Fariseismul si Hristos. Diferenta dintre fariseism si acrivie. Hristos a condamnat fariseismul sau acrivia?

I. Fariseii si acrivia.

Cred ca ne-am intalnit cu totii cu interpretarea conform careia din cuvintele adresate de Hristos fariseilor se intelege ca Hristos condamna respectarea cu strictete a invataturii de credinta. Sau cu alt cuvinte, fariseii erau suporterii acriviei, iar cei care stalcesc Scriptura vor sa-l prezinte pe Hristos ca pe un rebel, care prezinta ceva total opus respectarii Legii.

De fapt interpretarea asta e una tendentioasa si pe alocuri chiar eretica, inducand ideea ca acrivia dogmatica si canonica e fariseism, in ciuda faptului ca Sfanta Scriptura arata clar ca fariseii nu erau rigoristi de fapt, iar acrivia dogmatica si canonica este o porunca data chiar de Hristos.

In primul rand fariseismul nu inseamna rigorism, ci inseamna a invata ceva pe care tu insuti nu il practici. Deci lipsa rigorismului. Asta reiese foarte clar din ceea ce spune Mantuitorul: „Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget.” (Luca, 11:46). Deci fariseii nu se pretau in nici un caz la acrivie, ci ei nu atingeau „nici cel putin cu un deget” sarcinile.

Apoi avem urmatorul „vai” al Mantuitorului adresat fariseilor: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi” (Mt. 23:23). Din nou, la fel de clar, Hristos arata ca de fapt fariseii nu implineau decat o parte din Lege. Fariseii se rezumau la ceea ce este simplu si ritualic, lasand partile mai grele, care de altfel erau si scopul Legii. Mantuitorul conchide spunand ca pe unele trebuia sa le faca, iar pe celelalte sa nu le lase. Deci nu era gresit cat faceau ei, gresit era, culmea, ca nu faceau tot! Deci rigoristul aici e Insusi Hristos, care indruma la respectarea tuturor invataturilor, nu doar a unei parti convenabile. De aceea le si zice apoi: „Calauze oarbe, care strecurati tantarul si inghititi camila!” (Mt. 23:24).

Sfantul Teofilact al Bulgariei talcuieste aici in felul urmator: „Iarasi ii infrunta ca pe niste nepriceputi, ca poruncile cele mari nu le bagau in seama, iar pentru cele mici cereau luare-aminte cu de-amanuntul”.

Sfantul Ignatie Briancianinov spune de asemenea, intr-o predica la Duminica Vamesului si a Fariseului: „Fariseul, îngrijindu-se sa apara drept înaintea oamenilor fiind dupa suflet fiu al satanei, vâneaza din Legea Lui Dumnezeu câteva trasaturi, se împodobeste cu ele, ca ochiul necercat sa nu recunoasca în el un vrajmas al lui Dumnezeu si, încredintându-i-se ca unui prieten al lui Dumnezeu sa-i cada jertfa.”

Este destul de clar ca fariseii nu erau rigoristi. Insa pentru ca oamenii astazi talcuiesc Scriptura dupa propriile pareri teologice, mai este o problema: a afirma ca Hristos era oarecum rivalul rigorismului Legii te face sa te intrebi de ce a mai zis: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Mt. 5:17)? Hristos tocmai ca nu a incalcat absolut nimic din Lege, ci El a desavarsit-o, a implinit-o, eliberand astfel omul vechi de sub robia Legii si a pacatului. In Hristos se intelege cu adevarat si care a fost scopul Legii, El fiind Datatorul si Implinitorul ei.

Pe langa aceste evidente, mai este si locul in care Hristos adreseaza urmatorul indemn: „Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac” (Mt. 23, 2-3). Din nou se arata lipsa rigorismului fariseilor, din nou Hristos indeamna ca tot ce spun fariseii sa fie ascultat, deci un indemn clar la acrivie.

Din cate se poate observa, cei care interpreteaza opozitia lui Hristos fata de farisei ca opozitie fata de acrivie, nu doar ca stalcesc si interpreteaza eretic Scriptura, dar scot chiar si din context, uitand ca Scriptura se interpreteaza prin ea insasi si nu poti sa talcuiesti un pasaj fara a avea in vedere restul Scripturii.

