Top 10 Most Common Atheist Arguments, and Why They Fail

I write very little in the area of Christian vs. atheist apologetics, and for good reason.

It was in atheist chat-rooms and blogs that I first cut my teeth in theology many years ago. Since those days I have not heard anything new from atheists.

It seems that many atheists today (some like to use the title ‘New Atheists’ to distinguish them from the more profound philosophical atheists of yesteryear) have very little to add to the discussion. To be fair, the same goes with most Christian apologists.

However, I thought it would be fun to comment on the ten arguments I hear the most. My hope is that it will help expose some of the more obvious problems with them and maybe help both sides—atheists and Christians alike—to move on to more interesting debate material.

One additional note: another reason I do not enter into the atheist-Christian debate world much anymore is because of the sheer discourtesy that both sides tend to show the other. I will not delete any comments, no matter how uncivil or juvenile they become, because, for me, it is an important part of the article. The responses (if there are any) will demonstrate the current state of atheist vs. Christian banter. Also, I will not respond to rude posts. This is advanced warning so please don’t think me rude as well if I ignore them.

Okay, here we go:

 

  1. There is no evidence for God’s existence.

There are a couple of problems with this line. Starting with the idea of ‘evidence,’ what exactly does one mean by evidence? What is sufficient evidence for one person is often not sufficient evidence for another. A court of law provides innumerable examples of how two parties can possess the same collection of data, the same power of logic and reasoning, yet argue for completely different interpretations of the data. The old saying is true: the facts do not determine the argument, the argument determines the facts.

When confronted with the charge that there is no evidence for God the Christian often does not know where to start with a rebuttal. It’s as G.K. Chesterton once said, asking a Christian to prove God’s existence is like asking someone to prove the existence of civilization. What is one to do but point and say, “look, there’s a chair, and there’s a building,” etc. How can one prove civilization by merely selecting a piece here and a piece there as sufficient proofs rather than having an experience of civilization as a whole?

Nearly everything the Christian lays eyes on is proof of God’s existence because he sees the ‘handiwork’ of God all around him in creation. But this is hardly sufficient evidence in the court of atheist opinion, a court which presupposes that only what can be apprehended by the senses rightly qualifies as evidence. For the Christian who believes in a transcendent God, he can offer no such evidence; to produce material evidence for God is, ironically, to disprove a transcendent God and cast out faith.

The second part of the line is equally short-sighted. What does one mean by ‘existence’? If one means, ‘that which has come into existence,’ then surely God does not exist because God never came into existence. He always was; He is eternal. This was a famous assessment of the matter by Soren Kierkegaard (dealing with the incarnation of Christ). The argument is a bit involved, so for times sakes I’ll just have to state it and leave it there.

  1. If God created the universe, who created God?

This is one of the more peculiar arguments I’ve ever come across. Those who use this charge as some sort of intellectual checkmate have simply failed to grasp what Christians understand as ‘eternal.’ It is an argument usually levied once a theist posits that a ‘first cause’ or an ‘unmoved mover’ is required for the existence of the universe (a ‘necessary’ Being upon which all other things exist by way of contingency). Some atheists then shift the weight over to the theist saying, “Well then who created God?” What is a Christian to do but smile at such a question? God is the antecedent of all things in creation and is eternal. If God had a Creator then His Creator would be God. God is God precisely because He does not have a creator.

  1. God is not all-powerful if there is something He cannot do. God cannot lie, therefore God is not all-powerful.

Bang! Owned.

Not so fast. This argument would be fantastic—devastating maybe—if God was more of the ancient Greek god persuasion, where the gods themselves were subject to fate and limited to their specific roles in the cosmos. The Orthodox doctrine of God is much different. Christians (at least Orthodox Christians) view God’s ontology as subject to His perfect free-will. Why is He good? Because He wills to be good. Why does He not lie? Because He wills to be honest. Why does God exist as Trinity? Because He wills it. He could just as easily will to not exist. And yes, He could just as easily will to lie. The fact that He doesn’t is no commentary on whether He could.

(Note: Due to the immense amount of discussion that this point has raised, one clarifying statement is worth noting. An argument based on strict logical word games can render the idea ‘all-powerful,’ or ‘omnipotent’ self-defeating. When one considers the juvenile question, “Can God create a rock so big that He can’t lift it?” this point becomes clear. But in reality, such an argument winds up further solidifying what Christianity means by calling God all-powerful. For the Christian it simply means that all power and authority are God’s. Following the logical word game above forces the believer to make a redundant proclamation in order to remain consistent: “God cannot overpower Himself.” But this fact is anything but confounding, it merely stresses the point that there is no power greater than God, so much so that one is forced to pit God against Himself in order to find His equal.)

