ramanand in domeniul fantasticului lui Harry Potter si al Star wars-ul / trek-ului ,eu incercand sa deslusesc din Sf.Parinti….ma rog, fiecare isi stabileste prioritatile singur pana la urma.
    PS – Am uitat sa zic la nea Origen ca are/avea un defect de gandire prea imprastiat, adica cred ca avea prea multe idei deodata, iar acest lucru il facea sa se piarda in multe amanunte pe care apoi uita sa le mai explice rezonabil si in acest fel ametea de multe ori cititorul si cateodata chiar il pierdea printre atatea explicatii. Dar in rest nu este rau, exceptand bineinteles acele exceptii blamate dar de un sinod local am inteles eu care a avut loc inaintea sinodului cel mare de la 5oo si ceva …dar nu stiu exact mie in suta.

  16. @doktoru

    Nu confunda apologetica Sfantului Ioan impotriva evreilor, bazata pe fapte si argumente clare, cu ce incearca unii sa zica in ziua de azi. Chestii de genul „esti evreu, deci esti nemernic” fara sa apuci macar sa te prezinti sunt anti-patristice si sunt filetiste pana in maduva oaselor. Sfantul Ioan nu invinuia evreii pe baze conspirationiste si nedovedite, ci avea clar motive sa zica ceva impotriva lor. Si prin conspirationism nu ma refer la fapte binecunoscute cum sunt actiunile evreilor bancheri sionisti ca Rockefeller sau Rothschild, ci la chestii de genul „Vulcanescu probabil e evreu de unde => probabil e si nenorocit”(???). Astea nu au nici-o treaba cu Ortodoxia si induc din start ideea ca evreii trebuie urati si indepartati.

    Deci eu nu ma refer la antisemitismul „politically correct” (pentru ca evreii chiar l-au omorat pe Hristos) ci la cel in care evreii sunt considerati sine qua non, prin insasi natura lor, necurati. Sfantul meu ocrotitor, Sfantul Apostol Andrei, este evreu, asa ca eu contest faptele unor evrei sau grupuri de evrei, nu neamul evreiesc in sine. Si chiar evreii insisi arata ce diabolici sunt alti frati ai lor:

    http://www.israelversusjudaism.org/

    • andrei-d zice:

      Neofit Cavsocalivitiul – „Infruntarea jidovilor”?

    • preot duhovnic zice:

      Si totusi e belea, Sfintii Parinti ne indeamna sa stam departe de evrei, sa n-avem prietesug cu ei si nicio legatura (desigur, nu s-au referit la cei ce sunt botezati si marturisesc pe Hristos-Dumnezeu). Si Sfanta Scriptura ne tine departe de evrei:
      ROMANI XI
      7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit,
      8. Precum este scris: „Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi”.
      9. Iar David zice: „Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi răsplătire lor!
      10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna
      OSEA IV
      1. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului,
      2. Că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară.
      3. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.
      4. Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
      5. Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face să piară poporul tău.
      6. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
      7. Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în ruşine.

      • preot duhovnic zice:

        IOAN VIII
        41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
        42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
        43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
        44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
        45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
        46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
        47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
        48. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
        49. A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
        50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
        51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
        52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
        53. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
        54. Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
        55. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
        56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
        57. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
        58. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
        59. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

      • preot duhovnic zice:

        Tot evreii sunt cei ce s-au repliat in jurul iudaismului talmudic, rabinic si mesianic pozitionandu-se in afara Adevarului-Hristos, in jurul sionismului si nu in ultimul rand in jurul celei mai mari bombe atomice care este de neegalat: holocaustul! O asa bomba atomica nu mai are nicio tara si niciun neam…

      • @andrei-d

        Cartea e excelenta, dar nu uita ca Neofit era el insusi evreu. Tocmai la asta ma refer eu: dupa teoriile unora, Neofit trebuie anulat instant ca persoana, chiar daca el a scris „Infruntarea jidovilor” pe motiv ca era evreu! Poate intelegi unde bat…

      • andrei-d zice:

        Stiam ca e evreu Neofit, (si Steinhardt a fost evreu), de aia l-am dat ca exemplu bun, chiar fost rabin. Acela e evreu adevarat, care a mers pe calea Proorocilor si a Dreptilor Vechiului Testament, care s-a convertiti si a crezut in adevaratul Dumnezeu, Hristos Domnul.
        Eu cand spun ca „evreii sunt rai, satanisti, etc” cred ca vorbesc de evreii sionisti, urmasii Sinedriului, am dreptate?
        (Teoria cu khazarii mi se pare o abureala si diversiune sa-i scoata din schema pe adevaratii evrei luptatori impotriva lui Dumnezeu, care i-am scris mai sus Sionistii – Urmasii lui Ana si Caiafa….)

      • doktoru zice:

        Ma indoiesc ca acel Neofit mai era evreu dupa ce s-a botezat si s-a increstinat. Poate ca avea radacini evreiesti de care s-a lepadat apoi scarbit , asa ca in mod normal il privim acum ca pe un crestin nicidecum ca pe un evreu.Nea Neofit este un exemplu de cum un evreu se leapada de lepadarea de Dumnezeu, desi cazurile sunt ca si inexistente din cauza procentajului.
        Eu personal nu cunosc pe nimeni care sa-i iubesca pa ovreiasi, dar nici ei nu sunt de altfel prea iubibili… !!!…eu de fapt nu-i consider nici oameni…dar la cat de misogin sunt eu ,este de inteles ca am circumstante atenuante !!!
        Cartea lui nea Neofit nu este chiar atat de excelenta precum cred unii din cauza ca nici nu zice prea multe de ale evreilor, ca sa stim ce fac ai dreaq evrei si sa stim cum sa ne ferim de ei ,iar talcuirile lui nu sunt chiar atat de stralucite si sunt explicate preponderent prin prisma intelegerii si cu argumente destul de evreiesti – dar fata de interpretarile rabinice ,Neofit e cu foarte multi pasi inainte, ceea ce il face citibil. Nu stiu daca de la el este luata interpretarea adventist-penticostala cu cele 2300 de dimineti si seri de la Daniel ca fiind 2300 de zile .Iar in urma aceste proaste calculari nea Neofit vedea sfarsitul lumii pe la 1800 si ceva…ma rog parerea lui si a Sf. Calinic(pt o perioada).
        PS – Andrei chiar nu inteleg de ce iei partea evreilor ?…oare ti se par intr-un fel simpatici ?!!!…vezi ca ei sunt mai mult decat blestemati….intelegem si ideea ta, dar totusi…
        PS2 – Apropos , stie cineva daca se gaseste pe undeva cartea lui Mavrocordat ala cu istoria lui iudaica, m-ar interesa evident o varianta electronica ?(nu am gasit-o decat in greceste si am zis ca nu stiu nici macar o boaba!!!)
        Mi-am gasit de lucru zilele astea cu o fituica de vreo 50 de pagini in chirilica despre Babilon si o interpretare de prin 1750 ceva ,pe care o voi afla la sfarsit…evident !!! Daca e interesanta v-o zic si voua !!!

      • @andrei-d

        Pai la asta ma refer si eu, ca mai sunt evrei buni ca Neofit, pr. James Bernstein si altii. Sionistii si cei care merg pe linia lor sunt exact cei de care vorbeste si Sfantul Ioan Gura de Aur, dar si Neofit in lucrarea sa. Pentru ca inca de atunci incercau prin tot felul de tertipuri sa submineze crestinismul.

        @doktoru

        ” Andrei chiar nu inteleg de ce iei partea evreilor ?…oare ti se par intr-un fel simpatici ?!!!…vezi ca ei sunt mai mult decat blestemati….intelegem si ideea ta, dar totusi…”

        Ma intelegi gresit doktoru, eu sunt perfect de acord cu linia patristica si afirm si eu ce afirma Sfantul Ioan. Eu ma refeream la gandirea de tipul „evreii nu pot fi buni in nici-un fel de circumstanta” pe care o au foarte multi. Adica pot fi si evrei buni, eu asta vreau sa zic, gen: http://www.apologeticum.ro/2012/02/marturisirea-unui-evreu-mesianic-convertit-la-ortodoxie/

        Da, evreii care raman in continuare in ratacirea lor, evreii talmudisti si practicanti de Kabbala sunt blestemati si vrajmasi ai lui Dumnezeu si sunt urmasii celor care L-au rastignit pe Hristos. Dar totusi si evrei care pot veni la Ortodoxie, se pot schimba si pot fi chiar si misionari.

        Deci, si in concluzie, sunt de acord cu tot ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur, nu sunt de acord cu „Vulcanescu probabil e evreu, ca a avut ascensiunea rapida”. Asta nu e gandirea teologica a Sfantul Ioan, e o gandire bolnava si defaimatoare. Poate acum m-am facut mai bine inteles, am mai bagat o fisa.

      • andrei-d zice:

        doktoru,
        ai dreptate, odata convertit nu mai e evreu, ci crestin, al lui Hristos si nu al evreilor. Poi nu le iau apararea, ci vreau sa inteleg ce intelegi si tu, dar nu gasesc surse…sau nu le stiu. Nu le iau apararea, chiar zilele astea spuneam ca-s „popor blestemat ce se inchina satanei, si sinagoga lor e sinagoga satanei.”
        Si cineva mi-a replicat : Dar Hristos de unde se trage?
        Raspunsul meu evident nu stiu cat de corect a fost, dar am zis ca Dumnezeu a ales acest neam sa-l mantuiasca, stia ca-s cei mai indaratnici.
        Chiar momentul in care Dumnezeu vrea sa-i nimiceasca in desertul de 40 de ani, si-i zile lui Moise sa-L lase sa distruga neamul, iar Moise Il roaga pe Dumnezeu sa-i mai lase….
        Deci Dreptii Vechiului Testament, Proorocii si Apostolii ce sunt? Ca sa stiu cum sa raspund. 🙂

      • „Si cineva mi-a replicat : Dar Hristos de unde se trage?”

        Cand te mai intreaba cineva asta, explica-le ca nu criteriul etnic a fost ales poporul evreu de Dumnezeu, ci evreii au fost initial poporul ales, ca prefigurare a poporului ortodox, noul popor ales, iar daca au mai multe intrebari, trimite-i sa citeasca Epistola catre Evrei si Facerea si asa inteleg mai multe.

      • andrei-d zice:

        Si eu cred asta, caci si in Galateni 3, 16 spune: „Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.”
        E buna explicatia cpentru „evreii au fost initial poporul ales, ca prefigurare a poporului ortodox”?

      • Exact. „Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.” Prin samanta lui Avraam vor fi binecuvantate toate neamurile, iar samanta este Hristos (dupa trup). Deci totul e legat de promisiunea facuta lui Avraam care nu e evident doar pentru evrei, ci pentru toate neamurile.

      • andrei-d zice:

        Deci doktoru cred ca se referea la asta cand a zis ca Neofit nu mai e evreu:
        „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Galateni 3, 27-28)

        Asadar lumea se imparte in Crestini sau pagani (pentru ca si sectarii sau papistasii tot pagani sunt, caci eretic inseamna sa te lepezi de botez, dar sectarii si papistasii NU AU FOST BOTEZATI)
        Deci singura Biserica adevarata e Ortodoxia, singurul botez valabil, care pastreaza intocmai poruncile Domnului si succesiunea apostolica!
        1. Asadar legat de neamuri: Suntem crestini in Hristos botezati (fie romani, evrei, francezi sau alte neamuti, tot crestini sunt dupa versetuld e mai sus)
        2. Iar legat de credinte: Tot una este, cea in Hristos. Pavel spune: „Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?”
        Deci ori suntem ai lui Hristos, ori ai lui „Pavel, Apolo, Chefa”? Deci tot crestini!

        In concluzie cred ca si doktoru are dreptate….
        Neofit o fi evreu dupa trup, dar „infiat de Duhul lui Dumenzeu” este crestin! :))

      • andrei-d zice:

        ultimul verset e din 1 Corinteni, 11-13.

      • D-asta zic. In chestiunea evreilor nimeni nu se mai gadeste teologic, toti gandesc dupa patimi. Si da, cine se boteaza si devine madular al lui Hristos, e madular al lui Hristos si atat. Nu mai este roman, evreu, tigan. D-aia nu o sa fiu de acord niciodata cu zicale de genul „neamul romanesc si sfant” care au puternice implicatii filetiste.

      • andrei-d zice:

        Aham. Si cred ca Zelea Codreanu fara sa vrea sau poate stia a zis un adevara mare: “Cel care lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata.”
        Pentru Dumnezeu si neamul sau…deci sfintii intre ei sunt frati! Exact ce-am descusut noi mai sus! :)))
        Gata, Sf. Ap Andrei e Crestin si nu evreu…”evreu” acum as da numele tuturor celor ce se impotrivesc lui Dumenzeu, nu degeaba si-au numit statul: Israel (care lupta cu Dumnezeu). Caci ei insisi evreii sionisti lupta impotriva lui Dumnezeu.
        Iar legat de Crestinism, mai auzisem o perla pe la comentariile arsenistilor „Crestinii ortodocsi, catolici, protestanti”…ceea ce e FALS!
        Sintagma „Biserica Crestin-Ortodoxa” este triplu pleonasm:
        Biserica nu e decat cea Crestina, iar Crestini (adevaratii) nu sunt decat Ortodocsii!

      • Atunci ca sa nu mai existe confuzii, evreu e cel care il neaga pe Hristos, evrei sunt talmudistii si cei care practica kabbalah. Eu oricum ma refeream strict etnic mai sus, nu dupa ce cred ei.

        Da, perla aia e falsa teologic, dar o poti folosi pentru a te intelege cu altii. Din pacate a prins mult, si cateodata ai nevoie de ea pentru a putea explica omului secularizat anumite chestiuni.

      • andrei-d zice:

        Bine ai zis! Caci Sf. Ioan Gura de Aur se referea la cei ce L-au rastignit pe Hristos-Dumnezeu, si nu la cei convertiti. Eu cred, de pilda ca erau multi evrei pe vremea Sfantului, dar odata convertiti s-au exclus din neamul „evreu”, si au venit acasa, in Biserica! 🙂
        Plus de asta un evreu care L-a gasit pe Hristos nu se mai considera evreu, ci bucuros zice: Sunt Crestin!

      • andrei-d zice:

        Ca tot veni vorba de „prefigurare”, ar fi interesant un articol de genu.
        1. Poporul iudeu – prefigurare poporul ortodox
        2. Jertfa lui Avraam – prefigurare Jertfa lui Dumnezeu-Tatal (prefigurarea planului mantuirii)
        3. Preotul Melchisedec – Prototipul lui Hristos.
        etc.etc. caci nu mai stiu 😀 ;))

      • parintele tudor zice:

        EU NU AM RE-VENIT. EU AM FOST PRINTRE VOI TOTI CRESTINII DE PE SITE-URI. SI PARINTELE ANITULESEI E CU PRINTRE VOI, SI PARINTELE VULCANESCU. NOI SUNTEM DE-AI LUI HRISTOS, CA SI VOI CEI CE ASCULTATI DE SFANTA BISERICA SI SFINTELE PREDANII.

    • Incredibil. Se vorbeste de mult timp ca asta se doreste, sa se ajunga ca toate religiile sa fie conduse de papa, dar acum devine tot mai oficial. Si ce pretext ipocrit. De parca salbaticii aia din Orient care fac ce fac sunt reprezentativi pentru religii…

    • doktoru zice:

      Pai dupa ce antihrist a demolat imparatiile , iar lumea a inceput sa plonjeze tot mai adanc in anarhie ,dupa WW1 a fost propusa pt mentinerea pacii Societatea Natiunilor sau Liga Natiunilor . Cica ideea de pace in lume, sau give piss a chance nu ar fi apartinut beatlesilor si nici lantului WC de la McDonald, ci lui Nea Kant de prin 1795 – adica dupa nenorocirile de la 1789 dinFranta. Aceasta organizatiune a rezistat 25 de ani pana cand si-a dovedit ineficienta de a arbitra unele chestiuni intre state si WW2 a izbucnit cu tot cu aceasta Liga a gentlemanilor extraordinari ,dar de prosti sau foarte rau intentionati. Asa ca dupa WW2 s-a luat iar o initiativa din aceasta parsiva ,si cu ce au venit evreii, adica tatal lor dreaq? Au venit cu o alta chestie garantata in mentinerea pacii in lume, adica cu ONU in anul 1945. Ce propunea aceasta organizatie lumii? Aceleasi cacaturi dar cu denumire usor schimbata pt a nu bate atat de clar la ochi .Adica :ONU avea misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”….. …..same ol,same ol,same ol shit !!! But behold, lumea a pus botu la acelasi rahat, chiar daca redenumit si prin conducatorii ei vanduti deja fiarei apocaliptice.
      Se pare ca acum fiara apocaliptica vrea sa-si schimbe a treia oara forma si sa dea lovitura de final prin creearea acestei Natiuni Unite a Religiilor, evident in acelasi scopul esuat de a mentine pacea in lume….cum dreaq sa ai pace in lume cand dreaq e tatal razboiului si nu al pacii ?!!!
      Nea Perez l-a propus pe infailibilul stiind ca acesta nu da gres niciodata….la fel de bine putea sa-l propuna pe Chuck Norris sau mai bine pe Bruce Willis ca ala ne salva pe toti !!!….si totodata ca sa arate ca Vaticanul demult este detinut si el de gingasii si delicatii si neintelesii de evrei !!!….cica papa este cel mai respectat lider mondial….
      Pe mine nu ma mira ,dar sunt curios daca mai apuca sa o faca,…. desi ,mai stii…

    • doktoru zice:

      Am uitat sa dau si doua linkuri pt conformitate si pt un mic info util :
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Na%C8%9Biunilor
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite

      Info util de baza este acesta:
      Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.

