De ce sunt botezati copiii daca nu pot discerne?

Copiii nu sunt botezati pentru a fi „spalati de pacatul stramosesc” (la Sfintii Parinti nu exista aceasta notiune) nici pentru ca „asa e bine”, nici pentru ca asa am vazut la bunica.

In teologia Sfintilor Parinti, viata liturgica o imita pe cea biologica. Botezul este „nasterea de sus”. Astfel, asa cum omul se naste biologic fara sa-l intrebe nimeni daca vrea asta, asa si si la Botez se naste din nou pentru viata in Hristos. Desigur ca ramane la alegerea fiecaruia daca va trai aceasta noua viata.

Pe langa Sfinti Parinti ca Ioan Gura de Aur, Nicolae Cabasila, Chiril al Ierusalimului si altii, si Horosul dogmatic din 1755 nu vorbeste despre Botez decat ca nastere. Astfel, Horosul spune: „De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3:5); caci trebuie neaparat, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Incepatorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur. ” [1]

Noi nu am mostenit de la Adam pacatul lui, pentru a fi spalati de ceva, ci conditia ontologica si aplecarea spre pacat. Cu atat mai mult cu cat Botezul e nastere, ereticii nu au cum sa aiba botez valid.

Cu privire la roadele care trebuie inmultite ale Botezului, citez dintr-un articol foarte bun:

„Sfântul Grigorie [de Nyssa – n.m.] relevă importanţa Sfântului Botez spre dobândirea bunurilor duhovniceşti de către cei ce-l primesc cu frică. Pentru că din Duhul cel bogat şi îmbelşugat curge pururea harul în cei ce-l primesc. De acest har umplându-se, Sfinţii Apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos roadele plinătăţii şi ale adeveririi. „Acest Duh rămâne sălăşluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinţei fiecăruia din cei ce s-au împărtăşit de El, zidind în fiecare binele spre sârguinţa sufletului în faptele credinţei, după cuvântul Domnului, Care zice că cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea şi creşterea lui. Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovniceşti în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuţii şi cu dărnicia harului. Pentru că, precum firea trupului pruncului nou-născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu hrana trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, aşa se cuvine şi sufletului născut de curând. Împărtăşirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoieşte vechea frumuseţe a firii.” Tâlcuind acest pasaj, părintele profesor Dumitru Stăniloae precizează că Duhul Sfânt ni se dă la Botez şi la Mirungere nu ca să rămână ca un bun care face totul în acel moment, ci din El curge harul mereu. Dar Sfântul Grigorie nu nesocoteşte nici colaborarea voinţei omului prin împlinirea poruncilor. Curgerea continuă a harului şi colaborarea mereu sporită a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite între Dumnezeu şi om.” [2]

__________________________________________________________________

[1] Vezi pe larg in cartea „Marturisesc un botez”, Parintele Gheorghe Metallinos, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2011, pp. 158-161. Horosul a fost dat pentru a fi rezolvata problema rebotezarii romano-catolicilor, astfel ca acest document al Bisericii are un rol esential, deoarece se recunoaste la nivel cat se poate de oficial ca papismul nu are Taine valide.

[2] Vezi pe larg la: http://ziarullumina.ro/botezul-nu-ne-ofera-indumnezeirea-finala-ci-ne-deschide-calea-spre-ea-14759.html

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la De ce sunt botezati copiii daca nu pot discerne?

  1. Ana Elisabeta zice:

    🙂 Mă bucur să văd abordate teme grele!

    E bine să spunem ori de câte ori avem ocazia: dacă vreţi să intraţi în Biserica ortodoxă, trebuie să vă botezaţi, indiferent de ce rit similar aţi făptuit în altă comunitate. Dacă vreţi să reintraţi, fiind botezaţi ortodox în copilărie şi după aceea trecând la o altă credinţă, trebuie să fiţi mirunşi – cu Sfântul şi Marele Mir (a nu se confunda cu „miruirea” pe care o fac preoţii cu ulei parfumat la sticluţă, ulei de la candela unui sfânt, ulei de la Sfântul Maslu). Iar dacă vreţi să vă căsătoriţi în Biserica ortodoxă, cu un membru al Bisericii, trebuie mai întâi să fiţi (re)primiţi în Biserică într-unul din modurile arătate mai sus. Altfel, vă amăgiţi, iar preoţii care spun că se poate şi altfel vă amăgesc.