  1. Believing in God is the same as believing in the Tooth Fairy, Santa Claus, and the Flying Spaghetti Monster.

What I love about this well-worn atheist ‘argument’ is that it actually serves to demonstrate how vastly different a belief in God is to these myths and imaginations. When one honestly assesses the Judeo-Christian doctrine of God he will find multiple thousands of years of human testimony and religious development; he will find martyrs enduring the most horrific trauma in defense of the faith; he will find accounts in religious texts with historical and geographical corroboration; etc (these fact are of course not ‘proofs,’ but rather ‘evidences’ that elicit strong consideration). Pit this against tales of the Tooth Fairy, Santa, and Spaghetti Monsters and one finds the exact opposite: no testimony or religious refinement, no martyrs, no historical and geographical corroboration, etc. Instead, one finds myths created intentionally for children, for point making, or for whatever. It’s strawman argumentation at its worst.

  1. Christianity arose from an ancient and ignorant people who didn’t have science.

Indeed, those ancient, ignorant people who believed in the virgin birth of Christ must have believed it because they did not possess the knowledge of how babies were born. Goodness. The virgin birth of Christ was profound and of paramount concern to the ancients precisely because they understood that conception was impossible without intercourse. Ancient man considered the virgin birth miraculous, i.e., impossible without divine action (and at the time most people scorned the idea), and the same could be said with every miraculous story in Scripture.

Indeed ancient people did not have the Hubble telescope, but they were able to see the night sky in full array, something almost no modern person can claim (thanks to modern lighting which distorts our ability to see the full night sky). On average, ancient people lived much closer to nature and to the realities of life and death than many of us moderners.

In terms of a living relationship with these things the ancients were far more advanced than we are today, and this relationship is essentially the nature of religious inquiry. If people lack religious speculation today, maybe it is because they spend more time with their iphones and Macs then with nature. Maybe.

But the claim that Christianity was viable in the ancient world because it was endorsed by wide spread ignorance is a profoundly ignorant idea. Christianity arose in one of the most highly advanced civilizations in human history. The Roman Empire was not known for its stupidity. It was the epicenter of innovation and philosophical giants. I would wager that if a common person of today found himself in a philosophical debate with a common person of first century Alexandria, the moderner would be utterly humiliated in the exchange.

  1. Christian’s only believe in Christianity because they were born in a Christian culture. If they’d been born in India they would have been Hindu instead.

This argument is appealing because it pretends to wholly dismiss people’s reasoning capabilities based on their environmental influences in childhood. The idea is that people in general are so intellectually near-sighted that they can’t see past their own upbringing, which, it would follow, would be an equally condemning commentary on atheism. But, this is a spurious claim.

Take the history of the Jewish people for example. Let us say that to ‘be’ Jewish, in the religious sense, is much more than a matter of cultural adherence. To be a Jewish believer is to have Judaism permeate one’s thinking and believing and interaction with the world. But is this the state of affairs with the majority of the Jewish people, whether in America, Europe, Israel, or wherever? One would have to be seriously out of touch to believe so. The same phenomenon is found within so-called Christian communities. Indeed, being born in a Jewish or Christian centric home today is more often a precursor that the child will grow up to abandon the faith of his or her family.

  1. The gospel doesn’t make sense: God was mad at mankind because of sin so he decided to torture and kill his own Son so that he could appease his own pathological anger. God is the weirdo, not me.

This is actually a really good argument against certain Protestant sects (I’ve used it myself on numerous occasions), but it has no traction with the Orthodox Christian faith. The Orthodox have no concept of a God who needed appeasement in order to love His creation. The Father sacrificed His own Son in order to destroy death with His life; not to assuage His wrath, but to heal; not to protect mankind from His fury, but to unite mankind to His love. If the reader is interested to hear more on this topic follow this link for a fuller discussion.

  1. History is full of mother-child messiah cults, trinity godheads, and the like. Thus the Christian story is a myth like the rest.

This argument seems insurmountable on the surface, but is really a slow-pitch across the plate (if you don’t mind a baseball analogy). There is no arguing the fact that history is full of similar stories found in the Bible, and I won’t take the time to recount them here. But this fact should not be surprising in the least, indeed if history had no similar stories it would be reason for concern. Anything beautiful always has replicas. A counterfeit coin does not prove the non-existence of the authentic coin, it proves the exact opposite. A thousand U2 cover bands is not evidence that U2 is a myth.

