ORTODOXIA TINERILOR: Euharistia continuă – Cum, de ce și de câte ori ne împărtășim în Biserica Ortodoxă?

ORTODOXIA TINERILOR: Euharistia continuă

Cum, de ce și de câte ori ne împărtășim în Biserica Ortodoxă?

Doamne ajută!

Cu ajutorul lui Dumnezeu pornim astăzi o nouă serie de articole dedicate Sfintei Euharistii sau Sfintei Împărtășanii – așa cum o cunoaștem noi în Biserica Ortodoxă.

Sfânta Euharistie numește de fapt Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos pe care, Liturghie după Liturghie, noi creștinii o primim din Sfântul Potir de la episcopii sau preoții ortodocși.

Scopului demersului nostru este să provocăm un dialog pe baza următoarelor întrebări definitorii pentru credința noastră:

  • Ce este Sfânta Euharistie?
  • Care este importanța Sfintei Euharistii pentru viața duhovnicească a întregii comunități și pentru viața personală a fiecărui creștin?
  • De câte ori ar trebui să ne împărtășim?
  • Când ne putem împărtăși?
  • Cum (în ce stare) trebuie să ne împărtășim?
  • Cine poate primi Sfânta Împărtășanie?
  • Care este relația dintre Taine Sfintei Euharistii și Taina Sfintei Spovedanii?

Pentru că adesea în parohiile noastre observăm cum la Sfânta Liturghie se împărtășesc copiii și doar un număr foarte mic de tineri și adulți, ne dorim prin aceste texte, studii și comentarii să ne punem întrebarea mai des: „Eu de ce nu mă împărtășesc acum, deși am participat la această Sfântă Liturghie?

Aici veți găsi toate articolele campaniei:

Oare nu ne cheamă pe toți Mântuitorul Hristos, atunci când preotul iese cu Sfântul Potir și zice: „Cu credință și cu dragostă să vă apropiați!?

Oare dacă eu m-am împărtășit duminica trecută este de ajuns pentru mine, iar duminica asta pot sta liniștit, ca și cum mi-am făcut datoria? Nu este oare Sfânta Liturghie masa cea de taină a Sfintei Treimi la care ne invită pe noi toți, fii săi, să gustăm din merindele vieții veșnice?

Cine oare este invitat la masă undeva, și gazda nu-l servește cu nimic?

Toți cei care participăm la Sfânta Liturghie suntem invitați să gustăm din Trupul Domnului și din Sângele Lui, din adevărata mâncare și adevărata băutură.

Idealul unei vieți creștine desăvârșite este ca într-o parohie să se împărtășească toți creștinii prezenți la Sfânta Liturghie.

De ce nu se întâmplă acest lucru?

Motivele sunt multe și în această campanie am dori să le abordăm pe fiecare în parte.

Aș lua-o puțin înainte și v-aș spune de pe acum care este principalul motiv pentru care nu ne împărtășim Liturghie după Liturghie: nu ni-L dorim pe Hristos în inimile noastre; nu-l vrem pe Dumnezeu în inimi așa de des.

Dacă ni L-am dori pe Hristos permanent în noi, atunci permanent am căuta să gustăm din Trupul și Sângele Lui!

Sfânta Euharistie este centrul vieții liturgice a Bisericii și este în același timp și centrul care polarizează în jur întreaga creștere duhovnicească a creștinului în Trupul Bisericii.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că Sfânta Euharistie este începutul vieții creștine, mijlocul ei, adică modalitatea prin care creștem, și sfârșitul (piscul) sau mai bine zis Cununa Vieții noastre. De fapt Iisus Hristos, Domnul nostru, Cel ce ni se oferă ca jerfă la fiecare Sfântă Liturghie este totul: Calea, Adevărul și Viața. El este Cel ce ne cheamă la o nouă viață în afara păcatului, El ne susține curățindu-ne permanent pe acest drum, și tot El este Cel ce ne așteaptă dincolo de moarte, înviindu-ne și așezându-ne în mijlocul drepților, în sânul Sfintei Treimi.

În Biserica Ortodoxă creștinii, monahi sau mireni, s-au întrebat adesea „cum și cât de des ar trebui să ne împărtășim?”. Dacă în primele patru veacuri ale Bisericii creștinii se împărtășeau toți la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea era un mijloc de a arăta apartenența lor la acea comunitate, cum s-a ajuns ca astăzi să ne împărtășim doar câțiva oameni la Sfânta Liturghie?

Prima dispută legată de acest subiect a apărut în anul 1772 când ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul încheia redactarea primului Manual de Împărtășire continuă care-și propunea restabilirea sensului apostolic și patristic al practicii euharistice ortodoxe.

De atunci și până astăzi a curs enorm de multă cerneală în legătură cu această temă, și e un lucru bun, pentru că este de departe cel mai important subiect al întregii omeniri! Au existat și există și astăzi păreri în contradictoriu cu privire la frecvența împărtășirii credincioșilor.

Scopul demersului nostru este însă de a aduce înaintea voastră cel mai important aspect al vieții creștine. Dacă pe acest site, timp de câțiva ani am discutat atâtea și atâtea subiecte, și am dedicat campanii de articole pe teme de interes pentru tineri, cum oare să nu dedicăm o atenție aparte jerfei Mântuitorului Iisus Hrisos, prin care toți primim mântuirea.

Prin urmare vă invităm cu drag la dialog, având mereu în minte că: Iisus Hristos este medicamentul suprem al vieții Omului, și acest medicament îl primim mereu la fiecare Sfântă Liturghie din Potir.

Doamne ajută!

Sursa:http://ortodoxiatinerilor.ro/euharistia-continua/19369-euharistia-continua via http://acvila30.ro/ortodoxia-tinerilor-euharistia-continua-cum-de-ce-si-de-cate-ori-ne-impartasim-in-biserica-ortodoxa/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Deasa Cuminecare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la ORTODOXIA TINERILOR: Euharistia continuă – Cum, de ce și de câte ori ne împărtășim în Biserica Ortodoxă?

  1. andrei-d zice:

    Cam cati sunt asezati din punctul de vedere al Sfintelor Canoane sa fie impartasit cu vrednicie(fara pacate opritoare)?
    Sa luam casniciile nevalabile (mixte), desfranarea si avortul.