    • Exact! O sa public si intreg continutul Horosului din 1755 cand o sa am timp, pentru ca leaga invatatura patristica despre Botez de imposibilitatea existentei unui botez la eretici.

      Insa este esential si sa lamurim ce inseamna Botezul, pentru ca multi dintre ortodocsi nu stiu.

      • Ana Elisabeta zice:

        Păi de unde să ştie, dacă mai peste tot este prezentată învăţătura distorsionat…

      • kalinikos zice:

        pai de unde sa stie daca majoritatea pastorilor turmei sunt scoliti la scoli teologice apusene? Cine o fi stiind mai bine, Sfintii Parinti sau scolile teologice apusene care au traditie teologica de sute de ani?

        Ca doar, nu-i asa, sfintii tratau problemele vremilor lor, dar azi vremurile s-au schimbat deci nu toate invataturile lor mai sunt de actualitate: trebuie sa alegem sa vedem ce mai e si ce nu mai e.
        Si pana la urma, catolicii si protestantii nu invata si ei la fel? Deci vedeti ca nu e asa mare diferenta intre ce spunem noi si ce spun ei?

        Dupa ce ani de zile ti s-a picurat in ureche cucuta invataturilor papistaso-luterane pe la universitati apusene, ajungi sa otravesti totul in jur. Astfel de oameni fie invata turma, fie (mai grav) formeaza pastorii.

        P.S. un fel de rasu-plansu: unii isi boteaza copiii ca sa ii spele pe cap. Tot dupa moda papistaseasca. Probabil ca nu peste multa vreme nu-l vom mai numi Botez, ci dus, de data asta dupa moda anglicana

      • Ana Elisabeta zice:

        Bine zis „râsu-plânsu”, Kalinikos…

      • andrei-d zice:

        Si eu fiind unul din cei ce nu stiau… 😀

      • 🙂 … Niciodata nu e prea tarziu.

      • andrei-d zice:

        Clar… si mai sunt muuulte de invatat.

  2. ioanc zice:

    probabil intereseaza pe cineva si ii ajuta si pe unii dintre fratii aflati in BOSV.
    Pe site-ul teologului Danion Vasile au aparut lamuriri suplimentare in legatura cu revenirea acasa, in Biserica. Poate ar fi util daca s-ar deschide un topic. Caci zice acolo, in articol, multe lucruri interesante. (http://www.danionvasile.ro/blog/danion-vasile-lamuriri-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/)
    Doamne ajuta!

    • Ana Elisabeta zice:

      Mulţumim pentru link! Cred că este binevenit articolul lui Danion. Îl aşteptam cu mult interes. Acum, de-abia aştept să-l citesc…

      • Cu toate ca articolul este plin de argumente, culmea este ca mai erau multe de spus despre succesiunea apostolica inexistenta a BOSV.

      • andrei-d zice:

        Andrei, te asteptam cu noi adaugiri…. 🙂

      • Ana Elisabeta zice:

        Înţeleg că special a scris un articol mai scurt ca să nu obosească cititorii, apelând la ceea ce l-a pus pe el pe gânduri cel mai mult.

      • Un comentariu bun al doamnei Oana Iftime, postat mai demult, pe tema: „de ce are saccsiv fani”:

        @crina. Şi din punctul meu de vedere nu faptul că există un saccsiv este grav, ci aceea că are următori. Doar că ajungem la povestea cu ce a fost mai întâi, oul sau găina. Şi mă tem că a fost găina – respectivii au un fond deja problematic, încât rezonează cu ceea ce propagă saccsiv, ca idei şi atitudine. Context în care, sincer, puţin mă mai interesează dacă saccsiv este un nemernic pus să facă ceea ce face, sau un biet smintit free lance.