Ah, but that doesn’t address the fact that some of these stories were told before the Biblical accounts. True. But imagine if the only story of a messianic virgin birth, death, and resurrection were contained in the New Testament. That, to me, would be odd. It would be odd because if all people everywhere had God as their Creator, yet the central event of human history—the game changing event of all the ages—the incarnation, death, and resurrection of Christ had never occurred to them, in at least some hazy form, they would have been completely cut off from the prime mysteries of human existence. It seems only natural that if the advent of Christ was real it would permeate through the consciousness of mankind on some level regardless of their place in history. One should expect to find mankind replicating these stories, found in their own visions and dreams, again and again throughout history. And indeed, that is what we find.

  1. The God of the Bible is evil. A God who allows so much suffering and death can be nothing but evil.

This criticism is voice in many different ways. For me, this is one of the most legitimate arguments against the existence of a good God. The fact that there is suffering and death is the strongest argument against the belief in an all-powerful, all-knowing, all-loving God. If suffering and death exist it seems to suggest one of two things: (1) either God is love, but He is not all-powerful and cannot stop suffering and death, or (2) God is all-powerful, but He does not care for us.

I devoted a separate article addressing this problem, but let me deal here with the problem inherent in the criticism itself. The argument takes as its presupposition that good and evil are real; that there is an ultimate standard of good and evil that supersedes mere fanciful ‘ideas’ about what is good and evil at a given time in our ethical evolution, as it were. If there is not a real existence—an ontological reality—of good and evil, then the charge that God is evil because of this or that is really to say nothing more than, “I personally don’t like what I see in the world and therefore a good God cannot exist.” I like what C.S. Lewis said on a similar matter: “There is no sense in talking of ‘becoming better’ if better means simply ‘what we are becoming’—it is like congratulating yourself on reaching your destination and defining destination as ‘the place you have reached.’”

What is tricky for the atheist in these sorts of debates is to steer clear of words loaded with religious overtones. It’s weird for someone who does not believe in ultimate good and evil to condemn God as evil because He did not achieve their personal vision of good. So, the initial criticism is sound, but it is subversive to the atheist’s staging ground. If one is going to accept good and evil as realities, he is not in a position to fully reject God. Instead, he is more in a position to wrestle with the idea that God is good. This struggle is applauded in the Orthodox Church. After all, the very word God used for his people in the Old Testament—“Israel”—means to struggle with God.

  1. Evolution has answered the question of where we came from. There is no need for ignorant ancient myths anymore.

This might be the most popular attempted smack-downs of religion in general today. It is found in many variations but the concept is fairly consistent and goes something like this: Science has brought us to a point where we no longer need mythology to understand the world, and any questions which remain will eventually be answered through future scientific breakthroughs. The main battle-ground where this criticism is seen today is in evolution vs. creationism debates.

Let me say upfront that there is perhaps no other subject that bores me more than evolution vs. creationism debates. I would rather watch paint dry. And when I’m not falling asleep through such debates I’m frustrated because usually both sides of the debate use large amounts of dishonesty in order to gain points rather than to gain the truth. The evolutionist has no commentary whatsoever on the existence of God, and the creationist usually suffers from profound confusion in their understanding of the first few chapters of Genesis.

So, without entering into the most pathetic debate of the ages, bereft of all intellectual profundity, I’ll only comment on the underlining idea that science has put Christianity out of the answer business. Science is fantastic if you want to know what gauge wire is compatible with a 20 amp electric charge, how agriculture works, what causes disease and how to cure it, and a million other things. But where the physical sciences are completely lacking is in those issues most important to human beings—the truly existential issues: what does it mean to be human, why are we here, what is valuable, what does it mean to love, to hate, what am I to do with guilt, grief, sorrow, what does it mean to succeed, is there any meaning and what does ‘meaning’ mean, and, of course, is there a God? etc, ad infinitum.

As far as where we come from, evolution has barely scratched the purely scientific surface of the matter. Even if the whole project of evolution as an account of our history was without serious objection, it would still not answer the problem of the origin of life, since the option of natural selection as an explanation is not available when considering how dead or inorganic matter becomes organic. Even more complicated is the matter of where matter came from. The ‘Big Bang’ is not an answer to origins but rather a description of the event by which everything came into being; i.e., it’s the description of a smoking gun, not the shooter.

