Împărtăşirea cu (ne)vrednicie

Foto: Oana Nechifor

Când susţinem că am fi vrednici, atunci suntem cei mai nevrednici în a ne împărtăşi. De aceea, în toată rânduiala sau canonul pe care-l facem înainte de a ne împărtăşi nu afirmăm niciodată că am fi vrednici spre aceasta, ci în permanenţă şi în multe feluri ne arătăm a fi nevrednici de o asemenea cinste. În rugăciunea a patra sunt enumerate atât de multe păcate încât spunem, o dată cu Sfântul Simeon Metafrastul, că „am ajuns cu totul sălaş diavolului”. Imediat însă ce ne vedem cu totul vinovaţi şi nevrednici de cuminecare, ne exprimăm, în acest canon de rugăciune, o aceeaşi nădejde: anume că nimic din aceste fărădelegi ale noastre n-ar putea „birui iubirea Lui dumnezeiască”.

Problema împărtăşirii din Sfintele Taine cu (ne)vrednicie este una de permanentă actualitate, duhovnicii legând sau dezlegând la spovedanie, funcţie de modul în care se raportează la ea. Din Sfânta Scriptură, reperul cel mai des folosit este cuvântul pe care-l adresează Sfântul Apostol Pavel corintenilor: „Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea” (I Corinteni 11, 28-32). Din modul în care îi ceartă apostolul neamurilor, înţelegem că nici creştinii acelor timpuri, care se împărtăşeau foarte des, nu erau lipsiţi de păcate. Ce li se reproşează este că nu-şi vedeau, nu-şi cercetau şi nu-şi mărturiseau aceste păcate, că stricau rânduiala de atunci şi nu mai mâncau la comun masa de dinainte de frângerea pâinii, precum era la început, că se făceau vinovaţi, astfel, şi de ruperea comuniunii, de împărţirea în „bisericuţe”: „Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud” (I Corinteni 11, 20-22).

Pe de altă parte, nici cei care au viaţă curată şi conştiinţă eclesială nu pot spune despre ei înşişi că sunt vrednici spre a se împărtăşi „cu Sfântul trup al Domnului. Mai întâi, pentru că este atât de strălucitoare măreţia acestei mane cereşti, încât nimeni în acest trup de lut n-o primeşte pe meritul său, ci din dărnicia Domnului; şi în al doilea rând, pentru că nici unul nu poate fi atât de ferit de loviturile acestei lumi, încât ele să nu-i trimită măcar săgeţi rare şi uşoare ale păcatelor” (Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a III-a, în PSB, vol. 57, EIBMBOR, 1990, p. 696). Când susţinem că am fi vrednici, atunci suntem cei mai nevrednici în a ne împărtăşi. De aceea, în toată rânduiala sau canonul pe care-l facem înainte de a ne împărtăşi nu afirmăm niciodată că am fi vrednici spre aceasta, ci în permanenţă şi în multe feluri ne arătăm a fi nevrednici de o asemenea cinste. În rugăciunea a patra sunt enumerate atât de multe păcate încât spunem, o dată cu Sfântul Simeon Metafrastul, că „am ajuns cu totul sălaş diavolului”. Imediat însă ce ne vedem cu totul vinovaţi şi nevrednici de cuminecare, ne exprimăm, în acest canon de rugăciune, o aceeaşi nădejde: anume că nimic din aceste fărădelegi ale noastre n-ar putea „birui iubirea Lui dumnezeiască”.