    Ai păcătuit [desfrânat, curvit] cu o persoană necreştină sau eretică?
    „Dacă [cineva] nu este căsătorit [cununat ortodox], se prevăd după Canonul 61 al Sfântului Ioan Postitorul 3 ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie, mâncând uscat după ora 15:00 şi făcând zilnic 200 de metanii. Dacă este căsătorit [cununat ortodox], conform aceluiaşi canon, epitimia se măreşte la 4 sau 5 ani [oprire de la împărtăşire], mâncând uscat după ora 15:00 şi făcând în fiecare zi 250 de metanii.”(p. 58)
    Te-ai căsătorit[cununat], ortodox fiind, cu o persoană eretică sau sectantă?
    „Canonul [regula, legea] 72 al Sinodului Trulan prevede anularea căsătoriei[cununiei], iar dacă [cineva] persistă în păcat, afurisirea. Aceste prescripţii sunt însuşite şi de Sfântul Ioan Postitorul, în Canonul 23. Pentru căsătoria săvârşită între un dreptcredincios şi o eretică, Canonul 14 al Sinodului al IV-lea Ecumenic şi Canoanele 10 şi 31 ale celui de la Laodiceea, precum şi Canonul 29 al Sinodului din Cartagina îi opresc pe credincioşi să se însoare cu eretice. Iar Canonul 72 al Sinodului al VI-lea Ecumenic desface şi socoteşte fără tărie căsătoria pe care, întâmplător, o face un creştin sau o creştină dreptcredincioşi cu eretici. Iar răspunsul 29 al lui Balsamon spune că unui dreptcredincios care a luat în căsătorie o persoană de altă credinţă sau eretică nu-i este îngăduit să se cuminece [împărtăşească] cu dumnezeieştile Taine, dacă nu se va fi despărţit şi canonisit mai înainte. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Simeon al Tesalonicului (Răspunsul 47), adăugând că acesta să se împărtăşească doar la sfârşitul vieţii sale, după ce i s-a făcut maslu (şi dacă s-a pocăit), dar nici preotul să nu scoată vreo părticică pentru un atare ins şi nici prescurile lui şi nici liturghiile să nu le primească, fără numai lumânare şi tămâie şi uneori (adică nu totdeauna) să-i dea agheasmă şi anaforă. Şi aceasta, ca să nu cadă în deznădejde; şi să-i poruncească să facă milostenii. Iar cartea întâi a Codului (lui Justinian), titlul V, aşezământul XII, zice că de se vor sfădi atare părinţi (care au ajuns, într-un chip oarecare, să se căsătorească), să biruiască cel care vrea să-şi facă pruncii dreptcredincioşi. Acelaşi lucru îl spune şi aşezământul 18 al aceluiaşi titlu (la Fotie, titlul XII, cap. XIII). Iar pentru părinţii care au îngăduit ca fiii lor să se căsătorească cu cei de altă credinţă, Pravila de la Govora (cap. 32) prevede 5 ani de pocăinţă.” (p. 74)
    Te-ai căsătorit [cununat[1] ortodox] a doua sau a treia oară?
    „Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 50, spune că a treia căsătorie trebuie privită ca o întinăciune a Bisericii, dar nu este supusă osândirii publice, fiind mai tolerabilă decât desfrâul pe faţă. Canonul 2 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevede 5 ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie. Sfântul Nichifor Mărturisitorul însemnează următoarele despre cei ce se căsătoresc de două ori şi de trei ori: cel ce se căsătoreşte a doua oară, potrivit Canonului 4 al Marelui Vasile, se opreşte pe un an sau doi de la dumnezeieştile Taine. După Canonul 2 al Sfântului Nichifor şi după primul Răspuns al lui Nichita al Heracleii, nici nu se cunună. Iar, potrivit cu Canonul 7 al Sinodului de la Neocezareea şi cu însuşi Nichita, nici preotul care i-a binecuvântat nu mănâncă la masa lor. Pe cea de a treia căsătorie, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu o numeşte încălcare de lege. Iar Canonul 4 al Marelui Vasile […] îi înlătură pe timp de 5 ani de la Sfânta Împărtăşanie pe cei căsătoriţi a treia oară. […] Ţine seama că în anul 922, sub Constantin Porfirogenetul, s-a dat la lumină un Tom al sinodului, zis al Unirii, care a rânduit că celor căsătoriţi a doua oară, dacă au împlinit 40 de ani şi nu au copii, li se îngăduie să-şi ia şi o a treia nevastă pentru că le lipsesc copiii. Să se canonisească totuşi, să nu se cuminece 5 ani, fără să li se scadă nimic din aceştia, şi, după cei 5 ani, să se cuminece numai o dată pe an, la Sf. Înviere. Iar dacă au copii, nu li se îngăduie să se mai căsătorească vreodată şi pentru a treia oară. Cei care au împlinit 30 de ani, dacă nu au copii, sunt îngăduiţi şi ei să se căsătorească a treia oară, pentru vârsta lor tinerească şi supusă lesne greşelii, însă 4 ani să nu se cuminece şi, după aceşti ani, să se cuminece numai de 3 ori în fiecare an, la Înviere, la Naşterea Domnului şi la Adormirea Maicii Domnului. Iar dacă au copii, să se canonisească cu 5 ani [oprire]. Iar celor ce au trecut de 45 de ani, nu li se îngăduie nicicând să se căsătorească a treia oară, chiar dacă nu au copii.” (p. 71-72)
    ATENŢIE! NOTA[1] [Cununia ortodoxă a doua sau a treia nu poate fi făcută decât în cazul în care există motivele arătate de Sfinţii Părinţi pentru desfacerea primei cununii ortodoxe: „Iar orice bărbat sau muiere care s-au despărţit fără pricină binecuvântată şi s-au căsătorit a doua oară, ca nişte preacurvari se cuvine a se canonisi 7 ani cu neîmpărtăşirea, după Canonul 87 al Soborului al VI-lea, Canonul 20 al celui din Ancira şi Canoanele 77 şi 37 ale marelui Vasile. Citeşte şi Canonul 113(107) al Soborului din Cartagina, care hotărăşte că, dacă bărbatul şi muierea se vor despărţi fără pricină de curvie, ori trebuie să rămână văduvind, ori să se împace şi să se unească, precum zice şi Apostolul Pavel, în Epistola cea dintâi către Corinteni, capitolul 7, stih 11. […] Iar pricină binecuvântată de despărţire între bărbat şi muiere nu este alta decât curvia, sau preacurvia (adulterul) bărbatului sau a muierii. […] Dar ia aminte că – deşi Domnul a îngăduit a se despărţi bărbaţii de muierile lor din pricina curviei, adică a preacurviei – arhiereii nu se cuvine a le da voie totodată a se însoţi cu altcineva. Ci să-i lase aşa osebiţi îndelungată vreme, până ce partea vinovată se va căi, şi va cădea smerindu-se către partea nevinovată şi va făgădui de aici înainte să-i păzească cinstea. Şi aşa, iarăşi să se unească. […] Iar dacă până în sfârşit, nu este chip, nici vreo meşteşugire a se uni de aici înainte bărbatul şi femeia, partea cea nevinovată poate, de mare nevoie, a se căsători a doua oară, dar nicidecum şi partea aceea ce a curvit şi s-a făcut pricinuitoare a acestei despărţiri. Căci, în loc de cântările şi luminile nunţii de-a doua, se cade mai mult a se tângui, şi a plânge pentru păcatul său şi a se afla în întunericul întristării şi al văduvei celei vii, pentru că i-a despărţit pe cei împreunaţi de Dumnezeu. […] Deci, fiindcă din toate cele zise se înţelege că nu se cuvine a se despărţi bărbatul de femeie sau femeia de bărbat, cei doi trebuie a se suferi unul pe altul – după Teologul Grigorie. Şi atât femeia se cade a-l suferi pe bărbat – măcar de o ocăreşte, măcar de o bate, măcar de cheltuieşte zestrea ei, sau altceva de-i face – cât şi bărbatul pe femeie, măcar de se îndrăceşte (după Canonul 4 al lui Timotei), măcar alte metehne de ar pătimi şi neputinţă de ar avea (după Hrisostom, în cuvântul la zicerea: „muierea s-a legat cu lege” şi celelalte).
    Chiar dacă legile împărăteşti şi cele dinafară (civile) îngăduie a se despărţi bărbatul de muiere şi muierea de bărbat pentru multe pricini, Hrisostom (în acelaşi), împotrivindu-se lor, zice, că nu are a ne judeca Dumnezeu după legile acestea, ci după legile despre nuntă pe care le-a legiuit El Însuşi. O singură pricină de despărţire este binecuvântată din cele rânduite de legi, după împăraţii Leon şi Constantin, când o parte vrăjmăşuieşte viaţa celeilalte (Titlul 13 din Alegerea legilor). Se despart încă pe drept cuvânt atunci când: una din părţi este drept-slăvitoare, iar cealaltă eretică, după Canonul 72 al Soborului al VI-lea; când sunt rudenii din sânge, sau din cuscrie, după Canonul 54 al aceluiaşi; sau din botez, după Canonul 53 al aceluiaşi; şi când stăpânul lor (dacă sunt robi) n-ar voi a se învoi la nunta lor, după Canoanele 40, 41 şi 42 ale marelui Vasile.” Citatul de mai sus este dat din Tâlcuirea şi nota Canonului 48 Apostolic din Pidalion, Tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţu, 1844].
    Ai ucis cu voie? [Ai făcut avort?]
    „ […]Canonul 22 al Sinodului de la Ancira opreşte toată viaţa de la împărtăşire; potrivit Canonului 5 al Sfântului Grigorie al Nissei, săvârşitorul este oprit a se împărtăşi 27 de ani. După Canoanele 7 şi 56 ale Sfântului Vasile cel Mare, 20 de ani nu trebuie să se împărtăşească. […] Sfântul Ioan Postitorul, în Canonul 31, spune: pe ucigaşul cel cu voia sa îl îndepărtăm pentru 5 ani de la cuminecare [împărtăşire], dacă – după ce ţine post până seara, folosind hrană cu desăvârşire uscată – se învoieşte să facă şi 300 de metanii zilnic. Dacă însă se leneveşte, să împlinească ce-au hotărât Părinţii [vezi canoanele de la începutul acestei întrebări].” (p. 64)
    Ai săvârşit avort? Ai dat sau ai luat medicamente pentru a provoca avortul? [adică: pilule contraceptive, sterilete, injecţii, implanturi, alte mijloace avortive sau ai apelat la o fertilizare in vitro, din cauza căreia se fac multe[2] avorturi.]
    „[…] Canonul 21 al Sinodului de la Ancira prevede oprirea de la împărtăşire până la moarte. După Canonul 91 al Sinodului Trulan se dă aceeaşi pedeapsă ca şi ucigaşilor (adică 20 de ani). Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 56, prescrie 20 de ani oprire, iar în Canonul 2 numai 10 ani oprire, însă „vindecarea să se hotărască nu după timp, ci după chipul pocăinţei”. […] Pravila de la Govora prescrie mai multe epitimii. Astfel: Femeia ce va bea ierburi ca să scurgă rodul trupului şi să nu nască coconi, aceea să aibă pocanie [oprire de la împărtăşire] 5 ani şi metanii câte 305 pe zi. Iar de va face şi bărbatul aşa, (adică de va bea dintr-acelea – n.ns.) mai rău este; nici Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui, de nu se va pocăi (cap. 20). Femeia care-şi va ucide pruncii la naştere cu ajutorul vrăjitorilor, de bunăvoie, aceia întru toate zilele vieţii ei să se pocăiască. Femeia desfrânată ce va bea ierburi, ca să nu nască, sau de va naşte şi va sugruma coconul ei, să aibă pocanie 9 ani şi metanii câte 160 pe zi şi altele (cap. 20). Femeia de va zămisli şi va bea ceva ca să scurgă şi să se lepede începerea dintr-însa, să se pocăiască 8 ani şi metanii 367 zilnic. Dacă ea va muri din avort, să nu se îngroape în cimitir (cap. 124). […] Unii duhovnici mari recomandă drept canon, pe lângă cele de mai sus, şi părere de rău toată viaţa, metanii în fiecare zi, post până seara miercurea şi vinerea, părăsirea păcatului, naştere şi botezare de copii în locul celor avortaţi.” (p. 88-89)
    NOTA2 Vezi cartea, Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România de Dr. Christa Todea-Gross şi Pr. prof. dr. Ilie Moldovan, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008, p.274 – 275.
    Bibliografie: Îndrumarul Duhovnicului (carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos), lucrare alcătuită de către Pr. Eugen Drăgoi, consilier cultural, tipărită la Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2000.