That’s it… my top 10 list. Thanks for reading. Cheers.

 

Sursa: OODEGR

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ateism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Top 10 Most Common Atheist Arguments, and Why They Fail

  1. Ana Elisabeta zice:

    „Why does God exist as Trinity? Because He wills it. He could just as easily will to not exist.”

    Hm, nu-mi sună prea ortodox. Nici nu ştiu să zic care este punctul de vedere ortodox în această privinţă (cu argumente patristice, please).

    • Fraza asta intr-adevar e logica, dar nu TEOlogica pentru ca nu face diferenta intre fiinta si ipostas, dar nici nu ia in calcul si modul de existenta perihoretic al Treimii.

      Nu sesizasem asta. Bine ca a fost cineva pe faza! 🙂

  2. kalinikos zice:

    doua chestiuni:

    1. articolul nu mi se pare a avea nici o insemnatate dpdv teologic. E lipsit de profunzime, nu straluceste, nu ‘sparge’ argumentatia atee in bucati, facandu-i sa-si puna probleme. Ca sa nu mai spun ca insasi incercarea de a demonstra argumentativ existenta lui Dumnezeu este superflua. Daca Dumnezeu ar putea fi demonstrat nu ar mai fi vorba de credinta ci de logica. Iar argumentele aduse sunt, dupa parerea mea, destul de subtiri si nu fac nimic altceva decat sa ne arate un Dumnezeu cu toane si capricii, exact dupa chipul si asemanarea noastra.

    2. incercarea de a demonstra existenta Lui Dumnezeu este o gaselnita scolastica, izvorata din aristotelianismul intors pe toate fetele si din incercarea de a explica un Dumnezeu distant, retras din lume (scos tot de scolasticism), cu ajutorul ratiunii omenesti cazute. Incercare ce a culminat cu aquinismul si cu nebunia cartesiana, si careia i se datoreaza intr-o foarte masura ultima dintre nebunii, cea a ateismului. Dupa parerea mea aceasta incercare nu are nimic de-a face cu ortodoxia.

    si ca sa inchei cu o intrebare retorica: unde este Hristos in acest articol?

    • Ana Elisabeta zice:

      Subscriu!

      Nu ştiu dacă va fi cucerit cineva cu acest fel de argumente şi nici dacă va fi închisă gura cuiva. Nu e, neapărat, rău că există (îmi menţin semnul de întrebare cu privire la Dumnezeu care ar putea voi să nu existe sau să nu existe în Treime). Dar nu au viaţă-n ele. Mărturisirea dreptei credinţe (ca să nu uităm de la ce-am plecat) trebuie să fie în primul rând o mărturisire a trăirii. Iar dacă trăirea noastră e limitată, că nu suntem un Grigorie Palama, un Antonie cel Mare, avem „nor de mărturii”, cum spune Sf. Pavel, din partea Bisericii şi a sfinţilor. Practic, prin mărturisire transmitem mesajul că chemarea lui Hristos pentru fiecare om este reală. Dacă cineva caută (conştient sau fără să-şi dea seama) pretexte, îndreptăţiri, justificări ca să nu răspundă acestei chemări, nu se va împiedica într-o argumentaţie de acest fel, care nu poate convinge decât pe cei deja convinşi.

      • kalinikos zice:

        sau Dumnezeu care nu minte fiindca nu vrea sa minta… Adica daca ar voi, ar putea sa si minta. Exact cum am spus: un dumnezeu dupa chipul si asemanarea oamenilor.

      • Ana Elisabeta zice:

        Chiar ne putem imagina noi ce ar face Dumnezeu dacă ar vrea sau n-ar vrea să mintă şi altele de acest fel? Ceea ce ştim despre Dumnezeu ştim de la cei cărora li s-au revelat taine dumnezeieşti, ca Sf. Ioan Teologul sau Sf. Grigorie Teologul, şi nu cred că include răspunsuri la toate întrebările şi nedumeririle speculative ale unora sau altora.

