Ne apropiem de Nasterea Domnului

M-am hotarat ca in urmatoarea perioada sa las putin deoparte articolele polemice si sa postez o selectie de texte pe care le-am citit de-a lungul timpului (sau pe care le voi citi in prezent) care au ca tema Nasterea Domnului si din care am invatat foarte multe.

De ce? Motivul este unul evident: lipsa catehizarii are de-a face si cu neintelegerea praznicelor ortodoxe, inclusiv a Nasterii Domnului. Perioada postului a fost randuita de Biserica nu doar pentru anumite restrictii alimentare. De fapt, simpla restrictie alimentara nici macar nu inseamna post. Inseamna doar restrictie alimentara si atat. Postul in sine trebuie sa insemne foamea dupa cele teologice. Restrictia alimentara are menirea de a ne aminti ca suntem intr-o perioada in care trebuie sa ne rugam mai mult, sa meditam mai mult si mai ales, sa aprofundam sensul sarbatorii care se apropie.

Asadar, ce inseamna Nasterea Domnului? Ce reprezinta icoana ortodoxa a Nasterii Domnului? De ce sarbatorim Craciunul pe 25 decembrie? De ce s-a inomenit Hristos? Cam acestea sunt intrebarile la care voi incerca sa raspund in urmatoarea perioada. Nu prin speculatiile personale evident, ci prin anumite texte.

O sa vedeti si texte ale unor ierarhi cunoscuti pentru ecumenism sau anumite pozitii „dubioase”,  dar trebuie retinut ca postez textul nu pentru cine l-a scris, ci pentru ce reprezinta textul in sine.

In rest, sa ne pregatim cu multa bucurie pentru Nasterea Domnului, caci atat praznicul cat si postul sunt perioade de bucurii duhovnicesti, nu de turnat cenusa-n cap.

Doamne ajuta!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Ne apropiem de Nasterea Domnului

  1. 🙂 Mi se pare corect… Post cu folos!

  2. ioanc zice:

    „Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.”

    Nu am ales intamplator citatul de mai sus. Remarc ca de prea multe ori, pun prea multa patima, ravna in judecatile mele asupra unora dintre semenii mei. Deseori, uit ca fapta, greseala trebuie analizata si judecata, si nu persoana. Caci astfel ma osandesc doar pe mine.
    In linia celor zise de mai sus, as vrea sa va arat un comentariu ortodox (poate l-ati citit) al parintelui Mihai-Andrei Aldea, de fapt o recenzie asupra brosurii „Fenomenul Arsenie Boca” cu care rezonez intru totul. As vrea sa specific ca eu unul fac parte din „tabara” celor „care incearca sa lamureasca si sa se lamureasca, sincer”. Aici e link-ul: http://manastirea.petru-voda.ro/2015/11/30/recenzia-brosurii-fenomenul-arsenie-boca/

    Fiind in postul Craciunului, al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos sa-L primim asadar in inima noastra, punand inceput bun pocaintei noastre. Dumnezeu sa -l ierte si sa-l odihneasca in pace pe parintele Arsenie Boca iar pe noi sa ne miluiasca!
    Iertare daca am ofensat sau mahnit pe cineva! Imi cer iertare si lui andrei-d si lui marin, pentru tulburarea pricinuita in urma conversatiilor. Dumnezeu sa va binecuvasnteze!

    Doamne, ajuta!

    • Mulţumesc pentru semnalarea articolului şi subscriu şi eu gândului bun şi rugăciunii din comentariu! Chiar mă gândeam, citind articolul, că a trecut pomenirea pr. Arsenie Boca şi n-am spus nici măcar un „Dumnezeu să-l ierte!” Post cu folos tuturor!

      Articolul părintelui Aldea este scris cu nobleţea cu care ne-a obişnuit. Se vede acolo dragoste, dar şi preocuparea de a discerne până la cele mai fine nuanţe. Iar când aceste nuanţe nu ne sunt accesibile, cel mai cinstit este să recunoaştem. Nu ştiu dacă pr. Aldea are dreptate, dar ştiu că nu este infailibil şi mă bucur că şi el pare conştient de acest lucru. M-aş bucura mult ca pr. Aldea să aibă dreptate, ca toate smintelile legate de persoana pr. Boca să se lămurească şi să nu mai producă vătămări printre credincioşi (de exemplu să nu mai creadă că Francisc din Assisi este sfânt pentru că aşa i s-ar fi arătat părintelui Boca), iar pr. Boca să fie cinstit pe bună dreptate ca sfânt. Deşi accept, teoretic, această posibilitate, mă tem că nu aşa stau lucrurile.