II. Scriptura si acrivia.

Dupa ce ne-am convins ca fariseii nu erau rigoristi, ci chiar Hristos este rigoristul prin excelenta, acum sa vedem si daca mai sunt alte indemnuri la acrivie dogmatica in Sfanta Scriptura:

„Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.” (Mt. 5:19)

„…iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” (Mt. 18:17)

„Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.” (Tes. 2:15)

„Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema sa fie!” (Galateni 1:8)

„Ia aminte tie si invataturii: ramii intru acestea; pentru ca aceasta facind si pre tine vei mintui si pre cei ce te asculta.” (I Timotei 4:16)

„Caci va veni o vreme cind nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.” (II Timotei 4:3-4)

Dar Sfintii Parinti ce zic despre rigorism?

Sfantul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)
„Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfint, ceea ce ii arata necredinciosi, ori se cred mai intelepti decit Sfintul Duh, si asta inseamna ca sunt smintiti” 

Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)
„Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”

Sfintul Chiril al Alexandriei (+444)

„Atunci se mareste numele pacii, cind nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora.”

Asadar, nici fariseii nu erau rigoristi, iar cei care tin la acrivia credintei patristice in nici-un caz nu sunt farisei. Din contra, cei care ii acuza pe cei care tin la acrivie de fariseism, arata ca nu cunosc invatatura Bisericii si lupta impotriva ei, folosindu-se ca toti inselatii vechi si noi, de talcuiri anapoda ale Scripturii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Erezii, Ortodoxie, Teologie Biblica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Fariseismul si Hristos. Diferenta dintre fariseism si acrivie. Hristos a condamnat fariseismul sau acrivia?

  1. Ana Elisabeta zice:

    E o temă foarte, foarte importantă cu argumente foarte, foarte interesante, şi totuşi nu comentează nimeni la ea (eu deocamdată nu prea am timp, din păcate).

    • Tema este intr-adevar importanta pentru ca aceste condamnari pe care Mantuitorul le face contra fariseilor sunt interpretate oricum, numai cum trebuie nu. Poate nu are nimeni nimic de spus, ma gandesc si eu :).

      • Ana Elisabeta zice:

        Asta cu ecumeniştii farisei nu mi se pare că ţine. Fariseii erau foarte buni cunoscători ai Legii doar de dragul cunoaşterii, şi împlinitori acrivici ai tuturor prescripţiilor exterioare ale Legii, până într-acolo încât atunci când Hristos a „călcat Legea” vindecând sâmbăta, au fost convinşi că nu e de la Dumnezeu. Dar o făceau într-un mod în care să le menajeze egoismul şi patimile lor, iar ce mai tăiau din patimi, compensau din plin cu mândria: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.”

        Poate că ecumeniştii pot fi numiţi fariseici eventual din cauza ipocriziei lor: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că sunt bun, blând, şi iubitor al tuturor oamenilor, că nu sunt ca aceştia care-i anatematizează pe eretici.” Deşi de multe ori cred că lipseşte din această constatare mulţumită de sine partea de adresare către Dumnezeu şi de mulţumire către El 🙂

        Mai proprie este însă eticheta de fariseism pentru unii care sunt şi ei experţi în Legea cea nouă şi pot să-ţi spună pe dinafară tot felul de canoane de la tot felul de sinoade locale şi ecumenice, cu numărul lor cu tot, şi care sunt sincer convinşi că nu mai este Harul Duhului Sfânt cu cei care au schimbat calendarul, care s-au dat cu comuniştii, care au avut vreo implicare în ecumenism, sau pur şi simplu au menţinut comuniunea cu cei care au făcut vreunul din aceste lucruri. Aşa cum fariseii spuneau despre Hristos că cu domnul demonilor îi alungă pe demoni, aşa şi fariseii moderni au pregătite explicaţii alternative pentru toate dovezile concrete că Harul încă lucrează acolo unde ei ştiu sigur-sigur că n-are cum să lucreze.

        Oricum, mie mi-a plăcut mai mult articolul cum era, fără arătări cu degetul către adevăraţii farisei, pentru că asta ar distrage atenţia de la mesajul central, şi anume că se echivalează fals şi artificial acrivia cu fariseismul.