      Filozofia diplomatică a Ligii Națiunilor a reprezentat o schimbare radicală a gândirii politice față de ultimele sute de ani precedenți. Societatea nu dispunea de forțe armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-și pune în aplicare rezoluțiile, menținerea sancțiunilor economice pe care Societatea le impunea sau să i se ofere o armată pe care Societatea să o poată folosi când va fi necesar. Cu toate acestea, ezitau adesea să o folosească. Sancțiunile puteau de asemenea să nemulțumească membrii Societății, prin urmare nu se puteau conforma cu acestea. Când Societatea i-a acuzat pe soldații italieni că ținteau corturile medicale ale Crucii Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Italo-Etiopian, Benito Mussolini a răspuns că „Societatea Națiunilor este extrem de eficientă atunci când ciripesc păsărelele, dar își pierde complet utilitatea atunci când atacă uliii”.

      După o serie de succese și unele eșecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioasă în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială. Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate.

      Iar la ONU aceasta:
      Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărţii Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.

      Istorie
      1919: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porțile unei noi organizații: Liga Națiunilor, formată prin pacea decisă după discuțiile dintre țări.
      1920-1933: Fără să fi primit o influență mai mare, Liga Națiunilor este un fiasco.
      1939-1945: Are loc al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, și Pacific.
      24 octombrie 1945: Se înființează Organizația Națiunilor Unite.

      …and the next/last step is……ONR/UNR…

    • Ana Elisabeta zice:

      Da. Mie mi s-a părut interesantă alăturarea dintre evrei, Papă, şi o organizaţie globală, şi încă a religiilor. Acum, să vedem ce zice şi Papa, dacă primeşte. Poate mai aşteaptă un pic să testeze valurile de entuziasm popular mondial sau, mai degrabă (mi s-ar părea mai logic), lipsa de. Dar mai ştii?

  17. doktoru zice:

    Si eu ma gandeam la fel de ce oare Dumnezeu a ales niste oameni atat de nenorociti ca sa se intrupeze din neamul lor care este si cel rau. Si ziceam asa: ca sa se vada ca si din cea mai rea natie de oameni cu ajutorul lui Dumnezeu poate iesi ceva bun pana la urma !!!
    Dar apoi mi-am amintit ca totusi Dumnezeu i-a facut acea fagaduinta lui Avraam si nu la tot neamul urmator care au mers din tampenie in tampenie pe baza radacinilor sfinte ale lor, adica legatura trupeasca cu Avraam, Isaac si Iacov. Daca citesti prin VT vei vedea ca in toate rugaciunile barbatilor evrei drept-cinstitori se face pomenire nu la ei si la faptele lor cele bune ci la cei dintru inceput, cei trei patriarhi. Apoi Sf.Pavel lamureste si mai mult chestia cu fagaduinta lui Avraam si a samintei lui, adica Hristos , si tuturor celor care se vor face urmatori ai credintei lui Avraam, adica crestinii nu evreii ( in afara de acea mica ramasita a lui Isaia – ganditi-va la Ilie si la cei 7000 pusi deoparte si calculati in procente la un minim de 3 milioane de evrei ?) . Parerea mea ca evreii au fost un fel de etapa de trecere in istoria lumii. Adica daca erau ok ,ei trebuiau sa fie primii crestini, primul popor transformat fara sila in alt popor prin schimbarea denumirii, si evident a obiceiurilor pagane si a altor prostii.Prima tranzitie din lume total nesangeroasa.
    O sa caut sa dau de la Sf.Chiril niste exemple ca sa se vada mai bine unele chestii de care zic eu pe aici.
    Dar pt cei care stiu si cunosc istoria lui Iacov cu Lia si Rahila , care sunt un exemplu de personificare a lui Hristos, a poporul evreu (fiul intai nascut al lui Dumnezeu- remember tiz-ule aiurarile d/p DVP ???!!!) adica sinagoga si poporul crestin cel de al doilea fiu nascut lui Dumnezeu, adica Biserica lui Hristos. Si daca din intamplare mai cititi si Biblia din cand in gand ,atunci cand va plictisiti de stirile mondene, poate va aduceti aminte si de faptul ca Iacov a vrut sa o ia de sotie pe Rahila si nu pe Lia . Dar a fost inselat de nea Laban-Bulan !!!.
    Deci intentia lui Dumnezeu a fost initial pt neamuri si nu pt evrei ca si nea Avraam a primit fagaduinta inainte de aceea beliciune si atunci i s-a socotit dreptate nu dupa. Asa a zis si Apostolul….mai lasati canalele sci-fi si mai lecturati si din Sf.Parinti !!!

    Citat,mic : Si chiar evreii insisi arata ce diabolici sunt alti frati ai lor.
    Evreii aia pe care tu ii vezi un pic mai buni decat ceilalti evrei sionisti, talmudisti etc sunt la fel de rai ca si aia pe care zic ca ii incrimineaza ei oral, cu vorba.De vreme ce sunt tot evrei ,chiar daca se striga intre ei ortodocsi, sunt la fel de japitze ca si aia sionistii. Nici aia ortodocsii nu-l accepta pe Hristos si de aceea sunt si pana in ziua de azi evrei.Si asta ii tine in acelasi blestem ca si pe sionisti. Stii ca ami sunt si unii evrei mesianici care chiar il recunosc pe Hristos, numai ca nu asculta de El de nici o culoare si sunt tot cu gandul pe aiurea ,pesemne la ziua cand Dumnezeul lor Savaot o sa restabileasca imparatia lui Israel ,exact asa cum intrebau si Apostolii pe Hristos dupa Inviere. Si peste astia zace acelasi blestem sau blesteme ca si pe evreii ortodocsi sau mesianici. In concluzie nu pot fi evrei buni, sau daca te numesti evreu automat esti si blestemat, ramai in blestem. Dupa ce se vor numi crestini, atunci vorbim.Numai sa nu ajunga catolici sau protestanti ca sunt ca din lac in putz !!!…apropos l-ai uitat pe bro Nathanael !!! si el pare bun…
    Ti-am zis ca nu am treaba cu pr.Vulcanescu si nu cred susceptibilitatile biodegradabile ale indubitabililor !!!
    Vedeti ca indubitabilii fac marea greseala si eroare, ca si evreii de altfel, sa faca genealogia pe linie materna.Acest lucru este total gresit si aiurea. Biblia ne arata doar genealogii pe linie paterna.Dar din cauza ca evreii nu au respectat niciodata porunca lui Dumnezeu de a-si lua sot/soata doar din propriile triburi,only si s-au tot amestecat de-a lugul vremii ei in cel mai rau caz azi nici nu se mai stie cu exactitate daca au cea mai mica urma de evreism in ei.De aceea au fost obligati de situatia de a se declara evrei chiar si pe linie materna, adica macar unul din parinti sa fi fost si el macar pe jumatate evreu si tot asa pe linie descendenta numai cu maxim de jumatate de masura.
    Nici eu nu stiu sigur daca sa cred chestia cu kazarii dar nici nu o resping. Din cauza ca stiu ca datorita amestecarii non-stoape cu alte neamuri fizic nu ar mai avea cum sa existe evreii -real. Dar citind prin Biblie tind sa cred ca ar mai putea fi unele ramasite de evrei ,de aia de pe vremuri, desi ma cam indoiesc totusi. Problema este de cercetat inca.
    Dreptii VT sunt oamenii lui Dumnezeu, cei de care lumea nu era vrednica de ei.Ei erau cei ce-l marturiseau pe Dumnezeu, cei ce-l ascultau pe Dumnezeu chiar si cand suna cam șui un pic.Ei erau iudei in adevaratul sens al cuvantului caci ii aduceau marturie si lauda lui Dumnezeu prin faptele lor si prin respectarea legii lui Dumnezeu. Cred ca intr-un cuvant erau fii lui Dumnezeu ,asa cum se numeau cei de pe vremea lui Adam.Caci mantuirea din iudei este ca asa zice la evangehlia lui Ioan.De aceea Apostolii sunt pe primul loc in Biserica caci au propovaduit adevarul lui Dumnezeu.
    Cred ca daca ii trimeti pe indubitabili direct la Apostoli o sa le incurce foarte rau. Mai rau decat acum. Ei trebuiesc trimisi la talcuirile Sf.Parinti si dupa aceea ,sau concomitent ,citesc din epistole ,sau din VT ,sau din NT. Caci multi se iau dupa parerea lor si nu se consulta , cum s-ar zice cu Sf.Parinti. Si apoi te miri de unde formatori de opinii eretice apar asa ca ciumpercutzele dupa ploaie…..vezi cazul lui Rabbi Jay….!!!
    Cred ca nea Codreanu a inteles multe lucruri gresite din parerile lui si din exaltarea lui si cred ca dovada cea mai clara sta in sfarsitul destul de abrupt ca sa zic asa al celebrului garduletz de fier.
    Nu mai zic nimic de sfarsitul lui ca ala a fost si mai nasol.Iar el nu a putut muri ca un mucenic al lui Hristos ca nu am auzit ca sa fii murit marturisind pe Hristos ci doar legiunea lui straina. Hristos era doar un fel de motto al legiunii si nu scopul ei. Hristos era mai mult un acaret, o mica extensie orice altceva dar numai ce trebuia nu. Nu ati vazut pt ce idealuri lumesti lupta garda ,ca nu avea idealuri duhovnicesti.Doar dintre cei din puscarii au mai iesit ceva marturisitori. Caci Capitanul uitase ca puterea lui Hristos doar in neputinte si slabiciune se desavarseste si nu in batalii purtate pt onoare, glorie, fapte de vitejie pe aiurea,libertate,egalitate si altele. Hristos nu a venit ca sa elibereze lumea fizic de ceva anume , nu a fagaduit libertate drepturi mai bune, viata de relas si alte prostii la moda zilele acestea( doar oamenii prosti lupta pt asa ceva).Nu, Hristos a zis in lume necazuri veti avea, deci nu viata a la dolce-vita ci mai mult cacaturi si unul dupa altul in general, (dupa o anumita varsta parca se tin lant !!!).Dar tot el a zis si indrazniti, Eu am biruit lumea.Caci Hristos ne-a eliberat din robia diavolului si ne-a invatat cum sa calcam peste smecheriile lui dreaq. Si ne-a mai promis o imparatie un pic mai sus, nu jos aici pe pamant cum viseaza unii, si in afara de milenaristi- a se vedea cazurile rusilor, grecilor ,evreiloretc-.
    De ce nu-i zici Andrei tizului ca si Capitanul era un pic filatelist !!!…caci suna asa usor…
    In concluzie eu cred ca El Capitano si garduletzul au comis-o greseala dupa greseala pana la eroarea finala….care se stie si se cunoaste….
    Eu ii apreciez si ii inteleg dar pana a avea icoane cu ei ….ma lasi, inseamna ca nu mai sunt intreg la minte…
    Despre definitia cuvantului Israel iar e cu doua intelesuri, dar daca se prefera mondenitatile si nu talcuirile patristice ….de aia reies posibilitati aiuristice din gandiri pareristice….hi,hi….
    Israel se talcuieste in doua feluri: minte vazatoare de Dumnezeu, dar si cel ce se lupta cu Dumnezeu.De fapt ordinea este exact invers. Daca ,din intamplare ,ati citi pasajul respectiv al Facerii ati fi remarcat doua intalniri ale ingerului lui Dumnezeu (Hristos-hristofania) cu nea Iakov.In prima intalnire Iacov s-a luptat cu ingerul pana sa rasara soarele si s-a numit luptator cu Dumnezeu – unde Dumnezeu a facut o glumitza si a zis lui Iacov ca a biruit in lupta lui cu Dumnezeu !!!- ,iar cateva capitole cand Iacov a ascultat de Dumnezeu si a facut ceea ce i-a zis Dumnezeu ,el s-a numit vazator de Dumnezeu.
    Iar evreii si-au numit pamanturile lor cu numele lor exact cum scrie intr-un psalm,80 si ceva parca.Si mai sunt si alte motive.
    Ma duc sa-l deranjez iar pe nea Chiril din somn sa-i spun sa-mi dea niste pasaje de la el ca am mare nevoie !!!

    • andrei-d zice:

      doktoru,
      aia cu toti evreii sunt blestemati(fie rabini, fie de rand, sau sionisti, sau care trec din lac in putz si ajung pe la sectari).
      Cat despre capitan nu stiu daca chiar tot ce spui e adevarat, nu am studiat in de-aproape. Ce e drept Codreanu se tragea dintr-o familie mixta, catolic si ortodox, de unde partea cu „se inchina la ‘sf’ Anton de Padova”, ca drept dovada ca atunci cand era mic mergea poate si cu mama ortodocsa la Biserica, dar si cu tatal la adunarea papistaseasca.. El in primul rand a fost om politic, si e scuzabil fata de Arsenie Boca, care avea trei facultati si tot sarac si cu pierderi de memorie a ramas ca nu facea distinctia dintre catolici si ortodocsi. Ideea de baza este ca intentia garz\ii a fost buna, si a intarziat instaurarea comunismului, dar dupa ce s-au infiltrat si sifoane in Legiune era normal sa cada.
      Nu cred eu ca evreii cum ii numesti tu astazi, rai fiind, si-au numit statul Israel cu gandul la „vazator de Dumnezeu”, chiar daca ar fi asa, tot tu ai zis mai devreme adevarata definitie ramane in picioare ca in realitate ei „se lupta cu Dumnezeu”.
      In fine, pentru Capitan, la varsta lui, am o parere buna, o fi sau nu sfant a facut si lucruri bune, pe cat i-a stat in putinta, caci deja venise tavalugul comunist-sionist peste noi…Le-a pus asa o piedica si chiar a incurajat un timp romanii de sub asediu. In fine, am si eu de citit doktore, dar mata scrii texte de 50=60 de randuri, imi fura juma de ora numai sa le citesc.

    • doktoru zice:

      Andrei prietene, cu cine vorbesti ?!!!…tizul ar trebui sa fie cu burta pe carte in sesiune nu sa se razboiasca cu arsenicii pe tot felul de cacatele aiurea in tramvai ….ha, by the way…rabbi a comis-o intradevar, se pare, destul de mortal de vreme ce indubitabilul sef l-a transat dintr-o singura bucata….vai de restul blogurilor care nu fac aceiasi mutare, o sa fie si ele la randul lor iremediabil compromise !!!

      Rabbi Jay say, on iunie 17, 2015 at 8:34 pm
      Indubitabilule-Chef
      Ce reprezintă ,,fratele” Ioan pentru tine? Adevăratul teolog cumva?… Simți că îți este mult superior precum un preot duhovnic vrednic?… Vă uneste foarte mult ,,pasiunea” denigrării părintelui Arsenie Boca? Si patimile unesc oamenii, nu doar credința si idealurile nobile…

      Indubitabilul-Chef raspunde taios, on iunie 17, 2015 at 8:59 pm
      Radu Iacoboaie
      Tu esti prost? Faci pe militianul cu mine?
      Ia du-te-n spam ca m-am saturat. Cu nimeni n-am rabdat atata.

      …of, in sfarsit inevitabilul s-a produs, desi a fost de atatea ori parca amanat…
      Am vrut ca sa se vada si ora ca sa stiti momentul de incepere al bantuirii stafiei expirate si neadormite a lui rabbi J a blogosferei de referinta…in cautare de alte posibile victime colaterale !!!

      In legatura cu ML-ul acela si cu melanjul de credinte din el mi-am adus aminte ca am citit la un parinte, grec sau rus nu mai stiu, ca acela care are probleme in viata duhovniceasca si in credinta- adica banuiesc ca acela care crede ca stie dar de fapt se inseala – nu va avea nici discernamant in viata reala, sau cam asa ceva aproximativ.
      Deci tinand cont de aceea amestecatura originala de ortodoxie cu catolicism, cu greco-romantismul si alte posturi de radio straine noi vedem starea duhovniceasca a tuturor celor care au activizat in aceea perioada. Persoane care sunt, unele, date drept repere de unii ,anumiti ,pentru ,unele ,chestii destul de ambigue…..
      Cazul ML se poate discuta mult doar de catre cei neinformati sau de parerologi aparent isteti ,in rest pt profesionali nu mai este loc de discutii aiurea si inutile. Si in mod ciudat si paradoxal paralelii ortodoxiei bloggeriste amesteca ,in mod fundamental si foarte gresit ,si ML-ul Capitanului printre randurile declaratiei marturisitoare de credinta ale crezului ortodox….
      Partea proasta este ca intradevar aceia fac cacaturile acestea ,dar parca si mai prost este atunci cand noi ,in loc sa ne doara in cot de tembelismele lor, punem botul si ascultam toate idioteniile insiruite de parerologii paraleli ai ortodoxiei blogosferice coltzuroase…
      PS – Pt un crestin mai citit, mai istet, atunci cand isi vede tara ocupata de unii inamici sau dusmani, depinde ce preferati, inseamna ca poporul a comis-o de ceva vreme iar Dumnezeu a hotarat ca de atunci poporul sa fie inteleptit ,cum s-ar zice , sa se intoarca la Dumnezeu si sa nu mai schioapete de un picior in cele ale credintei. Adica sa mai lase dreaq teatrele, cinematografele, balurile mascate, literatura si-fi, carciumele,lautarii( in frunte cu Maria Tanase) jocurile de noroc, curvitzele !!!, loteriile, pariurile etc, se intelege ideea. Deci atunci cand iti vin acestea peste tine nu te apuci tu ca maciuca-n drum sa iti faci o mica armata de eliberare a cetatenilor opresati ca ei asa trebuie sa fie pana isi revin in simtiri. Nu te caci tu pe tine cu democratiile si drepturile omului , ca evident o vei da in bara foarte repede. La urma urmei esti doar un simplu luptator contra lui Dumnezeu.Ce-ai vrea ? sa fie ca si in cazul lui Iakov sa ti se zica ca ai fost brav si ai luptat si ai mai si invins in lupta contra lui Dumnezeu? Pai la pilda aia cu Iacov si cu lupta este exact pe dos de fapt, adica este un exemplu negativ de asa nu…cand zic eu ca toate diplomele sunt de fapt hartie igienica personalizata , nimeni nu crede si doar rade !!!…

  18. doktoru zice:

    Deci rapid de la Sf.Chiril al Alexandriei.