    Care-s aia care trec sau se abtin de la acestea trei? Sa nu mai luam sodomiile, gomoriile, malahia la tineri… Aiurea ca preotii nu numai ca nu mai respecta canoanele, el ca iconom poate diminua sau mari, dar nu sa anuleze de tot anii de canonisire. Altfel cum vor scapa toti de osanda vesnica? Pana si preotul si cei canonisiti prost ajung in acelasi loc, cu cei ce batjocoresc Trupul Domnului si-l dau ca pe colaci calzi!
    Sf. Nicoale Cabasila arata ca: „A devenit un obicei la noi, ca preotii sa dea Sfanta Impartasanie la toti cei ce spovedesc imediat dupa spovedanie fara a fi opriti perioada cuvenita cei cu pacate de moarte, fara sa tina cont ca este trupul lui Hristos si arde pe cei nevrednici. Caci nu toti cei carora le da preotul liturghisitor se impartasesc cu adevarat ci numai aceia carora le da Insusi Hristos. Preotul impartaseste intradevar pe toti cei ce vin la Impartasanie, Hristos insa numai pe cei vrednici de impartasanie!” (Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii, pag. 91)
    Nevrednici, adevarat, suntem toti, dar Sfintii Parinti spun ca nevrednici sunt cei cu pacate opritoare si necanonisiti cum trebuie! Doamne ajuta!
    Pentru a avea cat de cat un gram de nadejde de mantuire e mai bine sa ramanem in glasul Sfintilor Parinti, altfel cum vom raspunde inaintea Dreptului Judecator?
    Nu orice preot e preot, si nu orice duhovnic e …duhovnic. Duhovnmic vine de la duhovnicesc, nu-mi spuneti ca preotii de astazi sunt toti…induhovnicitit, cu atatea pacate si faradelegi, atatea pogoraminte ei dau frau liber impartasaniei. „Vai tie Horazine, nu pana la nori te-ai ridicat? Pana la iad te vei cobora!”
    sursa: (http://www.apologeticum.ro/2015/06/sfintii-parinti-despre-casnicie-avort-desfranare/)

    • Daca omul se pocaieste si se intoarce catre Hristos, se poate scadea din perioadele de penitenta. In Ortodoxie pacatul nu este privit juridic, ca in papism, ci prin canonisirile respective se cauta schimbarea omului si pocainta.

      Apoi oamenii trebuie constientizati ca mersul la biserica, rugaciunile, citirea Scripturii etc. fara a te impartasi sunt degeaba! Cinte intelege Taina Bisericii ca Taina a unirii omului cu Hristos si nu o suma de fapte exterioare si seci, intelege de ce trebuie sa ne impartasim des.

      Vezi si aici: https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/10/15/sfanta-euharistie-si-paguboasa-evlavie/

      „În orice caz, în acest punct trebuie accentuat faptul că „invitația deschisă” a lui Hristos la Cina domnească nu se adresează celor curați, celor suficienți. O astfel de „evlavie păgubitoare” care vizează o categorie specială a „drepţilor” nu este susţinută de conştiinţa patristică[6]. Biserica, adică Hristos, nu cere credincioşilor vreo formă de curăţie ideologică, ci căinţa lor, înţelegerea insuficienţei lor, dispoziţia de a părăsi orice fel de psihologism pesimist al nevredniciei şi dăruirea întregii lor existențe lui Dumnezeu celui milostiv și dătător de daruri. Așadar, cei care vor să fie iubitori ai vieții veșnice, cei care doresc să aibă înlăuntrul lor pe Dăruitorul nemuririi, nu ar trebui să rămână indiferenți la binecuvântarea tainică, așa cum fac unii oameni nepăsători, și desigur nu ar trebui să adopte nici „evlavia păguboasă”, adică forma evlaviei diabolice, a pseudo-evlaviei, care îi ține departe de consumarea Trupului și Sângelui Vieții[7]. Și aceasta deoarece Hristos lucrează taina mântuirii și chemă pe fiecare om evlavios și iubitor de Dumnezeu la masa cea de taină, fără să socotească greșelile oamenilor, deoarece știe că leacul se dă celor bolnavi și în niciun caz celor sănătoși[8]. Cu alte cuvinte, așa cum accentuează cu tărie profesorul Matsoukas, omul este mântuit pentru insuficiența sa și în niciun caz pentru suficiența sa[9]. Astfel, Euharistia nu constituie doar antidot al morții omului, ci și al bolilor sale, și prin urmare o precondiție pentru regăsirea centrului pierdut al vieții morale[10].”

      • andrei-d zice:

        Daca omul se pocaieste si se intoarce catre Hristos, se poate scadea din perioadele de penitenta.
        Spui bine, asta am zis si eu, dar daca nu ari pamantul, nu-l ingrijesti cum pui tu samanta si cum mai ai nadejde ca va creste sanatoasa? Asa poti arunca o samanta undeva intr-o aratura in batjocura si va creste asa cum te-ai ingrijit de pamat!
        Dar cati se intorc cu inima sincera catre Dumnezeu?
        Multi dau exemplu pe MAria Egipteana, dar cati se pocaiesc ca ea? Sau pe desfranata din Evanghelie, dar Mantuitorul i-a spus clar: Mergi de acum sa nu mai pacatuiesti. Deci niciunul la care Hristos Insusi a mers nu s-a intors spre pacatul dinainte, decat Iuda, si vedem unde a ajuns daca s-a impartasit cu gandul numai al iubirii de argint.
        Care din cei impartasiti de azi nu se mai intorc in mocirla din care vin? Sau cati sun t sinceri si se difera de Iuda? Asa ca impartasirea data asa numai ca ti se pare ca omul acela are ravna e egal cu 0. Mnah, spunea un Sfant din secolul trecut ca „Daca preotii n-ar fi fost duhovnici multi s-ar fi mantuit!”

      • Masura aceasta o vede duhovnicul fiecaruia. D-aia trebuie sa avem duhovnic, pentru a putea sa cantareasca starea pe care o avem. Si apoi daca punem problema „dar cine se poate impartasi” si „cine vede masura”, nu ajungem nicaieri, pentru ca nimeni nu se poate impartasi daca o luam dupa vrednicie. Dar treaba asta pleaca de la neintelegerea Sfintei Impartasanii si de la faptul ca multi vad Cuminecarea ca premiu, nu ca ajutor in viata duhovniceasca.

        Multi se amagesc crezand ca, din „evlavie”, trebuie sa se tina departe de Euharistie. Ori noi stim din invatatura Sfintilor Parinti ca Biserica este in Euharistie si Euharistia in Biserica, astfel ca devii membru deplin al Bisericii atunci cand te si impartasesti. De aceea si dupa Botez si Mirungere, celui nou-botezat i se ofera si Sfanta Impartasanie. Se naste din nou, primeste Haina iar apoi primeste si Mancarea fara de care nu poate sa traiasca. Cautarea motivelor ca oamenii sa nu se apropie este un fapt dezolant. Oamenii trebuie invatatui si catehizati in legatura cu rolul imens pe care il are Sfanta Impartasanie pentru ca noi sa fim madulare ale Bisericii. A nu se intelege de aici ca oamenii trebuie sa se apropie oricum. Dar a se insista pe faptul ca nu trebuie sa ne impartasim des, este o erezie, asa cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul.

        Vezi pentru asta si Can. 9 apostolic, Can. 2 Antiohia, dar si Tomosurile Patriarhale din 1807 si 1819 care i-au dat dreptate Sfantului Nicodim Aghioritul. Si binenteles, citeste cartea Sfantului Nicodim: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm

      • andrei-d zice:

        Poi Andrei, parca la tine vazusem ca Sf. Maxim Grecul nu se impartasise fiind inchis vreo 6 ani…sau pustnicii care merg in pustie si nu se impartasesc cu anii…aceia cum rezista? Treaba este inteleasa si asa greu, caci daca esti sub canon (3,4,5 ani) esti protejat de harul lui Dumnezeu. Impartasania o iei daca te hotarasti sa duci o viata duhovniceasca, nu daca te intorci si blestemi iarasi copiii, te certi cu sotul sau sotia…te intorci la vechile obiceiuri…numai slava desarta si iubirea de arginti, chiar mantuitorul spune ca cei bogati vor intra GREU in imparatie, astazi vezi la „duhovnicii” papitoi ca impartasesc pe domnul stan si doamna bran ca au nush ce contributie, si ca sunt oameni „evlaviosi”…nici asa nu e bine.

      • andrei-d zice:

        Recomand si eu o carte: https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf

        Uite numai cum incepe, ca daca citesti tot te crucesti cand vezi avalansa la Impartasanie! Spune in carte:
        Duhovnicii, cu adevărat, pe rând, unul după altul, au primit de la Sfinţii şi purtătorii de Duh Apostoli puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor,
        după hotărârea Domnului: ״Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 23). Acest lucru este numai al lui Dumnezeu; dar este necesar să se ostenească şi aceştia, ca să cunoască care păcate se cuvine să lege sau să dezlege, precum a zis Petru, verhovnicul Apostolilor către Clement, Papă al Romei: ״vei lega ceea ce se cuvine să fie legat şi vei dezlega ceea ce se cuvine să fie dezlegat.”
        Deci nici macar dezlegarea nu se face asa de capul fiecaruia, ca i se pare ca e mare iconom si ca tot ce dezleaga va fi si vindecat!
        Spune „Oricate veti dezlega”, dar mare atentie!!! Daca nu se leapada de ce a facut mai devreme ca Iuda va pati! Nu cred ca mai era vreun sfant apostol ca Iuda caci sigur ca el ajungea. Apostolii Il iubeau pe Hristos, se framantau can le-a zis ca va fi tradat, dar astazi? Unde e iubirea, caci daca L-ar iubi ar face „voia Tatalui” care spune ca „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din tot cugetul, din toata virtutea, si din toata inima…”
        Dar cati Il iubesc ? Daca se imbolnaveste copilu, Dumnezeu e de vina! Daca face rele, nu e omul de vina ca desfraneaza aiurea ci tot…Dumnezeu.
        Si treaba cu impartasirea pe cei ce nu se hotarasc sa se lase spune un Sfant Parin te ca mai rau ii face. Iuda s-a pocait, defapt „pocait”, dar a cazut indeznadejde, oare nu pentru ca se impartasise cu alte ganduri decat iubirea fata de Hristos?

      • Poi Andrei, parca la tine vazusem ca Sf. Maxim Grecul nu se impartasise fiind inchis vreo 6 ani

        Pai si tu esti inchis de nu te impartasesti?

        sau pustnicii care merg in pustie si nu se impartasesc cu anii…aceia cum rezista?