      • Aveti dreptate. Am sters comentariul cu pricina.

      • Ana Elisabeta zice:

        Păi eu tocmai arătasem că este ceva adevărat şi în ce ai spus tu 🙂 Pentru că extremele se ating uneori. În acest caz, cele două extreme au în comun (între ele şi cu fariseii) faptul că scopul principal nu mai este Hristos şi comuniunea cu El în împărăţia cerurilor (inclusiv aici şi acum, adică prin această afirmaţie nu amân comuniunea cu Hristos către un viitor îndepărtat). Unii se fixează pe propria lor idee despre iubire între toţi oamenii, alţii se fixează pe ceea ce am spus (nu mai reiau, că sunt obosită). Oricum, în ambele cazuri e vorba de idei din capul omului (să le zicem idoli mentali, dacă n-o fi prea aspru cuvântul) şi nu despre întâlnirea dintre om şi Hristos.

      • Oricum e mai bun si mai clar acest comentariu decat ce scrisesem eu. 🙂

      • Ana Elisabeta zice:

        Mai bine nu mă mai lăuda atât 🙂

      • Daca e de laudat, laud 😀

  2. doktoru zice:

    Interesant oricum, desi nu m-am gandit la chestiile acestea .Dar am inteles ideea ca Hristos era cel fixist :sa le faci si pe alea dar sa nu le uiti nici pe celelalte….prea batut in cuie, prea fix ,prea de tot, prea ca la tara !!! Si tocmai fariseii erau aia cu lasa-ma sa te las , adica mai las-o bre si asa cum a cazut ca nu moare nimeni !!!….ai naibii magari si fariseii astia ,le cereau la altii dar ei doar comentau si faceau partea cea mai usoara cica. Mie mi se pare ca ei tocmai lasasera ce era mai usor din lege si nu implica nici o cheltuiala si se tineau de ce era mai greu si ii afecta si la buzunar , acele zecimale.
    Si parca istoria se repeta intr-un fel si pe la noi. Dar parca astia le-au lasat pe amandoua, ai nostrii pesemne cu mici exceptii pe ici ,pe colo. Astia de pe la noi si cu credinta stau destul de prost , ca parca prea s-a lungit, si in rest doar incaseaza de peste tot si tot le inghesuie in portbagajele uriase ale limuzinelor 600S !!!…sau/si pe diferitele niveluri ale vilelor supraetajate …simonia asta unde duce bre….parca nu le mai ajunge…
    PS – Desi e foarte, foarte important punctul de vedere si beneficiaza si de argumente foarte, foarte interesante !!! din pacate si eu sunt prins cu o transcriere din chirilica si imi joaca ochii-n cap de la atatea slavisme ciu-ciudate , dar mai clickez si eu prin zona ca sa nu raman nepontat !!!

  3. doktoru zice:

    Ceva tare, de sezon si de actualitate….ca mi-am inceput week-end-ul mai devreme saptamana asta si cu vesti bune de pe alte meleaguri !!!
    Monahul Iachint, ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa Ilie

    SCRISOARE CĂTRE BABEL

    02. 2015
    Mănăstirea Sfântul Pavel

    Sfântul Munte Athos

    Iubiți frați întru Hristos

    În începutul acestei scrisori vă mărturisesc bucuria mea de a găsi o adresă a voastră, a celor de la Editura Babel și Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca.

    Mă numesc Iachint și acum fac parte din obștea Mănăstirii Sfântul Pavel, din Sfântul Munte Athos. Cred că nu aș fi avut ce să vă scriu acum dacă bunul Dumnezeu nu rânduia să fiu ucenic de chilie Părintelui Cleopa Ilie.