    N-a voit Avraam să ia soţie fiului său iubit, adică lui Isaac, dintre fiicele Canaanului, ci a poruncit slujitorului său credincios să plece în ţara închinătorilor la idoli, să-i caute aceluia o soţie cît mai potrivită. Căci n-a voit Dumnezeu şi Tatăl să unească Sinagoga Iudeilor cu Hristos, Care e închipuit prin Isaac. Iar Isaac s-a născut tîrziu şi e fiu iubit. Dar şi Hristos S-a arătat în timpurile din urmă şi este iubit.
    ––––––––––––-
    Deci nu fără simbrie, dar nici fără sudoare şi-a unit Hristos Sinagoga Iudeilor, pe care o înţelegem în chipul Liei .
    Căci aceasta se tălmăceşte cea care se osteneşte şi se înnoieşte. Fiindcă s-a ostenit sub apăsarea stăpînirii Egiptenilor şi purtînd jugul greu de suportat al robiei. Dar s-a şi reînnoit, revenind la cinstirea părintească a lui Dumnezeu. Căci a trecut de la închinarea la idoli la cunoaşterea Dumnezeului prin fire şi adevărat. Fiindcă i s-a spus prin Moise: «Ascultă, Israile, Domnul Dumnezeul tău. Domnul Cel Unul este» (Deut. 6, 4) şi: «Nu vor fi ție alți dumnezei afară de Mine» (Ieș. 20, 3 ; Deut. 5, 7).
    Dar la început dorea pe Rahila, adică Biserica din neamuri. De aceea a spus despre Sinagoga Iudeilor către Moise, sfinţitul grăitor al celor dumnezeieşti : «Am grăit către tine odată şi de două ori, zicînd: Am văzut poporul acesta şi iată e popor tare la cerbice. Lasă-Mă să-i nimicesc pe ei şi voi şterge numele lor de sub tăria cerului şi te voi face pe tine neam mare şi puternic, cu mult mai mult decît pe acesta» (Deut. 9, 13—14).

    Dar era de trebuinţă ca cei ce aveau în ei mintea încă uşoară şi uşor de mutat de la una la alta, să nu fie duşi îndată la desăvîrşire şi la o educaţie mai presus de minte şi de înţelegere, adică la cea evanghelică, ci să fie călăuziţi mai întîi prin cele mai de jos şi să se supună unui exerciţiu anticipat în lege pentru viaţa cea în Hristos. Deci Mirele din cer dorea la început pe cea mai tînără, adică Biserica din neamuri. Dar şi-o ia în casă mai întîi pe cea mai în vîrstă nu fără osteneală. Căci a slujit Iacob pentru Lia. De fapt e ştiut că prin multe şi mari osteneli a fost scos Israil din robia Egiptenilor. Fiindcă toată zidirea a luptat cu ei . Astfel slujirea lui Iacob, făcută nu fără osteneală, e un semn al faptului că nu fără sudoare a fost eliberat Israil şi s-a făcut al lui Dumnezeu prin slujirea legii.

    Iar sfîrşindu-se cei şapte ani pentru cea mai în vîrstă, şi-a luat pe Rahila, adică pe cea mai tînără, dorită însă de la început. Şi aşa a fost chemată ca a doua după cea dintîi, Biserica din neamuri, sau oaia lui Dumnezeu. Căci aşa se tălmăceşte Rahila, precum am spus mai înainte. Că Hristos S-a ostenit într-un fel oarecare şi pentru ea, ne-a arătat iarăşi dumnezeiescul Iacob, suportînd şi pentru Rahila o osteneală de şapte ani. Căci dacă i-a fost cu putinţă Fiului să ostenească, deşi era Dumnezeu după fire, cum nu I s-a întîmplat aceasta, suferind la început prigonirea lui Irod, uneltirile Fariseilor, intrigile căpeteniilor, scuipările, pălmuirile, loviturile în spate, batjocura ostaşilor şi la urmă însăşi moartea pe lemn ! Iar Lia şi Rahila erau fetele lui Laban, a unui om care slujea încă idolilor. Aceasta înseamnă că au fost chemate din neamuri, cea dintîi Sinagoga Iudeilor (căci şi dumnezeiescul Avraam a fost din rădăcina şi neamul păgînesc), a doua şi după prima, cea mai tînără, adică Biserica.

    Şi ochii Liei erau şaşii şi slabi. Iar Rahila era frumoasă la chip şi foarte plăcută la vedere. Dar şi despre Iudei a spus Hristos Sfinţilor Apostoli: «Lăsaţi-i pe ei, sint orbi şi conducători ai orbilor… Iar ochii voştri sînt fericiţi că văd şi urechile voastre, că aud» (Matei 15, 14 ; 13, 16). Deci slăbiciunea Sinagogii Iudeilor în vederea lui Dumnezeu poate fi semnificată prin ochii Liei. Iar înţelepciunea şi înţelegerea şi marea frumuseţe a priceperii celor aflaţi în Hristos prin credinţă şi strălucirea lor în fapte s-a prefigurat prin frumuseţea Rahilei. Şi către maica Iudeilor s-a grăit cuvîntul proorocesc : «Iată ochii tăi nu sînt drepţi nici inima ta frumoasă» (Ier. 22, 17). Dar Hristos cheamă Biserica din neamuri şi zice despre ea : «Ochii tăi de porumbiţă» (Cint. 4, 1). «Şi a poftit frumuseţea ei», după cuvîntul Psalmistului (Ps. 44, 13).

    Deci Hristos a făcut întîiul legămînt cu Sinagoga Iudeilor, conducătorul ei fiind Moise, iar îngerii mijlocitori. Iar după ea cu a doua, cu Biserica din neamuri, folosind ca mijlocitor pe Ioan Botezătorul. De aceea a şi zis, înfăţişînd această nuntă spirituală şi dumnezeiască : «Cel ce are mireasă este mire. Iar prietenul mirelui care stă şi-l ascultă, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez» (Ioan 3, 29—30). Iar darul făcut miresei este mila şi credinţa. Căci a zis prin glasul proorocilor Mirele Cel ce a venit din cer către Biserica din neamuri: «Şi te voi logodi pe tine Mie în veac ; şi te voi logodi pe tine Mie întru dreptate şi judecată şi întru milă şi întru indurări. Şi te voi logodi pe tine Mie intru credinţă şi vei cunoaşte pe Domnul» (Osea 2, 21—22) .

    Deci şi-a luat, precum am spus adineauri, înainte de Biserica din neamuri, pe cea mai în vîrstă. Dar modul logodnei şi puterea căsătoriei nu s-a făcut pentru veci. Căci a spus iarăşi despre ea : «Aceasta nu e femeia Mea. Şi Eu nu sînt bărbatul ei» (Osea 2, 4). Şi iarăşi : «I-am dat ei carte de despărţire în mîinile ei» (Isaia 50, 1 ; Ier. 3, 8). Căci a fost aruncată ca una desfrînată şi dispreţuită ca foarte înstrăinată. Căci a spus despre ea: «De va alunga bărbatul femeia lui şi ea va pleca de la el şi va fi a altui bărbat, sau întorcîndu-se va mai veni la el ? Nu pîngărindu-se, va fi pîngărită femeia aceea ? Şi tu ai curvit cu păstori mulţi. Totuşi întoarce-te la Mine, zice Domnul. Ridică ochii tăi spre dreptate şi vezi unde te-ai pîngărit. Ai şezut pe drumuri ca o cioară în pustie şi ai spurcat pămîntul prin curviile tale şi prin răutăţile tale şi ai avut păstori mulţi în care te-ai împiedicat. Ţi-ai făcut faţă de desfrînată, neruşinată ai fost cu toţi. Nu M-ai chemat ca pe casnicul şi tatăl şi stăpînul fecioriei tale ? Oare va rămînea în veac ?» (Ier. 3, 1—5). Dar în acestea a căzut cea mai bătrînă.

    Pe Rahila însă, adică pe cea mai tînără, adică Biserica din neamuri, şi-o face sie-şi mireasă pentru veci. Dar sa înţelegem în ce mod a spus «Mie Însumi». Căci Sinagoga Iudeilor şi-a luat o făgăduinţă prin mijlocitorul Moise. Dar cu Biserica din neamuri s-a unit, chemînd-o la aceasta prin cuvinte proprii, arătindu-Se ca unul din oamenii de pe pămînt. Căci s-a pus de acord cu mireasa ce-L chema, zicind : «Arată-mi faţa ta, fă să aud glasul tău» (Cînt. 2, 14). Îl auzeau de fapt şi cei de odinioară pe El grăind, dar prin Moise şi prooroci. Dar în timpurile de pe urmă ale veacului ne-a vorbit Fiul însuşi prin Sine, precum a mărturisit şi înţeleptul Pavel (Evr. 1—2) .

    ––––––––––-
    Pt nea tiz-ul cu dedicatie de la Sf.Chiril :
    7. Israil cel după trup a fost în oarecare fel primul fiu al Dumnezeului tuturor. Căci zice : «Fiu întîi născut al Meu este Israil» (Ieș. 4, 22). Dar ca din roabă şi răscumpărat din Egipt. Dar Dumnezeu nu l-a învrednicît să se socotească între fii (căci firea este liberă şi iubitoare de ceea ce e legitim). Ci a căutat mai degrabă poporul plăcut, pe cel prin credinţa în Hristos, potrivit făgăduinţei, în care cei din jurul lui Avraam s-au făcut şi părinţi ai multor neamuri . Căci au moştenit slava aceasta nu în Israil cel după trup, ci in cei mîntuiţi dintre neamuri prin credinţă. O va mărturisi aceasta Pavel, scriind : «Nu prin lege s-a primit de Avraam făgăduinţa că va li moştenitor al lumii, ci prin dreptatea credinţei» (Rom. 4, 13) Căci îl avem pe Avraam ca părinte, cei ce am crezut din netăierea împrejur şi sîntem îndreptaţi de Dumnezeu asemenea Lui. Această taină dum¬nezeiască ne-o lămureşte bine Pavel cel învăţat în ale legii -Gal.4.

    –––––––––––––
    Despre Esau şi Iacob,că s-au dat ca chipuri ale celor două popoare,
    al lui Israil şi al iui Hristos prin credinţă

    De aceea e de mare folos tîlcuirea lui Isaac ca veselie în calitatea de chip al lui Hristos. Lui i-a fost Rebeca soţie. Iar ea se tîlcuieşte cea mai mare răbdare. Deci şi persoana ei înţelegînd-o drept, o vom vedea ca chip al Bisericii, a cărei frumuseţe se arată în răbdare. Căci calea spre mîntuire prin credinţă şi în Duh a fiilor ei se arată în răbdare. Aceasta li s-a spus în cuvinte sfinţite, ca : «În răbdarea voastră veți cîştiga sufletele voastre» (Luca 21, 19), sau : «Aveţi trebuinţă de răbdare, ca făcînd voia lui Dumnezeu, să dobîndiţi făgăduinţa» (Evr. 10, 36).

    Ia seama deci că Rebeca de-abia cu întîrziere ia în pîntece (căci era stearpă), dar naşte totuşi din bunăvoinţa şi iubirea lui Dumnezeu faţă de Isaac, pe Esau întîiul născut şi îndată după aceea pe Iacob.. Prin acestea sînt închipuite cele două popoare, cel din Israil şi cel din neamuri. Întîiul născut e Israil (Ieş. 4, 22), căci a fost întîiul chemat prin lege, iar al doilea după el, cel în credinţă prin Hristos. Şi socotesc că ar putea vedea cineva deosebirea între cele două popoare în cugetare şi în purtări şi din numele lor şi din înfăţişarea sau constituţia trupurilor lor.

    Căci Esau se tălmăceşte stejar, adică dur şi neîncovoiat. Fiindcă se spune undeva de către Dumnezeu lui Israil: «Te ştiu că eşti dur şi grumazul tău este ca un drug de fier şi fruntea este de aramă» (Isaia 48, 4) . Iar Iacob, cel ce ţine călcîiul, sau priceput în a birui. Căci îi ţine călcîiul celui pe care-l biruieşte. Dar biruieşte sigur nu poporul de sub lege, ci cel în Hristos prin credinţă; căci scapă de vina păcatului şi slăbeşte stăpînirea morţii.

    Şi «era roşu întreg». Aşa e scris. «Şi cu piele păroasă». Iar Iacob, bărbat potolit. Roşeaţa e semnul iuţimii şi al mîniei, dacă e adevărat că celor mînioşi le e proprie culoarea roşie. Şi cum s-ar îndoi cineva că e propriu sălbăticiunii să fie acoperită de păr aspru ? Şi socotesc că oricine poate vedea pe Israil avînd aceste moravuri şi fiind cîrmuit mai mult de mînie, decît de cuvenita raţiune ; şi foarte aplecat spre duritate şi asprime. De aceea au şi ucis pe proroci şi au arătat în ultimele timpuri atita lipsă de evlavie faţă de Emanuil. Iar blîndeţea e semnul clar al chipului cuvenit al omului. De aceea e foarte dulce şi iubitor de blîndeţe poporul cel nou şi ajuns la credinţă. Iar buna-cuviinţă a gurii este o dovadă clară a frumuseţii spirituale şi lăuntrice, precum am dat ca semn al sălbăticiunii lui Esau chipul păros şi roşcat.

    Dar mama ambilor este una, adică Rebeca. Căci şi-a făcut Sie-şi Domnul nostru Iisus Hristos Biserica fecioară neprihănită slujindu-i spre naşterea duhovnicească a celor două popoare. Căci potrivit scopului venirii Lui i-a zidit pe cei doi într-un om nou, făcînd pace şi împăcîndu-i pe amîndoi, precum s-a scris, într-un Duh (Efes. 2, 16). Dar Israil nu s-a pus de acord cu poporul cel nou, deşi a fost primul născut după vreme. Socotesc că şi săltarea în pîntece a pruncilor arată duşmănia lor viitoare. Dar că cel mai tînăr va fi mai bun şi într-o slavă mai vestită decît Israil cel întîi născut, a arătat-o îndată Cel ce toate le ştie, zicînd : «Şi popor va întrece popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic». Şi taina celor două popoare s-a vestit de mai înainte şi prin cuvîntul sfinţilor. Ni s-a vestit de mai înainte şi că la urmă Israil va fi mai presus de neamuri în multe feluri. Lucrul acesta ni l-a arătat Dumnezeu în însuşi actul naşterii. Căci a ieşit din pîntece Esau şi i-a urmat Iacob. Dar acesta ţine călcîiul fratelui şi-l va birui, arătînd-o aceasta prin prinderea lui de călcîi.

    3. Am spus acestea, pornind de la forma trupurilor şi de la naşterea însăşi. Dar să lărgim înţelesurile privitoare la cei doi, pornind, pe cît e cu putinţă, şi de la alte date. Felul de cugetare al fiecăruia ni-l va arăta şi modul vieţii lui. Căci tinerii erau de vîrstă egală, dar nu de judecăţi egale, nici de intenţii identice. Esau iubea ocupaţiile agricole şi vînătoreştiiar celălalt era plăcut şi apropiat, adică comunicabil şi om liniştit, căruia-i plăcea să stea în casă. Cel dintîi era nestăpînit în poftele trupeşti şi nesocotea darurile sale cele mai bune în favoarea pornirilor inferioare şi alegea în locul celor de trebuinţă cele uşuratice şi ieftine. Al doilea era un iubitor nesăturat al celor bune şi căuta oriunde cele prin care se putea lumina. Căci a cumpărat drepturile întîiului născut, pe care le-a aruncat Esau alegînd fără grijă săturarea pîntecelui în locul cinstei. De aceea s-a chemat mai pe urmă numele său Edom, adică pământesc. Căci e cu adevărat o vădire clară a unui cuget pămîntesc şi coborît a nesocoti cineva slava ce-i este proprie şi a nu pune nici un preţ pe privilegiul ,(pe prioritatea) cunoaşterii, ci alege mai degrabă ca mai bună şi mai de folos plăcerea vremelnică şi de-a încununa desfătarea imediată cu o preţuire superioară, chiar dacă pricinuieşte multă pagubă.

    De aceea şi dumnezeiescul Pavel a numit pe drept cuvînt desfrînat şi întinat ca pe Esau pe cel ce s-a hotărît să vieţuiască atît de urît. Şi a dat pe Esau ca un chip al celor rostogoliţi în destrăbălare, arătîndu-l ca pe o pildă a neînfrînării în poftele trupeşii şi pămînteşti, zicînd : «Să nu fie vreunul desfrînat şi spurcat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vîndut naşterea sa cea dintîi» (Evr. 12, 16,Fac. 25, 33). Deci bine vom zice de vom compara întunericul vieţuirii iudaice şi curăţia şi libertatea mulţimii neamurilor cu puterile celor doi tineri. Căci Israil avea o cugetare pămîntească, era îngîmfat şi certăreţ şi foarte îndinat spre ucideri, potrivit cu Esau care se ocupă cu lucrarea pământului şi cu uciderea fiarelor. De aceea cuvîntul proorocesc le spune : «curse au pus ca să omoare bărbaţi» (Ier. 5, 26). Dar şi Hristos însuşi a zis : «în zadar au ascuns de Mine străciunea laţului lor, în deşert au osîndit sufletul Meu. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o, să-i prindă pe ei» (Ps. 34, 6—7)….