        In primul rand, pustnicii nu reprezinta prin ei insisi Biserica. In al doilea, eu sau tu suntem pustnici? Ne ferim de deasa Impartasanie, dar nici pustinici nu suntem. Apoi, Sfantul Nicolae Cabasila, pe care l-ai amintit mai sus, aratat ca sfintii din pustie primeau Sfintele Daruri prin Hristos sau Sfintii Ingeri pentru ca nu aveau biserica aproape, iar apoi adauga: „Daca cineva are putinta de a se aporpia de Sfanta Masa, dar nu se apropie, nu va dobandi nicidecum sfintenia din Sfintele Daruri”. Intr-un al patrulea rand, argumentul e bizar pentru ca induce ideea ca sfintii pustiei erau sfinti pentru ca se impartaseau rar. Dar totusi Sfantul Vasile cel Mare recomanda deasa Impartasanie! Tot in legatura cu asta, vezi ce spune un Parinte al pustiei, Sfantul Ioan Casian, desprea deasa Cuminecare, atunci cand ai biserica aproape:

        « Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici. »

        Cat despre ultima parte, ai dreptate, dar eu ce am zis pana acum? Ai citit comentariile de mai devreme? Reciteste-le te rog.

      • andrei-d zice:

        Daca cineva are putinta de a se aporpia de Sfanta Masa, dar nu se apropie.

        Care-s tinerii care nu au desfranat inainte de cununie? Sau care-s familiile care sunt casatorite dupa Lege? Pe cine mai chemi astazi daca saracutii nu au nici o sinchiseala de cele sfinte, si vin doar sa caste gura la Liturghie? Intreaba in Biserica ce e Sfanta Liturghie si ce inseamna Sfanta Impartasanie, cred ca vei ramane tablou sa auzi perlele din gura lor. Atunci „Cum marturisesc cu gura si cred cu inima” daca ei marturisesc….perle?

      • andrei-d zice:

        Chiar astazi, am o prietena care are bacul, si s-a spovedit acum, ultima data acum cateva luni. Si ce crezi? Bagheta magica, fara canon fara nimic, i-a dat impartasanie!!! Si e-am zis sa se fereasca, asat nu e duhovnic ci e pierzator de suflete. nu orice preot poate fi duhovnic in invataturile Sfintilor si de Dumnezeu purtatori. Preoti la 23 de ani sunt…duhovnici. In in vataturile Sf. Teofan Zavoratul este o vedenie care ar trebui sa dea de gandit, un preot a dezlegat repede de capul sau a imparrtasit si dupa amandoi au mers in…iad. Asta e fatarnicie si se trateaza doar la suprafata. Chiar daca pare ca mataniile si rugaciunile ani indelungi sunt de „suprafata”, Sfintii ne invata ca de la rugaciunea cu buzele se ajunge la cea adevarata. Nu te gandi ca unul care ia repede repede impartasania. Bingo, a devenit mare rugator si evlavios si curat. Trebuie arat pamantul, ingrijit si pe urma samanta!

      • andrei-d zice:

        Eu am in parohie tinerei care se impartasesc la doua, trei saptamani si nu am cu cine schimba o vorba!!!
        La fel si cand vine vorba de erezii, mai bine de 90% din ei cred ca catolicii sunt…fratii noastri. Si daca ii iei la periat vezi ca nu au habar de nici un gram si nu sunt catehizati. Ei Andrei, e bine ca aceia care nu cunosc invatatura de credinta se se impartaseasca?

  2. andrei-d zice:

    Cum ii impartaseste preotul batran si „induhovnicit” pe aceia care intra fara sfiala in Sfantul si mai presus de ceruri Duhovnicescul Altar? Care vin si rad in hohote dupa slujba ca dupa o masa copioasa? Aceia nu au pic de traire, caci se vede ca sunt lumesti, nu judec, dar cand vorbesti cu ei sunt in stare sa-ti dea una in cap ca zici de rau pe „fratii” catolici. Si iti spun, oricat de buni sunt preotii oamenii nu vor sa afle de adevarata credinta. Si se…impartasesc.

    • andrei-d zice:

      Si cred si sunt convins ca Sfintii Parinti care au scris de deasa impartasire aveau habar sa isi ghideze cu intelepciune si in frica de Dumnezeu turma, dar la pacatele si faradelegile de astazi, la LIPSA de povatuitori si de ierarhi marturisitori si de buna credinta impartasirea e fara valoare! In cea mai mare parte!!! Si saracutii se osandesc, caci nu stiu ce inseamna sa bati matanii, nu inteleg ca in impartasanie e Insusi Hristos Dumnezeu, intreg si in toata slava, dar pe vremea Sf. Nicodim, Sf. Ioan gura de Aur oamenii erau doar LENESI, nu si necatehiati. De aceea Sf. Ioan indeamna la deasa impartasire, caci erau lenesi si nu stiau ca era abia inceputul Bisericii, dar astazi? Poate cineva sa zica ca nu a stiut? Poate cineva sa zica ca nu intelege ce e Biserica? Dar nu vor, sunt prea atrasi de stimulii dinafara si saliveaza la o viata in lux, asta nu e duhovnicie. Chair sfintii din pateric spuneau ca in vremurile din urma preotii vor duce viata de mireni, ca dragostea se va raci, ca pacatele si faradelegile vor fi ca virtuti…si noli indemnam sa se impartaseasca cu „focul” care arde. Eu daca as fi duhovnic sincer mi-ar fi frica si sa spovedesc….As fugi de duhovnicie caci osanda e GARANTATA! Nici un duhovnic care impartaseste nu vad ca fie ocarat ca e asemeni Sfintilor Parinti, ei insisi se compromit cu lumea asta pacatoasa, Sfintii care indemnau la deasa impartasire au suferit prigoane, caci lumea nu i-a vrut pe ei, dar astazi? Toti sunt intr-o pace…dar pacea asta cu pacatul desparte de Hristos.
      „In lume necazuri veti avea”, si iarasi „Veti fi urati de toti pentru numele Meu”…dar nu vad sa fie unul urat si fugarit…de ce? Caci sunt de-ai….lumii.

    • andrei-d zice:

      Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : ” … Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.
      Si daca te temi tu, o preotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i vrednic „.

      Deci mai degraba ti-ai arde singur trupul decat sa dai in gura unuia care nu vrea si nu se caieste cu adevarat, si astazi vin saracutii ca la un spectacol…asta nu e smerenie!!

      Deci ce zice Sf. Ioan Gura de aur se adevereste astazi, in vremea noastra, ca preotii sunt simpli functionari, care dau Sfanta Impartasanie sa nu piarda vreun om de la biserica sau sa nu zica ceva de rau pe la spate…am vazut cu ochii mei ca asteapta sa le zica ceva de bine oamenii, dar uita ca Sf. Pavel spune ca „Vai voua cand oamenii va vor vorbi de bine”, si daca un preot face o observatie, la cat de impatimiti suntem astazi, imediat ii reproseaza si uite asa preotul cade la invoiala cu penitentul!!! Astea se numesc pogoraminte satanicesti…nu te targuiesti cu mireanul, nu cu mireanul lenes. Vezi cum se duca bocaitii la Prislop? Aia nu ar trebui impartasiti!!! Caci fug de „invatatura sanatoasa” de care spuneam noi mai demult: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, si îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(II Tim 4, 3-4)
      Si daca esti de acor ca lumea fuge de nevointa si vrea baghete, cum ii impartasesti? Ori e apostazie ori nu.

  3. preotduhovnic@hotmail.com zice:

    nea andrei-d, las-o asa cum zice Sfantul Ioan Casian. De ce esti tulburat? Vulpea cand n-ajunge la struguri, zice ca sunt acri… Cand mergi la spovedit cere duhovnicului tau canon: zece ani neimpartasire si zilnic lacrimi. De ce nu ceri singur canon?!

    • andrei-d zice:

      Parinte, cand mi-a dat duhovnicul canonul de o luna am inceput a plange, dar nu de pocainta ci ca mi-a dat mult. Ce nu inteleg, de ce Sf. Ioan Postitorul nu si-o fi vazut de treaba si Sf. Vasile cel Mare de a dat canoanele acelea asa lungi, de la 3 ani pana pe la 20…? Nici mie nu-mi convine, sa stiti! Sunt revoltat.
      Oricum, sincer va spun, n-am auzit unul sa aiba canonul de mai mult de cateva luni! Asa ca ori asa ori asa, preotii tot impartasesc des! 🙂

      • preotduhovnic@hotmail.com zice:

        Canonul unui Sfant este aratarea locului unde te afli. Sfantul arata si duhovnicului (arhiereu sau preot), dar si tie ca penitent unde te afli. Administrarea Impartasaniei insa, tine de administratorul Impartasaniei (arhiereul sau preotul).