        În urmă cu ani, când am zis că aceste fenomene (« cluburile » « ortodocşilor ultimelor zile » şi în general personajele pietiste, care propagă ortodoxia după urechea lui guru, nu din referinţele Bisericii) sunt cel puţin la fel de nefaste precum ateismul cineva apropiat îmi spunea « lasă, se vor plictisi, precum adolescenţii care adoptă o modă, căci tot atâta minte au, în fond, şi va trece ». Nu doar că nu a trecut, dar s-a amplificat. Iar personajul excesiv de optimist care îmi spunea acestea a ajuns însuşi să se ia cu mâinile de cap, văzând ce se petrece.

        Dar era „normal” ca lucrurile sa evolueze astfel! Nu trebuie să fii iluminat, ca să observi despre ce este vorba. Şi materialismul şi relativismul s-au amplificat, din ce în ce, în societatea post-decembristă. Cu o mentalitatea ca asta, ţicneala spirituală este asigurată. Doar se va manifesta sub diverse forme.

        Materialismul şi relativismul erau, deja, demult încarnate pe aici, incat in capitalismul regasit nu au avut decat sa prospere, catre paroxism. A se vedea, după cum am mai spus şi cu alte ocazii, ce educaţie pseudo-ortodoxă, relativistă până în pânzele albe aveau generaţiile anterioare (de dinainte de comunism)- se poate identifica, spre exemplu, în memorialistica închisorilor şi oricine a discutat despre credinţă cu rude mai în vârstă a avut ocazia să observe.

        Dar, dacă vorbeşti despre asta, pietiştii nu înţeleg decât ce vor ei – că defăimezi pe sfinţii închisorilor. Şi nu că aceia, ortodocşi botezaţi fiind, netrecuţi la eretici, s-au sfinţit prin mărturisire şi mucenicie în pofida trăsnăilor neortodoxe pe care le credeau din ignoranţă. Tot pietiştii nu vor să accepte, de altfel, dupa cum se poate observa, nici că trăsnăile tot trăsnăi rămân şi nu se sfinţesc, indiferent cine le susţine. Insa nu avem cum sa ii scapam de pietism, daca ei nu vor. Si tot asa…

        @kosk cristi are dreptate în ceea ce spune despre nivelul poporului. Iar eu aş adăuga că nivelul clericilor este perfect simetric, din păcate. [Nu înţeleg de ce se repede la noi, ca şi cum ar şti în mod sigur că nu avem în vedere şi catehizarea elementară a oamenilor. Eu în mod sigur o am şi o şi fac, pe oriunde pot, ba chiar am şi planuri pentru ceva pe scară largă. Dar nu mă pot ocupa în acelaşi timp de teme complexe apologetice, de meserie (meserii) şi de cateheză. Aceasta o voi face, Dumnezeu ajutând, un pic mai încolo, deocamdată “trag” la apologetică şi trebuie să îmi văd şi de muncă, nedorind să ajung de profesie preşedinte, ca Remus Cernea].

        Există, în biserica locală, o teribilă ignoranţă în materie de credinţă (cu care unii se şi laudă) iar formalismul este ridicat la rang de « rânduială ». IPS Serafim de Pireu, spre exemplu, a detectat, în cele doar câteva ore de expunere la public, suferinţele bisericii locale, aşa cum noi le cunoaştem din experienţă directă continuă : ignoranţa privind învăţătura şi trăirea ortodoxă, faptul că oamenii o iau razna fiindcă trăiesc fără Hristos, de fapt- nu se împărtăşesc, ci vin la biserică precum la altceva, având concepţii mai degrabă magice, decât creştine. Aşa că saccsiv are un nesecat izvor de potenţiali următori. Iar dacă nu este saccsiv, va fi altcineva.