    Aici sunt rânduit pe lângă ascultarea de paraclisier să le traduc creștinilor români când se scot Sfintele Moaște și să le vorbesc. Apoi mai mereu sunt nevoit să le vorbesc și de Părintele Arsenie Boca. Iar pentru că spun creștinii că cele ce le aud și le primesc în scris de la mine nu se potrivesc cu cele ce le spuneți și scrieți frățiile voastre. iată aveți pe acest DVD, în dosarul „Iachint”, toate lucrările mele. Cercetați, vă rog, mai întâi pliantul cu numele „Mărturisitori” și cartea „Creștinii cred și mărturisesc întru Adevărul lui Dumnezeu”, care se află în dosarul „1 Creștinii mărturisesc”, mai cu seamă ultimul capitol: „Legându-ne cu inima de cineva sau de ceva numai putem fi liberi și mărturisitori”. Iată, aștept corectările voastre, al vostru este a lămuri lucrurile cu privire la Părintele Arsenie Boca întru Adevărul lui Dumnezeu, ca să nu pierdem cugetul Bisericii Ortodoxe, să nu pervertim conștiința Bisericii a aproapelui nostru, să nu aducem babilonia în Biserică.

    Iubiților, să nu amestecăm mierea cu otravă! Domnul nostru Iisus Hristos pe toți ne face atenți, zicând: „Că ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul său îşi va pierde? (Matei 16, 26)” . „Nu judecaţi după faţă, zice, ci dreaptă judecată judecaţi” (Ioan 7, 24). Zice să nu-i judecăm pe oameni deloc când cad în păcate, dar nu se leapădă de credință, ca să nu fim judecați (Matei 7, 1). Dar când e vorba de cei care caută să ne lipsească de mărgăritarele Credinței Lui ne poruncește să nu le dăm curs, ci să-i judecăm ca fiind câini și porci (Matei 7, 6).

    Părinții noștri Cleopa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Paulin Leca și alții, care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, nu au spus tot, au spus câte ceva ca să ne liniștim, să nu ne smintim căutând să-l scoatem sfânt. Iată, cine ține cu tot dinadinsul să-l scoată sfânt pe Părintele Arsenie Boca îi arată a fi bârfitori și invidioși pe acești Părinți care nu au căutat decât slava lui Dumnezeu.

    Cred că este de datoria frățiilor voastre să cercetați cu luare aminte cărțile care apar cu privire la Părintele Arsenie Boca. Mai întâi cele ce apar la editura voastră, poate că arătând adevărul care ne face liberi veți îndrepta și numele editurii. Vedeți ce scrie Dan Lucinescu în cartea Părintele Arsenie Boca un sfânt al zilelor noastre, la p. 16, atunci editura Siaj – 2009. Ce adevăr mărturisește acest cunoscător al sfințeniei Părintelui Arsenie Boca prin cuvintele: „Părintele Arsenie Boca ajunsese încă de tânăr la stadiul de mare evoluție spirituală, specifică celebrilor eremiți, existenți în lamaseriile tibetane, înainte de ocuparea Tibetului de către comuniștii chinezi ai lui Mao Zedong”?

    Părintele Arsenie Papacioc nu mințea când ne spunea (scriu din cele ce îmi aduc aminte): „Eu care l-am cunoscut pe Arsenie, acum când sunt întrebat de credincioși dacă este bine să-i citească Acatistul vreau nu vreau trebuie să le spun câte ceva, ca să nu se smintească, să nu-și pervertească credința. Eram odată mai mulți tineri la el, la Sâmbăta de Sus, și ne-a spus, printre alte: „Vedeți locurile acestea, pe aici am fost acum 300 de ani cu duhul lui Ilie”. Pentru că am văzut și auzit atâtea lucruri neortodoxe de la el când am fost călugărit și mi s-a pus numele Arsenie m-am întristat, înțelegând că mulți mă vor lua drept ucenicul lui. Apoi când m-am întâlnit cu el în București, când era dat afară din mănăstire, și mi-a spus:

    „- Acum tu rămâi în locul meu!” Eu i-am răspuns:

    „- Nu! fiecare cu locul lui”.

    Citiți în cartea Jurnal duhovnicesc, al Părintelui Paulin Leca, editura Stadion, Bacău 2013, pp. 70-71; 109-l10. Acest Părinte îl considera „văzător cu duhul” și „sfânt” pe Părintele Arsenie Boca, vroia să devină ucenicul lui (p. 47), dar cunoscându-l mai bine a ajuns să afirme: „… n-am văzut o lepădare publică a sa de toate acele rătăciri spiritiste și erezii steineriene”. Este bine să vedeți și Nota 10, de la sfârșitul acestei cărți (pp. 386-387), făcută de cel care a îngrijit această ediție, Doctorul Ioan Gându.