Dar cum vom îndrăzni să ne apropiem de Sfintele Taine? Evident, doar cu o conştiinţă curată (adică şi spovediţi), nu dându-ne noi înşine dezlegare, ci primind îndemnul spre a ne apropia de potir printr-o altă persoană, prin duhovnicul prin care ne vorbeşte şi ne dezleagă Însuşi Dumnezeu. Iar conştiinţă curată nu înseamnă doar mărturisire şi lepădare de păcate, ci şi conştientizarea faptului că euharistia ni-L aduce pe Însuşi Hristos în viaţa noastră, căci nu se poate despărţi trupul Lui de Persoana Lui: „Trupul asumat e atât de total al Lui, încât este al Persoanei Sale, şi cel ce primeşte Trupul Lui Îl primeşte în sine pe El Însuşi ca Persoană, căci zice: «Cel ce mă mănâncă pe Mine». În general, relaţia mea prin trup cu Trupul lui Hristos este relaţia mea ca persoană cu El ca Persoană, adică cu Dumnezeu-Cuvântul, aşa cum relaţia mea cu trupul unei persoane umane este relaţia mea ca persoană cu aceea ca persoană” (Părintele Dumitru Stăniloae în nota 755 la Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a patra, Cap. 3, în PSB, vol. 41, EIMBOR, 2000, p. 414). Aşadar, sunt învrednicit spre a mă apropia de împărtăşanie precum Zaheu vameşul, înţelegând nu că primesc ceva magic, o putere impersonală care mi se dă spre folosinţă, ci că Îl primesc pe Dumnezeu ca Persoană. Cuminecarea este intrare în relaţie intimă, vie cu Hristos.

Nu mă împărtăşesc pentru că aş fi fără de prihană, ci mă apropii precum cei care Îl rugau pe Domnul ca măcar „să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau” (Matei 14, 36). „Şi acum, trupul Lui stă în faţa noastră; nu numai haina Lui, ci şi trupul Lui. Nu numai ca să ne atingem de El, ci să-L şi mâncăm şi să ne şi săturăm. Să ne apropiem deci de El, cu credinţă, fiecare cu boala lui!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia L, II, în PSB, vol. 23, EIBMBOR, 1994, p. 582). Firea noastră bolnavă, coruptă de păcat, nu se poate vindeca altfel decât prin mila lui Dumnezeu. Prezenţa Lui în viaţa mea este una tămăduitoare.

Dacă iau aminte că euharistia este un mod de a primi pe Dumnezeu ca Persoană, atunci voi lua aminte şi la cele ce fac după Sfânta Liturghie. Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează faptul că, aşa cum ne străduim a ne pregăti pentru împărtăşire, tot aşa trebuie să fim atenţi cu cele pe care le facem după acest moment euharistic: „În adevăr, iubiţilor, că trebuie de a fi cineva cu trezire în amândouă cazurile, dar mai ales după ce a primit pre Mire: mai înainte de împărtăşire, pentru ca să fie vrednic de a-L primi, iară după împărtăşire, pentru ca să nu se arate nevrednic de sfintele ce a primit. Dară ce? Oare trebuie a posti după împărtăşire? Eu nu spun aceasta, şi nici nu silesc pe nimeni. Este bine de a face şi aceasta, însă eu nu silesc pe nimeni, ci sfătuiesc de a nu se dezmierda cineva cu îmbuibăriIe” (Comentariile sau Explicarea Epistolei I cătră Corinteni a celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Atelierele Grafice SOCEC&Co, Bucureşti, 1908, p. 374). Iată cum, dacă nesocotim faptul că ne-am împărtăşit, ne facem nevrednici de acest dar dumnezeiesc, chiar şi după ce l-am primit deja.

Pe scurt, iată care ar fi reperele în privinţa împărtăşirii cu (ne)vrednicie: 1) Simplul fapt că venim la Sfânta Liturghie şi ne cuminecăm nu ne conferă vrednicie, căci euharistia nu ne preschimbă în chip magic (se poate chiar degenera într-o atitudine compulsivă). 2) Deşi se cere pregătire duhovnicească adecvată, împărtăşania nu se primeşte ca încununare a acestor eforturi ascetice, ca un premiu pentru efortul depus sau ca o răsplată că suntem cuminţi şi virtuoşi, ci este darul Domnului pentru noi. 3) Este nevoie de smerenie şi de pocăinţă, de o recunoaştere continuă a nevredniciei noastre; doar aşa putem fi învredniciţi de Dumnezeu spre a ne împărtăşi. 4) Împărtăşirea este intrarea într-o relaţie foarte intimă cu Dumnezeu ca Persoană. 5) Proximitatea lui Dumnezeu, comuniunea cu El vindecă firea omenească de multele boli şi neputinţe. 6) După ce ne împărtăşim, suntem chemaţi să rămânem centraţi pe Dumnezeu, căutând a ne umple toate ale vieţii noastre de prezenţa Lui, adâncindu-ne şi mai mult în dragostea Sa.