    …Auzi cum zice că trebuie socotit ca un har strălucîtor şi înălţat peste toate a locui în casa Domnului şi a vieţui în curţile dumnezeieşti ? Iar această locuire nu e trupească, ci constă în statornicia cugetării şi a vieţii virtuoase . Dar «iubea, zice, Isaac pe Esau, pentru că vînatul aceluia era mîncarea lui». Israil cel întîi născut se învrednicea de iubirea de sus, pentru că oferea lui Dumnezeu ca pe o mîncare faptelor vieţuirii după lege şi ostenelile pentru ele. Căci au fost sfinţi, iubitori de Dumnezeu şi păzitori ai legii şi în Israil. De aceea proorocul Isaia se întrista ca de o desfrînată de cetatea Ierusalimului. Căci spunea că «dreptatea de altădată a adormit în ea» (Isaia 1, 21), adică a încetat şi s-a pierdut, după ce au fost mulţi în ea vrednici de laudă pentru vieţuirea cea după lege. Deci fiind întîiul născut, Israil se afla întru slava cea de la Dumnezeu, dar nu a păstrat pînă la sfîrşit cinstea dăruită ca un privilegiu lui. A cedat poporului nou şi ivit mai pe urmă, adică celui din neamuri, drepturile întîiei naşteri, aplecîndu-se spre cele ale trupului şi lumii. Precum se cîteşte în parabolele evanghelice : «A făcut împăratul nuntă fiului Său» (Ma¬tei 22, 2). Şi au venit cei ce au chemat la cină, care au vestit celor invitaţi poftirea lui Dumnezeu, spunîndu-le : «Veniţi că toate sînt gata». Dar fiecare a refuzat, după cum i-a convenit. Unul a spus : «Femeie mi-am luat, nu pot veni. Altul: Am cumpărat o ţarină, iartă-mă» (Luca 14, 18, 20).

    Vezi cum au imitat pe Esau, preferind plăcerea de cele trecătoare şi trupeşti slavei de la Dumnezeu, propunînd să dea altora drepturile primei lor naşteri ? Şi au fost chemaţi îndată în locul lor cei ce au crezut dintre neamuri şi au cîştigat slava datorată lui Israil, ba şi binecuvîntarea pentru ascultarea lor şi pentru hotărîrea statornică de-a împlini cele plăcute lui Dumnezeu. Ne este şi pentru aceasta martor dumnezeiescul David, zicînd despre ele: «Ai (auzit) ascultat dorinţa săracilor, Doamne, ia aminte la rîvna inimii lor» (Ps. 9, 37). Căci e gata de ascultare poporul îndreptat prin credinţă, deşi cei din Israil s-au îmbogăţit înaintea lor cu învăţătura legii. Dar deşi mulţimea neamurilor a suferit de sărăcia în învăţăturile dumnezeieşti, a îmbrăţişat mai repede credinţa şi şi-a făcut urechea mai deschisă la poruncile date prin Hristos. E ceea ce s-a mărturisit prin glasul aceluiaşi. Căci s-a zis prin lira Psalmistului : «Poporul, pe care nu L-am cunoscut Mi-a slujit Mie, cu auzul urechii M-a auzit» (Ps. 17, 48). Iar despre Israil deja căzut în înstrăinare şi neprimind să umble drept, ci avînd piciorul înţelegerii şchiop, zice : «Fiii străini M-au minţit, fiii străini au imbâtrînit şi au şchiopătat de la cărările lor» (Ps. 17. 49). Căci învăţătura legii şi prezicerea sfinţilor prooroci sînt cărări drepte şi nerătăcîtoare ce duc la Hristos. Dar după ce prin lege şi prooroci au ajuns la sfîrşitul (la ţinta) lor, s-au făcut şchiopi din neînţelegere, ocărîndu-L pe El dintr-o minte nesănătoasă şi îndrăznind să supună morţii pe căpetenia vieţii . Iar că poporul cel nou prin credinţă a răpit binecuvîntarea datorată Iui Israil, arătînd o voinţă neşovăitoare în ascultarea poruncilor dumnezeieşti, se poate vedea şi din aceasta. ….

    ….4. Spunem deci că Stăpînul şi Tatăl tuturor a poruncit înaintea altora, adică înaintea celor chemaţi la credinţă şi în Hristos, lui Israil să-I aducă ca un dar strălucîtor şi ca un rod al evlaviei şi ca un rezultat al bunelor osteneli, o vieţuire plăcută Lui ; sau i-a desenat de mai înainte viaţa de sub lege, ascunsă în chipuri şi ca un conţinut acoperit de plusul literei, nu nesesizată de cei doritori să o caute prin contemplaţia atentă şi duhovnicească. Aceasta socotesc că înseamnă pofta lui Isaac după vînatul lui Esau. Dar s-a poruncit, cum am spus, mai înainte lui Israil şi acesta a şi promis să împlinească aceasta. Căci a spus în Horeb, unde era adunat poporul, şi pe muntele Sinai unde Dumnezeu s-a coborît în chip de foc. «Toate cîte le va porunci Dumnezeu, le vom face şi le vom asculta» (Ieș. 19, 8). Dar s-a dovedit foarte nepăsător în fapte, deşi uşor în promisiune. De aceea îşi lasă locul, şi i-o ia înainte apucătorul de călcîi Iacob, adică poporul cel nou prin credinţă.

    Căci el a adus lui Dumnezeu cele dorite, după ce a răsărit ca poporul întîi născut, ca unul ce a rodit de mai înainte în chip credinţa, pe care firea dumnezeiască şi-o face ca o hrană . Şi de fapt aşa prevesteşte Mîntuitorul apostolilor convertirea Samaritenilor, zicînd : «Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi nu o ştiţi» (Ioan 4, 32). Iar tălmăcind această spusă, zice : «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvîrşesc lucrul Lui» (Ioan 4, 34), Dar Hristos ne-a învăţat prin parabolă că celor din Israil li s-a făcut nefolositoare promisiunea dată, neducînd la capăt lucrul încredinţat lor, şi că întîrzierea în venirea la credinţă n-a nedreptăţit de loc neamurile, care L-au cunoscut pe urmă pe Răscumpărătorul şi L-au cinstit prin împlinirea cu ascultare a tot binele. Căci a zis : «Un om oarecare avea doi fii. Şi venind la cel dintîi, i-a zis : Fiule, du-te azi şi lucrează in via mea. Iar acela răspunzând a zis: Nu vreau. Pe urmă, răzgîndindu-se, s-a dus. Venind apoi la celălalt, i-a zis la fel. Iar acela, răspunzând, a zis : Da, Doamne. Şi nu s-a dus. Care dintre cei doi a făcut voia Tatălui ?» (Matei 21, 28—31). Fără îndoială cel ce a plecat învie, măcar că înainte de aceea a simţit oarecare slăbiciune care l-a îndemnat să şovăiască a promite. Poţi vedea în acestea pe Esau plecînd îndată la vînat şi promiţînd-o aceasta, dar luîndu-i-o înainte Iacob, măcar la început a refuzat să o facă aceasta, şi de aceea a fost binecuvîntat de către tatăl. Aşa şi poporul cel nou răpeşte binecuvîntarea, deşi nu purta chipul vieţuirii iudaice, ca Esau. A făcut ca Iacob, care s-a făcut cu înţelepciune asemenea lui Esau cel păros prin pieile iezilor. Dar a auzit îndată pe tatăl zicînd : «Glasul e glasul lui Iacob, dar mâinile sânt mâinile lui Esau» (Fac. 27, 22).

    În ce mod am putea aplica popoarelor venite la credinţă faptul de-a-şi fi însuşit prin imitare vieţuirea iudaică, dar păstrînd un alt glas decît aceasta? Vom spune că mîna e pentru dumnezeieştile Scripturi totdeauna semnul lucrului şi al celor săvîrşile, sau al lucrării făptuitoare. Cît priveşte identitatea lucrării şi calitatea faptelor, cei sfinţiţi spiritual şi duhovniceşte în Hristos împlinesc şi ei legea şi se aduc pe ei lui Dumnezeu şi Tatăl întru miros de bună mireasmă. Căci şi Hristos ne-a dat în mod lămurit legi evanghelice, zicînd : «Să nu socotiţi că am venit să stric legea, ci s-o plinesc. Căci amin zic vouă, pînă ce nu va trece cerul şi pâmîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pină ce nu se vor face toate» (Matei 5, 17—18). Înţelegi că cei în Hristos împlinesc legea, primind tăierea împrejur în duh, în locul celei trupeşti. Ba intrînd şi în odihna lui Hristos şi ţinînd Sîmbăta (sabatizînd) în Hristos, ei arată şi astfel pe Iudeul cel ascuns . Aceasta înseamnă, socotesc, a avea mîini ca Esau , dar alt glas decît el. Căci nu ne folosim de limba neînfrînată a Iudeilor , nici nu obişnuim să hulim pe Stăpînul care ne-a răscumpărat, tăgăduindu-L. Ci mai degrabă îl slăvim împreună cu Dumnezeu şi Tatăl pe Fiul, numindu-L Domnul şi Mîntuitorul Răscumpărător .

    Si mai sunt multe, dar si multe de corectat si asta cere timp.Poate caut si talcuirea Sf.Ioan Gura de Aur la pilda celor doi fii trimisi sa lucreze via ca sa se vada si acolo faza cu cele doua popoare personificate ,fiecare in cate un alt personaj separat. Adica un popor incape cateodata doar intr-un singur om…in mod alegoric evident !!!

  19. doktoru zice:

    Am zis sa mai dau un exemplu haios de comentariu fun-primit de la cititori !!!
    Daca stiti cazul cu necazul ,nu cu macazul ,al copilashului acela de la rusi, de care multi rataciti printre care si multi popi, zic ca ar fi sfant – Slavocica sau Otroc Veceaslaev, parca. A aberat acela puternic, a dat rapid coltul la 11 ani , totusi destul de tarziu se pare ca a ametit pe multi echilibristi in ale credintei, ceva gen cei minunistii-arsenisti de la noi. Asa a aparut curentul rusesc de final numit in continuare slavoc-cistic !!!

    Un comentator de peste Prut, se putea oare din alta parte!!!, a facut o mica demonstartie de H.Q., cred ca mai repede de Low Q. !!!, in care a zis pe nerasuflate :

    Slava :
    Frate meu e nimica contra, ce spune apocalipsa, dupa a 2-a venire vor mai trece o mie de ani pina la judecata, asa se spune acolo nu? deschide si citeste, el ne spune careva detalii ce se va intimpla timp de acei o mie de ani, inclusiv este scris in apocalipsa, ca la implinirea celor o mie de ani diaviolul va fi dezlegat pentru putin timp(desemenea ne povesteste detalii cum se va intimpla), ce spune Slavocika(si chiar atuncea vor cadea din oamenii ramasi, care nau primit pecetea, chiar daca dupa a 2-a venire toti cei ramasi vor fi pe jumate sfinti) este o aduagire la scriptura, nu se merge contra. El sa nascut pe data de 22 martie 1982(in ziua a 40 de mucenici) la virsta de 2 ani se ruga ca mama sa sal boteze, a spus ca este ultimul proroc nascut pe acest pamint, si ca a venit anume ca sa previna lumea despre ultimele timpuri, nu pot sa povestesc totul acuma,acuma se traduce filmul 2(4 seriale) care sunt proriciile lui, in filmul 1(4 seriale) este detailata viata lui

    Ce neregularitati va izbesc retina ortodoxa !!! :
    Primo – caz clasic de milenarism slab intelectualizat si destul de anatemizat.

    Fon-Due – Nea ,asta mic si trist, aka Slavocika, zice loud @clear : go & wash your brain….ca el este ultimul proroc si nu Sf.Ioan Botezatorul asa cum ne invata Hristos( se pare ca lui Slavocika ia zis dreaq ca Iisus a facut aceea afirmatie exact dupa nunta din Cana si inca era sub influenta acelui vin preschimbat, care de altfel a fost foarte bun, dovada si acele afirmatii de mai tarziu!!! …sper sa nu se supere nimeni este doar un pamflet!!!) – ce tie domne si cu sectarii astia…

    Terzzo – Intermezzo – Nu am pus si un alt comentariu unde acest Slava spunea ca Slavocika zicea ca Iisus in mia aceea de ani o sa planteze si ceva copacei, in cel mai stil pur ecologist !!!

    Quadrro – Revenind ,acest Slava zice ca totul este conform apocalipsei si nu contrazice absolutamente nimik daaar……..doar face niste mici adaugiri…..uitand partea de finala a apocalipsei in care este scris : Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta. .

    Daca cineva a mai observat si alte neregularitati specifice este rugat sa-si faca auzita si parerea lui….poate eu am omis ceva prin omisiune…!!!

    • Faza cu Iacoboaie….EPIC! Eu nu inteleg de ce cand eu scriam articole in care aratam ca maestrul Iacoboaie e paralel cu Ortodoxia si un paranoic fara nici-un fel de logica, mai ales atunci cand isi acuza preopinentii de felurite conspiratii, nimeni nu ma credea? Si tu l-ai mirosit primul. Auzi tu, mare marturisitor ortodox si i se parea ciudata exprimarea „Hristos-Dumnezeu”. Si bunica mea semi-analfabeta o folosea pentru ca o auzea la slujbe si o citea in cartea de rugaciuni. Te face sa-ti pui intrebari de genul: ce marturisitori sunt astia care nici macar atata nu stiu? Sunt cu adevarat marturisitori sau ce vor ei de fapt?

      Eu le-am zis si lui Iacoboaie si altora ca Dumnezeu le va intoarce calomniile facute pe nedrept. Iata ca vremea a venit. Nici-un nebun care s-a opus invataturii patristice nu a rezistat.

      Ma rog, e bine mai tarziu, decat niciodata, dar daca ii lasi timp, tumoarea creste si devine greu de extirpat. Si trecut la spam pe saccsiv, Iacoboaie va gasi o metoda. Va parazita alt blog (pe al lui oricum il paraziteaza singur) si tot o sa-si verse infectiile, iar unii slabi de minte or sa-l creada. Sa ne rugam sa fie altfel.

    • doktoru zice:

      E si tu acum , cine și-a coborat standardele inteligentei atat de jos ca sa poarte o conversatie cu rabbi si deci sa-i bage in seama bolboroselile si scancetele !!! …ha, ha glumesc…
      Trebuia sa se lamureasca si lumea cu el mai intai si apoi sa fie aruncat la cosul de gunoi al spamului electronic …Cred ca de aia ii zicea nea Danion lui rabbi J : Mr.Copy & Paste, pt ca el nu avea si timpul necesar aprofundarii subiectelor printre care naviga nesigur de capul lui alcatuind nu stiu ce carti ,zicea el ca a scris niste antologii,ceva , dar doar copiind din dreapta in stanga a zis ca a si inteles totul….se pare eroare fatala pt el…case closed, game over si in cazul lui rabbi !!!…dar cine stie ,poate vom asista cu totii la un come-back revidivus din propria cenusa pheonix a sa si a blogului sau si ne vom minuna cu totii ca aia de la apocalipsa…ca dupa ce indubitabilul sef i-a pricinuit o rana mortala de muerte lui rabbi, dar doar in ego-ul sau si in mandria nestirbita de ortodox warrior, acesta revenindu-si ca in matrix-ul reloaded va ataca ca si in star-wars iar rabbi-jedi strikes back !!!…va mai gasi el ceva profetic chiar daca mai calca el vreo erminie,doua , sau trei canoane si patru dogme !!!…ce naibi bre, doar e rabbi Jay…i se mai spunea si imortalul sau nemuriciosul !!!

      • Unde a zis Danion treaba cu copy-paste?:D

      • doktoru zice:

        Pai chiar el a spus acest lucru intr-un comentariu pe blog dincolo, de nori, adica rabbi J. Nu mai stiu cu ce ocaziune dar cred ca a fost un moment de sinceritate scapat de rabbi pe blog intr-o clipa de slabiciune sau poate a fost o confesiune marturicioasa on the line, cum s-ar zice !!!
        Deci nea Danion s-o fi intalnit cu el pe la vreo intalnire de asta conspirativa cu vorbe multe de se filmeaza si se da pe net ca material rulant de zidit fraierii si rabbi s-o fi laudat si el cu cartile lui scrise de nu stiu cate sute de pagini iar Danone i-a spus ca el este doar un tip copy/paste iar de pr.Vulcanescu a zis ca este un titan iar rabbi s-a atacat profund ca el vedea lucrurile exact invers si pe dos !!!

    • doktoru zice:

      Revin cu o continuare mica a sus-numitului slava, prietenasul de peste Prut :
      Frate Vasile cititi inca odata capitolul 20 al apocalipsei, acolo se spune asa „miile de ani” diavolul va fi dezlegat pentru putin timp, eu sunt un biet pacatos si va spun ce stiu eu, daca nu stiu ceva nam ce raspunde, cine sunt eu sa judec, totusi sunt un incepator in credinta de vreo 2 ani, dar simt cu inima ca este trimesul Domnului, daca ma insel sa-mi trimeata Domnul necazuri, la noi in Moldova am prieteni, foarte puternici duhovniceste, care sau refuzat demult de internet si telefoane, nimeni din ei nu pune la indoiala sfintenia lui otroc Veaceslav, ci ei citesc acatisturi de pocainta pentru tradarea Tarului Nicolai al 2-ea si se roaga pentru ca Domnul sa ne deie ultimul Tar care va uni popoarele ortodoxe, de care se va teme insasi Antihistul.
      Deci peste Prut criteriul dreptei credinte si al duhovniciei este lepadarea de tehnica, gen tel,net posibil si orice contine chip fie el chiar si in cuvant.
      Asta cum se numeste Andrei atunci cand tu ca incepator te bazezi si te increzi in ce-ti spune tie inima in cele ale credintei ? Este vreun termen mai tehnic bisericesc ?
      Dar in afara de acestea eu stau si ma intreb de unde au scos-o rusii pe asta cu Tzarul care va fi atat de infiorator de il va speria pe insusi antihrist ? Cine le-a spus-o si de unde au scos-o? Cred ca aceleasi intrebari le am si pt grecotei care tot vor sa puna laba, iarasi , pa Constantinopol. Ca eu am tot citit prin VT si nu am gasit asa ceva…poate rusii si grecii or stii ei mai bine ce stiu…
      Auzi tu bre, de unde au mai scos-o si pe asta cu Tzarul care va uni toate popoarele ortodoxe ,si impotriva cui ? Iar apoi se vor duce la Megghido pe campie si se vor bate-n tot felul de ciorapeli cu nea antihristul ?…hai bre ma lasi cu astea….
      …nu stiu de ce dar parca eu il vizualizez pe micutzul slava, incepatoriul, asa cam pricajit si necajit si usor peltic si rarait si cu ochelari aburiti ,si foarte micut si subtirel, chiar delicat si gingas !!! dar care are foarte mare incredere in propria inimioara….mai ce mai imi dau lacrimile deja !!!…presimt ca indubitabilul sef il va lua sub aripa lui ocrotitoare , acum daca rabbi s-a imbolnavit de deces subbit in bloggosfera…locul a ramas vacant…

      • Bre, pe la rusi si prin Moldova, circula „apocaliptismul” mai ceva decat Catehismul. Apar tot felul de profetii, care mai de care mai marete si tot felul de preoti-profeti.