        – Punand in relatie pe preotul slujitor cu harul imprimat lui prin hirotonie, intelegem indata ca acestuia nu i s-a dat ceva finit, despartit de Fiinta Dumnezeirii, o cantitate oarecare rupta din intregul divin, ci preotul este ridicat la marea demnitate de persoana care lucreaza cu harul, care foloseste aceasta energie in mod constient si personal. (PREOTUL ESTE PERSOANA CARE FOLOSESTE HARUL SI ADMINISTREAZA SFINTELE TAINE IN MOD CONSTIENT SI PERSONAL. PREOTUL NU ESTE ROBOT, IAR HARUL NU ESTE SURUBELNITA.)
        – Impreuna cu persoanele divine, preotul lucrand cu acelasi har izvorat din Acestea, devine colaborator al Duhului Sfant, un iconom al acestei mari energii divine care este harul. (COLABORATOR, ICONOM)

        cheile raiului si cheile iadului

        – Hristos-Dumnezeu a dat (aici pe pamant) cheile raiului in mainile oamenilor
        (Apostolilor, ucenicilor si urmasilor arhierei si preoti). Ioan XX, 21-23, Matei XVIII, 18
        – Stapanul Hristos a pastrat cheile iadului: Apocalipsa I, 18 ”

        (Parintele Dumitru Staniloae)

        ACEASTA MIZERIE IMPAMANTENITA IN ROMANIA SI IN ORTODOXIA INTREAGA -SA IMPARTASIM OAMENII CAT MAI RAR-, ESTE NEORTODOXA. LITRGHIA NU ESTE CONCERT LA CARE ASISTA MULTIMEA DE ZOMBI. LITRUGHIA ESTE HRANA SI MASA CARA, TOTUSI, ARE SI MANCARE. NIVELUL DE CONSTIENTIZARE AL ACESTEI MESE NEPRETUITE (MAI PRESUS DE PRET), IL SADESTE IN INIMILE BOTEZATILOR PREOTUL SI ARHIEREUL. DAR TOTUSI, IMPARTASANIA RAMANE UN DAR, UN CADOU, DE CARE TREBUIE SA NE APROPIEM CU SINCERITATE, UMILINTA SI CU OBRAZ SUBTIRE DIN CARE SA NU SE POATA FACE BOCANCI…

  4. andrei-d zice:

    Si Sf. Nicodim Aghioritul spune ca un duhovnic trebuie sa doarma si sa se trezeasca cu Sfintele Canoane, sa le stie dumnezeieste…dar arata-mi un preot asa….restul nu sunt duhovnici adica vindecatroi ci osanditori!

  5. Andrei, eu vorbesc de mere, iar tu de pere. Sau mai rau, eu vorbesc de mere, iar tu de pastrama de oaie. Eu ti-am aratat de ce trebuie sa ne impartasim des din punct de vedere canonic, dogmatic si patristic, iar tu imi prezinti niste cazuri particulare care nu au nici-o legatura cu ce a hotarat Biserica pe tema asta.

    Apoi constat cu regret ca unele chestii le interpretezi ciudat si fara dreapta socoteala. Ca exemplu:

    „Si cred si sunt convins ca Sfintii Parinti care au scris de deasa impartasire aveau habar sa isi ghideze cu intelepciune si in frica de Dumnezeu turma, dar la pacatele si faradelegile de astazi, la LIPSA de povatuitori si de ierarhi marturisitori si de buna credinta impartasirea e fara valoare!”

    „De aceea Sf. Ioan indeamna la deasa impartasire, caci erau lenesi si nu stiau ca era abia inceputul Bisericii, dar astazi? ”

    „Ei Andrei, e bine ca aceia care nu cunosc invatatura de credinta se se impartaseasca?”

    In afara faptului ca este de la sine inteles ca Impartasanie se acorda celor care participa la viata Bisericii, motiv pentru care nu am specificat asta (chiar e nevoie sa luam tot punct cu punct?), induci ideea ca astazi nu mai sunt oameni care trebuie sa se impartaseasca des, sau care nu au traire, iar asta este erezia nevolniciei, infierata de Sfantul Simeon Noul Teolog. O sa postez aici un ciot dintr-un viitor articol pe care il aveam deja in pregatire:

    Argumentul 1: Nimeni in ziua de azi nu se poate impartasai des. Nu mai e la fel ca in Biserica primara.

    Erezia segmentarii pe perioade in care Duhul Sfant a lucrat mai putin si perioade in care Duhul Sfant a lucrat mai mult este proprie protestantilor si scolasticilor. Toate sectele protestante incearca sa „refaca” Biserica primara, in nebunia lor crezand ca lucrarea harului in Biserica s-a pierdut pe undeva pe drum, mai exact cand in Biserica de Rasarit a inceput sa dezvolte cultul liturgic.

    Scolasticii la randul lor s-au apucat sa separe perioade patristice de perioade post-patristice, considerand ca incepand cu era lor, se deschidea o noua era a teologiei.

    In ciuda evidentelor bilbice care arata ca „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.” (Ev 13:8) sau ca El ramane Acelasi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, si ortodocsii cad in plasa segmentarii, considerand ca astazi nu mai este „calitate”. Da, ispitele s-au inmultit. Da, crestinii adevarati sunt foarte putini, dar „turma mica” va ramane pana la sfarsitul veacurilor, ceea ce inseamna ca Biserica primara e aceeasi pana la sfarsit. Asta inseamna ca sunt oameni care trebuie sa se impartaseasca des pana la sfarsit.

    De altfel, si Sfantul Simeon Noul Teolog condamna o astfel de gandire ca fiind erezie: „vorbesc despre aceia și-i numesc eretici pe cei care zic că nu există cineva în timpurile noastre și în mijlocul nostru care să poată păzi poruncile evanghelice și să devină asemenea Sfinților Părinți… Cei ce zic că aceasta e cu neputință nu au numai o erezie ci, dacă se poate spune așa, au toate ereziile la un loc, aceasta din urmă depășindu-le și acoperindu-le prin lipsa ei de evlavie și excesul blasfemiei ei pe toate acelea. Cine spune aceasta răstoarnă toate dumnezeieștile Scripturi“ (Cateheza XXIX).

    Mai grav este, ca o asemenea gandire, pe care Sfantul Simeon o condamna ca fiind o erezie foarte mare, o au multi dintre ortodocsi, care sub pretextul „nevolniciei” nu cauta sa se apropie de Sfintele Taine.

    Iar ultima intrebare chiar nu inteleg de ce o adresezi pe acest blog, care este vadit anti-ecumenist. Normal ca trebuie impartasiti doar ortodocsii, ca d-aia se spune Crezul inainte de Impartasanie si dupa spunem: „am aflat credinta cea adevarata”.

    O alta treaba pe care tu nu o intelegi, si de aceea il interpretezi si intr-un fel pe Sfantul Ioan Gura de Aur, este ca Impartasania nu se acorda celor desavarsiti, ci celor care se pocaiesc. Ai citit ce spune Sfantul Ioan Casian? Impartasanie se ofera „spre iertarea pacatelor”, ceea ce inseamna ca nu se impartasesc cei infailibili, ci cei care se intorc catre Hristos si se pocaiesc.

    Si Sfantul Nicodim spune: „Sfintii Parinti nu cer desavarsire de la cei care se impartasesc, ci indreptarea vietii prin pocainta”.

    O alta problema neinteleasa azi, este ca fara Impartasanie nu exista adevarata viata duhovniceasca. Asta este din cauza faptului ca oamenii nu cunosc invatatura ortodoxa, iar ce citesc, interpreteaza stramb, pentru ca nu au o baza dogmatica. Multi uita chiar cuvintele Mantuitorului:

    „Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 48-54)

    Invatatura ortodoxa despre Sfintele Taine se rezuma simplu: viata ecleziala isi gaseste o paralela in viata biologica. Prin Botez ne nastem, prin Mirungere ne imbracam, iar prin Sfanta Impartasanie ne hranim ca sa crestem. Asta zic toti Sfintii Parinti. Poti sa traiesti daca nu mananci? Tot asa nu avem cum sa traim duhovniceste daca nu mancam Mancarea. Hristos ne cheama la Masa, iar noi refuzam?

    Deci repet, deasa Cuminecare se acorda celor care participa la viata Bisericii, Cuminecarea fiind insasi centrul si desavarsirea acestei vieti.

    Si repet: citeste articolul pe care ti l-am dat, citeste cartea Sfantului Nicodim, si Tomosurile din 1807 si 1819, care sunt hotarari oficiale ale Bisericii, daca vrei sa intelegi chestiunea aceasta.

    • andrei-d zice:

      Hmm, ok. Sincer mi-as dori sa gresesc si sa nu am dreptate. Dar poate fi si asa, daca nu chiar o fi. Vreau sa se mantuiasca TOTI, si sa se impartaseasca iarasi TOTI, dar tare ma tem ca diavolul e si aici maestru, schimba intotdeauna cate ceva si oare toti care se impartasesc se si mantuiesc? Caci vad cum merg toti din Biserica la impartasanie…dar oare cati se mantuiesc? 😀
      Doar intreb. Eh, nu e punctul meu forte, ca intotdeauna de altfel. Stiu duhovnicii mai bine. 🙂

      • Andrei, daca tu crezi ca daca 20 de ani scrie in canonul respectiv, 20 de ani trebuie sa stea cineva fara sa se impartaseasca, inseamna ca din pacate nu ai inteles nimic din Ortodoxie. Sfantul Ioan Postitorul de care amintesti mai sus, zice: „noi am socotit că în privinţa celor care se pocăiesc cu adevărat, şi cu sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră, şi cu înţelepciune îşi schimbă viaţa contrabalansând răutatea anterioară după măsura înfrângerii, să măsurăm şi scurtarea timpului de pocăinţă“. In Ortodoxie nu se gandeste juridic, ca in papism, ci se gandeste in duh.

        De asemenea, parintii Adrian Fageteanu si Mihail Stanciu arata in cartea „De ce omul contemporan cauta semne si minuni”:

        „Criteriul absolut pentru apropierea credinciosului de Sfânta Împărtăşanie nu trebuie să fie durata canonului (7 ani, un an, o lună) de oprire de la Sfintele Taine, ci intensitatea pocăinţei, a îndreptării, depăşirea egoismului propriu, învierea din propriul mormânt al patimilor, lucru dovedit şi printr-o lucrare corespunzătoare de misiune creştină între semeni.”

        Sfintele canoane care opresc de la Sfanta Impartasanie nu sunt date ca sa biciuiasca oamenii, sunt date pentru a trezi constiinta, ca oamenii sa paraseasca pacatele si sa-si doreasca sa se apropie de Sfantul Potir. Apoi ca sa intelegi canoanele respective, mai intai trebuie sa intelegi dogmatic, ce inseamna Biserica, Euharistie, Viata Sacramentala. Multi astazi citesc bucati, si le interpreteaza ca atare, ceea ce este eronat si foarte vatamator. Si multi citesc Pidalionul inainte sa cunoasca invatatura de credinta. Ce mare inselare! Daca pricepi invatatura ortodoxa ca Biserica e in Euharistie si Euharistia in Biserica, pricepi si in ce mod omul devine madular al Bisericii si sensul canoanelor.