      Părintele Aldea comentează broşura părintelui Aniţulesei, însă un inventar mult mai complet al semnelor de întrebare legate de persoana pr. Boca se găseşte pe site-ul „Adevărul despre părintele Arsenie Boca” https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/ unde autorul îşi ia măsuri, care la prima vedere mi s-au părut excesive, pentru a vorbi cu delicateţe. Dar văzând că pr. Aniţulesei a fost judecat pentru tonul său, înţeleg că nu sunt excesive, ci necesare. Autorul acestui site insistă că nu putem noi să ştim dacă pr. Boca e în iad sau în rai, dacă se mântuieşte sau nu, ci doar că este de părere că, având în vedere lista lungă de sminteli, nu ar trebui să fie cinstit ca sfânt, iar smintelile (din învăţături, picturi, etc.) trebuie explicate poporului ca să nu facă rău. Deci, problema este mai complexă decât o prezintă pr. Aldea în replică la broşurica părintelui Aniţulesei.

      Câteva concluzii…
      1. Nu noi îl judecăm sau îl punem în rai sau în iad pe pr. Boca. Nu avem dreptul să punem în discuţie mântuirea lui, pentru că nu avem toate datele.
      2. Indiferent dacă pr. Boca este sau nu este sfânt, smintelile din jurul persoanei lui, fie că îi aparţin (picturi, scrieri, alte fapte), fie că sunt doar puse pe seama lui, trebuie demontate. A critica greşelile cuiva nu înseamnă automat judecarea şi osândirea persoanei. Cu atât mai mult dacă aceste „greşeli” sunt de fapt rodul râvnei fără socotinţă a „ucenicilor”.
      3. Eu personal sunt de acord cu autorul blogului „Adevărul despre părintele Arsenie Boca” în aceea că mi se pare nepotrivit ca acesta să fie cinstit ca sfânt. Răul legitimării, prin această canonizare, a unor sminteli grave (în ciuda eforturilor care presupun că s-ar depune pentru lămurirea lor), consider că este mult mai mare decât răul care s-ar face dacă nu s-ar cinsti un sfânt (presupunând că este sfânt) ca sfânt.

      Cam asta…

    • ioanc zice:

      Daca tot am intrat in hora, sa joc pana la capat. Aici e si raspunsul Pr. Gheorghe Aniţulesei la articolul Pr. Aldea, „Lămuriri asupra controverselor legate de Pr. Arsenie Boca”:

      https://saccsiv.wordpress.com/2015/12/05/audio-parintele-adrian-fageteanu-despre-parintele-arsenie-boca-despre-miscarea-legionara-despre-veronica-de-la-vladimiresti-si-alte-amintiri-din-viata-sa/#comment-294638

      • Parintele Aldea incearca intr-adevar sa fie oarecum impaciuitor, dar fenomenul Arsenie Boca este atat de mare incat nu poti sa nu iei seama cel putin la manifestari. Plus ca afirmatiile din brosura pr. Anitulesei sunt dezvoltate pe site-ul „Adevarul despre Arsenie Boca” intr-un mod care este, in opinia mea, exhaustiv. Apoi negarea unor influente de la Steiner care apar si in pictura de la Draganescu mi se pare iarasi ca denota o lipsa de aprofundare din partea pr. Aldea. Stiu ca nu are intentii rele, iar ideile pe care le-a spus in acel articol ar fi chiar bune daca singurele acuzatii/dovezi apareau doar in brosura pr. Anitulesei. Dar e mai mult de atat…

        Si apoi nu trebuie uitat totusi ca Arsenie Boca a pictat doi eretici. Ne convine, nu ne convine e ceva grav si care a fost „fabrica” de ecumenisti destui de-a lungul timpului.