Sursa: Doxologia

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Deasa Cuminecare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

80 de răspunsuri la Împărtăşirea cu (ne)vrednicie

  1. Da, sunt (şi) multe lucruri bune pe Doxologia!

    • Andrei zice:

      Dintre site-urile „oficiale” BOR, Doxologia are cele mai bune lucruri. Dar daca Doxologia e cel mai tare, sunt intrebari serioase de pus 😀

      • Întrebare: De ce site-urile oficiale ale BOR sunt naşpa?

        Răspuns: Pentru că oficialii BOR încearcă să discrediteze internetul ca mijloc de misiune, catehizare şi informare a creştinilor (probabil… sau cel puţin aşa ar zice Radio Erevan 😀 )

  2. maria zice:

    Bați câmpii din nou cu Împărtăsania!!….cred că mai de laudă ai fi înaintea lui Dumnezeu,dacă ai atentiona pe cei care vrei să le arati cît de bun este trupul Domnului,dacă ai spune consecințele împărtăsaniei cu nevrednicie(cu păcate opritoare).Sf Ioan Gură de Aur,spune că împărtăsania cu nevrednicie duce la demonizarea omului,si tu bati câmpii?!!….este ca si cum cineva care are diabet si tu vii si îl îmbii cu tot felul de dulciuri….nu e nebunie curată?ia si citeste de la Sfantul Ioan Gura de Aur…nu bate câmpii cu texte trunchiate ca să amăgesti pe cei naivi….că vei răspunde amarnic!!….cînd lumea e plină de tot felu de păcate tu vii si bati câmpii cu tot felul de amageli?

    mai bine atentionează duhovnicii care dezleagă păcate opritoare si îi amăgesc cu pîine si vin….căci Trupul Domnului nu stă….ci zboară de la cei nevrednici,o spune Sf Grigorie Palama:

    „7. Daca insa ne apropiem cu o rea constiinta, nedobandind prin marturisire iertarea de la cel ce a primit puterea de a lega si dezlega unele ca acestea, inainte de a ne fi intors de la Dumnezeu, inainte de a ne fi indreptat dupa indreptarul evlaviei, atunci ne apropiem negresit spre osanda noastra si pedeapsa vesnica, alungand insesi indurarile dumnezeiesti si rabdarea Lui fata de noi, „caci am calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, am socotit sange comun sangele testamentului cu care ne-a sfintit si am batjocorit harul Duhului” (Evr 10, 29). Caci cel care a rupt mantia imparateasc’a si cel care a aruncat-o in noroi, vor fi supusi negresit aceleiasi osande, iar cel care a varsat un parfum in noroi si cel ce l-a incuiat intr-un vas imputit au facut acelasi rau.

    Prin urmare, darul dumnezeiesc nu pateste nimic, caci este nepatimitor, dar zboara de la noi in chip nevazut, caci „mirul nu se incredinteaza unui vas putred”; iar ceea ce a patit, daca e supus patimirii, ajungand netrebnic, aceea o va suferi in chip nevrednic cel care l-a adus (ofranda).

    http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/despre-sfintele-infricosatoarele-hristos-taine-68533.html

    ia si citeste de la Sfantul Ioan Gura de Aur…

    Din Lumina Sfintelor Scripturi – Antologie tematica din opera Sfantului Ioan Gura de Aur
    http://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
    S.I.G.Aur,impartasania cu nevrednicie duce la demonizare:

    Nimeni sa nu fie prefacut nimeni sa nu fie plin de rautate nimeni sa nu aiba venin in cuget ca sa nu se impartaseasca spre osinda Caci si atunci diavolul a intrat in iuda dupa ce s-a impartasit ,diavolul na dispretuit trupul Domnului ,a dispretuit pe iuda ptr nerusinarea lui ca sa afli ca in aceia care se impartasesc cu nevrednicie cu dumnezeiestile Taine in aceia mai tare intra diavolu ca si in iuda atunci Cinstea este de folos celor vrednici V-a fi vinovat de trupul Domnului adica vor primi aceeiasi pedeapsa pe care o vor primi rastignitorii lui Hristos Dupa cum ucigasii aceia au fost vinovati asa si cei ce se impartasesc cu nevrednicie (nevrednici sint cei cu pacate opritoare)