    • doktoru zice:

      Nu ma intereseaza articolul (nu e in gama mea de cercetare) dar vreau sa mai subliniez , inca o data, ca lupta se duce contra lui Hristos, in acceptarea lui ca Dumnezeu. In schimb toata lumea e de acord cu ideea de Dumnezeu , nepersonalizat. CMB ,sau nu stiu ce ciocolatino de ”sinod” aiurea de la anul ,se va face evident in numele unui oarecare Dumnezeu, absolut nepersonalizat si eventual doar atarnat intr-un cui in rama. Nimeni nu va pomeni de Hristos evident, absolut nimic, si asta in frunte cu popii ortodocsi despre care mai cred unii , total aiurea, ca mai misca in front ceva cat de cat ….e adevarat, unii totusi mai spera…dar la ce , numai ei stiu…
      Unii au zis ca au inteles aceasta problema , ca o cunosc , ca este logica etc. Pe mine, evident nu m-au convins pt ca argumentatia lor mirobolanta a lipsit cu desavarsire. Unii pot petrece mult timp cu nasul in dexe !!! sau pe aiurea ,in foi de pagina ,tot invatand neologisme de tot felul ( unele chiar grecesti), dar eu cred ca vor pica absolut in oralism, oratorie, vanare de vant si alte chestii verbale purtatoare de cuvant fara legatura cu lumea fizica ( ceva gen viata bate campii – sau filmul – adica teoria nu are nici cea mai mica legatura cu practica ,pt ca in crestinism nu e ca la mate sau fizica !!!) uitand ,cu fireasca desavarsire a secolului XXI ,ca funia trebuie sa fie mai scurta pt cei multi. Daca te apuci sa vorbesti la zidurile aulei poate intr-un tarziu vei observa ca si aula ,totusi ,e destul de goala… so, why bother ??? why do you keep talking to the ceilings ?!!!
      Oricum AMR1 asa ca nu stiu cand ne mai vedem vorbind pe site, poate maine seara un calduros la revedere, de bun ramas, caci acolo nu stiu daca voi avea net, daca voi avea timp si chef ,etc…ce am avut de zis am zis, …idei noi poate , cine stie !!!
      …anyway, bine punctat kalinikos, dar sa stii ca nu tot timpul se poate puncta in argumente teologice, cateodata mai trebuie si altceva, dar asta depinde de experienta de viata a fiecaruia si de cat l-a incercat Dumnezeu…parerea mea ca ,cu cat esti mai incercat ,cu atat mai mult vei intelege mai multe, dar asta poate sa ramana doar in parerea mea personala si sa existe alte opinii diverse si separate. Pe de alta parte eu cred ca se poate demonstra destul de logic , pana la un punct, existenta lui Dumnezeu, dar pana la urma totul depinde de auditoriu si evident de Hristos. Sa nu uitam ,caci credinta nu este a tuturora…eu personal asa am ajuns la Dumnezeu, pe o cale un pic mai logica, dar nu in totalitate.
      PS – Imi pare rau ca prietenul zcalin a disparut cu desavarsire desi a zis ca nu ne lasa !!!…dar asta este ; poate este prea ocupat cu ceva si nu ne poate raspunde deloc.
      PPS – Mai aveam o intrebare : Sf.Nil a zis ca toate or sa se umple de antihrist atunci cand lumea va merge pe sub ape ca pestii, cand vor zbura ca pasarile, cand vor vorbi unul cu altul de la un capat al al pamantului la altul( asta posibil sa fie de la Sf.Cosma )lucruri care se manifesta de ceva vreme incoace. Deci intrebarea este : cum vedeti ca toate sa se umple de antihrist, dpdv uman si nu altfel, mai ales in aceste vremuri pe care se pare ca le traim si noi din plin de ceva mai multa vreme incoace? – sau , mai bine zis, cum poate umple/ cuceri un singur om lumea ? Ma rog , intrebarea este adresata celor care asteapta un a.h. foarte fizic si foarte personalizat !!!

  3. Ana Elisabeta zice:

    În altă ordine de idei, „Graiul ortodox” are un articol nou despre Dawkins:

    https://graiulortodox.wordpress.com/2015/08/09/richard-dawkins-la-atena-despre-evolutie-si-ateism260/

  4. Am observat si eu ca ca, intr-adevar, articolul nu este teologic, ci mai degraba sofistic, dar totusi e o premisa buna pentru a prezenta gnoseologia ortodoxa. Deci, kalinikos, cheers!

  5. Si inca ceva. Este si o premisa buna de a demonta celebrele „argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu” ale scolasticilor.