  3. ioanc zice:

    Doamne, ajuta!

    Sunt de acord cu primele 2 concluzii. Acum recunosc ca nu prea am citit blogul „Adevărul despre părintele Arsenie Boca”. Oricum incerc sa pun dreapta socoteala (dupa cum ma ajuta Dumnezeu) in lamurirea „sfinteniei” parintelui Arsenie Boca. Cred ca daca spun ca la inceput (si asta inainte de nebunia de azi cu parintele, cu Prislopul) am avut o oarecare evlavie la parintele Arsenie (mai bine zis imaginii sale), iar apoi incet, incet m-am indepartat de toate acestea – pentru multi e un deja-vu. Inteleg ca a avut o viata grea, plina de lipsuri si ca a fost prigonit. Aceste aspecte nu le discut fiindca nu l-am cunoscut pe parintele personal si pentru aceasta merita respect. Peste ce nu pot trece sunt cele 2 chipuri pictate cu aureola de sfinti. Nu poti sa pictezi eretici intr-o Biserica Ortodoxa dandu-le cinstea cuvenita sfintilor. Calendarele sunt pline de sfinti mucenici care au renuntat la propria viata tocmai pentru a nu-l trada pe Hristos.

    Acum pentru a lamuri daca e sau nu sfant, sa asteptam sa-l dezgroape pentru a vedea daca are Sfinte moaste, ori nu. Dumnezeu ne va arata ca si in cazul altor asa zisi „sfinti” (v. cazul de la Maglavit).

    PS: Si sa nu uitam ca cel mai important lucru e sa-l asezam si sa-l pastram pe Hristos in inima noastra. Voi incheia cu un citat din cartea Ieromonahului Damaschin, „Viaţa şi lucrarile Pr. Serafim Rose”, Editia Sophia, Bucureşti, 2005.

    ” Adu-ţi aminte de faptul că supravieţuirea ta de creştin ortodox depinde în mare măsură de legătura nemijlocită cu tradiţia vie a Ortodoxiei. Este ceva cu neputinţă de aflat din cărţi, cu neputinţă de definit. Dacă atitudinea ta este smerită şi fără criticism exagerat, dacă Îl aşezi pe Hristos pe primul loc în inima ta şi cauţi să trăieşti o viaţă normală, după rînduiala şi practica ortodoxă, atunci vei avea parte de o astfel de legătură. Din păcate, majoritatea jurisdicţiilor ortodoxe din ziua de azi […] pierd această legătură, datorită duhului lor lumesc. Dar mai este şi o ispită „de-a dreapta”, purcezînd din acelaşi hipercriticism despre care am vorbit. Biserica tradiţionalistă (vechi-calendaristă) din Grecia se află într-un adevărat haos tocmai din această pricină, pentru că jurisdicţiile se luptă între ele şi se anatemizează reciproc unele pe altele din pricina „corectitudinii canonice”, pierzînd din vedere întreaga tradiţie în probleme de o mult mai mare fineţe […].”

  4. Emil Baciu zice:

    Doamne ajuta !

    Eu nu am observat, dar poate ca parintele Gheorghe Anitulesei nu a avut intotdeauna exprimarea cea mai potrivita, insa este un pastor care chiar este interesat de soarta turmei. Avea evlavie la parintele Arsenie Boca si l-a pictat in biserica, insa iesea ca un guru motiv pentru care a inceput ca caute, sa cerceteze pe duhovnicii de la manastiri, iar ce a aflat ne-a spus si noua asumandu-si toate riscurile pentru a trezi si pe altii si o face cum poate si pe cont propriu fara nici un sprijin.

    Sigur ca parintele Aldea este cel mai in masura sa isi exprime parerea cu privire la brosura in cauza, intrucat se afla in alta tabara decat primul. Sfintia sa a sustinut si la un post de televiziune harismele parintelui Arsenie de care zicea ca totusi s-a apropiat greu, intrucat iese din tipare. M-am gandit ca tocmai acesta putea fi semnalul de alarma. Nu am urmarit mai departe, intrucat prezenta unui cleric in acea emisiune nu mi s-a parut potrivita, cu atat mai mult cu cat parintele Arsenie Boca nu ducea deloc lipsa de publicitate, ba din contra era si este sufocanta- intrucat comerciantii profita din plin de acest brand, incepand cu televiziunile,editurile, librariile,etc.- si China cu materiale de colportaj-. Apoi intr-o scrisoare deschisa parintele Aldea spunea ca toate acuzatiile aduse la adresa parintelui Arsenie pot fi demontate cu usurinta, mai putin pictura.