        ” Sincer mi-as dori sa gresesc si sa nu am dreptate.”

        Adica atatea dovezi din Scriptura, Sfintii Parinti, canoanele apostolice si locale si deciziile Bisericii din 1807 si 1819 nu te conving? De ce altceva ar mai fi nevoie in afara de asta? Ca deja dupa acestea, „si mortii de invie” si tot nu vei crede. Am impresia cateodata ca unii vor sa-i puna lui Dumnezeu un bici in mana, sa biciuasca pacatosii zilnic. Cand Hristos ne cheama la el, sunt unii de margine care tipa mereu: „in canonul x scrie 20 de ani!!!” neintelegand ca Hristos cauta oaia ratacita, si a tamaduit atata popor care s-a pocait. Zelotismele astea bazate pe litera nu duc la nimic bun, Andrei. Pe langa asta, a rasfoi cateva articole pe net nu te face teolog. Eu ti-as propune sa mai studiezi problema. Nu cred ca ai citit ce ti-am dat. Foarte rau. Dar cu toata dragostea iti spun, studiaza, ca a indeparta oameni de Hristos (aflat in Potir), oameni care se pot impartasi, pe premisele false pe care le oferi tu, e un pacat mare, iar dupa Sfantul Nicodim, chiar erezie.

      • andrei-d zice:

        Andrei,
        dar imi pun si eu intrebari. Am citit si eu, dar cum sa fiu de acord cu deasa impartasire cand nu se mai acorda atentia cuvenita si se impartasesc ca si cum ar fi la brutarie?
        Nu am zis ca nu ma convinge bunatatea Mantuitorului, sau nu am negat dragostea nemarginita a Dumnezeu-Omului pentru oameni, ci nu sunt ferm convins ca mai gasesti pocainta de care zic Parintii pentru a scurta anii canonisirii! Poi daca Sf. Ioan Postitorul spune ” …care se pocăiesc cu adevărat, şi cu sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră, şi cu înţelepciune îşi schimbă viaţa” Eu intreb, care-s aia care isi chinuiesc trupul astazi?
        Caci te smintesti daca vezi cum vin numai imbracati la Sfanta Liturghie, cate avorturi fac si cate cununii sunt nevalabile…sa nu mai zic ca numai imbracamintea rusinoasa a fetelor de astazi si rujul de pe buze, cum iau ei in gura Sfanta Impartasanie? Deci ei doar se prefac ca-s smeriti si ca au frica si cutremur, dar in realitate e altceva, si tu ii chemi la Sf. Potir!
        Asta e nedumerirea, zi-mi cate fete vin la Sf. Liturghie astazi (tinere ma refer) in fusta si fara pic de rug si machiaj fara sa fi desfranat sau avortat(mai putine cazuri)?
        Tu poti impartasi o domnisoara care vine imbracata in fusta scurta sau cu haine barbatesti si cu ruj pe buze?

      • preotduhovnic@hotmail.com zice:

        Deja parintele Anitulesei se indreapta spre tine, iar eu urc acum in tren. Va fi vai de perciunii tai…

      • andrei-d zice:

        Poi tre sa ma primiti ca pe fiul risipitor…. nu sa ma perciuniti 😀
        Asa a facut Hristos? I-a batut pe Sfintii Ucenici si Apostoli daca greseau?

      • andrei-d zice:

        daca te uiti mai atent si aceasta femeie care pare in regula….defapt nu este…are RUJ. O impartasesti? (si cine stie cate avorturi, sterilete, paziri de sarcina…..)

      • Ce faci tu acum e cleveteala in toata regula, mai ales ca mai si banuiesti ceva despre cineva.

        „Eu intreb, care-s aia care isi chinuiesc trupul astazi?”

        Din nou aduci ca argument erezia nevolniciei. Tu citesti ce-ti scriu Andrei? Ce ti-am dat sa citesti nu ai citit, dar macar ce iti raspund eu citesti cu atentie? Macar zi, ca sa nu mai scriu atata. Deasa Impartasanie e dogma si ea ramane valabila pana la sfarsitul veacurilor. Daca nu a venit inca sfarsitul lumii, inseamna ca inca mai sunt drepti in fata lui Dumnezeu sau oameni pacatosi dar care se pocaiesc sincer si pe care Hristos ii primeste la deasa Impartasanie. Faptul ca te faci critic al pacatosilor aici sa stii ca nu schimba cu nimic realitatea invataturilor Bisericii. Ultima femeie pe care o arati tu acolo ca fiind o panarama, poate sa fie mare in fata lui Dumnezeu.

        Apoi nu inteleg de ce repeti ca o placa aceleasi lucruri. Desigur, pentru ca nu citesti ce-ti scriu, dar totusi. Vad ca esti chitit sa-mi explici ca nu se poate impartasi oricine, in conditiile in care eu deja ti-am zis ca cei care participa la viata Bisericii se pot impartasi. Deci nu oricine. Apoi persisti in a nu intelege ce inseamna Sfanta Euharistie si legatura Ei cu Biserica. Spune-mi macar unde nu am fost explicit! O sa il rog si pe parintele Matei sa intervina in discutie sa explice. Poate eu nu ma pricep la explicatii si poate te lamureste sfintia sa.

      • andrei-d zice:

        Ok….deci aproape am inteles…APROAPE. Poi da, clar ca sunt sfinti pana la sfarsitul vremii, dar cred ca am cazut la o dilema…cand spui „deasa impartasire” te referi la cat mai multi impartasiti (adica sa vina cat mai multi) sau cat mai mult pentru aceia ce deja sunt canonisiti si pastreaza *(acelel persoane care le stii si sunt cuminti)? Deci te referi la cat mai multi sa fie impartasiti sau cativa dar cat mai des?

      • La calitate Andrei, nu la cantitate. Ma refer la faptul ca cei care se pocaiesc sincer, 2-3 cati or fi, sa se impartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie, pentru ca nu exista viata ecleziala fara Impartasanie!

      • andrei-d zice:

        POI ASTA E ADEVARAAAT. Dar preotii mei impartasesc cate juma de biserica odata….si femei ca acelea, car vin si ma ispitesc Duminica de Duminica…a trebuit sa fug pe la manastiri. Deci si eu sunt de acord ca acele persoane, doua trei care se tin de canon si asculta de duhovnic, care lupta intradevar cu patimile trebuie sa se impartaseasca!

      • andrei-d zice:

        poi de asta am pus si eu articolul acela lung, primul ca sa iti arat ca daca ii iei dupa avort, desfranare si cununii nu ai cum sa impartasesti mai mult de cateva persoane…..si acum vad cum merg GLOATE….

      • Daca te ispitesc femeile acelea, ia-ti nevasta 😀

      • andrei-d zice:

        nu am preot si nici nash….dar nici malai ca sunt ca la 20 de ani fara bani.! 😀

      • De preot, malai si nasi ne descurcam noi, nevasta sa o gasesti 🙂 🙂 🙂

      • andrei-d zice:

        Poi atunci Andrei, nu poti posta acel material pe blogul tau? Ca e intocmit de un ieromonah care este in duhul Sfintilor Parinti. Plus de asta e foarte la subiect. L-ai citit?

      • Cel de pe apologeticum zici?

  6. preotduhovnic@hotmail.com zice:

    ”Poi tre sa ma primiti ca pe fiul risipitor…” RISIPIM, RISIPIM TOTI PERCIUNII…

  7. Ana Elisabeta zice:

    O să punctez şi eu câteva lucruri: sfântul Maxim Grecul a fost oprit pe nedrept nu doar 6 ani, ci chiar mai mult, şi se păstrează scrisorile lui în care îi ruga pe cei care l-au închis să-i permită împărtăşirea cu Sfintele Taine.

    În ce o priveşte pe domnişoara care n-a primit canon: asta cred că este între ea, duhovnicul ei şi Hristos. Pe nimeni altcineva nu priveşte dacă trebuia sau nu trebuia să primească canon, şi dacă a primit sau n-a primit canon.

    Problema cu lipsa catehizării este valabilă şi pentru cei care se împărtăşesc o dată pe an. Cel puţin cei care vin să se împărtăşească duminică de duminică şi la sărbători au ocazia mai des să audă Apostolul şi Evanghelia, plus predica. Acum, o să ziceţi că ar trebui catehizaţi mai întâi preoţii, ca să poată să-i catehizeze pe credincioşi. Dar suntem în ziua de azi, fără precedent în istorie, plini de cărţi, reviste şi articole, şi în librării, şi pe internet. Dacă se complace cineva în ignoranţă, e răspunzător. Pe de altă parte, şi Dumnezeu este îndelung-răbdător cu cei care, fiind noi în credinţă, nu au cum să se familiarizeze de la început cu toate. Sau care au primit idei greşite legate de credinţă.

    Apropo de canoane şi de atitudinea preoţilor: sunt unii cărora realmente nu le pasă, dar şi alţii care încearcă să menţină la fiecare credincios acea scânteie de har, de aspiraţie către Dumnezeu. E o atitudine pedagogică. Mulţi sunt (suntem) răsfăţaţi şi orice efort, orice standarde înalte în viaţa duhovnicească îi (ne) sperie. Partea interesantă este că Harul primit prin Sfintele Taine aprinde în om nu numai pocăinţa, de care s-a spus, ci şi râvna în general, dorul de rugăciune şi aşa mai departe, bineînţeles cu condiţia să existe bună intenţie. Cine are bună intenţie şi le primeşte pe toate cu smerenie (ispitele şi încercările, adică) se umple de har, spune Cuviosul Paisie Aghioritul.