  6. ioan zice:

    Iertata sa-mi fie bagarea de seama. Dar fara intentie.
    Citeam mai deunazi despre noua tactica a ecumenistilor. Zice asa: „Reuniunea Sesiunii Plenare a formulat o nouă declarație provizorie. […] Declarația aceasta pare să indice că ar exista neînțelegeri între cele două părți, care ar urma să fie soluționate în dialogul următor. În realitate, este vorba de o foarte diplomatică manevră, căci tactica ecumenistă s-a schimbat și a reușit să își îmbunătățească metodele viclene.
    În primul rând, comunicatul oficial a fost emis și publicat doar în limba engleză, așa încât, pe de o parte, să nu aibă acces majoritatea poporului simplu, ca să poată trece neobservate anumite chestiuni necesare, iar, pe de altă parte, să existe marja de ambiguitate creativă, așa cum se obișnuiește în zilele noastre. În virtutea acestei ambiguități, poate cineva să interpreteze cum vrea cele scrise, iar în cazul întâmpinării de reacții din partea liniei ortodoxe, ecumeniștii să afirme că nu este ceea ce pare, ci este o răstălmăcire.” (https://graiulortodox.wordpress.com/2015/07/31/intalnirea-dintre-ortodocsi-si-luterani-de-la-rodos-a-decis-arhiereziarhul-protestantismului-luther-va-intra-oare-in-calendarul-bisericii-ortodoxe/)

    Dupa cum zicea cineva pe-aici, credinta in Dumnezeu ti-o da doar Dumnezeu, iar batalia aceasta de final este impotriva lui Hristos – in acceptarea lui ca Dumnezeu.
    Decat argumentatiile goale, lipsite de continut al nu stiu carui teolog cu scoli multe in Occident, eu prefer sfatul simplu al unui oarecare Sfant Porfirie Kavsokalivitul – asa mai din zilele noastre:

    “Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.

    Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.”

    In final, oarecum legat de subiect. Ceea ce ni se propovaduieste astazi, un dumnezeu impersonal, rece, un echilibru dintre rau si bine, un dumnezeu al stiintei ce reiese si din videoclipul de mai jos, incheindu-se apoteotic cu indemnul: „Religion is knowledge too. Bringing religion back to school”. Ciudat, eu parca am un deja-vu. Si totusi, unde e Hristos Dumnezeu in acest relativism? Aceasta e roada smochinului, a apostaziatorului.

    • Ce bine ca ne-ati reamintit de cuvintele Sfantului Porfirie. Ecumenismul chiar asta face: vrea sa transforme totul intr-un soi de agnosticism religios, in care credem in Dumnezeu, dar il izolam undeva unde nu avem nevoie de el. Dupa cum am spus si in alte comentarii, asta nu este decat un ateism mascat.

  7. Ana Elisabeta zice:

    Cred că nu am spus asta încă, deşi aveam de gând: sunt întru totul de acord cu cele spuse de Cuviosul Porfirie.

  8. ioanc zice:

    un articol foarte bun, ce ne raspunde la multe intrebari. Suntem ultimii. Smochinul uscat scoate din nou frunze în 1948. Cititi-l ca merita.

    http://marturieathonita.ro/care-este-smochinul-care-atunci-cand-va-da-frunze-va-veni-sfarsitul-lumii-iv/

  9. doktoru zice:

    Chiar despre asta vream sa zic si eu , despre chestia aparuta pe marturii athonite, intradevar interesant, se pare ca nu dorm toti in ciorapi si unii mai au si ochii deschisi ca sa inteleaga vremurile. In partea a patra a micutului editorial este scris mai mult si imi pare bine ca vad ca autorul zice ca mine, deci pot sa-l acuz un pic de plagiat !!!
    Eu sunt curios daca o sa mai fie contnuat caci articolul descopera cateva chestii dar mai are destule de explicat.Oricum foarte interesant dpmdv, vazand ca nu sunt singurul care aberez pe ici colo !!!

    Dau cateva pasaje relevante :

    După ce am văzut că smochinul blestemat și uscat simbolizează sinagoga iudeilor și tot neamul iudeilor pe care Domnul nostru „i-a blestemat”, să venim acum iarăși la începutul parabolei noastre.