        „Asta cum se numeste Andrei atunci cand tu ca incepator te bazezi si te increzi in ce-ti spune tie inima in cele ale credintei ? Este vreun termen mai tehnic bisericesc ?”

        Da, exista un termen si bun: inselare :D. Fenomenul asta e descris extrem de bine de Sfantul Ignatie in acea carte minunata si de multi necitita, „Despre inselare”.

        „Deci peste Prut criteriul dreptei credinte si al duhovniciei este lepadarea de tehnica, gen tel,net posibil si orice contine chip fie el chiar si in cuvant.”

        Pai pe principiul nu trebuie sa punem becuri in biserici pentru ca e de la deavolul, nu? Astfel de vorbe ne arata ce departe sunt acesti oameni de duhul adevarat ortodox. Cum nici-unul nu intelege ce inseamna mantuirea si unirea cu Hristos, aspecte care de altfel trebuie cunoscute de orice ortodox. Ajungem la eterna lipsa a catehizarii. In lipsa pastorului, oile se duc de capul lor pe unde apuca.

        „presimt ca indubitabilul sef il va lua sub aripa lui ocrotitoare , acum daca rabbi s-a imbolnavit de deces subbit in bloggosfera…locul a ramas vacant…”

        Hai ca ar fi culmea. Dupa ce ca saccsiv ne-a pricopsit cu un astfel de individ, asta ar mai lipsi acum, sa ne mai aduca si apocaliptici de genul pe cap. Urmatorul pas ar fi sa mai aduca si amish, ca aia sunt primii care au renuntat la tehnica, pentru ca e de la deavol tot, si gata…ne-am rezolvat!

        „Dar in afara de acestea eu stau si ma intreb de unde au scos-o rusii pe asta cu Tzarul care va fi atat de infiorator de il va speria pe insusi antihrist ?”

        Pentru ca rusii au vise de conducere de cand se stiu si au mai vrut prin sec XVII-XVIII sa faca o treaba de genul. Si pentru ca ei nu inteleg problema „Imparatiei cerurilor”. Imparatia lui Hristos a fost deja intemeiata pe pamant (Biserica), iar Biserica merge catre eshatologie. Alte imparatii…ma tem ca nu au relevanta si am fi nebuni sa credem ca la un moment dat va fi o situatie de genul: un conducator ortodox care uneste toate popoarele ortodoxe, iar noi vom fi fericiti binemersi.

      • doktoru zice:

        Nu stiu de ce dar la mine apar raspunsurile dupa vreo ora ,asa ca le vad cateodata mai tarziu….habar nu am ,o fi de la ei…
        Asa e , bun termenul ala….credeam ca este vreunul care sa sune mai pretentios ,asa mai grecotei si mai tantos !!!…dar bun si inselare.
        Hai mai ca am glumizat si eu un pic si m-as mira profund sa se mai strecoare cineva pe sub pielea tabacita si arsa de soare a lui master chef….auzi tu amish, pai ala se da indubitabil printre ai mai ortodocsi ,cum sa nu stie de aia din America si sa nu stie ca nu e buni.
        De fapt nu ar suna chiar asa de rau aia cu imparatia aia pe pamant, fie ea si doar de 1000 de ani cum zic unii, dar din ce tot stiu eu nu prea ar mai fi timp de ea ….fq destul de aiurea si nasol…dar banuiesc ca la Biserica formata din oameni te-ai referit, nu-i asa?

      • Ana Elisabeta zice:

        Păi dacă este aşa gheavolească tehnologia, ei ce fac on ză internet???

  20. Ana Elisabeta zice:

    Aveţi informaţii interesante despre legiunea de fier sau cum s-o fi chemat. Şi cred că doktoru pune punctul pe i cu faptul că Hristos pentru ei nu era scopul principal, ci un fel de accesoriu ornamental. Poate erau chiar un pic (sau un pic mai mult) hiliaşti/milenarişti la modul secularist: erau convinşi că trebuie să construiască ei cu mânuţa lor (în care poate uneori din când în când se mai găsea şi câte-o mitralieră sau vreun pistol) o societate curat românească şi ortodoxă. Împărăţia cerurilor nu reprezenta o prioritate pentru ei, ei mai mult cu asta de-aici.

    • marin zice:

      De fapt legionarii astia „de fier” , in afara faptului ca nu erau ortodocsi ci filocatolici si ecumenisti , nu erau nici macar nationalisti sau patrioti . Se minunau de „marea civilizatie” vestica catolica si vroiam ceva asemanator si pe la noi .
      Idolul lor era hitler , si cam atat .
      Daca ar fi fost nationalisti-patrioti , cum tot bat campii uni pe net , ar fi avut o reactie de impotrivire fata de dictatul de la Viena , cand hitler ne-a obligat sa dam nord-vestul Ardealului ungurilor . Da ei n-au zis nici pas .
      In schimb mergeau repede in Spania sa lupte pentru catolici impotriva alora care impuscau niste statui-idoli , zicand ca nu puteau sa rabde cum il impuscau pe Hristos in obraz .
      Deci nu au fost nici ortodocsi , nici patrioti .

    • doktoru zice:

      Da, mare prostie la aia sa mearga in Spania pt cai verzi pe pereti…
      Dar eu cred ca au fost totusi patrioti ,doar ca nu au inteles ei cum merge lumea si ca regulile sunt ale lui Dumnezeu si nu ale omului. Au facut totul dupa capul lor si mai ales cred ca au avut un foarte bad timing si de aia s-a sfarsit si asa de prost cu toata miscarea aia. De obicei cand ceva place omului evident ca trebuie sa fie in contradictie cu Dumnezeu….dar ca punct de vedere separat eu personal ii inteleg si le-am inteles idealurile,ambitiile, incercarile si frustrarile omenesti si intr-un fel pot spune ca rezonez un pic cu ei.

      Asa este cu cei care nu au stare, si se tot agita, poate sufera un pic si de limbrici prin alte zone mai gingase si nu au stare domle pur si simplu. Unii chiar vor sa ia ei problema in mana indiferent de rezultat ,alti sunt agitatori si nu lasa lumea in pace cu ideile lor proaste si tot zic : dar nu se poate domle nici chiar asa, adica sa stam pur si simplu si sa nu facem nimic si doar sa asteptam in stand by? in timp ce astia /aia /altii etc ,ne calca in piciore tot neamul si pa deasupra ne tot da de-alea ca cardurile de plastic ne-sanatoase si total chip-ulizante? …a apostaziat toata lumea cu cardurile alea bre si se tot indoaie linguritele ,dar nu numa de la juma !!!… hai s-o mai punem de vreun miting la Universitate !!! poate ne mai indreptam si noi spatele cu ajutorul geandarmeriei si al bulanele lor…hai cu tot site-ul ala de cultura neo-ortodoxa in dubitza…

      Ia zis unul lui chief indubitabil sa mai lase dreaq teoriile alea chip-ulizante 666 ,ca a innebunit oamenii cu ele si ca pana la urma Dumnezeu o sa-l intoarca iar de unde a evadat odata, nu prea demult !!! Si a sarit altul cu gura , unul care se pretinde mai informat, si a zis ca de ce ii doreste raul lui nea chief. Uitand ca Sf.Ioan Gura de Aur ne-a explicat cum sta treaba cu acele chestii care par rele oamenilor dar de fapt ele sunt instrumente de inteleptire in masa. Intra omul la facultate- cinci ani si jumatate – si se vede ca la foarte multi le prieste atmosfera !!! Unii scriu cate doua , trei si chiar cate patru carti, altii isi revin , cu ajutorul regimului bazat numai pe hidro-carburi din zona, la silueta initiala din tinerete, altii fac chiar fapte bune din puscarie, la altii le mai vine mintea la cap, din pacate nu la toti, …deci in concluzie un regim puscariabil- au, am vrut sa zic de facultate – pare a avea numai beneficii…cum poate cineva sa zica ca-i doresti raul cuiva cand il trimeti intr-un mediu super favorabil destresarii totale ,unde nu mai ai nici o problema pe cap si te poti reculege din toate amintirile care te chinuieste!!!

      PS – Ala care s-a luat in balcon cu indubitabilul era prietenul Emanuel, cel cu comentariul acela haios la Apocalipsa cu interpretare la liber in stil pur neo-protestant , …a aparut brusc de nicaieri caci disparuse, si nu stiu daca s-a invartit si el de vreun spam ; dar a avut oricum un come-back fulminant dar cred ca si fulgerator de scurt…. oricum initiativa este de laudat foarte…poate retarzii chip-ulizati la cerebel s-or mai destepta si ei din somnul cel de moarte…si nu or mai vedea doar 666 in fata ochilor !!!

    • doktoru zice:

      Ma tot gandeam la visul ala avut de nea Glicerie ,si ma intrebam de ce numai el a avut un asemenea vis avertisment de la Dumnezeu. De altfel , nu pot sa nu zic, a fost un vis frumos si destul de interesant, pe care putini l-au avut. Adica ma refer la vise, vedenii de ale lui Dumnezeu si pesemne si la onoarea de a fi avertizat de catre insusi Dumnezeu. Cred ca este un lucru mare acesta.
      Adica Dumnezeu i-a aratat in vis lui nea Glicerie totul frumos, si bineinteles incriptat, dar din cele povestite nimic nu parea totusi infricosator si amenintator, ci visul a parut usor indrumator, explicativ folosind evident erminia viselor duhovnicesti, adica nu chiar clar ci usor obscur. Deci Dumnezeu cred ca astfel si-a aratat bunavointa lui fata de Glicerie, el fiind atunci inca in Biserica, dar pt cele ce urmau sa se intample Dumnezeu a socotit de cuviinta sa-i dea un semn lui nea Glicerie pt prostia care urma sa o comita.
      Dar din cele ce le-am inteles despre stilisti este ca acestia nu sunt eretici caci nu au treaba cu dogmele , marturisesc corect dar pt o mica neintelegere in privinta calendarului au facut marea prostie a vietii lor de a se rupe de trupul Bisericii exact cum spune Andrei din aparentul fariseism al tinerii cu orice pret a unor canoane si in detrimentul unitatii trupului lui Hristos si al duhului pacii care ne-a dat-o Hrostos si din graba de a nu iubii fratii. Partea rea nu era daca se separa doar Glicerie si gasca lui( sau era paguba mai mica) , dar el a rupt o gramada din Biserica ( sa nu faca si Danone nebunia aceasta).Asa ca este cum am mai zis, adica ca ei stau in usa Bisericii dar pe partea opusa. Si daca nu esti cu Dumnezeu atunci cine este cu tine ?

      Dar sa revin caci mi-am adus aminte din cele povestite de Sf.Nil Izvoratorul de Mir monahului Theofan ,in cartea aceea cu prorociile si invataturile lui de pe la 1817, parca asa am inteles. Si asta apropos de visul acela de mai sus.
      Deci zice Sf.Nil :
      Şi Sfântul i-a zis: „Am voit să te găsesc la chilia ta şi să-ţi spun şi altele mai multe, însă te întreb: pentru ce Sfântul loan, Cuvântătorul de Dumnezeu, nu s-a chemat la cinstita slujbă a apostoliei, după cuviinţa apostoliceştii slujiri, ci i s-a poruncit să slujească la acea cumplită romană, şi a scris robia lui împreuna cu Prohor? Aceasta s-a făcut din Dumnezeiasca Pronie, ca să o scoată din mrejele dracilor şi din rătăcirea idolilor, precum s-a şi făcut.
      Şi iarăşi te întreb: pentru ce Sfântul Nil nu s-a arătat la alt călugăr din Sfântul Munte, fără numai ţie? Aceasta s-a făcut pentru că altul mai îndărătnic şi mai încurcat în mrejele diavolului ca tine nu se află. Pentru aceea se sileşte ea să te scape, însă mintea ta cea rea s-a împietrit, ca şi a romanei, dar ea s-a pocăit, iar tu la cele mai rele mergi. Fiindcă în vremea furtunii nu te rogi să treci dincolo în pace râul Iordanului, ca Elisei, ci te cufunzi şi te prăpădeşti în adâncul râului mântuirii.

      …nu stiu , dar parca eu nu ma pot concentra prea mult pe erminia capelei sixteen-e de la Draganescu !!! …parca este un lucru neinteresant, adica s-a lamurit , e total gresita pictura ,e facuta dupa ureche si cu impuls inspirational mai din adancuri si gata , cunoastem si nu ne tot impotrivim aiurea ca spamaticul nea rabbi…numai el e greu de ucis in minciunile si ereziile pe care le tot promoveaza pe aiurea…

      Ma mai gandeam si la cei doi martori ai apocalipsei si cum sa-i intelegi pana la urma : fizic sau duhovniceste? Si mi-am adus aminte de parerea Sf.Cosma Etolianul :
      …si el antihristul,il va da mortii pe prorocul Ilie. Eu, fratii mei, cercetand am aflat si am inteles ca prorocul Ilie a venit si antihristul a venit si el si l-a omorat pe prorocul Ilie. Prorocul Ilie, crestinii mei, e viu de atatea mii de ani si Dumnezeu stie unde il tine pazit pana azi. Daca vreti sa aflati unde se gaseste,sa stiti ca si el e aproape: cuvintele pe care vi le spun sunt ale lui. Cand va veni sa invete, prorocul Ilie nu se va descoperi lumii, cum spune Sf.Duh , ”ca nu cumva venind sa nimiceasca pamantul cu totul” . Adica, spune Sf.Duh, ca sa nu infricosez si sa tulbur lumea, pamantul, nu-l voi descoperi voua, crestinilor. Dar atunci ce se va descoperi, copiii mei? Ravna (zelul) si invatatura (propovaduirea) lui. De acestea doua Preabunul Dumnezeu m-a invrednicit si mi le-a daruit din pricina indurarii lui, si sa nu mai asteptati alt Ilie sa vina sa va invete.

      Mi s-a parut interesanta parerea sfantului si mergand pe aceasta idee ca cei doi martori nu sunt fizici efectiv ci trebuiesc a fi intelesi duhovniceste, ma gandeam ca ca cei doi vor fi trimisi, asa cum a spus Sf.Efrem Sirul , ca sa propovaduiasca, de fapt sa le reaminteasca, tuturor, adica crestinilor de fapt, cunostiinta de Dumnezeu adica dreapta credinta ca nu de frica sau sa zica ca in necunostiinta de cauza au crezut antihristului ,adica celor lucrate de acela.
      Si cred ca daca martorii pot fi luati non-fizic putem sa ne gandim ca perioada de libertate religioasa, de care unii parinti amintesc, care a inceput odata cu caderea comunismului incepand cu 1987 de la nea Gorby poate fi echivalata , cred ca intr-un fel, celor doi martori. Ca de atunci nimeni nu mai este prigonit de catre nimeni pt credinta sau alte concepte religioase plus ca si drepturile omului isi spun cuvantul( in afara de nebunii de arabi care in zona lor tot omoara si se omoara pt diverse chestii).Deci din perspectiva mea pot afirma ca varianta aceasta non-fizica a celor doi martori este destul de credibila.Sustinatorii trupesti ai celor doi martori ,evident, ca se pot impotrivi. Dar astfel din aceasta cauza inca nu au nici o explicatie explicativa la mai nimic si raman inca in supozitii ametitoare si mai mult incurcatoare.

      Sf.Efrem zice de altfel, in celebra lui scriere despre antihrist si sfarsitul lumii, si despre cei care vor cadea simplu si nefortati de nimeni ci doar din neimpotrivirea si necredinta lor, adica prin acceptul lor pur si simplu fara bullshituri aiuristico-martirice cum viseaza unii pe net …plus ca sfantul lamureste un pic si o parte din vanzare :
      Viteaz suflet va avea cel care va putea să-şi ţină viaţa sa în mijlocul smintelilor. Că dacă puţin va slăbi omul în credinţă, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta la judecată, întrucât sieşi vânzător se va afla, ca unul ce a crezut de bunăvoie tiranului. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, iubiţilor, ca să se afle cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce se vor face, pentru că luptătoare fiind împotriva lui Dumnezeu, pe toţi va voi să-i piardă.

      Tot sfantul pune accent si de cateva ori pe pecetea antihristului, care nu are nici cea mai mica legatura cu celebrul 666 ,asa cum vor unii sa creada aiurea :
      După îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-a înmulţit păgânătatea lumii, şi pretutindeni, tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-l iubi pe vicleanul …Luaţi aminte, fraţii mei, la covârşirea fiarei şi meşteşugirile vicleniei, cum …. îşi începe lucrarea: să fie silit a primi pecetea aceluia, păgânescul chip…Că în acest chip va face ca Numele Domnului şi Mântuitorului nostru nicidecum să nu se pomenească în vremurile acestuia (adica prin acceptarea paganismului de buna voie a oamenilor) …. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nălucirile lui şi nici Domnul nu Se va depărta de la unii ca aceştia…Şi toţi cei ce s-au plecat cumplitei fiare şi au luat pecetea aceea, adică păgânescul chip al spurcăciunii… Atunci va plânge tot pământul. … Vor plânge munţii, şi dealurile, …. Vor plânge încă şi luminătorii cerului cu stelele, pentru neamul omenesc, că toţi s-au abătut de la Dumnezeul Cel Sfânt, Ziditorul tuturor, şi au crezut înşelătorului, primind chipul spurcatului şi de Dumnezeu luptătorului, în locul făcătoarei de viaţă Cruci a Mântuitorului (adica aproape toti o sa creada paganismelor adica lepadare de bunavoie)….Atunci Sfinţii şi Drepţii, şi toţi care nu vor fi luat pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura. Şi se va aduce tiranul legat de Îngeri împreună cu toţi dracii înaintea Divanului şi asemenea, cei ce au luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii se vor aduce legaţi.

