Despre antihrist, Apocalipsa si actele cu cip pe scurt (Parintele Matei Vulcanescu)

Parinte, este adevarat ca vine Antihrist si Apocalipsa?

Raspuns: Cuvantul apocalipsa insemna descoperire, revelatie! Probabil va referiti la faptul ca am trai aproape de sfarsitul lumii? Raspunsul este ca atunci cand cineva se desparte de trup prin moartea biologica, atunci este sfarsitul lumii materiale pentru el. Preocuparea crestinului nu trebuie sa fie sfarsitul lumii, asa cum se preocupa sectantii adventisti, sau alti sectanti, ci preocuparea trebuie sa fie mantuirea sufletului, cunoasterea propriului pacat, spoveania curata, gasirea unui duhovnic bun, impartiasirea deasa cu Trupul si Sangele lui Hristos si cunoasterea si apararea Credintei ortodoxe in fata ecumenistilor eretici si a sectantilor! Si atunci asteptam sfarsitul cu bucurie si nadejde, oricand al veni el! Atunci cand mergem DUminica la Biserica la Sfanta Liturghie si ne Impartasim, traim deja dupa Sfasitul Lumii, suntem inafara timpului fizic, deja, am depasit moartea, pentru ca ne unim cu Hristos in Sfanta si DUmnezeiasca Liturghie! Crestinul desi se fala in timp, el traieste inafara timpului, pentru ca la fiecare Sfanta Liturghie el se impartaseste cu insus Trupul si Sangele lui Hristos Dumnezeu.

Sunt actele cu cip semnul fiarei?

Semnul fiarei este pus prin lepadarea de bunavoie si in mod liber-constient de Hristos. Aceasta nu se poate face in ascuns, printr-un cip, ci numai in mod deliberat, constient. Daca omul primeste semnul 666 in ascuns,fara sa cunoasca ce a primit, el nu este vinovat, nu s-a lepadat de Hristos si nu poate fi judecat de Hristos ca s-ar fi lepadat de El. Cand cineva inconstient primeste ceva rau nu il afecteaza decat exterior, nu ii afecteaza libertatea interioara. Sunt multi indraciti, care desi au demoni in trupul lor, Hristos ii mantuieste si chiar ii considera mucenici, pentru ca nu cu voia lor au fost demonizati.
De aceea nu exista lepadare inconstienta de Hristos, ci numai lepadare constienta, voita. Atata timp cat cineva primeste un buletin cu cip sau card, etc si nu i se cere sa se lepede de Hristos atunci nu il afecteaza in viata lui cu Dumnezeu. Asa cum spune IPS Serafim de Pireu, ca cineva sa fie vinovat pe timpul lui Antihrist, trebuie sa colaboreze cu el si cu organele sale (in mod constient). Iar Sfantul Porfirie Kapsokalivitul spune ca daca noi am trimite portocale cu semnul crucii in ele la turci, turcii nu devin in mod magic ortodocsi, nu se sfintesc, pentru ca nu devin credinciosi in mod constient.De aceea Sf Porfirie il cearta pe Sfantul Paisie care fusese influentat de unii monahi influentati de neoprotestantii din America pe acest subiect.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Apocalipsa in teologia ortodoxa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Despre antihrist, Apocalipsa si actele cu cip pe scurt (Parintele Matei Vulcanescu)

  1. Scurt şi la obiect! În rest? Nimic despre Marele Sinod „Sfânt” şi „Panortodox”?

  2. Mai am o observaţie la acest text: că după logica unora, Cuviosul Paisie ar trebui să nu fie sfânt, pentru că are o mică greşeală, şi cică sfinţii nu greşesc. Dar şi Sfântul Pavel l-a corectat pe Sfântul Petru şi asta nu i-a împiedicat să fie sfinţi.

  3. ioanc zice:

    Despre antihrist, de fapt ideologia (invatatura) lui s-au scris tone de pagini pana acum si se vor mai scrie. El e in fata noastra semet si mandru, pecetluindu-ne din alegerea si voia noastra. Cand ne inchinam cauzei umanist-pacifiste, constiintei cosmice-evolutioniste si ecologige, ne inchinam si ii slujim lui de fapt. Acest hristos rational nu mustra pacatul, nu cearta faradelegea. El iubeste minciuna, ne uneste impotriva dreptatii – numind aceasta toleranta. Inlatura mucenicia jertfei (nebuniei) pentru si intru Hristos, promovand impacarea tuturor ratacirilor si ereziilor sub masca ecumenismului. Astfel, el nu mai indispune si deranjeaza pe nimeni si nici macar nu cere un singur Domn si Dumnezeu, o singura credinta, un singur Botez sau o singura Biserica. Acestea sunt vechi si tin de o Traditie la fel de invechita – traditie ce nu mai tine pasul cu nevoile noastre, ale oamenilor asa zisi „moderni”. Si astfel ne punem intrebarea, cum am putea sa nu indragim „un crestinism” atat de dulce si bun, atat de confortabil si satisfacator? In biserici, in fata Sfantului Altar, stam pe scaune chicotind si motaind ca la un spectacol de magie, exteriorizandu-ne emotiile hade si pline de subintelesuri.
    Din pacate tulburarile noastre il hranesc si-l bucura pe antihrist, luindu-le acestea ca pe o jertfa a noastra inchinata lui (vezi problema legata de cipuri, nanocipuri, tatuaje, pasapoarte, cod de bare … s.a.). Asa e cand uitam ca „lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”.
    In fine, cred ca lupta noastra ar trebui indreptata spre pastrarea curata a credintei ortodoxe, atat cat o mai avem, marturisind impotriva noilor „invataturi de credinta”. Dupa cum ne spune si Sfantul Ignatie Briancianinov: „un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: cre­dinţa; dar credinţa ca lucrare”. Caci, nu-i asa, daca nu avem adevarata credinta: Ortodoxia, nu avem nici fapte?