        Câtă vreme nu scăpăm de bolile de fond, şi dacă nu vom mai avea niciun saccsiv, ne vom produce unul din ce se găseşte, că să spunem aşa. Doar că nu vom scăpa, dacă nu vrem. Oamenii au liber arbitru (deşi se străduie din răsputeri să se lepede de el, urmând orbeşte pe guru şi susţinând că apostazia poate fi inconştientă) şi nici măcar Dumnezeu nu li-l încalcă. Aşa că, într-adevăr, noi şi nimeni, de altfel, chiar nu avem ce le face, decât să ne rugăm şi să încercăm, măcar pentru o vreme, să dialogăm, din datorie şi respect pentru fiinţa omenească din faţa noastră, fie ea oricât de ostilă sau « ciudată ». Măcar aud alţii, încă neformataţi total şi poate reacţionează, măcar… am încercat.

        In rest… Dumnezeu singur ştie ce să ne mai trimită, doar-doar pricepem nişte lucruri. Poate în timp ne vom reveni, sau poate vom ajunge o ramură uscată a ortodoxiei şi cu asta, basta. Viitorul va arăta.

        https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/10/10/eroul-ortodoxiei-contemporane-saccsiv/#comment-1077

      • Ana Elisabeta zice:

        Mare dreptate avea Oana…

  3. ioanc zice:

    Aici e si un raspuns, in strofe, al Sfantului Ioan Iacob Hozevitul, inspirat din realitate. Cititi-i poeziile ca sunt pline de miere duhovniceasca.

    UN BOTEZ NEOBIŞNUIT LA IORDAN

    „Când eram la Sfântul Sava,
    Un călugăr din sobor
    Povestea de o minune
    Că a fost în satul lor.

    S-a pornit un om odată
    De la ei din Nazaret
    La o nuntă-n ceea parte
    De Iordan, lângă Irbet.

    El luase împreună
    Pe femeie cu băiat
    Care încă pân-atuncia
    Nu fusese botezat.

    Cum era căldură mare,
    Pruncul s-a îmbolnăvit
    Şi vedeau că boala creşte.
    Nu era de zăbovit.

    Scârba lor, săracii oameni,
    Că nu este botezat,
    De Iordan erau aproape,
    Dar departe de la sat.

    Ajungând la desnădejde
    Căci era mai leşinat,
    L-a muiat în apă măsa
    De trei ori şi-a cuvântat:

    „La mila lui Dumnezeu
    Ca şi popa zic şi eu!”
    Căci din multă simplitate
    Nu ştia ce trebuie zis,
    Dar îndată după asta
    Pruncul leşinat a-nvins.

    Deci lui Dumnezeu cu lacrimi
    Amândoi au mulţumit,
    Şi mergând apoi la nuntă
    Foarte mult s-au veselit.

    Dacă s-au întors acasă
    N-au ţinut în socoteală,
    Şi s-au dus ca să-l boteze
    Popa după rânduială.

    Dar în clipa cufundării
    Apa toată s-a sleit,
    Neputând să bage pruncul
    Cum era obişnuit.

    Toţi aveau nedumerire,
    Nu ştiau ce-i de făcut
    Şi aflând Mitropolitul
    Pe părinţi i-a descusut:

    Poate au păcate grele,
    Poate merg la vrăjitori,
    Sau cu vicleşug botează
    Pruncul lor de două ori.

    Prea Sfinţite, zice omul,
    Noi de asta ne ferim,
    Dar un lucru de mirare,
    Iacă vă mărturisim:

    Când eram la drum odată,
    Pruncul s-a îmbolnăvit,
    Şi nevasta mea scăldându-l
    În Iordan, s-a lecuit.

    Întrebând apoi femeia
    Cum a zis şi ce-a făcut:
    Eu botezuri Prea Sfinţite
    Nici-odată n-am văzut.

    Dar am zis şi eu ca proasta:
    „La mila lui Dumnezeu,
    Ca şi popa zic şi eu!”
    Şi s-a lecuit cu asta.

    Auzind aşa Vlădica
    Pricepu că este semn
    Şi le-a zis să-l miruiască
    Doar cu Sfântul unt de lemn.

    Oameni buni, copilul vostru
    Este gata botezat
    După semnul care este
    Şi din cele ce-am aflat!

    Şi zicându-le acestea
    Slobozindu-i-au cu pace,
    Mulţumind celui ce veşnic
    Prea slăvite semne face. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s