    Dar cred că Părintele Arsenie Boca se prezintă cât a putut de clar, cum s-a prins de înșelare, în Cărarea Împărăției, p. 210, unde zice printre altele: „… precum urmărim o armonie între facultățile sufletești, tot așa trebuie să urmărim și o armonie și între cunoștințele din cât mai multe domenii, precum și o sinteză a acestora cu viața. Multă știință apropie pe om de Dumnezeu, puțină știință îl îndepărtează și de știință și de Dumnezeu. Iar omul atâta prețuiește câtă apropiere de Dumnezeu și-a câștigat în sine. Dumnezeu i-a dat o valoare mare, însă trebuie și el să și-o câștige”.

    Este știut că Părintele Arsenie nu a căutat să se zidească printr-un părinte duhovnicesc, întru Hristos. Care este lauda lui? Lauda lui Hristos este Tatăl, zice: „Eu de la Mine nu am grăit; ci Tatăl cela ce M-a trimes pe Mine, Acela poruncă Mi-a dat, ce voi zice și ce voi grăi” (Ioan 12, 49); și în alt loc: „Eu slava care Mi-ai dat-o Mie, am dat-o lor ca să fie una, precum Noi una suntem; Eu întru ei și Tu întru Mine, ca să fie ei desăvârşit întru una și ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes” (Ioan 17, 22-23). Cine este Părintele său duhovnicesc? Mitropolitul Nicolae Bălan când a văzut că avea talent la caricaturi, la trimes la școală, la trimes în Sfântul Munte Athos și văzându-l că are priză la popor la hirotonit și avansat. Apoi tot el la dus la Mănăstirea Prislop și tot el la chemat de acolo. Atunci, din păcate, Părintele Arsenie, (cred) nu a făcut ascultare și de aici i-a venit căderea, el l-a rugat pe Mitropolit să-l lase în continuare la Prislop. Atunci neascultându-l nici pe Părintele Dumitru Stăniloae, care dorea ca la Prislop împreună cu Părinții Dometie și Antonie Plămădeală să lucreze la Filocalie, o introduce pe Julieta cu care avea legătură de la Sâmbăta de Sus și îi determină pe aceștia să plece. Într-un an o face stareță pe aceasta și apoi vin problemele. Acest Părinte al său, Mitropolitul Nicolae Bălan, se spovedea la Părintele Cleopa și (cred) se plângea cu privire la el. De asemenea și Mitropolitul Nicolae Mladin, P.S. Andrei Magerul și Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a fugit cu motiv întemeiat de la Prislop la Mănăstirea Slatina, se spovedeau la Părintele Cleopa și (cred) se plângeau cu privire la Părintele Arsenie Boca. Cele auzite de la aceștia (cred) l-au determinat pe Părintele Cleopa să-i scrie acele scrisori, cu smerenie, Părintelui Arsenie, în care îl ruga să vină la Mănăstirea Slatina să-i folosească duhovnicește. Dar Părinte Arsenie nu a venit la Slatina. Apoi, știu din gura Părintelui Cleopa că dus fiind de Sfântul Sinod să pună rânduială în mănăstirile din Ardeal, mai cu seamă la Mănăstirea Arad Gai, l-a întâlnit pe Părintele Arsenie la Episcopia Aradului și a dorit să i-a binecuvântare, să-l îmbrățișeze, dar nu a reușit. Părintele Arsenie i-a zis batjocoritor: „Ce măi moldovene vii tu să ne înveți călugărie!”

    Odată Părintele Cleopa mi-a mărturisit de ce nu dădea binecuvântare la oameni să-i citească Acatistul Părintelui Arsenie Boca și băga cuvântul, ca să nu se smintească aceștia: „Nu-i citiți Acatistul căci nu e canonizat!” Înțelegerea sfinției sale cu privire la Părintele Arsenie era precum a majoritatea Părinților duhovnicești, care l-au cunoscut, aceea că: „Împrietenirea cu Julieta i-a adus căderea”.