    PS
    Acum despre pecete. Eu nu inteleg ce nu e clar? Daca avem neclaritati ne intoarcem la Sfanta Traditie, la Sfintii Parinti. Iar acolo, zic eu, suntem lamuriti. „Numarul 666 este numarul omului pervertit de pacat si numarul satanei, nu prin simpla scriere a numarului aritmetic 666, ci prin intelesul duhovnicesc, tainic al acestui numar. Asa trebuiesc intelese si celelalte lucruri in legatura cu numarul 666, precum de altfel trebuie inteles tot Apocalipsul”. Si acum despre pecetluirea mainii si a fruntii. „Pecetluirea mainii si a fruntii cu numarul fiarei inseamna punerea in slujba raului a fruntii si a mainii, a cugetarii si a lucrarii. Cu alte cuvinte, fiara va sili pe oameni sa-i slujeasca cu devotament, sa faca raul cu toata fiinta lor, trup si suflet, cu cugetul si cu fapta. Lucrul asa trebuie inteles, pentru ca o simpla scriere pe frunte sau pe mana a unui numar, fie el si numarul 666, ce rau poate pricinui cuiva?” (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/02/22/numarul-666-parintele-petroniu-tanase-mare-duhovnic-athonit/).
    Poate multi vor zice repede ca daca nu esti insemnat fizic cu semnul fiarei nu vei putea cumpara si vinde. Parintele Petroniu Tanase ne zice in continuare: „Cei pecetluiti cu numele fiarei pot cumpara fara nici o restrictie, evident ce le vinde fiara, adica pacatul sub toate formele. Astfel, in timp ce lucrurile legate de religie sunt interzise, mijloacele de savarsire si raspandire a pacatului se afla din abundenta peste tot: literatura pornografica, spectacole nerusinate etc. Depozitele fiarei sunt pline si lumea le cumpara fara opreliste. Cu alte cuvinte, cei pecetluiti de fiara, cei ce duc o viata stricata, pacatoasa, pot cumpara si vinde fara restrictii materia necesara satisfacerii pacatului; pe cand cei nepecetluiti, slujitorii lui Hristos, nu pot cum­para, nici vinde cele necesare pentru viata lor crestina.”

    M-am intins cam mult. Andrei ma bucur ca ai revenit. Probabil ca nu voi mai comenta, „atat de des”, (asta din motive personale) insa voi fi un cititor fidel al blogului tau si mult succes in tot ceea ce faci. Doamne, ajuta!

    PS2
    Pentru prietenul doktoru. Am gasit batrane, oarecum, raspunsul tau legat de Sfintii Ilie si Enoh, tot aici pe blog, ce-i drept la niste comentarii mai vechi, din anul trecut. Probabil ca sunt interesati si altii de parerea ta, asa ca am sa o expun aici, sper ca imi vei da acceptul si nu te vei supara: „La chestia asta e un pic mai mult de lucru dar pot sa spun ca eu cred ca Enoh si Ilie sunt exponentii ,virtuali din viitorul nostru prezent,ai unor virtuti ;care se presupune ca ar fi trebuit sa fie ale crestinilor dar nu prea vor mai fi spre final de lume mai de loc. Deci Dreptul Enoh ar reprezenta dreptatea,care vine insotita de mila pt ca nedreptatea este mincinoasa si nemiloasa,iar cea de a doua virtute care este reprezentata de Sf.Ilie este cunoasterea de Dumnezeu si inchinarea la El ca fiind Adevarul.” Iti multumesc, cam in acelasi fel vad si eu problema si da, afirm si eu ca acestia sunt vii printre noi, de atatea mii de ani.

    • Andrei zice:

      Doamne ajuta, Ioan!

      Cu toate ca inteleg perfect ce inseamna motive personale (astfel de motive m-au retinut de la postari o perioada), totusi sper sa te vedem destul de des.

  4. doktoru zice:

    Salut ! Scuze de intarziere dar cu zilele libere mare problema in west ! Ioanc de acord cu cele scrise despre antihas ,cam asa se lucreaza de ceva vreme incoace . Cu o singura mica derogare cred, dar mica si nu mare !, intai de toate primeaza credinta si nu faptele ca vorba aia nu putem face nimic fara de Iisus , omul atat de mult poate face el singur cu puterile lui ! As fi vrut sa dau si citatul din Sf.Ioan Gura de Aur la un comentariu din epistolele Sf.Pavel ca sa nu se zica ca aberez eu dar aici in vest nu mai am timp de nimic si nu am timp ca sa reiau sa citesc totul de la inceput in speranta gasirii respectivului citat. Asa ca spun pe scurt ce a zis Sf.Ioan , adica credinta bate faptele si nu este necesar atat de mult in fapte cat in ascultarea de Dumnezeu. Oricum acest lucru este subliniat de cateva ori si prin intreaga Biblie. Stiu ca o sa sara in sus unii repede cu citatul deja intrat in randul clichee-lor , adica credinta fara fapte este moarta, desi nu este chiar asa, dar mi se rupe despre parerea lor !!!

    Despre pecetea 666 din cele spuse de parintele acela nu sunt rele cu totul , adica de fapt este foarte bine spus comparand opinia lui cu explicatiile chip-istilor 666, fie el chiar si un nano-micro-terra-penta bit – chip ,etc! , dar iar ,o singura abtinere. Parintele vorbeste de vindere de pacate sub diverse ambalaje, dar asta nu reflecta realitatea caci vorba aia tot omul pacatuieste de cand e lumea si cel credincios si paganul la fel. Deci parerea mea este ca satana vinde de ceva vreme incoace ( ia zi ,ai idee de cand a inceput aceasta vanzare ? ) necredinta, uitarea sau lepadarea de Dumnezeu si chiar mai de curand chiar si printre cei alesi, adica ortodocsii. Deci necredinta este vanduta in ambalaje poleite frumos si atragatoare….de aceea Sf.Pavel a aratat ca vine lepadarea,apostazia si nu a vorbit acolo de pacate caci si crestinii pacatuiesc zilnic de mii de ori poate dar nu raman niciodata fara de speranta.
    Intradevar legea e duhovniceasca si tot asa trebuie inteleasa si nu direct doar prin simpla citire si intelegere caci de aceea evreii nu o inteleg nici pana in ziua de astazi la fel ca si restul sectelor crestine incepand chiar cu catolicii.
    Se pare ca cu totii am uitat ca am fost cumparati de Hristos cu pretul sangelui Lui si toti se ingrozesc la gandul ca nu vor mai putea cumpara de mancare decat daca vor avea chip-ul pus pe undeva aiurea prin corp…deh, fiecare cu ceea ce il atrage mai mult , unii cu credinta , altii cu burtica…!!!

    O mica intrebare, pe saccsiv ioanc tot tu esti ? caci e pornit unul el , rau pe acolo ,pe el !!!, adica nu pe el insusi ci pe respectivul ioanc, zicand ca este protestant si altele asemenea dar mult mai rele….rau de tot el ala, toata ziua nu face decat sa injure si sa blesteme…si eu care credeam ca eu sunt cel mai rau dintre toti !!!….pana la urma bun si acest personaj ,m-a facut sa-mi schimb usor opinia despe mine insumi !!!…in putin mai bine, evident!!! Ce parere ai despre personaj ? sub virulenta aia pare a se ascunde totusi o mare mediocritate parca. Ultima gaselnita scoasa de el din Sf.Parintii a fost ca urmasii grecilor, adica aia de astazi, vor fi mantuiti pt nu stiu cati sfinti ai grecilor din vechime si pt nu stiu ce rugaciuni facute tot de catre aceiasi sfinti catre Dumnezeu ca sa se mantuiasca aia in mod automat pt faptele parintilor lor…mare prostie a zis nea el, pai daca ai parinti sfinti si tu esti un urmas rau , mai spre multa osanda de tot duci tu din cauza ca nu ai mers pe urma virtutilor inaintasilor desi ai avut exemplul vietii lor chiar in fata ta… si a zis mai multe dar eu nu comentez acolo ca nu am timp si nici nu vreau, caci acolo in afara de vreo 2 sau 3 nu ai cu cine sa conversezi….si oricum eram la spam de multa vreme !!!