    În ce priveşte femeile date cu ruj: există şi ruj care nu se şterge. Cel care se şterge ar trebui şters nu numai înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, ci şi înainte de a săruta icoanele, şi la fel şi balsamul de buze, chiar dacă nu e colorat.

    În ce priveşte machiajul în general, coafura, ţinuta: ar trebui să existe o anumită limită în toate. Este binecunoscut că fetele tinere nu ştiu unde să se oprească, nici când e vorba de machiaj, nici când e vorba de lungimea fustei, fie că se machiază de parcă se duc la produs, fie că dacă renunţă la machiaj şi la hainele „lumeşti” încep să arate ca nişte surori de mănăstire. (Eu le-am făcut pe ambele, deci ştiu.) Nu aş încuraja pe nimeni să încerce să se deosebească de ceilalţi printr-o anumită ţinută, pe care noi mai demult o numeam „ascoristă”. Parohia de mir nu este mănăstire, este de mir (lume), deci este normal ca oamenii să fie îmbrăcaţi ca în lume, bineînţeles evitând anumite excese, ca să nu ni se vadă chiloţii când ne închinăm (dau un exemplu hiperbolic).

    Mă opresc aici pentru că mai am şi alte treburi.

    • andrei-d zice:

      Ana,
      am lamurit problema in final…ideea era ca Andrei Dinu vorbea de mere…si eu de salata de rosii de astazi 😀 :)))
      Eu ma refeream la curentul asta de impartasire a cat mai multi, nu a cat mai des! Nu ai argumente ca sa-mi arati ca poti impartasi o fetita plina de rujuri, cu cercei si pantaloni stramti, caci acelea sunt uneltele diavolului! Probabil imi vei vorbi de evlavie interioara, dar asta nu exista.
      Adu-ti aminte de Sf. Apostol Petru, era pe vremea sa, uite ce facu:
      „Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.” (Ioan 21, 7) Deci nu s-a dus in pielea goala!!!

      Asa sa vedem la Isaia:
      „Şi mai zice Domnul: „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor”. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, cercei, brăţări, văluri, cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane, Inele, verigi de nas, veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete de robie. Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie. Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.” (Isaia 3, 16-26)
      Vezi osanda ce le asteapta? Numai imbracamintea le de de gol, si cata uraciune este ca femeia sa se poarte cu necuviinta. Dar si canoane sunt care interzic impartasirea lor si chiar afurisirea, in Sinodul Trulan!
      Asa ca…sa nu fiu clevetitor cum spunea si Andrei, nu mai zic iarasi de cele amintite mai sus….
      Osanda le asteapta si numai prentu imbracaminte si purtari.

    • andrei-d zice:

      Daca tot am inceput a arata GOLICIUNEA unor domnisoare, sa mai trec la palmares, cu bulinute ca sunt si unelte ale…vrajmasului. nu voi reda tot, caci nu are rost, ci ce spune cel rau prin cei posedati constransi de Hristos:

      Cateva din spusele demonilor in timul slujbei de Sf. Maslu (Fragmente din cartea: „Puterea Sfantului Maslu” de Parintele Ioanichie Balan):

      […]
      „Cine ne face poftele, sunt ai nostri… Femeile sulemenite (machiate) si femeile in pantaloni sunt papusile iadului… Noi le punem sa faca asta, dar ele nu ne vad. Noi le spunem cu ce sa se infrumuseteze, sa se faca frumoase… Vai de ele…”

      „Are atatia bani si nu cheltuie. Cand are bani, ii da pe icoane si carti sfinte… Spune ca nu-i trebuie bani…. E proasta ea… Sa se distreze! E tanara!… Cine iubeste banii si averile, sunt robii nostri. Iar robii nostri se duc la hora si la nunti cu lautari si le dam cu biciul peste picioare ca sa sara si mai mult…”

      „Spune-i sa-mi dea carne! Spune-i sa manance carne, nu vede ca moare! Ce mananca numa mere ? Nu vezi ca moare ? Dati-i carne, sa se intareasca!”

      „Cand vrea un suflet sa se mantuie, tot iadul suntem asupra lui! Noi n-avem treaba cu sectantii! Avem treaba cu ortodocsi crestini! Astia se pot mantui. Ceilalti sunt deja ai nostri!”

      „Bautura e duhul iadului!… Cu asta acaparam pe multi crestini la noi!… Ii punem sa omoare la betie… Cate nu-i punem sa faca dupa aceea!… Aoleuuu!…”

      „Pe mine ma ineaca tamaia… Eu nu pot sa suport tamaia!… Eu suport fumul de tigara!… Aceea e tamaia iadului! Mie aceea imi place! Aceea e tamaia noastra!…”

      „Dupa ce trec vamile, ii azvarlim de la ultima vama direct in iad pe crestinii (doar cu numele).”

      „CE CREDETI CA VA MANTUITI ASA USOR??? Unu la mie daca reuseste sa urce vamile! Eu va arunc de acolo pentru orice greseala nemarturisita… in iad!… Ce patesc eu printre preoti!”

      „Acolo la slujbe va pun sa vorbiti, va scot afara din biserica in timpul liturghiei, sa stati la taifas si sa radeti in biserica si asa va scriem mereu!…”

      „Mie imi place MANIA,ca sa pot prinde acolo tot crestinul… Rabdarea, rabdarea ma omoara!…”

    • andrei-d zice:

      Plus de asta Ana, chiar daca lumea merge in masa la Sfanta Biserica merg, majoritatea, in duh lumesc. Sa se vada cu prietenii, sa mai zica o vorba, nu sa se foloseasca duhovniceste. Profetiile ne arata apostazis si lipsa credintei, si ca totul va fi numai dinafara, adica de fatada! Redau doar una, poate cea mai graitoare caci mult mi-a placut cartea Sf. Ioan Iacob.
      Ispita creştinilor din veacul de acum (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
      În cartea care se numeşte „Pateric” sunt scrise următoarele: Sfinţii Părinţi ai Schitului au profeţit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: „Ce lucrăm noi?”, şi răspunzând unul dintre dânşii, marele Avva Ishirion a zis: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu”. Iarăşi întrebând a zis: „Cei de după noi ce vor face oare?”, şi a zis: „Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi”. „Dar cei de după dânşii ce vor face?”, şi a zis: „Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari şi cei care vor fi încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri”. Care să fie oare acele ispite mai mari care să arate mai lămuriţi pe creştinii din veacul de pe urmă, încât să-i arate mai mari decât vechii părinţi? Ispita neamului creştinesc din vremile de pe urmă este ivirea proorocilor mincinoşi (catolici, protestanţi, sectari, Yoga creştină, bahai, teosofie, New Age, ecumenism – erezia ereziilor), care caută să piardă şi pe cei aleşi. Despre aceştia a profeţit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: „Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela” (Matei 5, 11)
      Vorbesc şi ei despre dragoste, de curăţire, pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât este de greu pentru creştinii ortodocşi să înţeleagă pe cine au înaintea lor? Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele „filozofice” şi să-i creadă. De multe ori răutatea înşeală, prefăcându-se în chipul faptei bune. După cum a spus şi Sf. Dorotei: „nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”. După cum şi Sf. Apostol zice: „Că însuşi diavolul se preface în înger de lumină”.
      „Neghina” numeste Sf. Vasile cel Mare pe toţi cei care strică învăţăturile Domnului şi amestecându-se ei cu trupul Sfânt al Bisericii, ca să fie neobservaţi şi să facă vătămare.
      (din Catehismul Sf. Chiril, patriarhul Ierusalimului pag. 121)

  8. Andrei, mie tot nu mi se pare in regula felul cum judeci si imparti oamenii pe categorii. Daca te ispiteste o femeie in panataloni, repet, ia-ti nevasta! Ca d-aia zice si Sf. APostol Pavel „Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.” (I Cor. 7:2). Sau du-te in manastire!

    Cat despre interpretarea pasajului de la Isaia, vezi ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur acolo! Nu era voba doar de simpla infatisare exterioara, ci problema era mult mai complexa! Faptul ca o femeie in sec XXI se da cu putin ruj, fara sa exagereze, nu are nimic. Trebuie sa ne invatam sa judecam si dupa iconomie. Fata de restul judecam cu acrivie, iar fata de noi insine…cu iconomie?

    • andrei-d zice:

      Adevarat. Sa vad barna din ochiul meu.

      • Asa trebuie sa facem toti! La felul cum ai pus tu problema, femeile cu batic si fuste lungi ar trebui sa zica: „Doamne iti multumesc ca nu sunt ca aceste femei care poarta pantaloni si se dau cu ruj.” Suna cunoscut?

      • andrei-d zice:

        Fariseul…
        dar asta nu le scuteste sa nu poarte, pot purta si sa fie si evlavioase, plus de asta cum poti vorbi de cucernicie cand porti haine barbatesti? Plus de asta sfintii au prevestit: Cand femeia va purta haine barbatesti va veni sfarsitul!

    • maria zice:

      Faptul ca o femeie in sec XXI se da cu putin ruj, fara sa exagereze, nu are nimic. Trebuie sa ne invatam sa judecam si dupa iconomie. Fata de restul judecam cu acrivie, iar fata de noi insine…cu iconomie?

      Iconomia dracului care vrea sa amageasca lumea sa-i osandeasca…care Sfant Parinte ar fi fost de acord cu asa iconomie?!!…..dupa minta ta bineinteles…cu care te-au amagit…”tatal minciunilor”

      • Tanti maria, lucrurile sunt peste puterea ta de intelegere si nu am niciun chef sa port astfel de discutii cu persoane habotnice care nu au alte preocupari decat teologia baticului. Spor la propavaduirea „adevarului” prin alte parti!

      • maria zice:

        DE CE NU RASPUNZI LA CE TE-AM INTREBAT?
        care Sfant Parinte ar fi fost de acord cu asa iconomie?!!