      Tot Sf.Efrem arata si legatura crestinilor cu evreii, adica asemanarea felului de ispitire ; adica exact cum au fost ispititi vechii evrei ,prin sfatul lui Balaam ,prin desfranare trupeasca si prin inchinare la idoli de catre imparatul cel rau care se impotrivea poporului lui Dumnezeu de atunci. Este exact acelasi fel de ispitire de care au parte crestinii zilelor noastre. Adica prin desfranare se intelege mai usor ca aceea nu s-a schimbat in toti acesti ani si se face prin tot felul de destrabalari trupesti la care s-a adaugat si spuma /caimacul/cireasa de pe tort adica promovarea la maximum a homosexualitatii si a adeptilor lui; iar cat despre inchinarea la idoli de pe vremuri , aceasta schimbandu-si conceptul de intelegere si realizare( caci nu mai se fac inchinaciuni si jertfe la tot felul de pietricele si lemnisoare iar omul a inteles pana la urma ca ele chiar nu misca deloc)aceasta se intelege si se face altfel si cred ca incepand a crede in alte credinte sau invataturi diferite de cele ale Bisericii, in invataturi si filozofii omenesti, se cade in paganismul modern. Deci acestea par a fi armele diavolului de ai insela pe crestini, sau armele favorite; ustensile ,se pare ca ,cu vechime din cauza ca diavolul nu poate inventa de capul lui nefiind creator ci creatura.
      Dar sa arat ce zice Sf.Efrem :
      Luaţi aminte, fraţii mei iubitori de Hristos, ce a făcut israelitenilor în pustie când ieşeau din Egipt, cum i-a amăgit pe ei ticălosul şi preaspurcatul, ca să facă toţi acel păcat preacumplit, că a învăţat pe Valaam ca să dea lui Balac, împăratul madianiţilor, sfat rău, şi pe popor să-l amăgească spre curvie, ca deodată cu totul să-i piardă pe ei, după ce toţi vor curvi cu femeile, ca nişte dobitoace. Şi au pus femei cu ochi neruşinaţi şi mese pline de stropiri şi de jertfe înaintea porţilor, pe toţi trăgându-i spre moarte, ca acela care va vrea să curvească cu spurcatele acelea, mai înainte să aducă jertfa şi apoi să intre la dânsele. Că femeile nu luau plată de la popor, ci îi sileau pe toţi cei ce veneau la dânsele, să jertfească. Şi au pus înaintea boierilor pe fiicele boierilor; aşijderea şi bogaţilor, pe fiicele bogaţilor; iar pe cele mai multe dintre femei, de obşte, la tot poporul cel de jos, vrând pe toţi deodată să-i vâneze spre moarte, ca nici bogatul să nu se îngreţoşeze de cei săraci, nici boierii de fiica cea săracă a celui de jos (Numeri 25).
      Văzut-ai lucrarea nedreptăţii şi vicleana meşteşugire, cum tuturor le-a săpat gropi spre moarte? Văzut-a cineva dintre voi, cândva, vreun lucru ca acesta fără de ruşine? Pe curvie a ţinut-o ca pe sabia cea cu două tăişuri, căci cu două morţi cumplite secerau femeile pe cei ce intrau la dânsele: şi ca să jertfească, şi să curvească. Căci în acest fel va face tiranul, ca toţi să poarte pecetea fiarei când va veni în vremea sa, la plinirea vremurilor; să amăgească cu semne pe toţi, şi apoi aşa să cumpere aceştia bucate şi tot felul de trebuinţe; şi să pună povăţuitori [cârmuitori] de popor, ca toţi să săvârşească porunca lui.

      Si ma mai gandeam la cele spuse de Hristos :
      Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
      Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.

      Oare stilul acestor cuvinte se pot aplica si la antihrist? Adica in sensul ca sunt atatea chestii care se stiu ca au loc in vremea antihristului si totusi nimeni nu zice nimic si nu pune punctul pe i-grec cum s-ar zice. Vedem cum s-a inmultit imparatia paganismului pana si printre crestini, destrabalarea e la maxim, de gay ce sa mai zic, minunile stiintei au luat locul credintei, toata invatatura omeneasca este peste tot iar de ale lui Hristos prea putini vorbesc si din aia care vorbesc ,vorbesc pe de alaturi marea majoritate; veacul al optulea a trecut de jumate, evreii-s adunati pe locul lor(dar totusi unii asteapta construirea templului evreilor), aia cu iubirea multora care se raceste e fumata de mult, sa nu faci altuia ce tie nu-ti place e iesita din linia normalitatii mondene peste tot si deci prin urmare nu se mai aplica .Ce-i drept a ajuns litera de lege ,legea de aur a crestinismului, asa cum zicea parca si Obama , adica : cine are aurul face si legea…iar daca-i intrebi pe stilisti antihristul a schimbat deja si vremurile asa cum scrie la Daniel 7 !!!….
      Deci din cauza, cred, ca nea Petrica a strigat de prea multe ori : Lupul !!!, nimeni nu mai tresare acum. Toti s-au obisnuit cu ideea , unii s-au ars pe vremuri cu tot felul de calcule si nu vor sa se mai friga inca o data ,desi vremurile vorbesc singure ….. vorba aia, daca tacem noi striga pietrele, dar in cazul nostru cine sunt oare pietrele caci noi ne-am cam bolovanit cu totii…asa ca lumea se complace in tacere si pesemne ca au pus si botul la chip-istii care urla sus si tare ca-cardul de sanatate contine evident mici urme de lepadare prin 666 continut pe ici-colo prin compozitia de plastic a aceluia…

      PS – Cred ca totusi vestea cea mai buna este aceea ca nea Danion s-a reintors la Biserica !!!
      PPS – Pana si Patriarhul Daniel s-a prins de problema zilelor noastre si a zis sau a scris intr-o prefata la o carte prin 2004:
      Două mari probleme cu care se confruntă mereu Biserica în lucrarea ei de mântuire a lumii, şi mai ales în timpul nostru sunt: pe de o parte, necredinţa sau indiferenţa religioasă, iar pe de altă parte, credinţele false sau rătăcite.
      PPPS – Mai am ceva interesant. Gasisem ceva despre Babilon scris in chirilica de pe la anul 1760 dar am vazut apoi ca insista pe parerea ca Babilonul fiind Roma si am anulat deocamdata traducerea. Pt ca am gasit la Sf. Vasile cel Mare o talcuire la Isaia despre Babilon .Si acolo explica sfantul ce inseamna ca Dumnezeu va pedepsi Babilonul ca pe Sodoma si Gomora, ca si eu am inteles prima oara ca ar fi ca pe vremuri adica cu foc din cer.Dar se parese ca nu este asa .Ci Dumnezeu le pedepseste o perioada ca zice la Isaia ca multe vremuri, generatii nu o sa mai fie locuit, dar nu pt totdeauna. Adica este vorba despre Babilonul de final care se revergoreaza inca o data, asta apropos de caderile acelea de doua sau trei ori ale Babilonului , si deci si prin urmare Babilonul Romei este total exclus din start.Un singur Babilon ne mai ramane astfel. Dar sfantul zice ca :
      ”Și va fi Babilonul, care este numit slăvit de împăratul caldeilor, în ce fel a prăpădit Dumnezeu Sodoma şi Gomora. Nu va fi locuit timp de veacuri, nici nu vor intra în el multe generaţii, nici arabii nu vor trece prin el, nici păstorii nu se vor odihni în el. Şi se vor odihni acolo fiare, şi se vor umple casele de ecou. Şi se vor odihni acolo sirene şi demoni vor dănţui acolo. Şi onocentauri vor locui acolo şi arici se vor cuibări în casele lor. Vine repede şi nu întârzie şi zilele ei nu zăbovesc” .
      Prin acestea relatează umilirea Babilonului. Şi pentru că amintirea slavei de dinainte de acesta face lucrarea mai cumplită, arată de la ce stare ajunge în asemenea schimbare. «Şi va fi, spune, Babilonul, care este numit slăvit» . Aceasta a devenit ca propriul supranume şi toţi îl numeau cu adaosul: „Babilonul cel slăvit”. împăratul caldeilor îl făcea renumit, pentru că, prăpădindu-i pe mulţi, a mutat în el oastea celor cuceriţi şi l-a înconjurat cu ziduri mari, a pregătit o forţă militară mare şi l-a ridicat prin construcţii strălucitoare. Acesta va fi totuşi prăpădit «în ce fel a prăpădit Dumnezeu Sodoma şi Gomora şi nu va fi locuit timp de veacuri» . Probabil că a delimitat prăpădul ei şi pustiirea într-un timp anume, de aceea nu a spus „şi va fi distrusă în veac”, ci a adăugat: «timp de veacuri». Şi următoarele arată că a prevestit pustiirea ei totală. «Nu vor intra în el multe generaţii», ca şi cum pustiirea ar fi în multe generaţii, dar după acestea ar fi iarăşi locuită….Scriptura prezintă trista pustiire, pentru că va fi un asemenea pustiu, încât nici păstorilor nu li se va găsi adăpost în el, nici arabilor, locuitori ai pustiului. … Ci spune că va fi bârlog al fiarelor, iar casele se vor umple de ecou. 
      Ecoul înseamnă pustiirea extremă. … Totuşi, aici casele se vor umple de ecou. Ecoul este simbol al pustiirii.
      Spune că prăpădul Babilonului este grabnic şi că nu este nicio amânare a celor ameninţate. De vreme ce se ameninţă că Babilonul va fi distrus ca Sodoma, trebuie să ştim că sunt multe pustiuri cu numele Sodoma. Căci numele însuşi se tâlcuieşte şi „orbire” şi „pustiire”, şi „linişte adâncă” şi „asemănare”, „chemare” şi „temeliile lor” . Iar Gomora se traduce prin „măsură” şi „răzvrătire” „. Dar nu cred că are nevoie de toate [acestea] cel care vrea să interpreteze cum Babilonul va fi distrus asemenea Sodomei. Căci se pare că Dumnezeu distruge, făcând bine celor distruşi, după cum şi doctorul [distruge] orbirea. Iar distrugerea orbirii este începutul vederii. Distruge pustiirea ca ridicând sterilitatea să le dăruiască odraslele faptelor dreptăţii. Şi liniştea adâncă o distruge, ca să pună în inimi cuvântul pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.
      De aceea, distrugând şi Gomora, pentru că Gomora se tâlcuieşte deopotrivă „măsură” şi „răzvrătire”, nimiceşte răzvrătirea şi tulburarea din ea, ca cei răzvrătiţi şi cei care sunt într-o dispoziţie duşmănoasă păcii să se îmbuneze. Oricine acceptă chestiunile despre naştere şi acordă întâietate necesităţii, sorţii şi destinului şi, cât ţine de el, prin susţinerea acestora îi îndepărtează de credinţa în Dumnezeu şi de la dreapta credinţă pe oameni, acela consideră slăvite lucrurile babilonienilor. Căci astrologia este o invenţie a caldeilor, care spun că cele ce sunt depind de ele însele şi nu de Dumnezeu şi supunând lucrurile mişcării astrelor, resping pronia care administrează [nevoile] oamenilor, încât [după părerea lor] nici rugăciunea, nici dreapta credinţă nu [mai] pot fi de niciun [ajutor], şi chiar dacă par să fie, şi ele se supun raţiunii sorţii.
      Numeşte Babilonul ceva slăvit cel care slăveşte bogăţiile lumeşti, măririle, nobilimea după trup şi toate cele care sunt asemenea acestora. Căci toate acestea sunt confuze pentru gânduri şi sunt vrednice să fie numite la fel cu Babilonul. Domnul îl distruge şi îl face sălaş al demonilor sălbatici, fie dacă vrei să-l înţelegi ca cetate, fie ca suflet amestecat. Căci pustiit de locuirea lui Dumnezeu, trebuie să devină sălaş al duhurilor rele.

      Eu cred ca sfantul ne-a aratat ca Babilonul a fost distrus, dar nu cel haldeu, pt orbirea lui si pt masura razvratirii contra lui Dumnezeu. Deci evident ca nu vorbeste de paganii cei vechi ai Babilonului, cei care nu aveau nici o cunostiinta de Dumnezeu. Ci mai degraba se adreseaza unora care-l stiau pe Dumnezeu dar au preferat totusi varianta lor !!!

      Hai ca o mai zic doar pe asta, ultima ,ca vad ca lumea este in plictisul de week-end !!! Sf. Vasile cel Mare este si el adeptul hristofaniei :
      «Căci Cuvânt a trimis Domnul în Iacob». Ştii Cuvântul, Care era la început [şi] Care era la Dumnezeu ? Pe Acesta L-a trimis Tatăl în Iacob. Dar pe Acesta L-a cunoscut Israelul adevărat, sufletele cele mai înţelegătoare (văzătoare)….
      …Toate aceste semne şi minuni sunt de la Dumnezeu Savaot, Care locuieşte în muntele Sion. Este potrivit să înţelegi Dumnezeu Savaot ca Dumnezeul oştirilor.
      Dar cine altcineva este Domnul oştirilor decât Cel numit arhi-strategul puterii lui Dumnezeu (vezi Isus Navi 5,14).

  21. doktoru zice:

    O sa dau niste pareri despre 666 din mai multe surse, caci am tot cautat cum am mai zis ca sa vad daca se poate face legatura intre 6 si ziua facerii omului care mai tarziu neascultand de Dumnezeu si facand eroarea vietii lui de a asculta de femeie !!!, aproape ca a compromis toata creatia vizibila a lui Dumnezeu, intrand mai apoi sub blestem pana la Hristos.
    Si in mod surprinzator am gasit aceasta mica legatura chiar la Sf.Andrei al Cezareii in talcuirea lui la Apocalipsa, desi am citit cartea si anumite pasaje de mai multe ori evident ca am trecut cu ochii in graba peste talcuirea lui 6 , care in mod surprinzator nu se afla le explicatiunea lui 666 ci a lui 1600 (cunoscatorii stie unde e).

    Prin 1600 de stadii ne înştiinţăm că mare este prăpastia aceia ce-i va despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi pentru săvîrşirea lor intru vicleşug şi pentru faptele lor cele urîte. Iar zecile sutelor arată mărimea răutăţii, iar numărul de şase lucrarea păcatului, pentru obişnuinţa făpturii cea rea obişnuinţă ce s-a zidit în şase zile şi cînd în anul al şase sutelea al lui Noe a fost înecat tot pămîntul cu apă. (Fac. 31, 7, 6)…. 1600 de stadii, arată vicleşugul cel desăvîrşit, care este număr desăvîrşit în anul şase sute al lui Noe, ştim că păcatul cu apă a fost înecat, iar prin 6, că a fost strîmbătate cu viclene izvodiri şi învăţături ale făpturii celei zidite în şase zile. Că semnul lucrului este numărul de şase zile în care s-a alcătuit lumea…

    „Aceasta este înţelepciunea: ”Cine are minte să socotească numărul fiarei, fiindcă numărul ei este numărul omului.” Să cunoaştem numărul care va să fie primit, ca în număr să putem învăţa şi numele şi semnul. …După ce a descris deja pe cât putea fărădelegea puterii vrăjmaşe, prin care diavolul încearcă să uzurpe pentru sine cinstea de zeitate pe care nu o merită, pentru a arăta antihristul, care este opusul cinstei dumnezeieşti, ne îndeamnă să cercetăm caracterul fiarei prin semn sau prin numărul numelui său, adică voinţa şi lucrarea viclenei fiare. …acest nume este interpretat drept opusul cinstei, aşa încât se spune că e contrar cinstirii care aparţine numai lui Dumnezeu. Şi pentru acest motiv se spune că este inept, indolent, inconstant pentru că nicio cinste nu îi aparţine lui, ci numai anatema. Aşa încât prin număr se găseşte numele, şi din nume se socoteşte numărul, şi din interpretarea acestui nume se învaţă caracterul lucrărilor lui. Mai este un nume care dă suma acestor nume şi care poate fi propus pe drept cuvânt —…interpretarea acestuia este „eu neg” şi nu este surprinzător că antihristul merită numele acesta, adică cel de tăgăduitor, de vreme ce numele credinţei se potriveşte lui Hristos precum el Însuşi a arătat spunând: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca voi să credeţi în Acela pe care El l-a trimis”. Şi de asemenea: „Credeţi în Dumnezeu deci credeţi şi în Mine”. Aşadar dacă cineva vorbeşte de Aντεμoσ, adică împotriva cinstei sau Aρνoθμε adică „eu neg”, oricare se poate referi la Antihrist aşa încât prin două părţi de vorbire, aceea a numelui şi accea a cuvântului însuşi sugerează atât caracterul persoanei sale cât şi răutatea lucrării sale”.( Primasius )

    Vezi ce spune Daniel despre ele în a opta viziune: „m-am uitat la coarnele celei de-a patra bestii şi iată că a apărut dintre ele alt corn mai mic. Şi trei dintre coarnele dinainte au fost dezrădăcinate înaintea lui, şi că în acest corn erau ochi ca ochii unui om şi o gură vorbind lucruri neruşinate” şi apoi erau aceste titluri: Cel-instabil, Călăuza-rea, Cu-adevărat-vătămător, Vechiul-calomniator, Mielul-nedrept. Poate că a fost numit cu aceste nume de către cei care i s-au opus. Dar acesta nu se va ruşina deloc să fie numit astfel. Mai degrabă se va bucura de asemenea numiri, pentru că nu îi e ruşine să se numească pe sine astfel de lucruri.
    Mustrând astfel de ticăloase şi viclene alegeri, înţeleptul Apostol spune:” A căror slavă este în ruşinea lor.” Aşadar, de vreme ce multe nume s-au găsit oricine doreşte are dreptul de a da un nume mai potrivit celui blestemat”.
    ( Icumenie )

    O opinie la 666 are și Pr Calistrat :
    Când devii priceput în cele duhovnicești ale Sfintei Scripturi, te insuflă Duhul Sfânt ca pe Sf.Ioan Gură de Aur și atunci chiar poți ințelege ceea ce a voit satana să distrugă prin simbolul 666, aceasta fiind tâlcuita și de Pr.Cleopa si Pr.Arsenie Papacioc; satana a avut 3 etape de distrugere….
    A doua din nr 6,a fost căderea protoparinților Adam si Eva, pângărindu-se astfel, prin viclenia satanei cele 6 zile ale Creației, prin care Dumnezeu a pus pe om împăratul făpturii. În loc să laude făptura și zidirea virgină încărcată cu putere duhovnicescă, omul s-a închinat sfaturilor satanei. A fost nevoie de Hristos sa vină prin jertfa Crucii și Învierii cum spune și Apocalipsa în Cap 19,12-13 : ,,și este imbrăcat cu veșmânt stropit cu sânge și numele lui se cheama :Cuvântul lui Dumnezeu. “ ….