    Despre citatul ala sunt inca de acord cu el , desi nu trebuia sa ma faci de ras pe toate drumurile !!! , oricum ,deci ridicatul la cer al celor doi in opinia mea este ca reflecta originea de provenienta ai celor doi martori, adica nu s-au ridicat catre cer ci de acolo au coborat pe pamant printre oamenii care ii sunt credinciosi lui Dumnezeu. Si prin existenta lor in fiecare credincios dau marturie vizibila despre Dumnezeu si lucrarile Lui bune din lume, adica dau slava lui Dumnezeu.Adica cei doi martori nu au cum efectiv sa moara vreodata ci doar sa traga sa moara prin imputinarea dintre oameni.

    Despre cele 2 testamente si despre opinia aia aparent protestanta sa stii ca nu este rea. Pana si catolicii si restul sectantilor crestini din cauza ca nu isi pot elabora o teorie numai a lor, din cauza ca diavolul nu este creator ci doar mincinos , ei trebuie sa fure si din invatatura adevarata dar modificand-o in sensul dorit pt scopul propus. Adica poti gasi si la sectanti unele idei bune, dar asta sa o faci dupa ce esti , vorba aia, toba de Sf.Parinti, altfel nu recomand deloc.
    Se spune de Sf.Parinti ca VT a invatat omul sa nu mai pacatuiasca si l-a ridicat din pacate iar NT e dat pt ridicarea omului catre virtute, next step. Si deci pot fi privite ca cele doua aripi ai marelui vultur adica Iisus Hristos.

    O sa redau separat o chestie interesanta , tot din Sf.Maxim Marturisitorul despre cei doi maslini , o talcuire la Zaharia profetul, foarte interesanta dpmdv. Si cu timpul , asta in limita timpului meu liber foarte si aproape inexistent din west, daca mai regasesc cate ceva din cele citite odinioara , o sa mai postez , daca nu e cu suparare !!!

    • ioanc zice:

      Buna doktoru!
      Mi-ai facut o surpriza placuta, citindu-ti comentariul. Acum, nu stiu cu ce sa incep.
      Spunea-i ca primeaza credinta si nu faptele. Pai acelasi lucru l-am zis si eu, dand citatul din Sfantul Ignatie Briancianinov: „ca un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: cre­dinţa; dar credinţa ca lucrare”. Si am mai zis ca daca nu ai credinta ortodoxa, nu ai nici fapte cu care sa te poti mantui, caci „toate faptele bune omenesti sunt pogoratoare in iad”. Deci, credinta ca lucrare (si unde o poti avea si practica, numai in Biserica Ortodoxa. Desigur trebuie avut in vedere si in ce consta mantuirea. Nimic altceva decat „în restituirea părtăşiei cu Dumnezeu”). Si de aceea cred ca singura minune ce o mai avem in ziua de azi, e Credinta Ortodoxa, care a ramas vie de atatea mii de ani.

      Stii, ma gandeam la pecetea de pe mana si frunte, cea a lui antihrist. Daca e sa reduci totul, la cateva cuvinte, pecetea s-ar defini cu apostazia. Prin punerea pecetii, inseamna ca ai apostaziat, te-ai lepadat de credinta, ai renuntat la Hristos, esti cu alte cuvinte contra lui Hristos. Caci apostazierea si lepadarea, pe antihrist si taina faradelegii (lucrarea lui) il reprezinta. Nu apostaziezi inainte si apoi vine si nea antihasul cu pecetea. Ai apostaziat esti asemenea lui, un mic antihrist cu doua cornite si cu trei de sase pe frunte si contribui si tu la lucrarea faradelegii. Iar referitor la povestea cu cipul barat, merg pe mana parintelui Iurii Maximov cand spune ca „aceasta este înşelarea drăcească şi una dintre capcanele tradiţionale ale diavolului”, iar scopul acestui truc „este de a forţa oamenii să privească nu la Hristos, ci la unele lucruri exterioare.” (https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/2016/03/02/talcuire-despre-antihrist-si-viata-autentica-in-hristos-a-sfantului-sfintit-mucenic-daniil-sasoev/
      – un blog mic si dragalas. Mic – desigur in sensul ca e la inceput. Multumiri Anei pentru traduceri.)

      In legatura cu acel Ioan C (admin. binevestitorul.wordpress.com) am mai fost confundat si aici pe blogul lui Andrei cand m-am „legat” de celalalt Andrei_D (iarta-ma frate), ca-l atacase, pare-mi-se pe parintele Matei Vulcanescu, tot pe saccsiv. Problema sau mai bine zis patima mea e sa-i analizez si sa-i judec pe ceilalti, asa ca nu am sa comentez nimic despre „el”; isi duce si el credinta asa cum poate si cum stie, pacatele lui. Eu unul, am luat de bun indemnul Parintelui Rafail Noica de a nu „polariza” Biserica: „Nu trebuie sa gandim ca doi poli. Eu as zice ca cel mai drept ar fi sa gandim ca scoli diferite, pentru nevoi diferite. Eu nu stiu de ce este asa, si las in mainile Domnului, Care Singur stie sa mantuiasca pe om; dar s-ar putea ca in jurul Parintelui Cleopa Ilie sa se mantuiasca un anumit fel de om, iar in jurul Parintelui Ioan de la Recea, un alt fel de om – intr-adevar, nevoi diferite! Aceasta viziune a intregimii Bisericii nu este numai un arbitrarism pentru a evita scandale, ci este o traire mai adevarata, daca o traim in duh si in adevarul lui Hristos. Deci as vrea sa indemn pe toti fratii si surorile catre aceasta traire, sa stiti intai macar teoretic; dar rugati-va ca Dumnezeu sa dezvaluie, si noua, si Bisericii intregi, aceasta viziune – ca mi-e teama uneori de acest risc de polarizare”. Deci, intr-adevar nevoi diferite. De aia nu mai comentez nici pe saccsiv in legatura cu cipul, caci doar aduc tulburare. Principalul e sa nu se cada din credinta, faurindu-se o alta biserica schismatica avand ca dogma, de data aceasta, fuga de cip.
      Doamne, ajuta!