    Acum vad ca pictarea ereticilor la Draganescu s-a datorat dizinformarii (!). Timp de 1000 de ani, pictori fara atata carte nu i-au pictat pe eretici in bisericile ortodoxe ! De ce, ca doar nu aveau de unde sa aiba informatii ? Extrem de simplu. Pentru ca faceau ascultare de Biserica, de ierarhie. Dar l-a informat un ierarh si i-a poruncit sa stearga intreaga pictura care este total anticanonica ! A refuzat spunand ca asa i s-a aratat in viziuni. Odata trecut in calendar vor da navala icoanele ereticilor peste tot, astfel constiintele oamenilor vor fi adormite si vor profita unionistii.

    Referitor la reincarnare exista un text al parintelui prin care condamna credinta in asa ceva, insa exista si marturii care atesta ca de fapt era adept al ei . La fel si despre ecumenism. Parintele Arsenie Papacioc ne spune ca parintele Arsenie Boca credea in reincarnare „acum 300 de ani am fost pe meleagurile astea in persoana lui Ilie”.La fel gasim si in „Lumina faptei din lumina cuvantului”-Lidia Staniloaie. Se amesteca adevarul cu minciuna pentru a castiga credibilitate in randul credinciosilor si sincer imi pare rau pentru cei care o fac. Inchei spunand ca nu cred ca toti marii duhovnici au gresit, ci mai degraba se repeta acum maglavitul in care au cazut atunci multimi multe, inclusiv ierarhi. Tinand cont ca noi ne-am inchinat deja lui moloh prin uciderea a peste 22.000.000 de prunci, copiii nostri, viitorul nostru si deci „cel rau urla printre noi ca un leu cautand pe cine sa mai apuce”, cu atat mai usor este sa cadem si in aceasta amagire.

    Decat o mangaiere duioasa pe crestet ca a papei, dar care ma duce pe cai ratacite-in iad-, prefer strigatul de de trezire a parintelui Gheorghe. Ganditi-va ce efect ar fi avut daca putea sa-si publice brosura pe blogul Sfintei Manastiri Petru Voda ! El l-a numit public pe parintele Iustin Parvu ca find adevaratul patriarh si atunci implicit manastirea ctitorita este deci Patriarhia. Mai mult de aceea am intervenit, intrucat mi se pare ca nu este corect fata de cei care gandesc altfel,a folosi in acest mod numele Manastirii Petru Voda -care da o autoritate si credibilitate deosebita-. De pe un blog personal este altceva si mi-a placut gluma sau ironia cuiva cand a spus :”eu sunt preotul blogherist”.

    Imi cer iertare de la parintele Aldea care imi este drag si sper din toata inima sa nu se supere, nu asta a fost intentia mea, ci doar mi-am exprimat pe scurt ingrijorarile mele si il rog sa se roage si pentru mine acolo la Sfanta Manastire Petru Voda.

    Si il mai rog sa aiba incredere in parintii nostri ortodocsi, care chiar daca au fost mai putin scoliti au tinut dreptarul Sfintei Orodoxii si nu s-au abatut de la calea Sfintilor Parinti cea pe care au umblat Sfintii Apostoli condusi pe ea de Insusi Domnul Iisus Hristos Mantuitorul nostru !

    Dumnezeu sa-l ierte pe parintele Arsenie Boca !

    Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti !

    • Frumos comentariu! Dupa cum am spus, pr. Aldea nu are intentii rele, dar se vede foarte clar ca nu a aprofundat subiectul cat trebuie. Pe langa asta, mi se pare total gresit sa girezi acest fenomen cand este atata sminteala. Fenomenul Boca este un fenomen pietist si sentimental, deci neortodox. E marcat de aceasta evlavie pietista, care pateaza Ortodoxia. Sa nu uitam ca multi confunda Ortodoxia cu fenomene idolatre gen Boca.