    Chiar si pr.Eugen Tanasescu zice ceva bine !!! :caci „Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema” zice Apostolul neamurilor.

    Pt cum se intra sub anatema a se vedea la Iisus Navi in cele scrise la caderea Ierihonului si la Acan cel care furase din cele date anatemei de Iisus Navi .

    Hronograf 1837
    Aşa Domnul Dumnezeu pe bărbat şi pe femeie întru a şasea zi zidindu-i, şi locuitori ai Raiului a fi, şi peste toate zidirile cele de jos a stăpîni rînduindu-i pe ei şi din desfătările Raiului (afară de pomul cel prin poruncă oprit) a se sătura poruncindu-le lor, şi binecuvîntîndu-le însoţirea lor care avea să fie aceea prin împreunarea trupească, zicîndu-le: Creşteţi şi vă înmulţiţi. S-a odihnit de toate lucrurile Sale în ziua a şaptea, nu ca şi cum ostenindu-Se S-a odihnit, pentru că Dumnezeu-Duhul cum putea să se ostenească? Ci ca înainte să rînduiască odihnă oamenilor dinspre cele dinafară lucruri şi griji, în ziua a şaptea, care în Vechiul Aşezămînt era Sîmbăîă (care se înţelege odihnă) iar în Darul cel Nou, în locul aceleia s-a sfinţit ziua Duminicii, pentru învierea lui Hristos cea dintru dînsa.
    S-a odihnit Dumnezeu de lucruri, ca de acum zidiri nouă să nu mai facă mai multe decît făpturile cele zidite, căci nu era trebuinţă de mai multe, ci destule s-a făcut, şi s-au săvîrşit toate făpturile cele de Sus şi cele de jos, însă nu s-a odihnit, nici nu se odihneşte, nici nu se va odihni Cel ce ţine şi ocîrmuieşte toate făpturile, drept aceea şi Hristos Domnul în Evanghelie a zis: „Tatăl Meu pînă acum lucrează şi Eu lucrez” (loan 5, 17). Lucrează Dumnezeu pornind cereştile alergări şi aşezînd prefacerile vremilor cele de bună trebuinţă şi întărind nemişcat pămîntul, cel pe nimic întemeiat şi scoţînd dintr-însul rîuri şi izvoare de ape dulci, spre adăparea tuturor făpturilor celor vii. Lucrează Dumnezeu nu numai pentru cele cuvîntătoare, ci şi pentru cele necuvântătoare jivini grijindu-se, păzindu-le, hrănindu-le şi înmulţindu-le. Lucrează Dumnezeu ţinînd viaţa şi fiinţa a tot omul cel credincios şi necredincios, a dreptului şi a păcătosului.

    Iar Sfîntul Ambrozie, acele cuvinte: „S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale în ziua a şaptea” socotindu-le grăieşte la Cuvîntul 34 a Lînei celei rourate: „A făcut Dumnezeu cerul, ci nu citesc, cum că nu s-a odihnit după facerea Cerului; a făcut pămîntul, nici acolo nu s-a odihnit; a făcut soarele, luna şi stelele, nici acolo nu citesc cum că s-a odihnit Dumnezeu, iar cînd l-a făcut pe om atunci s-a odihnit, avînd cui să-i ierte păcatele”. Aici va zice cineva: Pentru ce dar lui Adam nu i-a iertat Dumnezeu păcatul, ci pedeapsă a pus asupra lui? Răspunsul Sfîntului Dorotei la Cuvîntul 1 „Pentru lepădarea lumii: „De vreme ce Adam nu s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, nici n-a zis: Am greşit, iartă-mă! ci vina greşelii lui a pus-o asupra femeii, iar femeia asupra şarpelui, drept aceea prin dreaptă Judecata lui Dumnezeu se osîndiră”. Bine grăieşte David: „Zis-am: mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului şi Tu ai lăsat păgînătatea inimii mele” (Psalm 31, 6).

    Este a multora iubitoare de iscodire cercare: Cît a petrecut Adam în Rai, şi în care zi şi ceas a fost căderea lui şi izgonirea? Şi feluri de cercetători în multe chipuri de aceia umbros se asemuiesc. În Triodul postului la Duminica Brînzei în Sinaxar, se scrie aşa: În ziua a şasea s-a zidit Adam cu Mîna lui Dumnezeu, şi luînd porunca, a vieţuit în Rai pîna la al şaselea ceas, apoi calcînd porunca, s-a izgonit de acolo.

    Sfîntul Teofilact în Tîlcuirea Evangheliei cea de la Matei cap, 27 grăieşte aşa: „În ziua a şasea (adică Vineri) omul zidit fu, şi în ceasul al şaselea a mîncat din pom, pentru ca acesta este ceasul mîncarii. Iar Domnul înnoind pe om şi greşeala lui îndreptînd-o, în ziua a şasea şi în ceasul al şaselea, pe Lemn se pironeşte”.

    Gheorghe Chedrinul scriitorul de istorii ţarigrădeanul (Constantinopol) scrie aşa: Unii povestesc cum ca în ceasul al treilea (în ziua a şasea) (adică Vineri) Adam zidit a fost, în ceasul al şaselea a greşit, iar întru al noualea ceas s-a izgonit. Şi cei ce o povestesc aceasta îşi întăresc părerea lor cu aceasta, că adică în ceasul al şaselea Domnul nostru pironit fiind pe Cruce, în ceasul al nouălea a murit pentru noi. Încă îi socotesc pe aceia că şi din aceasta s-au adus întru acea părere, că adică întru amiazăzi a venit Domnul la Adam şi la Eva, fiind ei ascunşi. Ci vremea cea de trei ceasuri, în care Adam în Rai a petrecut, este foarte scurtă şi nu-i de crezut. Căci cum putea Adam ca în acele trei ceasuri să pună numele tuturor fiarelor şi dobitoacelor, păsărilor şi tuturor jivinelor? Şi cînd a putut ca în vreme de trei ceasuri să cerceteze toata frumuseţea Raiului şi să se îndulcească din hrana tuturor pomilor pînă la săturare şi să doarmă? Cît şi femeia, dormind el, zidită din ei a fi, ci şi diavoleasca pizmuire cea asupra omului şi meşteşugită venire a şarpelui ia Eva şi vorbirea, şi amăgirea? La toate acestea mai multă vreme trebuia decît trei ceasuri. Aceasta adevărată este, cum că în ziua a şasea, adică Vineri şi în ceasul al şaselea a fost greşeala Strămoşilor noştri în Rai, şi în ceasul al nouălea izgonirea, ci nu chiar întru aceeaşi Vineri întru care şi zidiţi au fost, ci mai pe urmă în alta Vinerii a fost aceea”.

    Acelaşi Gheorghe Chedrinul grăieşte: „Unii din cei mai vechi ziseră că în anul al şaptelea se făcu greşeala lui Adam, ca şi cum şapte ani vieţuind în Rai, au călcat porunca lui Dumnezeu, în luna şi în ziua aceea întru care mai înainte de acei şapte ani fu zidit”.

    În Sinaxarul ce s-a zis mai înainte a lăsatului sec de brînză, se pomeneşte de Filon evreu, care a scris că o sută de ani a fost petrecerea lui Adam în Rai.

    Iar din apuseni oarecare umbros socotesc, cum că a doua zi Adam după zidirea sa a greşit şi s-a lipsit de Rai: Vineri zidit fu, iar Sîmbătă a căzut şi s-a izgonit.

    Alţii scriu că în ziua a opta, Adam după zidirea sa, Porunca lui Dumnezeu călcînd-o, s-a şi izgonit, zicînd ei cum că o săptămînă întreagă s-a îndulcit de bunătăţile Raiului. Vineri zidit fu, iar în cealaltă Vineri amăgindu-se a căzut.

    Alţii ziseră că la patruzeci de zile după zidirea lui Adam i-a fost greşeala lui în Rai, drept aceea şi Hristos Domnul patruzeci de zile a postit, pentru neînfrînarea cea din Rai a lui Adam, care ca şi cum se făcuse la patruzeci de zile,

    Iar alţii spun, că a fost aceea după treizeci şi trei de ani, precum mai pe urmă şi Hristos Fiul lui Dumnezeu, Născîndu-se din Prea Curata Fecioară, atîţia ani a petrecut pe pămînt scoţînd pe neamul omenesc din căderea lui Adam.

    Deci noi cea atîta de multă neunire a celor mulţi văzînd-o, nu ispitim mai mult tainele pe care Duhul Sfînt în Dumnezeiasca Scriptură le-a tîlcuit.

    Ca niste mici concluzii la cele spuse despre Adam si despre caderea lui din Rai : Adam se pare ca a cazut in aceiasi zi in care a fost facut, adica intr-o vineri, cea de a 6 a zi, posibil aceiasi vineri sau poate ca totusi alta. Deci ziua a 6 a este a crearii omului de catre Dumnezeu, dar si ziua in care a cazut din neascultare fata de porunca lui Dumnezeu. Adam si Eva nu s-au pocait de neascultarea de Dumnezeu si au aruncat-o de la unul la altul pana cand Dumnezeu a vazut ca la aia nu le pare rau si atunci cu dreptate i-a alungat din Rai si i-a pus sub blestem/anatema.
    Și diavolul a căzut, dar față de om acesta a căzut din proprie inițiativă, adică din voință proprie. Pe când omul a fost atras în păcat fără să își dea seama. De aceea păcatul omului de neascultare a cuvantului lui Domnului( acea micutza porunca restrictiva ) este împărțit pe jumătate cu diavolul. Dar omul are încă șansa de a se mântui. Iar diavolul a pierdut-o definitiv.

    Deci ,într-un fel dpmdv, 6 ar reprezenta o cădere sau o lepădare de Dumnezeu , fără lacrimi și pocaința , fara regrete si facuta si in oarecare cunostiinta de cauza , adica nesilit de nimeni cu nimic. Deci o departare de cuvantul si ascultarea lui Dumnezeu, de poruncile lui dar facut din proprie vointa.
    Caci vedem ca si Sf.Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori într-o singură noapte. Dar Sf.Petru a fost primit înapoi în acelaș rang de apostolie după lacrimile de regret vărsate pentru lepadarea intreita . Caci si Sf.Petru a facut lepadarea voit si nesilit de nimeni, dar Dumnezeu cunoscand ca el se va pocai i-a atras atentiunea prin aceea privire inainte de a intra la judecata cu sinedriul evreilor. Caci stim ca Dumnezeu nu se departeaza de nimeni ci doar omul se desparte din alegere proprie de Dumnezeu. Din aceasta cauza au zis si Sf.Parinti ca toate pacatele se iarta , si nu exista de fapt nici un pacat pe care sa nu-l ierte Dumnezeu, ci doar desnadajduirea si eroarea de a crede ca Dumnezeu te-a parasit ,dupa care urmeaza sinuciderea, aceasta nu se iarta.
    Chip-istii promoveaza pe aiurea ca daca ai luat nu stiu ce buletin sau card cu draq sau chip automat este apostaziat si deci lepadat si anatemizat de la Dumnezeu. Ori acest lucru este o foarte mare prostie din cauza ca toate pacatele se iarta prin pocainta de catre Dumnezeu. Nu stiu de unde au preluat magaria aceasta dar evident in primul rand dintr-o necunoastere profunda de Dumnezeu.

    Si parintele Mina Dobzeu a vazut ca cei de sase se iau mai bine in mod separat :Numarul de “666” are un înteles simbolic, sase repetat de trei ori reprezinta o afirmare definitiva, statornica si neschimbabila a puterii ratiunii (a raului). adica prin neascultarea de Dumnezeu iese la iveala necredinta . Iar mai departe prin gandirea proprie omul nestiind sa aleaga binele fiind mai degraba atras de rele ,aici fiind putin ajutat si de dreaq, uita ca ce e mai mult decat da si nu este de la dreaq.

    Cel mai bine ,totusi, a rezumat parintele Cleopa : Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666?

    De aici daca s-a inteles ce am aberat mai sus se poate trece foarte usor la aratarea celor trei lepadari de Dumnezeu ale evreilor , de-a lungul timpului, de la Moise pana la Iisus Hristos si in care se vede pe rand ca evreii au calcat poruncile , judecatile si dreptatea lui Dumnezeu asa cum Moise le spusese sa nu faca; dar de fapt Moise le arata in avans ceea ce evreii aveau sa faca in timp ,alegand de fiecare data din proprie initiativa sa nu-l asculte pe Dumnezeu. Exact cum a spus si Sf.Pavel ca ei au incercat sa-si impuna dreptatea lor necrezand in dreptatea lui Dumnezeu, care este Iisus Hristos….asta fiind ultima si cea mai decisiva neascultare de Dumnezeu.

    PS – Citisem acum undeva un titlu al unui capitol dintr-o carte de a pr.A.B.(indubitabilii sunt experti in aceste citate) dar care continea o chestie foarte interesanta, – caci parintele nu avea cum sa spuna numai prostii ca s-ar fi prins si el pana la urma -, si deci prin urmare a avut multe chestii bune dar din pacate amestecate cu rebuturi kakadoxe.Titlul era : Cearta lui Iisus cu Petru
    (Sau gâlceava omului cu Revelaţia.) Nu suna rau dar trebuia invers adica : Cearta lui Petru cu Iisus sau Galceava omului cu Revelatia….unii ii mai zic revelatiei si descoperire/dezvaluire si chiar si Apocalipsa din cauza ca ,sau pt ca …Baruh 3,36-38 :
    36. Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va adaoge altul spre dânsul.
    37. Aflat-au toată calea ştiinţei, şi o au dat lui lacov slugii sale şi lui Israil celui iubit de dânsul.
    38. După aceasta pre pământ s’au arătat, şi cu oamenii împreună au lăcuit.

    PPS – Daca mai stie lumea si alte interpretari legate de 6 poate sa ne povesteasca si noua pe aici prin zona….dar avand in vedere si luand in considerare faptul ca …week-end cu vreme ploioasa, si nu cred ca exista vreun mix-up mai mortal si mai knock-out-izant decat acesta, posibil ca request-ul sa ramana de fapt un simplu monolog si pe mai departe !!!

    PPPS – Chiar zcalin o mai trai, caci de multa vreme,de vreo 2 saptamani adica, nu a mai dat nici macar un singur semn de viata ?!!!….

    • doktoru zice:

      Am uitat sa mai zic , desi parca am mai spus, despre cum se ia acel 666, sau despre faptul cum se transmite, ca un fel de virus !!!….stiu ca prietenul zcalin nu intelesese bine aceasta problema :

      Zice Sf.Hipolit al Romei :...A dat Hristos tuturor celor ce cred in El Crucea Sa cinstita si datatoare de viata? La fel va da si acesta semnul sau propriu (semnul fiarei).

      Iar Sf.Chiril a zis la :Despre căderea adunării (Sinagogii) iudeilor în neascultare :
      Şi adaugă la acestea : «Tot cel ce va intra în casă, în toate zilele în care va fi golită, necurat va fi pînă seara. Şi cel ce va dormi în casă, să spele hainele lui şi necurat va fi pînă seara. Şi cel ce va mînca în casă, va fi la fel» (Lev. 14, 46). Prin acestea se arată clar că tot cel ce se lipeşte de Iudei în oarecare fel cugetînd aceleaşi, va fi părtaş numidecît de necurăţia acelora.

      Concluzionand : deci semnul acela atat de anatemizat de toti, adica 666, este doar al fiarei, adica al antihristului, si il reprezinta pe aceasta si il defineste…dar se va transmite mai departe doar celor ce se vor alipi de evrei, de gandirea lor ,de faptele lor, de anarhia lor , de lupta lor contra lui Hristos etc. Dar pentru restul lumii 666 nu nu este direct valabil ci acestia sunt atinsi, adica cei care se lasa atrasi de buna voie, de lucrarea apostaziatorului si deci doar aceasta apostazie de sfarsit de lume este a lor. Apostazie care defineste pe antihrist, caci aceasta este lucrarea aceluia.
      Sau mai pe scurt apostaziatorul sef are la activ trei lepadari majore de Dumnezeu iar cei care , de buna voie, apostaziaza vor avea la final doar o singura lepadare de Dumnezeu. Care evident se pare ca este destul de grava si ea, din cauza ca stationeaza in aceasta apostazie fara urma de schimbare decat doar inspre mai rau, deci fara urma de schimbare spre pocainta !!!…
      PS – As vrea sa mai arat si ce a zis Sf.Chiril despre templul evreilor( ca un fel de paralela la Biserica crestina ) si care are legatura cu cele zise de Sf.Ipolit , adica:
      Si acesta (antihristul) isi va ridica la Ierusalim un templu fa­cut din piatra.