      • Ioan C, mulţumesc pentru apreciere! Deşi, în acest caz, meritul principal aparţine Sfântului Ieromartir Daniil Sâsoev…

        Da, în mod stupid, oamenii sunt în stare să facă schisme pentru orice motiv. Asta pentru că nu-i interesează în primul rând Hristos şi comuniunea cu El, ci propriile păreri rigoriste, ca fariseii de pe vemuri care dădeau zeciuială din mărar şi pătrunjel, care se întrebau dacă e bine să plătească impozite cezarului (care în acelaşi timp era preot al cultului oficial al imperiului, dacă nu chiar şi adorat el însuşi ca zeu), dar care au ratat în cel mai penibil mod întâlnirea cu Hristos. Ca ei vrem să fim? Să nu fie!

    • Yaaay, ne scrie doktoru – încă o palmă dată capitalismului! 😉

      Ca de obicei, la interpetări de apocalipse nu mă bag. Ar fi de zis că acel Ioan C bis a comentat şi pe blogul pr. Matei Vulcănescu, fiind, din câte-mi dau seama, ataşat puţin cam mult de ideea unei interpretări literale a peceţii lui antihrist. Problema, după părerea mea, este că pentru cei care capătă obsesia peceţii, orice chestie începe să arate ca o pecete: că-i cod de bare, că-i număr de identificare, că-i cip… În plus, obsesiile sunt nesănătoase.

      Aştept cu interes şi postările viitoare – până atunci, numai bine!

  5. doktoru zice:

    La acelaşi Proroc- Zaharia – s-a scris iarasi: „Si a zis catre mine: ce vezi? Si am zis: Am vazut , si iata un candelabru (sfesnic) cu totul de aur si o lampa (faclie) deasupra lui; si şapte candele pe el si şapte pâlnii la candele de pe el. si doi maslini deasupra lui, unul de-a dreapta lampii si altul de-a stânga” (Zaharia 4, 2-3).

    Ce este candelabru si de ce e de aur; ce este lampa de deasupra lui, ce sunt cele sapte candele, ce sunt cele sapte pâlnii la cele sapte candele, ce sunt cei doi maslini si de ce se afla de-a dreapta si de-a stânga lampii?

    Cuvântul proorocesc, descriind de departe, în chip simbolic maretia prealuminata si suprastralucita a Sfintei Biserici, a zugravit vedenia aceasta astfel, voind sa arate, cred, întelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabru cu totul de aur este Biserica atotlaudata a lui Dumnezeu, curata si neîntinata, neprihanita si nealterata, nemicsorata si primitoare a adevaratei lumini. Caci se spune ca aurul este inalterabil, daca e scufundat în pamânt nu se înnegreste si nu ros de rugina, iar daca este ars nu se micsoreaza. Afara de aceea, el întareste si înnoieste prin forta sa naturala puterea vazului celor ce si-o atintesc asupra lui. Asa este si Biserica atotslavita a lui Dumnezeu, care întrece în chip real cea mai curata natura a aurului. Ea este nealterata, ca una ce nu are nici un amestec strain în învatatura ei tainica despre Dumnezeu, marturisita prin credinta; este curata, întrucât straluceste de lumina si de slava virtutilor; este neîntinata, nefiind patata de nici o murdarie a patimilor, este neprihanita, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Traind în împrejurarile pamântesti, ea nu este înnegrita de rugina pacatului. În sfârsit ea ramâne nemicsorata si neîmputinata, deoarece, cu toate ca e arsa din vreme în vreme în cuptorul prigoanelor si încercata de rascoalele necontenite ale ereziilor, nu sufera sub povara încercarilor nici o slabire în învatatura sau viata, în credinta sau disciplina sau disciplina ei. De aceea ea întareste prin har întelegerea celor ce cauta spre ea cu evlavie. Caci ea cheama pe de-o parte pe necredinciosi, daruindu-le lumina cunostintei adevarate, pe de alta pastreaza pe cei ce contempla cu iubire tainele ei, pazind nevatamata si fara belsug pupila întelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clatinare îi cheama din nou si le reface prin cuvânt de îndemn întelegerea bolnava. Asa se întelege candelabrul vazut de Proroc, dupa unul din întelesurile cuvintelor de mai sus.

    Iar lampa de deasupra lui este lumina parinteasca si adevarata, care lumineaza pe tot omul care vine în lume. Adica Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta, prin primirea trupului nostru luat de la noi, s-a facut si s-a numit lampa, ca Cel ce e întelepciunea si Cuvântul cel dupa fire al lui Dumnezeu si Tatal care e propovaduit în Biserica lui Dumnezeu prin credinta cea dreapta si e înaltat si dezvaluit între neamuri de vietuirea virtuoasa prin pazirea poruncilor. El lumineaza ca o lampa (faclie) tuturor celor din casa, adica din lumea aceasta, precum El însusi zice: „Nimeni nu aprinde faclie si o pune sub obroc, ci în sfesnic de luminează tuturor celor din casa”. Deci s-a numit pe sine „faclie”, pentru faptul ca fiind dupa fire Dumnezeu si facându-Se trup dupa iconomie, ca lumina dupa fiinta e tinut în scoica trupului în chip necircumscris prin mijlocirea sufletului ca faclie, cum e tinut focul prin festila.

    Aceasta a înteles-o si marele David, când a numit pe Domnul „faclie”, zicând: „Legea ta este faclie picioarelor mele si lumina cararilor mele”. Caci Mântuitorul si Dumnezeul meu ma izbaveste de întunericul nestiintei si al rautatii. De aceea a si fost numit de Scriptura „faclie”. Caci cuvântul grecesc faclie vine de la a dezlega întunericul, pentru ca împrastiind, asemenea unei faclii, negura nestiintei si întunericul rautatii, s-a facut El însusi tuturor cale de mântuire, calauzind prin virtute si cunostinta spre Tatal pe toti cei ce voiesc sa paseasca, prin împlinirea poruncilor dumnezeiesti, pe urmele Lui, ca pe o cale a dreptatii. Iar sfesnicul (candelabru) este Sfânta Biserica, pentru ca în ea lumineaza, prin propovaduire, Cuvântul lui Dumnezeu, trimitându-si razele adevarului asupra tuturor celor ce se afla în aceasta lume ca într-o casa oarecare, umplându-le întelegerea tuturor cu cunostinta dumnezeiasca.