    Ne spune că atunci când vom vedea smochinul – care smochin? – cel pe care l-a „blestemat” Domnul și s-a uscat, adică sinagoga iudeilor și tot neamul evreilor, că va scoate iarăși frunze – frunze, nu roade -, adică să se întoarcă iar în patria lor, să-și întemeieze stat și să înceapă din nou viața. Potrivit cu legea mozaică, cu rabinii lor, cu sinagogile, cu rugăciunile și jertfele lor etc., atunci să cunoaștem că venirea Sa este foarte aproape, „lângă uși”. Atât de aproape, pe cât este cineva care se află în afara ușii noastre și pe cât de aproape este primăvara de vară.
    Dar oare când „smochinul” a scos din nou frunze? Când și-a creat poporul evreu stat, statul Israel, după aproape 2000 ani? Așa cum este cunoscut din istorie, aceasta s-a petrecut în anul 1948….Așadar, în 1948 „smochinul”, adică poporul evreu, a început să scoată din nou frunze.
    Dar câți ani trăiește o generație? Potrivit celor cunoscute, în jur de 70 de ani. Adaugă atunci 70 de ani la 1948 și vom avea anul 2018. Referitor la sigura obiecție a multora asupra erminiei cuvântului „generație”, adică de ce aici generația să însemne 70 de ani, iar nu 80, 100, 1000 de ani sau toată viața prezentă sau altceva…Aici vedem spunându-se că Ierusalimul va fi asediat și cucerit de romani, că Templul lui Solomon va fi distrus în întregime și nu va rămâne piatră pe piatră și că poporul evreu, după ce va trece prin multe suferințe, va fi luat în robie și se va răspândi prin toate țările pământului.

    Și într-adevăr, tot ceea ce a spus Domnul și Dumnezeul nostru s-a înfăptuit în cele mai mici amănunte în anul 70 d.Hr., sub Tit, generalul roman.

    De atunci de când evreii s-au întors din robia babilonică și au construit din nou zidurile Ierusalimului și Templul lor, până atunci când S-a născut Iisus Hristos, au trecut 70 de săptămâni de ani[4]. De atunci de când S-a născut Iisus Hristos, până atunci când au fost distruse Ierusalimul și Templul lor, au trecut iarăși exact 70 de ani. Și din ceea ce se vede, de atunci de când se va crea („naște”) din nou statul Israel, în 1948, și până când va înceta să mai existe, în 2018, și va fi „distrus” pentru totdeauna, vor trece iarăși exact 70 de ani. Aproape în mijlocul primilor 70 de ani, în anul 33 d.Hr., „pleacă” Domnul nostru, iar aproape în mijlocul ultimilor 70 de ani se naște, vine antihrist.

    Cu alte cuvinte, ultimii 70 de ani se referă la perioada în care evreii și-au reîntemeiat statul lor și măsurătoarea începe de la anul 1948. În mijlocul acestor 70 de ani avem nașterea lui antihrist. 1948+35=1983 – nașterea lui antihrist. Iar în cealaltă jumătate avem a Doua Venire. 1983+35=2018 – a Doua Venire.

    Ramane sa vedem cine a avut dreptate pana la urma !!!
    Unele chestii sunt scoase relativ ok dpdv si nu le contrazic ,desi a avut alte cai mai ocolitoare ,dar a ajuns pana la urma tot prin aceiasi zona. Eu personal am gasit multe chestii la Isaia, prorocul evanghelist al Vechiului Testament. Ori sa crezi ca Isaia a avut doar prorocii la trecut fara sa aiba evident si pasaje apocaliptice ale Noului Testament cred ca asta inseamna o lacuna teologica foarte mare dpmdv. Ma rog ,de fapt toti prorocii VT au fragmente pt viitor dar nimeni nu le-a inteles in felul acesta desi in vremurile noastre cu ajutorul istoriei se putea vedea ffff clar.
    Eu personal ma mai intreb din cand in cand de ce Dumnezeu nu le-a dat Sf. Parinti lamuriri mai exacte despre antihas. Dar am ajuns la concluzia finala ca a facut asa pt invinovatirea evreilor la judecata finala.Evident aici evreii au fost un pic avantajati dpdv fata de crestini. Adica ca sa nu zica evreii la final ca au fost alergati pe toate caile si oricum nu ar mai fi avut nici o sansa de reintoarcere, pocainta etc, din cauza ca toata lumea i-ar fi prigonit.
    Eu personal am zis ca de la momentul 47/48 evreii nu mai au cum sa aiba pocainta, desi unii asteapta evreii sa se increstineze !!!, dar ei se iau dupa intelesul prorociilor auto-talcuite chiar de ei insisi. Multe prorocii au fost prost intelese, pt ca majoritatea nu au inteles ca si prorociile Sf.Parinti se iau tot in mod alegoric si nu in mod direct.Iar antihasul nu mai incercati sa-l regasiti in mod fizic ca nu veti reusi niciodata.Ideologia comunista si restul invataturilor moderniste de dupa ea, aduse si inventate de mintile evreiesti aflate sub influenta dreaqului, au reusit sa le dea controlul asupra imparatiei lumii in cele din urma si acum toti evreii imparatesc pe aproape tot pamantul cum doreau de atata amar de vreme(bineinteles cu ingaduinta lui Dumnezeu si cu ajutorul lui dreaq – si asta din cauza crestinilor evident). Eu cred ca daca ar aparea intradevar un imparat evreu , fiind el chiar si antihristul, nici un evreu nu ar da nici o para chioara pe el din cauza ca ei sunt acum in situatiunea de dupa Iisus Navi cand fiecare facea ce i se parea lui bun in ochii lui. Deci un imparat evreu acum in zilele acestea i-ar incurca foarte mult chiar si pe evrei si oricum nimeni nu l-ar mai asculta niciodata, caci nu mai sunt vremuri monarhice ca sa conduca doar unul ci sunt vremuri populare conduse in numele poporului pt popor ,deci imparatia unuia singura e auto-exclusa de multa vreme incoace.
    PS – AMR-ul meu e 0 si deci acum numar orele si nici alea nu mai sunt multe: le numar pe o mana si mai raman cu degete !!! Sa fiti iubiti, toate cele bune si Doamne ajuta la toata lumea !!!