    Iată, este știut, lauda Părintelui Cleopa sunt Părinții lui, în primul rând Duhovnicul Paisie Olaru și Starețul Ioanichie Moroi. Cu Părintele Arsenie nu stau lucrurile la fel, nu a ținut la aceasta, după cum mărturisește el însușii, a căutat să se apropie de Dumnezeu prin „cunoștințele din cât mai multe domenii”, până chiar și din magie. Cine, dintre cei care au fost aproape de Părintele Arsenie Boca și au dorit să rămână întru Hristos, Mântuitorul nostru, nu au mărturisit adevărul? Iată, până și Părintele Teofil Părăian, cel care a îndrăznit să spună că: „Un ortodox se poate împărtăși și la catolici, dacă nu are unde”, care mărturisea evlavia sa la „Sfânta Maria Tereza” chiar și aici în Sfântul Munte, zice: „nu am un cult pentru el”.

    Așadar, v-am scris acestea vouă, cu sinceritate, după cum vedeți, ca înainte de a căuta să vă împliniți visele care vi le-ați propus voi: „Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca” și „Editura Babel”, să căutați să vă limpeziți și să limpeziți lucrurile cu privire la Părintele Arsenie Boca întru Hristos. Până acum, sincer vă spun, pe bună dreptate vă identificați „Editura Babel – Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca”, amestecare.

    Oare nu vedeți cum prin Părintele Arsenie Boca se lucrează apostazia (lepădarea de credință) în chip tacit? Ecumeniștii s-au arătat că nu-l canonizează, tocmai ca să se strângă semnături. Câți din cei care au dat semnătură pentru canonizarea Părintelui Arsenie au știut că dând semnătură pentru canonizarea lui dau semnătură pentru canonizarea ereticilor Francisc de Assisi și Wulfila semiarianul, pictați de el cu aureolă de sfinți în biserica Drăgănescu? Sfântul înseamnă Canon, fiind canonizat, oricine va putea picta în bisericile ortodoxe pe eretici precum a pictat Părintele Arsenie. Ecumeniști canonizându-l nu zic că e sfântul lor, cel mai mare proroc al lor, ci al vostru. Iată, pervertesc conștiința ortodoxă a credincioșilor ca să se bucure de „unirea Bisericii”, adică de apostazie. Dacă acum cei care au „evlavie” la Părintele Arsenie îndreptățesc pictarea ereticilor de către el cu minunile care le face, gândiți-vă, ce va fi după acea „unire”, când vor fi și mai părăsiți de har cei care o acceptă. Ce o să zică cei care îl văd sfânt pe Părintele Arsenie? Foarte posibil, vor zice: „Iată această unire este de la Dumnezeu, Părintele Arsenie ne-a arătat-o demult!” Dar noi știm clar, Sfinții Părinți, între care se numără și Cuviosul Lavrentie al Cernigovului, ne atenționează: „Luați aminte, zice, la toate cele ce vă spun căci totul se pregătește cu foarte mare viclenie. Toate bisericile și mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogății, ca niciodată, dar să nu mergeți în ele… Bisericile vor fi deschise, dar creștinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată ,,adunarea satanică”… Încă o dată vă repet să nu intrați în aceste biserici, căci Hristos și binefacerea Lui nu vor fi acolo”.

    Iată ce va fi cu bisericile care acceptă ca sfinți pe Francisc de Assisi și pe Wulfila semiarianul, cel care îl vedea pe Hristos creatură și nu Dumnezeu-Om. Iată de ce este nevoie să-l iubim întru Hristos pe Părintele Arsenie Boca și să mărturisim acum, cât mai avem cu cine ne înțelege, că ce a făcut acolo înseamnă urâciunea pustiirii. Iată înțelegerea cea mai favorabilă pentru Părintele Arsenie, la care am ajuns, cu darul lui Dumnezeu:

    „E foarte posibil ca Părintele Arsenie să fi pictat ereticii în biserica Drăgănescu cu gândul ca noi să pricepem că ecumenismul, acceptarea că Biserica – Trupul lui Hristos este dezbinată, „unirea Bisericilor”, recunoașterea ca sfinți a tuturor ereticilor și povățuitor pe Papa, însemnează „urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil prorocul (9, 26), stând în locul cel Sfânt, cel ce citește să înțeleagă” (Matei 24, 15). A accepta că Biserica – Trupul lui Hristos este dezbinată, înseamnă a tăgădui Dumnezeirea lui Hristos, înseamnă al accepta ca Sfânt pe Wulfila semiarianul, care tăgăduia Dumnezeirea lui Hristos. Al accepta pe Papa Francisc, Povățuitor, înseamnă al accepta ca Sfânt pe Francisc de Assisi. Apoi este știut că aceia care se vor împărtăși la altarele bisericilor care acceptă „unirea Bisericii”, acceptă ca sfinți toți ereticii, nu se împărtășesc cu Trupul lui Hristos, Dumnezeiesc și omenesc. Unirea lor este în „hristosul” lui Wulfila semiarianul”.