    Pe de alta parte „obrocul” simbolizeaza sinagoga iudeilor, adica slujirea trupeasca a legii, care acopera prin grosimea simbolurilor literei lumina cunostintei adevarate a sensurilor. Cuvântul (Ratiunea) nu vrea sa fie câtusi de putin sub acest obroc, ci vrea sa fie asezat în vârful si pe înaltimea Bisericii. Caci daca Cuvântul este tinut sub litera Legii, ca sub un obroc, îi lipseste pe toti de lumina vesnica nedaruindu-le vederea duhovniceasca celor ce nu se straduiesc sa se lepede de simtirea (perceptia) înselatoare, care nu e capabila decât de eroare si nu sesizeaza decât aspectul coruptibil al corpurilor înrudite cu ea. El vrea deci sa fie pus în sfesnic, adica în Biserica, sau în slujire rationala în duh, ca sa-i lumineze pe toti, din toata lumea, învatându-i sa vietuiasca si sa se poarte conform cu ratiunea, si numai atâta grija sa aiba de cele corporale, cât e de lipsa ca sa taie orice afectiune a sufletului fata de ele; de asemenea ca toata straduinta sa le fie sa nu dea sufletului nici o închipuire materiala, dupa ce a fost stinsa prin ratiune simtirea (perceptia simturilor), care la început a respins ratiunea (cuvântul) si a acceptat irationalitatea placerii ca pe un sarpe alunecos . Caci cu dreptate a fost rânduita moartea împotriva simtirii, ca sa nu mai poata oferi diavolului intrare spre suflet. Iar simtirea aceasta, fiind una dupa gen, se împarte în cinci specii, înduplecând prin perceptia fiecarui simt sufletul amagit sa iubeasca cele sensibile înrudite cu acel simt, în loc sa-l iubeasca pe Dumnezeu . De aceea cel ce asculta întelepteste de ratiune, alege de bunavoie moartea trupului înainte de moartea silnica si fara voie, despartindu-si total vointa de simtire.

    Dar cel ce ramâne numai la litera Scripturii, are ca singura stapânitoare peste fire simtirea (perceptia), prin care se manifesta actiunea sufletului fata de trup. Caci litera, daca nu e înteleasa duhovniceste, mărginită în conţinutul ei de simtire, care nu ingaduie sa strabata înţelesul celor scrise pâna la minte. Iar daca litera se adreseaza numai simtirii, tot cel ce primeste litera în chip iudaic numai ca istorie, traieste dupa trup, suportând în fiecare zi prin aplecarea voii moartea pacatului, din pricina simtirii celei vii, neputând sa omoare cu duhul faptele trupului, ca sa traiasca viata cea fericita în duh. „Caci de vietuiti dupa trup veti muri”, zice dumnezeiescul Apostol, „iar de omorâti cu duhul faptele trupului veti trai” (Romani 8,13). Drept aceea, aprinzând faclia, adica ratiunea care aduce lumina cunostintei prin contemplatie si fapte, sa nu o punem sub obroc, ca sa nu fim osânditi, ca unii ce marginim la litera puterea necuprinsa de minte a întelepciunii, ci în sfesnic, adica în Sfânta Biserica, pe culmea contemplatiei adevarate, ca sa raspândeasca asupra tuturor lumina dumnezeiestilor dogme.

    Despre aceasta Sfânta Biserica legea a prevestit în chip figurat ca va fi candelabru turnat în chip turnat si cu totul de aur. Aceasta întrucât pe de-o parte nu are în ea nici o parte goala, lipsita de puterea Cuvântului, iar pe de alta e straina de toate prisosurile materiale si nu are nimic pamântesc.

    „Si doi maslini deasupra lui; unul de-a dreapta lampii si altul de-a stânga”. Cuvântul a descris foarte frumos si potrivit toata vedenia care se refera la Sine însusi. Caci înfatisând candelabrul, lampa, candelele, pâlniile, adaos si doi maslini. Aceasta fiindca se credea cu adevarat ca deodata cu lumina sa fie cugetata în chip firesc si cauza care naste puterea ce întretine lumina din candelabru, nefiind alimentata. Cei doi maslini ai candelabrului de aur, adica ai Sfintei Biserici universale, sunt cele doua Testamente, din care, ca din niste maslini, se stoarce, prin cautare si cercetare evlavioasa, ca un untdelemn, substanta întelesurilor, care alimenteaza lumina darurilor dumnezeiesti. Prin aceasta substanta deprinderea fiecaruia pazeste nestinsa lumina harului ce s-a dat pe masura lui lumina ce se întretine ca printr-un untdelemn, prin întelesurile Scripturilor. Caci precum fara maslin nu se poate afla untdelemn adevarat si natural si precum fara vas nu se poate tine uleiul primit, iar nefiind hranita de untdelemn lumina candelei se stinge cu siguranta, la fel fara Sfintele Scripturi nu se poate dobândi cu adevarat substanţa dumnezeiasca a înţelesurilor si fara deprinderea capabila sa primească ca un vas, aceste înţelesuri, nu poate lua nastere o cugetare demna de Dumnezeu, iar lumina cunostintei prin daruri, nealimentata de întelesurile dumnezeiesti, nu poate fi întretinuta nestinsa de cei ce o au.

    Asadar înaltându-ne privirea la întelesul duhovnicesc, cuvântul nostru a asemanat candelabrul cu Biserica; lampa cu Dumnezeu cel întrupat, care s-a îmbracat cu firea noastra în chip neschimbat, dupa ipostas; cele sapte candele cu darurile, sau lucrarile Duhului, cum arata limpede marele Isaia; pâlniile candelelor deprinderile capabile de întelesurile dumnezeiesti ale Scripturii, care primesc darurile dumnezeiesti; în sfârsit cei doi maslini, cu cele doua Testamente, din care se primeste prin înteleapta stradanie substanta întelesurilor dumnezeiesti prin care se întretine nestinsa lumina tainelor dumnezeiesti.

    „Unul de-a dreapta lampii iar altul de-a stânga” prin dreapta socotesc ca întelege Proorocul partea mai duhovniceasca a Scripturii iar prin stânga pe cea mai trupeasca. Iar daca stânga indica partea mai trupeasca a Scripturii iar dreapta pe cea mai duhovniceasca, socotesc ca maslinul de-a stânga înseamna Vechiul Testament, care se ocupa mai mult de filozofia activa, iar maslinul din dreapta, Noul Testament, care ne învata taina cea noua si naste în fiecare dintre credinciosi deprinderea contemplativa. Caci cel dintâi ofera celor ce se îndeletnicesc cu filozofie dumnezeiasca modurile virtutii, pe de-al doilea ratiunile cunostintei. Cel din urma, rapind mintea din pâcla celor vazute, o ridica spre ceea ce e înrudit cu ea, curatita de toata nalucirea materiala, iar cel dintâi curateste mintea de toata împatimirea de cele materiale, scotând prin forta barbatiei, ca printr-un ciocan, piroanele care tintuiesc afectiunea voii de trup. Cel Vechi ridica trupul strabatut de ratiune (rationalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtutilor, împiedicând mintea sa coboare la trup; iar cel Nou ridicând mintea, aprinsa de focul dragostei, spre Dumnezeu. Cel dintâi face trupul una cu mintea prin miscarea de bunavoie iar al doilea face mintea una cu Dumnezeu prin deprindere (cu lucrarea) harului. Prin aceasta mintea dobândeste atât asemanarea cu Dumnezeu, încât din ea poate fi cunoscut Dumnezeu, Cel ce din Sine nu poate fi cunoscut de nimeni, ca un original dintr-o icoana .