      In ceea ce tine de Petru-Voda, eu as zice sa nu mai dam atata autoritate acestei manastiri. Multe probleme au iesit si de acolo (gen legionarismul) sau „mari marturisitori” ca pseudo-monahul Teodot. Sunt si oameni extraordinari acolo, dar repet, sa nu mai dam autoritatea cui nu trebuie.

      • Încă de când era în viaţă Pr. Iustin devenise evident că în numele său se spun chestii bizare… Deci nu ştiu ce autoritate mai are acum mănăstirea, când Părintele Iustin nu mai este, dar ceilalţi îşi promovează opiniile în continuare.

        Cred că degeaba căutăm repere în contemporaneitate, că nu le găsim; reperele noastre trebuie să fie Sfinţii Părinţi. Opiniile alor noştri trebuie să le comparăm permanent cu Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi şi de-abia după aceea să le acceptăm. Asta poate să însemne că-l urmăm pe pr. Aniţulesei în unele lucruri, pe pr. Aldea în altele, pe pr. Matei Vulcănescu în altele (dau un exemplu). Nu avem la dispoziţie „stâlpi” infailibili care să judece în locul nostru… Cel mult „lideri de opinie” care ne aduc argumente scripturistice şi patristice la care poate că n-avem acces cu aceeaşi uşurinţă.

      • „Fenomenul Boca este un fenomen pietist si sentimental, deci neortodox.” Din păcate, mă tem că asemenea fenomene apar şi în jurul sfinţilor autentici, deci acesta nu poate fi un criteriu cu privire la sfinţenia pr. Boca.

  5. Mulţumesc pentru semnalarea replicii părintelui Aniţulesei. Recunosc că încă înainte de a o citi am stat la un moment dat pe gânduri şi m-am gândit dacă nu cumva m-a furat retorica pacificatoare a pr. Aldea. Însă dacă ne gândim mai bine, parcă atitudinea pr. Aldea nu este atât de irenică precum pare. Îi acuză de calomnie pe pr. Aniţulesei şi/sau pe pr. Arsenie Papacioc şi interlocutorii săi (nu specifică la ce înregistrare de pe YouTube se referă).

    Mai mult, deşi sunt convinsă că pr. Aldea într-adevăr îi priveşte critic pe fanii pr. Boca, am sentimentul că tonul aparent imparţial de la începutul articolului (căci pr. Aldea nu ne dezvăluie de la început care este opinia sfinţiei sale cu privire la calitatea de sfânt a pr. Boca) se găseşte acolo ca un soi de „captatio benevolentiae” (pentru criticii pr. Boca, care vor regăsi aici propriile lor observaţii cu privire la fenomenul fanilor) şi de garanţie a obiectivităţii întregului text. Am motive să cred că şi pr. Aldea are această „încredinţare”, ca să-i folosesc expresia, că pr. Boca este sfânt. Şi ca atare mă întreb şi eu, cu voce tare, dacă toate „încredinţările” or fi adevărate, de la Duhul Sfânt, şi n-or fi şi vreunele mincinoase. Virtutea dreptei socotinţe, a deosebirii duhurilor, era şi ar trebui să fie încă considerată una din cele mai greu de atins în forma ei desăvârşită. Cu toate acestea, pr. Aldea nu face apologia sfinţeniei pr. Boca decât indirect, atacând broşura pr. Aniţulesei, ca şi cum ne-ar spune: iată, eu, care m-am ferit până acum de aceste discuţii încărcate de patimi, sunt nevoit să-mi părăsesc tăcerea, atât de odioasă este această broşurică a părintelui Aniţulesei!

    Nădăjduiesc că nu l-am nedreptăţit prea mult pe pr. Aldea cu aceste observaţii ale mele. Poate că el este sincer şi, fiind scriitor bun, nu şi-a construit discursul cu viclenie, ci pur şi simplu aşa i-a ieşit.