  22. doktoru zice:

    Deci ce zice Sf.Chiril :

    ” Iudeii au fost duşi odinioară în robie şi cei din Israil au fost asupriţi în Babilon mulţi ani, ţinuţi într-o robie aspră şi barbară. Dar după ce Cyrus, fiul lui Cambisi, a ajuns stăpîn şi peste Mezi şi peste Perşi, a pornit război împotriva Asirienilor, care erau vecini de graniţă, a cucerit şi Babilonul şi a eliberat pe Iudei care plîngeau sub tirania Asirienilor pînă la lacrimi şi declarau că li s-a prezis de către Dumnezeu prin glasul sfinţilor că va veni la vremea potrivită Acela care va birui pe vrăjmaşi şi îi va elibera de lanţuri pe cei oprimaţi, şi că Acela va ridica iarăşi templul din Ierusalim, pe care Asirienii l-au ars, din necredinţa în Dumnezeu. Că cei din Israil n-au minţit în acestea, o aflăm cercetînd scrierile sfinţilor prooroci. Căci a zis Dumnezeu prin glasul lui Isaia:

    «Aşa zice Domnul. Cel ce te-am izbăvit pe tine şi te-am plăsmuit din pîntece: Eu Domnul cel ce săvîrşesc acestea, întins-am cerul singur şi am întărit pămîntul. Cine altul va risipi semnele celor ce grăiesc din pîntece şi vrăjile din inimă ? Cel ce întoarce pe cei înţelepţi la cele dinapoi şi înebuneşte sfatul lor ? Şi întăreşte cuvintele slugii Sale şi adevereşte sfatul îngerilor Săi ? Cel ce zice Ierusalimului: Locuit vei fi; şi cetăţilor Iudeii: Zidite veţi fi. Şi pustiile ei vor odrăsli. Cel ce zice adîncului: Pustii-te-vei şi rîurile tale le voi seca. Cel ce zice lui Cyrus să înţeleagă şi toate voile Mele va face. Cel ce zice Ierusalimului: Zidite-vei şi casa Mea cea sfîntă o vei întemeia. Aşa zice Domnul Dumnezeu unusului Meu Cyrus, pe care l-am ţinut de-a dreapta ca să asculte de el neamuri şi puterea împăraţilor voi sfărîma. Voi deschide uşi înaintea lui şi cetăţile nu i se vor închide. Eu voi merge înaintea ta şi munţi voi netezi, uşi de aramă voi zdrobi şi lanţuri de fier voi sfărîma. Şi-ţi voi da ţie visitierii întunecate, ascunse, nevăzute; le voi deschide ţie. Ca să cunoşti că Eu sînt Domnul Dumnezeu cel ce chem numele tău, Dumnezeul lui Israil. Pentru Iacob sluga Mea şi pentru Israil alesul Meu, Eu te voi chema pe numele tău şi te voi primi pe tine. Dar tu nu ai cunoscut că Eu sînt Domnul Dumnezeu şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Şi nu M-ai cunoscut» (Isaia 44, 24—29, 45, 1—5).

    Auzi cît de limpede spune: «Nu M-ai cunoscut ?». Şi nu pune între cei ce cunosc pe Dumnezeu pe cel ce a ajuns la o situaţie atît de slăvită şi e mai înalt ca împăraţii şi stăpîn atît de multor neamuri. Faptele lui au fost chipuri ale biruinţelor săvirşite de Hristos. Căci a prezis că El va risipi vrăjitoriile mincinoase ale Babilonienilor şi semnele celor ce scorneau mituri din pîntece. Iar sfaturile sau prezicerile proorocilor săi, pe care i-a numit şi îngeri, nu le declară mincinoase . Ba a vestit de mai înainte şi că va zidi cetăţile Iudeilor şi că va pustii adîncul şi va seca toate rîurile lui. Iar zicînd adînc, socotesc că înţelege mulţimea celor ce locuiesc în el. Iar rîurile lui, neamurile ce curg de pretutindeni în ajutor. Dar să vorbim lămurit despre Cyrus, mutînd cu pătrunderea subţire la taina lui Hristos isprăvile aceluia.

    Cyrus a avut ca mamă pe Mandane, fiica lui Astiage, principele Mezilor. Iar ca tată pe Cambise, pers după neam şi foarte măsurat în moravuri. De aceea unii dintre cei vechi l-au numit pe Cyrus de soiuri sau firi diferite, pentru deosebirea de neam a tatălui şi a mamei. Căci Perşii erau alt neam decît Mezii .
    Dar aceasta o poţi vedea şi în Hristos. Căci a avut ca Maică după trup pe Sfînta Fecioară, care a fost ca noi de fire omenească, iar tată ca noi neavînd. Deci ca să spunem aşa, a fost întru totul supe¬rior după fire, întrecînd tot ce se află între cele create. De aceea a şi spus către Iudei care socoteau că este ca noi şi s-a născut ca noi: «Voi sînteţi din cele de jos, iar Eu sînt din cele de sus» (Ioan 8, 23). Şi Cyrus a stăpînit peste multe neamuri nenumărate, şi l-a primit toată cetatea. Şi a luat vistierii întunecate, ascunse, nevăzute, şi a eliberat pe Israil dintr-o îndelungată robie. Emanuil S-a făcut împărat peste tot pămîntul de sub cer şi-L primeşte toată cetatea ca pe Mîntuitorul şi Răscumpărătorul tuturor ; şi a eliberat din robia şi tirania diavolească tot neamul pe care aceasta l-a supus şi l-a silit să-i slujească. Iar coborînd şi la iad, a deşertat şi vistieriile întunecate, ascunse, nevăzute. «A zdrobit porţi de aramă şi a sfărîmat lanţuri de fier». Căci a spus celor din legături : «Ieşiţi» ; şi celor din întuneric : «Descoperiţi-vă» (Isaia 49, 9). De aceea a spus şi odinioară către Iov cel atot suferind şi luptător nebiruit: «Ai venit la izvorul mării, pe urmele adîncului umblata-i. Deschisu-Ţi-s-au de frică porţile morţii, portarii iadului văzindu-Te pe Tine s-au spăimîntat» (Iov 38, 16—17). Să citim acestea ca unii care întreabă . Căci cuvîntul ne arată biruinţele lui Hristos şi cele săvîrşite în adîncimile iadului Fiindcă spre aceasta a murit Hristos şi a trăit, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii .

    Şi Cyrus dînd odinioară bani, a poruncit să se rezidească templul din Ierusalim. Emanuil a întemeiat Biserica cea cu adevărat sfîntă şi cetatea cea vestită, dărîmînd cu totul ca pe un Babilon idolatria îngîmfată şi înjurătoare de Dumnezeu.
    Despre Cyrus Dumnezeu zice : «Toate voile Mele le va face». Iar Mîntuitorul nostru a spus mulţimii Iudeilor care-L dispreţuiau pe El: «Voi judecaţi după trup» (Ioan 8, 15). Şi iarăşi: «Şi de vă judec Eu, judecata Mea dreaptă este. Că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis» (Ioan 5, 38).

    Şi lui Cyrus Dumnezeu i-a zis : «Te-am chemat cu numele Meu». Iar Emanuil e cu adevărat Domnul, deşi S-a arătat ca om . Iar că cele ale lui Cyrus au fost un chip al slavei lui Hristos, ne va încredinţa în mod sigur cele următoare, spuse prin glasul proorocului: «Eu am făcut pămîntul şi pe om pe el Eu am făcut cu mîinile Mele cerul şi am poruncit tuturor stelelor. Eu L-am ridicat pe El cu dreptate împărat şi toate căile Lui sînt drepte. Acesta va zidi cetatea Mea şi va întoarce robia poporului Meu, nu cu preţ, nici cu daruri . Aşa zice Domnul Savaot: Ostenit-a Egipteanul şi negustoriile Etiopienilor şi bărbaţii cei înalţi din Saba la Tine vor trece şi Ţie vor fi robi şi după Tine vor merge legaţi de mîini cu cătuşe şi se vor închina Ţie şi Ţie se vor ruga, că întru Tine este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu afară de Tine. Că Tu eşti Dumnezeu şi noi n-am ştiut, Dumnezeul lui Israil Mîntuitorul. Ruşina-se-vor şi se vor înfrunta toţi vrăjmaşii Lui şi vor umbla întru ruşine» (Isaia 45, 12—16).

    Căci El este Cel ce a făcut cerul şi pămîntul şi omul, Cel ce a împodobit cerul cu stele, a ridicat nouă ca dreptate pe Iisus care ne-a răscumpărat în dar. «Căci am fost îndreptaţi întru credinţă» (Rom. 5, 1). Acesta ne-a slobozit din legături şi robie, a zidit duhovniceşte Ierusalimul spiritual şi a întemeiat Biserica, ca să nu poată fi «biruită nici de porţile iadului» (Matei 16, 18), şi să nu fie biruită de vrăjmaşi .

    Cei ce rătăceau odinioară cunoscînd că acesta este Dumnezeu după fire, spun: «Tu eşti Dumnezeul nostru, şi n-am ştiut. Şi nu este Dumnezeu afară de Tine» (Isaia 45, 15). Acestuia I se vor închina, Lui se va pleca «tot genunchiul» şi «toată limba va mărturisi că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl» (Filip. 2, 10—11). Acestuia au îndrăznit unii din Israil să I se împotrivească. Dar au fost făcuţi de ruşine şi au căzut şi au umblat strîmb după cuvîntul proorocului.

    Deci Cyrus al lui Cambise a întemeiat casa (templul) lui Dumnezeu în Ierusalim, ca chip al lui Hristos. Dar că Emanuil însuşi avea să ducă la capăt fapta aceasta în mod duhovnicesc şi spiritual o poate observa cineva şi în alt chip. După ce Cyrus a eliberat din robia Babilonului pe Israil, s-au ivit îndată învăţători şi conducători ai poporului. Aceştia au fost Zorobabel al lui Salatiel din seminţia lui Iuda şi Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare. Acestora ajunşi în Ierusalim, Dumnezeu le-a dat în grijă, prin glasul proorocului Agheu, zidirea templului. Căci s-a scris: «În al doilea an, în timpul lui Darie împăratul, în luna a şasea, în prima zi a lunii, a fost cuvîntul Domnului în mîna lui Agheu proorocul, zicînd : Grăieşte către Zorobabel, fiul lui Salatiel din seminţia lui Iuda şi către Iosua, preotul cel mare, fiul lui Iosedec, zicînd : Acestea grăieşte Domnul Atotţiitorul: Poporul acesta zice: N-a sosit vremea să se zidească casa Domnului. Şi a fost cuvîntul în mîna lui Agheu proorocul, zicînd: Este vouă vreme ca să locuiţi în casele voastre înfundate, iar casa Mea este pustie?» (Agheu 1, 1, 4). Şi după altele iarăşi: «Şi a trezit Domnul duhul lui Zorobabel al lui Salatiel din seminţia lui Iuda şi duhul lui Iosua al preotului cel mare fiul lui Iosedec, şi duhul celorlalţi din tot poporul. Şi au intrat şi făceau lucrurile în casa Domnului Atot-ţiitorul Dumnezeului lor» (Agheu 1, 14).

    Observă în chip şi icoană îndoită pe Emanuil, ca împărat, în Zorobabel, care era din seminţia lui Iuda care stăpînea atunci în Israil, iar ca Arhiereu în Iosua, arhiereul cel mare, care conducea pe calea ce duce la sfînta cetate din ţara celor de alt neam, adică din cel al Babilonienilor. Observă că e şi meşterul ziditor şi îngrijitor al sfîntului templu. La fel noi, urmînd prin credinţă conducătorului Hristos, ca unui împărat şi Arhiereu, scăpaţi de sub tirania diavolească şi ca din pămîntul celor de alt neam, din rătăcirea lumească, intrăm în sfînta cetate, adică în Biserica celor întîi născuţi, pe care o va clădi Hristos din pietre inteligibile. O va mărturisi aceasta Pavel, scriind celor ce-au fost răscumpăraţi prin credinţă şi s-au hotărît să păşească pe urmele lui Hristos : «Întru Care şi voi sînteti împreună zidiţi spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh» (Efes. 2, 22). Iar că slava Bisericii e mai mare decît cea dintîi şi veche a templului clădit din pietre , o spune Dumnezeu însuşi, zicînd prin glasul lui Agheu : «Cine dintre voi a văzut casa aceasta întru slava ei cea dintîi şi cum este acum ? Oare nu este fără nici un preţ în ochii voştri ?» (Agheu 2, 3). Şi după altele iarăşi: «Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul Atotţiitorul, pentru că mărimea de pe urmă a casei acesteia, va fi mai mare decît cea dintîi, zice Domnul Atotţiitorul; şi în locul acesta voi da pace» (Agheu 2, 9—10). Şi pacea sufletului o are tot cel ce contribuie la înălţarea acestui templu. Şi multe alte va culege cineva fără osteneală, prin care Hristos ni se descrie ca celor de odinioară .

    Dar pentru a nu ni se abate cuvîntul de la ceea ce se cuvine prin mulţimea exemplelor, lăsînd cele ce pot duce şi la altele, vom spune aceasta : că din două trebuie să alegem numaidecît una : adică sau vom dispreţui cu totul pe cei prin care acelea au fost făcute, socotind că nu e fără greşeală a le considera chipuri, dacă se înţeleg ca făcute prin oameni ca noi, deşi au în ele mult din ceea ce e potrivit lui Dumnezeu, sau spunînd că Duhul ia pururea chipul celor ale noastre, vom mărturisi în mod necesar că El a luat şi forma lui Cyrus, care nu ştia de Dumnezeu. Căci s-a zis către el: «Iar tu nu mai cunoscut». Înlăturîndu-se cele socotite prezente în chipuri, Aaron se va socoti o simplă umbră ; iar Zorobabel al lui Salatiel şi Iosua preotul cel mare, fiul lui Iosedec, nu vor fi decît nişte nume goale.”

    Deci de aici s-ar putea vedea faptul ca nea Cyrus al persilor si mezilor a fost un substitut al lui Hristos-Mesia, la un moment dat, si care le-a construit, intr-un fel ,acel templu daramat al evreilor, prin ingaduinta construirii lui, dar de fapt prorocia era pt Hristos care va construi duhovniceste Biserica neamurilor prin credinta. Acolo batea de fapt prorocia, dar in chip duhovnicesc ,si nu fizic asa cum au inteles-o evreii atunci. Deci pe moment se parea ca profetia se potrivea evreilor, dar nu era pt ei.
    Si banuiesc ca de aici ne putem intoarce la prorocia Sf.Ipolit al Romei in care ne spune ca antihristul le va reface templul evreilor din pietre iar mai devreme a spus ca antihristul ii va aduna pe evrei adica sinagoga-adunarea evreilor. Si stiind ca dreaq este doar un biet copy/paste, un plagiator si nu un creator, un tolerat deocamdata, el va incerca sa copieze acest mod de ridicare simbolica dar fizica/efectiva , si nu duhovniceasca, a sinagogii satanei formata din evrei inapoi in Ierusalim – dar evident doar atunci cand Dumnezeu ii va ingadui acest lucru. Eu cred ca asa trebuie sa intelegem cuvintele Sf.Ipolit in legatura cu ridicarea templului evreilor din pietre si care se refera bineinteles la cele spuse de Sf.Pavel la 2 Tesaloniceni, adica adunarea evreilor – sinagoga evreilor – in Ierusalim inseamna acel templu al lui dumnezeu realizat de dreaq .
    Si nu cred ca evreii vor mai putea ridica a patra oare templul lor caci acest lucru nu apare pe nicaieri pe la proroci. Nici un sfant din vechime nu a scris ca evreii isi vor mai ridica templul lor ca sa poata sa-si reia vechile obiceiuri si traditii de demult .

    Ca o paranteza cateva spicuiri de pe la Sf.Luca al Crimeei undeva pe la 1940 :
    Minune adevarata este ca acum, cand apostazia e hrana oamenilor, sunt totusi oameni ce o varsa din gura lor, instinctiv, ca pe o otrava, cautand dupa hrana cea adevarata si vie care e cuvantul Domnului…pentru ca am vazut ca in aceste vremuri crunte, ateiste, cand cuvantul lui Dumnezeu se cauta a fi inabusit si strivit in piepturile oamenilor, rodeste totusi si inca cu roada multa, in inimile cele pregatite a–l primi.
    Vei vedea, Serghei, copilul meu drag, ca vor veni si vremuri bune, cand se vor ridica iarasi biserici, se vor scrie carti, se vor inalta cantari, dar povatuitori purtatori de Duh se vor gasi atat de putini, incat multi ii vor cauta cu disperare mare. Ce va fi atunci? Mare saracie duhovniceasca… Dar cine va dori pe Domnul in acea vreme si va lupta sa-si pastreze sufletul si trupul neintinate, rasplata lui va fi foarte mare. Nespus de mare… Dar eu nu voi mai fi atunci, tu insa vei prinde acele vremi….Ci eu iti spun: acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Va fi o vreme buna pentru Biserica, toate acestea vor trece, dar setea dupa povatuitori si dupa impreuna vietuitori care nu urmaresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare.
    Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului. Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda in pacate din ce in ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, facute cu zambetul pe buze, ca expresie a unei libertati pe care noi acum, ne plangem ca n-o avem…Fa-ti inima ta manastire. Bate acolo toaca, suna de priveghere, tamaiaza si sopteste neincetat rugaciuni…Cu cat vei comunica mai bine in cele duhovnicesti cu cei care primesc, desigur, acestea, cu atat te vei izbavi de intristare.
    Stii bine ca lucratorii antihristului se ostesc iarasi impotriva Bisericii lui Hristos, crezand, vrednicii de compatimire, ca vor putea sterge din constiinta norodului nostru pravoslavnic dragostea de Domnul. Se insala amarnic…
    Copile, tu vei trai mult si vei vedea sfarsitul acestui ateism atat de mandru in micimea lui. Vei vedea multe si mai cu seama inflorirea unui monahism tanar, plin de viata, insa nu pentru multa vreme. Setea dupa povatuitori va fi mare, foarte mare, incat monahii vor colinda de la un capat la altul al lumii pentru a gasi pe cineva care sa-i indrume in talcurile si stiinta lucrarii launtrice.

  23. Pingback: Cand unii nu au rusine, sau cum sa furi „evlavios” | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  24. Pingback: Sfântul Ioan Damaschin despre islam | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

  25. Pingback: Aparitie extraordinara la Editura Doxologia | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s