    În acest chip întelegem acestea, iar daca vrea cineva sa refere sensul celor spuse si la fiecare om, va gasi de asemenea întelesuri frumoase si evlavioase. De pilda va putea sa înteleaga prin candelabru sufletul fiecaruia. Acesta e întreg de aur ca unul ce dupa firea sa mintala si rationala, e nestricacios si nemuritor si e cinstit cu cea mai împarateasca putere a voii libere. El are asupra sa lampa credintei, adica Cuvântul care s-a facut trup si caruia Îi crede cu tarie si slujeste cu adevarat. Si în el se aseaza faclia (candela) aprinsa a cuvântului cunostintei, dupa învatatura si îndemnul aceluiasi Cuvânt al lui Dumnezeu, care zice: „Nimeni nu aprinde faclia si o pune sub obroc, ci în sfesnic ca sa lumineze tuturor celor din casa”. Caci Domnul poate numeste aici faclie cuvântul cunostintei în duh, aratat prin fapte, adica legea duhului. Iar „obroc” cugetul pamântesc al carnii, adica legea patimasa a trupului. Legea harului nu trebuie pusa sub acesta, ci în suflet care cu adevarat un sfesnic de aur, ca sa lumineze prin fulgerarile faptelor dreptii si cugetarilor întelepte, tuturor celor din casa, adica din Biserica, sau din lumea aceasta. În felul acesta cel ce poarta aceasta lumina îi face pe privitori sa imite binele si sa slaveasca si ei prin faptele virtutii si nu numai prin simpla rostire de vorbe, pe Tatal din ceruri, adica pe Dumnezeu, care produce în sfinti, pe culmile contemplatiilor tainice ale cunostintei, podoaba faptelor virtuoase ale dreptatii. Caci s-a scris: „Ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru din ceruri” (Matei 5, 15).

    Asa sa întelegi candelabrul si lampa din vedenia Proorocului, iar prin cele sapte candele se va întelege, dupa explicarea de mai înainte, diferitele daruri ale Duhului, care îsi coboara lumina si se odihnesc peste cel ce se desavârseste în Hristos prin virtute si cunostinta. Caci scriptura întelege aici prin Hristos , pe cel ce vietuieste dupa Hristos si e plin de lumina acelorasi ratiuni si moduri de activitate, atât cât este cu putinta omului, având si el întelepciune si întelegere, sfat si tarie, cunostinta, evlavie si temere, prin care se spune ca priveste pe Dumnezeu, ca prin niste ochi spirituali, peste întreg pamântul fiecarei inimi. „Caci aceste sapte candele sunt ochii Domnului, care privesc peste tot pamântul” (Zaharia. 4, 10).

    „Si sapte pâlnii la candelele de pe el”. pâlniile sunt deprinderile cu faptuirea si contemplatia celor ce sunt vrednici sa li se împarta darurile dumnezeiesti. Din acestea ei varsa substanta cugetarilor tainice, cum ar varsa untdelemn din niste vase, pastrând nestinsa lumina darurilor Duhului.

    Prin cei doi maslini sa întelegi, precum am spus, cele doua Testamente: cel de-a stânga e Testamentul Vechi, care procura neîncetat puterii cunoscatoare sau contemplative a sufletului, ca pe un untdelemn, modurile virtutilor prin activitate . Iar cel de-a dreapta este Testamentul Nou, care procura neîncetat partii pasive, sau celei active a sufletului, ca pe un untdelemn, ratiunile duhovnicesti ale cunostintelor prin coftemplatie . Si asa prin fiecare se desavârseste frumos taina mântuirii noastre, aratându-se învatatura prin viata si slava vietii prin învatatura. În felul acesta activitatea apare ca o contemplatie lucratoare, iar contemplatia ca o activitate cunoscatoare. Scurt vorbind, virtutea apare ca o manifestare a cunostintei, iar cunostinta ca o putere sustinatoare a virtutii .

    Iar daca cineva, tare în întelesurile spirituale, ar zice ca cei doi maslini sunt cele doua legi, cea naturala si cea duhovniceasca, nu s-ar abate de la adevar. În aceasta interpretare legea naturala, ca cea de la stânga lampii, adica a lui Dumnezeu Cuvântul cel întrupat, ar oferi ratiunii, prin perceptia simturilor înrudita cu ea, modurile de activitate în vederea virtutii desprinzându-le din lucruri sensibile. Iar cea spirituala sau duhovniceasca, de la dreapta, ar culege, prin cugetarea înrudita cu ea, ratiunile din lucruri, în vederea cunoasterii duhovnicesti . Si asa, prin amândoua, umplem diferitele deprinderi corespunzatoare cu darurile duhovnicesti, cu vederi active si contemplative, întocmai ca pe niste pâlnii ale candelelor, pazind nestinsa lumina adevarului.

    Sau, întelegând locul acesta al Scripturii într-un sens si mai înalt, putem vedea în cei doi maslini de la dreapta si de la stânga lampii ca Providenta si Judecata. Iar la mijloc, între ele sta, ca într-un candelabru de aur Sfânta Biserica universala, sau în sufletul fiecarui sfânt, lumina adevarului care lumineaza tuturor. Si lumina aceasta este Cuvântul, care ca Dumnezeu cuprinde totul si descopera ratiunile adevarate si atotgenerale ale Providentei si Judecatii, prin care conserva lucrurile si în care consta taina mântuirii noastre, hotarâta mai înainte de toate veacurile si înfaptuita în cele din urma dintre timpuri. Dintre acestea, Providenta, care sta ca un maslin la dreapta lampii, o percepem numai prin credinta în modul negrait al unirii ipostatice a Cuvântului cu trupul însufletit în chip rational; iar Judecata, care sta la stânga, o întelegem în chip negrait din taina patimilor de viata facatoare suportate de Dumnezeu cel întrupat pentru noi (35)520. caci întâi El a primit întruparea cu voia pentru bunatatea Sa, ca Cel ce este prin fire Mântuitorul tuturor; iar pe urma a rabdat patimile de bunavoie ca Rascumparator . Caci nu s-a facut Dumnezeu om de mai înainte ca sa patimeasca, ci ca sa-l mântuiasca pe om din patimi, întrucât se facuse robul lor prin calcarea poruncii dumnezeiesti, dupa ce la început fusese nepatimitor.