    • ioanc zice:

      Doamne ajuta!

    • Ana Elisabeta zice:

      Amin! Doamne, ajută şi drum bun!

      Apropo de momentul sfârşitului, mi se pare interesant că anonimul de la Mărturie athonită a ajuns independent cam la aceeaşi concluzie. Se cam apropie funia de par! (Asta, dacă chiar mai era nevoie să calculăm ceva, având în vedere „evoluţia” actuală a lumii.) Oricând ar veni sfârşitul, al nostru sau al lumii, să ne ajute Domnul ne găsească pregătiţi! Cred că ăsta e esenţialul.

      • ioanc zice:

        N-as spune ca e anonim cel de la marturie athonita. La rubrica de contact e trecut Ieromonah Ștefan Nuțescu de la Schitul Sf. Dimitrie – Lacu, Chilia Buna Vestire din Muntele Athos. Parintele e cunoscut pentru traducerile si editarile in limba romana ale Sfantului Paisie Aghioritul si a altor parinti sfinti greci.
        Doamne ajuta!

      • Ana Elisabeta zice:

        Am zis că este anonim pentru că articolul nu este semnat. Alte articole sunt semnate. Dintre acestea semnate, sunt multe traduse de pr. Ştefan Nuţescu din limba greacă. (Îi cunosc şi eu munca de traducător, cel puţin parţial.) Dar nu cred că se ocupă pr. Ştefan de site în mod curent pentru că eu le-am scris o dată şi mi-a răspuns cineva cu alt nume.

    • Doamne ajuta doktoru si nu cred ca e nevoie sa precizez ca orice interventie pe care ai avut-o aici a fost extraordinara, mai ales in perioade mai tulburi (stim noi bine). Sper totusi sa mai avem placerea sa-ti citim comentariile. Gasesti tu o sursa de net acolo.

      Drum cu inger!

  10. doktoru zice:

    Multumiri tuturor din toata inima !!!
    Am zis acum inainte sa inchid laptopul ,caci la 4 plec de acasa la aeroport, sa mai spun o ultima chestie la care ma tot gandeam de ceva vreme incoace. Sa va arat o mica comparatie intre 2 Eve. Prima ,cea dintru inceput ,fiind prototipul fizic al celei duhovnicesti de la sfarsitul vremurilor , adica Biserica lui Hristos.
    Muerii au zis: înmulţind voiu înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii (duhovnicesti) şi spre bărbatul tău(Hristos) va fi întoarcerea ta; şi el te va stăpâni. …Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, adică Viaţă, pentrucă ea este mumă tuturor celor vii (duhovniceste nu fizic- prorocie pt viitor).

    Si semn mare s’a văzut în cer; muiere(adica Biserica) îmbrăcată cu soarele, şi luna supt picioarele ei, şi pre capul ei cunună din douăsprezece stele ; Şi având în pântece strigă, chinuindu-se şi muncîndu-se să nască (fiii duhovnicesti pana la sfarsitul vremurilor).

    Doamne ajuta inca o data. Va las cu bine prieteni si sper sa mai putem conversa si pe viitor chiar daca de la distanta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s