      • Care parte din „nu am niciun chef sa port astfel de discutii cu persoane habotnice care nu au alte preocupari decat teologia baticului” nu ai inteles-o? Pricepe ca m-am saturat sa discut cu oameni cu idei fixe si incapabili sa depaseasca ideile babesti si nu doar ca sunt incapabili sa accepte asta, dar mai vin porniti si pe „cruciade” ca ceilalti sa accepte ideile lor, ca altfel, vorba aia a ta tanti maria, „vezi tu ce te asteapta dincolo”. Pe langa asta, am deja o experienta in a discuta cu tine si nu mai repet greseala asta.

        Asa ca, urmatoarea data cand ma mai pui pe un ton de comanda sa-ti raspund, intri la spam, iar tu te vei „umple de cununi” ca „l-am alungat pe Dumnezeu”.

  9. andrei-d zice:

    Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care…. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc. Si in alta parte (vezi aici) Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:

    “Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.

    Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:
    “Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile cere intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

    Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!
    Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie. Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu. E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt <>, modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.

    Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi. Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.

    Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.

    Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007, cap. “Îmbrăcăminte“

    • andrei-d zice:

      Filothei a zis treaba cu Biserica si femeile, vezi? 😀

      • andrei-d zice:

        Dar si eu sunt FARISEU! Intr-o pilda din Pateric un duhovnic a fost chemat intr-o cetate la episcop, si cand a revenit, ucenicul plin de entuziasm l-a intrebat: Ei si cum a fost? Ce ai vazut, era frumos?
        Iar duhovnicul i-a raspuns: „N-am vazut decat pe episcop!”
        Vedem cum deci acel duhovnic avea paza gandurilor si a vederii implicit. Daca-ti pazesti privirea te pazesti si de imaginatie, iar daca te pazesti de imaginatie nu vei putea pacatui!
        Ce ma deranjeaza ca mereu cand merg sa duc pomelnicul, in fata si in spate d-soare asa ferchezuite, incat de asta nu tac!!! Se baga si in seama, si se si intorc provocator…chiar de ma uit in jos!!! 😦

      • Stiam de textul respectiv (al pr. Filotheu) si niciodata nu am sustinut altceva. Am spus ca trebuie sa ne invatam sa judecam si dupa iconomie in chestiuni de genul acesta. Vrei sa-ti spun si eu de femei imbracate ca la carte in biserica, dar duc pomelnicul la jumatatea slujbei sau stau in genunchi duminica, incalcand astfel canoane importante ale Bisericii si necinstind astfel Invierea Domnului?

      • andrei-d zice:

        Si eu stiu ca sunt … si totusi preotii nu le atrag atentia. Ma intreb care oare se mai mantuieste azi?

  10. Ana Elisabeta zice:

    Începusem să răspund ieri, dar văd că aţi mai schimbat nişte replici între timp. Spiritele sunt încinse! Şi nu la modul pozitiv. Aşa că o să mai zic şi eu două vorbe, încercând să nu repet ceea ce s-a spus deja.

    În primul rând, Hristos cheamă pe toată lumea. La un moment dat, apare şi întrebarea: „prietene, dar tu de ce nu ai haină de nuntă?”, dar la început fiecare este chemat şi vine exact aşa cum este. Hristos i-a scandalizat pe cărturari şi pe farisei stând la masă cu vameşii şi prostituatele. Nu cred că au avut cod vestimentar la acele mese. Nu ni se spune ce s-a întâmplat cu acei oameni, dacă au devenit creştini sau nu. Poate că unii da şi alţii nu. Ştim că sunt mulţi chemaţi şi puţini aleşi. Mai ştim că e plin calendarul de prostituate devenite sfinte cuvioase. O avem pe Sfânta Maria Egipteanca, prostituata din Alexandria Egiptului, care s-a dus la Ierusalim nu din evlavie, ci pentru că se gândea că fiind un oraş mai mare, sunt acolo mai mulţi bărbaţi disponibili. De-abia după aceea, văzând mulţimile care merg să se închine la Sfânta Cruce, care din porunca Sfintei Împărătese Elena fusese găsită şi pusă la închinare, s-a gândit să se ducă şi ea, şi de-abia acolo a avut primul ei gând de pocăinţă, cu acea intensitate pe care o cunoaştem. Ceea ce încerc să spun este că nu trebuie să ne poticnim în faptul că oamenii vin la biserică exact aşa cum sunt ei. Dacă ar fi existat alte posibilităţi de îndreptare, astfel încât oamenii să vină la biserică gata pocăiţi şi curăţiţi de păcate şi patimi, biserica ar fi fost inutilă (şi Biserica de asemenea).

    În ce priveşte ispitele pe care le pot cauza aceste persoane, trebuie spus că nu există o biserică ideală, a elitei duhovniceşti, în care totul decurge minunat şi nu există niciun fel de ispite. Poate pe la unele mănăstiri, dar dacă sunt mănăstiri cunoscute şi ajung mireni pe-acolo, de obicei vin cu obiceiurile lor şi cu aceleaşi probleme. Iar dacă sunt în Bucureşti, nu cred că se deosebesc cu nimic de parohii, monahii sau monahiile se pierd într-o masă de mireni care nu sunt cu toţii nişte distinşi oameni duhovniceşti. Dacă nu există trupuri dezbrăcate, pot să fie copii care ţipă, oameni pe care îi apucă conversaţiile private (eventual în timp ce ceilalţi se pregătesc să se împărtăşească), abateri de la tipic şi de la canoane şi aşa mai departe. Nu se poate să nu existe ispite. Dacă n-ar fi ispite, nu s-ar mai putea mântui nimeni, pentru că ispitele scot la iveală patimile noastre şi ne dau prilejul să ne pocăim pentru ele. Dacă noi, în loc să ne vedem de problemele noastre, ne ocupăm cu gânduri de judecată şi eventual ne îndreptăţim că suntem mai presus de atâţia şi atâţia păcătoşi şi păcătoase, înseamnă că nu ne folosim deloc duhovniceşte de ispită, ci cădem ca nişte naivi, ca să nu zic altfel, în capcanele pe care ni le întinde vrăjmaşul. Înseamnă că noi ne putem pierde, în timp ce dintre păcătoşi şi păcătoase unii ne-o vor „lua înainte”, ca vameşul în raport cu fariseul sau fiul risipitor în raport cu fratele lui mai mare.

    Cui i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă. Deci, să luăm aminte.

    • Cred ca e mult spus „spirite incinse”. Eu nu am simtit asta, iar Andrei mi s-a parut in limita bunului simt. Foarte bine ati punctat unele aspecte. Pana una alta, pana la vestimentatie eu cred ca avem alte probleme mai stridente: ecumenismul, pietismul, arsenismul, sectele si altele. Si pe langa asta trebuie sa invatam cum sa „pescuim” oameni. Daca le punem de la bun inceput pietroaie in spate, nu faci nimic. Stiu multe persoane carora li s-a cerut sa-si schimbe radical toata viata cand au venit la credinta si s-au pierdut, pentru ca nu au putut sa duca si au ramas cu ideea ca Ortodoxia inseamna fuste lungi si habotnicie.

      Pe de alta parte il inteleg si pe Andrei. Am inteles ca e incepator, iar ravna de incepator e ceva normal. Si eu eram la fel la inceput, mai ales cand citeam tot felul de „sfaturi duhovnicesti” fara sa cunosc continutul invataturii de credinta. Problema cu ravna asta este ca daca nu i se pune stop cand trebuie, ajunge sa afecteze viata duhovniceasca, pentru ca aceasta viata nu e bazata pe extreme, ci pe dreapta socoteala. Se bazeaza pe „pescuit” si nu pe terorizarea femeilor in pantaloni.

      • andrei-d zice:

        Calea de mijloc. Ok, nici bigotism dar nici toleranta! Modestie si tandrete cred ca-s calitatile unei crestine, viitoare mama de sfinti! 🙂

      • :)))). Nu am zis nimic oricum de modestie si tandrete. Mai degraba de intelegere si vederea pacatului propriu. Si de a pune problema la momentul potrivit, la timpul potrivit. Eu cel putin asa am inceput sa judec mai putin (ca o fac destul si acum). Ma trezesc dimineata si fac numaratoarea. Si cand vad cate am eu pe cap…nu prea ma mai intereseaza ce fac altii. A nu se intelege iarasi de aici ca trebuie sa cadem in individualismul pietist, pentru ca mantuirea nu e o afacere personala, ci o chestiune de comuniune. Dar sa fie comuniune, nu judecata.

      • Pai acum esti misogin?

      • andrei-d zice:

        Nuuu, dar am specificat sa nu fi parut in ochii unei femei in timp ce citea ce-am scris mai sus, a fost preventiv. Cum sa fiu misogin? Poi a doua dupa Sfanta Treime e Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, si pe urma Sf. Ioan Botezatorul…Asa ca tot respectul pentru Mironositele Femei!!! ^_^
        Numai cand ma gandesc la mama Sf. Ioan Gura de aur, ramasa singura de la 13 ani si uite a scos cel mai mare orator al Bisericii….mama Sf. Stefan cel Mare…si a tuturor domnitorilor….Nu poti fi misogin nici daca ai incerca. Ca vor unele sa fie…viclene, asta e alegerea lor, dar femeia din fire a facut-o Dumnezeu pentru a intari si sprijini barbatul. 😀

      • Ei….iata un comentariu de pus in rama!

      • andrei-d zice:

        Ma gandesc numai la mama, cate sacrificii face, si mereu e la fel….e o mucenita, ca orice femeie de altfel care se sacrifica si se jertfeste…chiar si putin daca face asta, e mucenita, fiecare in felul ei. Daca mai dobandeste si darul smereniei, cu atat mai mult, va fi nascatoare de sfinti! :3

  11. Ana Elisabeta zice:

    Interesant din punctul de vedere al discuţiei noastre:

    http://acvila30.ro/pr-constantin-sturzu-cum-vindeci-o-inima-impietrita/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s