    Asadar la dreapta se afla taina întruparii Cuvântului, cea conforma Providentei. Ea înfaptuieste prin har îndumnezeirea mai presus de fire a celor ce se mântuiesc, îndumnezeire hotarâta mai înainte de veacuri, la care nu se va putea ridica dupa fire nici o ratiune a fapturilor. Iar la stânga sta taina patimii de viata facatoare a lui Dumnezeu, care a voit sa patimeasca dupa trup. Ea este conforma Judecatii si pricinuieste pe de o parte desfiintarea desavârsita a tuturor însusirilor si miscarilor, care au patruns în fire împotriva firii prin neascultare, si înfaptuieste pe de alta restaurarea deplina a tuturor însusirilor si miscarilor conforme cu firea de la început . În urma acestei restaurari nu se va mai afla în fapturi nici o ratiune stirbita si falsificata. Acestea, adica Providenta si Judecata, sau întruparea si patima, pe de o parte pentru neclintirea, curatia si incoruptibilitatea virtutii si a statorniciei barbatesti cu fapta, iar pe de alta pentru stralucirea si transparenta contemplatiei si a cunoasterii tainice, au fost asemanate de Proroc cu doi munti de arama, dintre care au iesit, asemenea unor care cu cai(Zaharia 6, 1), cele patru Evanghelii , care au strabatut si au ocolit tot pamântul si au vindecat rana din neascultarea lui Adam, facând sa se odihneasca prin credinta si bunavietuire în Duhul lui Dumnezeu peste tara de miazanoapte, adica peste neamurile asupra carora stapânea negura nestiintei si peste firea asupra careia domnea silnic întunericul pacatului .

    Sau poate cele patru care reprezinta forta celor patru virtuti generale, egale la numar cu sfintele Evanghelii. Caci si ea a strabatut, ca pe un pamânt, toata inima credinciosilor si a oblojit rana cea de ocara, pricinuita în ea de patimi, facând sa se odihneasca, prin împlinirea poruncilor, Duhul lui Dumnezeu în pamântul de la miazanoapte, adica în trup, întrucât a scos la aratare, prin faptele dreptatii, legea duhului.

    Sau poate prin cei doi maslini mai putem întelege contemplaţia si activitatea. Dintre acestea, contemplatia este pusa în valoare de Providenta manifestata prin Întrupare, iar activitatea e pusa în lucrare de Judecata manifestata prin patima. cea dintâi, privind sufletul, se afla la dreapta Cuvântului; cea de a doua, privind trupul, se gaseste la stânga. Cea dintâi cheama mintea spre înrudirea cu Dumnezeu, cea de a doua sfinteste simtirea (lucrarea simturilor) cu duhul si sterge din ea pecetile patimilor.

    Sau iarasi, prin cei doi maslini trebuie sa întelegem credinta si buna constiinta. La mijlocul acestora sta Cuvântul, caruia prin credinta îi aduc credinciosii închinare dreapta, iar prin constiinta cea buna îi slujesc cu evlavie, silindu-se sa-si faca bine unul altuia.

    Sau, prin cei doi maslini, Scriptura a închipuit cele doua popoare: pe cel dintre pagâni si pe cel dintre iudei. Ele sunt numite si „fiii ungerii” (Zaharia 4, 4), pentru nasterea lor în duh si pentru harul înfierii dat lor spre îndumnezeire. La mijlocul lor se afla Dumnezeu cel întrupat, stând ca într-un candelabru în Biserica universala, cea una si singura, si facându-le nascatoare de lumina prin virtute si cunostinta. 

    Sau poate prin cei doi măslini Scriptura a mai indicat tainic sufletul si trupul, întrucât cel dintâi este împodobit ca un maslin cu ratiunile cunostintei adevarate, iar trupul e acoperit cu faptele virtutilor.

    Iar daca cineva ar spune ca cuvântul Scripturii indica prin cei doi maslini si cele doua lumi, bun ar fi si întelesul acesta. Caci de fapt, Cuvântul ca Dumnezeu sta la mijlocul acestor lumi, pe cea inteligibila facând-o sa licareasca tainic în cea sensibila prin chipuri, iar pe cea sensibila învatându-ne sa o întelegem ca aflându-se în cea inteligibila prin ratiuni .

    Si iarasi, daca ar spune cineva ca vedenia celor doi maslini a închipuit viata de aici si cea viitoare, buna ar fi si explicatia aceasta. Caci si între acestea sta Cuvântul, tragându-ne de la viata de aici prin virtute si ducându-ne la cea viitoare prin cunostinta. Aceasta a întelesul minunatul Avacum când a zis: „În mijlocul a doua vieti vei fi cunoscut” (Avacum 3, 2). El a înteles prin vieti ceea ce a înteles marele Zaharia prin „munti de arama” sau prin maslini, adica cele doua lumi, sau veacuri, sau vietile corespunzatoare lor, sau sufletul si trupul, ori activitatea si contemplatia, sau deprinderea binelui si lucrarea lui, sau Legea si Proorocii, sau Vechiul Testament întreg si Noul Testament, sau cele doua popoare: pagânii si iudeii, sau cele doua legi: cea naturala si cea duhovniceasca, sau credinta si buna constiinta. În mijlocul tuturor acestora sta Cuvântul, laudat si preamarit de toate si calauzindu-le pe toate spre o singura armonie în bine, ca Dumnezeu al tuturor. Caci de aceea le-a facut pe toate, ca sa devina legatura nedesfacuta a tuturor, unindu-le pe toate cu binele si întreolalta.

    Iar prin candelabrul din vedenie, Scriptura a indicat poate Biserica si sufletul, ca cele ce prin firea lor au lumina harului ca un bun dobândit. Caci numai Dumnezeu are binele prin fire, de aceea toate cele ce sunt prin fire capabile de lumina si bunatate, primesc lumina si bunatatea de la El prin participare.

    Acestea le-a spus cuvântul nostru despre cele scrise având grija de masura cuvenita. Tu însa, Cuvioase Parinte, care ai vazut prin tine însuti, cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri mai înalte ca acestea, lumineaza cu razele pururi stralucitoare ale întelegerii tale sufletul meu tocit la vedere.