    Iată, v-am scris acestea crezându-vă sinceri, cred că și voi mă veți înțelege că v-am scris sincer și mă veți corecta și mă veți bucura făcând ce depinde de voi.

    Bunul Dumnezeu, Cel în Sfânta Treime slăvit și închinat, pentru Născătoarea de Dumnezeu, să vă ajute tuturor să săvârșiți tot lucrul bun, după voia Sa, spre slava Sa. Amin.

    Iachint

    sursa: https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/i-o-pagina-interimara-pentru-a-avea-acces-rapid-la-toate-informatiile/#_Toc422267108

    • Ana Elisabeta zice:

      Mulţumesc, foarte bun site-ul, totul documentat la sânge, şi fără pic de atmosferă de scandal. Eu am citit deocamdată mărturia fiicei pr. Stăniloae.

    • Ana Elisabeta zice:

      A, şi mi-a plăcut asta cu Editura Babel. Ce-o fi în capul oamenilor care-şi numesc editura aşa??

  4. doktoru zice:

    Si am zis sa arat ,ca asa cum au inteles unii ca Antioh Epifan poate fi privit ca un precursor al antihristului iar altii chiar au facut o paralela intre vremea macabeilor si vremurile noastre antihristice ,deci am zis sa va arat cum este privita/aratata vanzarea din acele timpuri. Iar din aceasta vanzare se va intelege bineinteles si cumpararea. – Biblia Anania.

    Din ei a ieşit o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, fiul regelui Antioh , care, după ce fusese ostatic la Roma, a devenit rege în cel de al o sută treizeci şi şaptelea an al stăpânirii greceşti.
    În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne“.
    Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor.
    Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor

    ; şi-au refăcut prepuţul , lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul……

    ……Mai mult, regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s’au supus poruncii regelui.
    Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă.
    Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară,să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile,să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi,să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate,să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necurăţii şi spurcăciuni, în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite.

    Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară.În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate.Mulţi au fost cei din popor care li s’au alăturat – cei care, în fapt, părăseau legea – şi rele au făcut în ţară şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare.

    Din acest pasaj ar trebui sa vedem si sa facem legatura vanzarii si cumpararii din zilele noastre care seamana un pic , mai mult decat am dori, cu acele zile ale vechilor iudei. Si acolo regasim aceleasi cozi de topor prin care si cu care se executa aproape toate relele din lume.
    Si astfel acceptand paganismul popoarelor ca fiind drept adevar renuntam la adevarul lui Dumnezeu si la poruncile Lui si ne incadram si noi , asa cum zice si Apostolul Pavel, in : nedreptatea oamenilor care ţin adevărul în robia nedreptăţii. Si atunci evident ca ne vom regasi in categoria celor peste care : mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea …. Căci…. dreptatea lui Dumnezeu se descoperă din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris: Iar dreptul din credinţă va trăi.

  5. Ana Elisabeta zice:

    Legat de discuţia noastră, chiar dacă nu foarte indeaproape:

    http://www.doxologia.ro/conferinte/credinta-ortodoxa-viata-bisericeasca

    „Textul conferinţei susţinute de Dimitrios Țelenghidis, profesor al Facultății de Teologie, Universitatea Aristotelică din Tesalonic,în Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, miercuri, 7 noiembrie 2012.”

    Mai încolo o să explic, când o să am puţin timp, de ce mi s-a părut relevant argumentul prof. Țelenghidis.

  6. Pingback: Fundamentalismul ecumenist | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  7. Pingback: Fariseismul si Hristos. Diferenta dintre fariseism si acrivie. Hristos a condamnat fariseismul sau acrivia? | ortodoxiadreaptacredinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s