    La rândul său, pr. Aniţulesei îl acuză de superficialitate pe pr. Aldea. Nu ştiu dacă de superficialitate e vorba, sau de alte motive, dar se vede că n-a aprofundat problema. Poate că pr. Aldea nu e conştient de gravitatea consecinţelor canonizării pr. Boca, sau poate chiar e convins că toţi cei care sunt critici cu pr. Boca acţionează sub impulsul patimilor, nu de dragul adevărului. Sigur că un articolaş nu poate avea profunzimea unei teze de doctorat, dar autorul dă impresia că dacă a desfiinţat (mai mult sau mai puţin argumentat) textul pr. Aniţulesei, a desfiinţat orice critică împotriva pr. Boca. Or nu este aşa. Unele lucruri care nu sunt suficient susţinute în broşura limitată ca întindere a pr. Aniţulesei îşi găsesc argumentele şi trimiterile bibliografice pe site-ul „Adevărul despre părintele Arsenie Boca”.

    Dar nu mi-a plăcut că pr. Aniţulesei îl răstălmăceşte pe pr. Aldea în afirmaţiile acestuia cu privire la clubul Colectiv şi la discuţiile (extrem de nefericite) care au urmat.

  6. Am ascultat şi înregistrarea din articol (cea cu pr. Adrian Făgeţeanu), deşi mi-a fost foarte greu să urmăresc şi pe alocuri n-am înţeles. Poate a auzit altcineva mai bine, cineva cu boxe acătării: zice într-adevăr că rebeliunea legionară a avut la bază o „vedenie” a unei măicuţe de la Vladimireşti, care a crezut că-i vorbeşte „căpitanul”?

    Cu privire la pr. Boca, pr. Adrian este foarte dur, atribuind cauza căderii lui măicuţei Zamfira. Mi se pare interesant că pr. Aldea ori nu cunoaşte, ori nu ia în seamă opinia părintelui său duhovnicesc. Pr. Matei Vulcănescu, un alt fiu duhovnicesc al pr. Făgeţeanu, îi respectă opinia cu privire la pr. Boca, deşi alte opinii le-a reconsiderat (cred că menţiona ca exemplu problema frecvenţei împărtăşirii)

    Şi apropo de acuzaţia de calomnie pe care se înţelege că o aduce pr. Aldea Părintelui Arsenie Papacioc, m-am gândit şi eu la ceea ce a spus şi pr. Aniţulesei: Pr. Arsenie l-a cunoscut personal pe celălalt pr. Arsenie, în timp ce Pr. Iustin Pârvu nu l-a cunoscut. Şi mai mulţi care l-au cunoscut aduc mărturii cel puţin precaute (reţinerile lor în raport cu faima personajului), dacă nu chiar explicit contra. Poate că este într-adevăr aşa cum spune pr. Adrian şi domnişoara Julieta, devenită maica Zamfira, l-a tras în jos pe pr. Boca după ce a apărut în viaţa lui. Poate că nu s-a întâmplat acest lucru direct (subscriu părerii că cei doi nu au avut relaţii trupeşti, sau în tot cazul mi se pare foarte probabil să fi fost aşa), însă din cauza prezenţei ei a fost lipsit de compania mai benefică a unor monahi de sex masculin, suferind în schimb o constantă laudă şi măgulire, care amesteca evlavia cu o admiraţie pătimaşă.

    Dar mai bine mă opresc aici. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace pe toţi cei adormiţi al căror nume l-am pomenit!

  7. Ana Elisabeta zice:

    http://www.doxologia.ro/parinti-duhovnicesti/osemintele-cuviosului-vichentie-malau

    Iată un sfânt cuvios cu sfinte moaşte, despre care nu spune aproape nimeni mai nimic….

  8. Până să ajungem la Naşterea Domnului, azi l-am prăznuit pe Sf. Spiridon. Ştim cu toţii că este ocrotitorul Ciprului, dar ceea ce eu nu ştiam este că Sf. Spiridon este şi ocrotitorul Pireului, iar catedrala mitropolitană de acolo are acest hram. Aşadar sfântul, care a mărturisit în mod minunat contra ereziei lui Arie şi care când veneţienii au vrut să construiască un altar papistaş în biserica sa din Corfu şi-a manifestat nemulţumirea printr-o minune teribilă, îi are sub ocrotirea sa pe IPs Serafim al Pireului şi pe pr. Matei Vulcănescu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s