  6. ioanc zice:

    Nu stiu cat e de edificator acest text (si daca exista el in realitate), insa cele aratate acolo, ar fi interesante pentru a arata si a ne face idee despre cum lucreaza antihristul. Interesant anul 2017 (01.05.2017), cand se zice in text, ca O.N.U. va prelua controlul Bisericii Creştine Unite(?), iar 15.08.2017, conducator al Bisericii crestine devine, evident, nimeni altul decat Vatican. A se citi, in special prevederile SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la Biserica. (http://www.apologeticum.ro/2016/03/super-memorandumul-si-noua-super-religie-masonica-mondiala-si-biserica-in-perioada-2016-2020/)

    cateva date din text:
    „Articolul 1: Special.
    1a. Reforma slujbelor bisericesti, mai ales în ceea ce priveste orele la care vor fi săvârșite. Astfel, in perioada de iarna Sfanta Liturghie va fi savarsita in fiecare dimineata de duminica incepand cu ora 10:00 si pana la orele 11:30, iar in perioada de vara in fiecare duminică dupa-amiaza incepand cu ora 19:30 si pana la ora 21:00. Reforma va fi pusa in aplicare incepand cu data de 17.10.2017. (?)
    1b. Incepand cu data de 26.10.2017 vor fi demontate toate catapetesmele din biserici.(?)
    1c. Incepand cu data de 01.03.2017, se vor introduce icoane renascentiste, inlocuindu-se astfel arta bizantina. (?)
    1d. Incepand cu data de 01.03.2017, in cult se vor folosi si instrumente muzicale.” (?)

    „Articolul 3: Incepand cu data de 14.08.2018 se vor interzice privegherile din biserici si manastiri.
    Articolul 4: Incepand cu data de 15.08.2016 nu vor mai fi sarbatoriti sfintii antisemiti.(?)
    Articolul 5: Incepand cu data de 15.09.2016 toti clericii, indifferent de rang, vor proceda la predici antirasiale.(?)
    Articolul 6: Incepand cu data de 16.09.2016 se vor elimina imnurile anti-Semite din intreaga Biserica crestina.”(?)

    „7d. Incepand cu data de 01.07.2016 se va introduce o sarbatoare dedicata holocaustului evreiesc, cu o slujba speciala in toate bisericile crestine. Sarbatoarea va fi tinuta de trei ori pe an, mai precis in datele de 27 ianuarie, 21 aprilie si in Duminca lui Toma.”(?)
    8e. Începând cu data de 01.05.2017, Ierusalimul va deveni capitala spirituala.
    … samd

    • Hm. Mie nu mi se pare un site frecventabil. Acel truc cu „trăiască legiunea şi căpitanul” adăugat fiecărui comentariu spune ceva despre discernământul autorului.

      Acum, cu privire la toate documentele abracadabrante pline de informaţii neverificabile care chipurile dezvăluie conspiraţii masonice şi câte şi mai câte, trebuie spus că ele pot aduce mari deservicii misiunii ortodoxe şi pot pune în pericol suflete. În primul rând, ele „îneacă” discursul curat ortodox care se referă la probleme grave şi reale: ecumenismul (atât ca participare în CMB şi dialoguri bilaterale, cât şi ca răspândire a mentalităţii ecumeniste printre credincioşi), viitorul sinod „panortodox”, chiar şi masoneria. Unii entuziaşti mânaţi de o râvnă fără cunoştinţă le promovează „la pachet”, iar alţii care caută să se informeze ajung să respingă „pachetul” cu totul, să arunce copilul (Ortodoxia) împreună cu apa din scăldătoare (conspiraţionismul). Aşadar, din cauza promovării unor informaţii neverificabile şi de folos duhovnicesc îndoielnic, mulţi nu mai ajung la informaţia ortodoxă şi folositoare, sau chiar o resping pentru că o găsesc amestecată cu cealaltă.

      În al doilea rând, vorbind acum de pagube asupra sufletelor celor care acceptă aceste lucruri, le caută, le răscolesc, le răspândesc şi la alţii, acesta este timp pierdut care putea fi folosit altfel. Sfântul Sfinţit Mucenic Daniil Sâsoev atrăgea atenţia că cei care activează anti-cip/card/etc. nu au o aşezare duhovnicească bună (e de recitit articolul). Practic, ei nu mai au timp pentru viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică, pentru pocăinţă, pentru rugăciune etc., pentru că sunt absorbiţi de celelalte lucruri. Şi apoi, să ne gândim cum ar fi fost ca această râvnă să fie cel puţin orientată spre răspândirea învăţăturii curat ortodoxe, iar în aceste zile spre conştientizarea oamenilor cu privire la pericolul REAL pe care-l reprezintă pentru noi viitorul sinod „panortodox”.

      Aşadar, cum lucrează antihristul? La derută: îi face pe oameni să se concentreze asupra unor lucruri oarecare, altele decât cele care sunt acum arzătoare, adică expansiunea mentalităţii ecumeniste şi încercarea de impunere a ei în Biserică prin viitorul sinod „panortodox”. Este absurd să se creadă că va impune cineva asemenea reforme şi schimbări bruşte şi radicale (scoaterea iconostasului etc.) care să producă împotriviri în popor. Nu; scopul este ca pe nesimţite să se strecoare ideea că Ortodoxia nu e Biserica cea una a lui Hristos, că nu e ea singura care-L are pe Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa; că există şi alte căi, alte adevăruri etc., toate la fel de bune şi de mântuitoare. Asta este o ideologie a lui antihrist, o ideologie anti-Hristos (a se vedea şi articolul cu cuvintele Sfântului Sfinţit Mucenic Daniil Sâsoev la linkul dintr-un comentariu de mai sus).

      • ioanc zice:

        Aveti perfecta dreptate. Acest text nu e decat o fumigena. Roada lui nu e decat tulburarea. Nici eu nu am pus mare pret pe ce scrie acolo.
        Doamne, ajuta!

      • Nici nu mi-am imaginat aşa ceva 🙂

        Bucurie! Doamne, ajută!

      • Andrei zice:

        Sa imi fie cu iertare, dar textul ala mi se pare o porcarie.

        1b. Incepand cu data de 26.10.2017 vor fi demontate toate catapetesmele din biserici.(?)

        Pai nici nu au fost tot timpul catapetesme in biserici. Nu vad ce semn apocaliptic ar fi asta. Semenele apocaliptice se refera clar la viata launtrica a omului, la departarea lui de „Izvorul Vietii”, Hristos si de Biserica Sa. La cat de dinamica a fost liturgica Bisericii pana acum, trebuia sa vina Apocalipsa de mult timp.

        1c. Incepand cu data de 01.03.2017, se vor introduce icoane renascentiste, inlocuindu-se astfel arta bizantina. (?)

        Serios?? Pai pana acum ce s-a intamplat? In bisericile rusesti abea mai gasesti icoane bizantine, iar la noi le-a introdus deja Cuza din secolul XIX. Chiar si la noi abea mai gasesti pictura bizantina autentica. E unul din motivele pentru care an facut si categorie pe blog despre icoana ortodoxa. Si apoi vezi cum marii „aparatori” ai Ortodoxiei gen Iacoboaie calca in picioare teologia icoanei ca nu cumva sa iasa sifonata pictura idolului Boca. Dar daca le zice cu legionarismele, nu e nicio problema. Of… D-aia m-am saturat de site-urile astea. Nu sunt in stare sa vada chestii marunte datorita propriilor obsesii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s