    sa nu fie partas la acesta masa nici un fatarnic, nici un inrautatit, nici un rapitor ,nici un hulitor, nici un invrajbit ,nici un zgircit ,nici un betiv,nici un lacom de avere ,nici un desfrinat, nici un pizmaret nici un fur, nici unul cu rautatea ascunsa in inima ca nu cumva sa-si atraga judecata osindirii ,Iata Iuda s-a impartasit cu nevrednicie din cina cea tainica si apoi s-a dus si l-a vindut pe Domnul ,de aici trebuie sa vezi ca diavolul tocmai asupra acelora are stapinire care cu nevrednicie se impartasesc din aceasta Sfinta Taina si ca ei insasi se arunca in osinda si mai mare

    Eu nu va zic asta a va inspaiminta ci ptr a va face mai cu luare aminte adica, precum hrana cea trupeasca, intra intr-un stomac bonav ,mai mult sporeste boala ,asa hrana sufleteasca ,gustindu-se cu NEVREDNICIE mai mult mareste raspunderea si osinda ,de aceea va conjur sa nu ascundem in sufletul nostru nici un gind pacatos ci sa ne curatim inima noastra ca noi sintem Biserica lui Dumnezeu Nici un iuda necredincios nici un inrautatit nici unul care are otrava in inima sa sa nu cuteze a se apropia de sfinta masa(in lumina sfintelor scripturi).

    Caci si atunci diavolul a intrat in iuda dupa ce s-a impartasit ,…. de aici trebuie sa vezi ca diavolul tocmai asupra acelora are stapinire care cu nevrednicie se impartasesc din aceasta Sfinta Taina si ca ei insasi se arunca in osinda si mai mare

    • Andrei zice:

      Sa stiti ca v-am scos de la spam nu pentru ca as avea vreo intentie de a relua discutiile cu dvs. stiind foarte bine ce fel de om sunteti si felul in care (nu) stiti sa discutati. Dar m-am gandit totusi sa mai vada si altii cam in ce mocirla se scalda pseudo-ortodoxia habotnica pietista, incapabila sa se centreze pe Hristos, dar sclava unor idei prioritare in fata vietii ecleziale.

      In primul comentariu ma trimiteti La Pidalion, cand se vede de la o posta ca nu l-ati citit. Si daca l-ati citit, nu l-ati inteles si nici nu intelegeti cum sta treaba cu canoanele. Doar un habotnic poate fi de parere ca ORICE canon trebuie respectat in conditiile in care Sfinti Parinti ca Grigorie Teologul si Nectarie de Eghina au spus clar ca nu. Sunt canoane care se contrazic intre ele, canoane care reprezinta o iconomie temporara, canoane care s-au infiltrat aiurea in viata Bisericii si de care nu tine cont nimeni si cate si mai cate nu sunt problemele canonice. Dar pentru asta trebuie mult studiu si mai putin fanatism, ceea ce in cazul dvs. e evident ca nu prea se pune. Exista canon de exemplu sa nu te duci la doctor evreu (nu mai stiu numarul, dar e de la Sinodul Trulan). Intrebati toti doctorii inainte daca sunt evrei? 🙂

      Apoi Pidalionul cu toate ca este o lucrare fenomenala, este totusi o carte aparuta in sec XVIII (ce s-o fi facut Biserica pana atunci fara ea?) in care exista si destule greseli in comentariile Sfantului Nicodim Aghioritul (cum ar fi la cuvantul-inainte de Sinodul VII Ecumenic unde spune ca icoana in care Dumnezeu-Tatal este reprezentat ca batran cu barba este ortodoxa). Deci in niciun caz nu trebuie absolutizata. Dar iarasi..e nevoie de studiu si de discernamant. Virtute rara discernamantul din pacate!

      Dupa care reincepeti tirada cu Impartasania. V-am explicat si data trecuta ca nu indruma nimeni pe cei cu pacate opritoare sa se impartaseasca. Nu ati inteles si nu intelegeti nici acum. Asta e, mai mult nu am ce face. Dar mai trist este ca nu intelegeti ceva si mai grav: fara Impartasanie nu se poate mantui nimeni, dupa cum a spus chiar Hristos. Fara a te impartasi abea daca te poti considera membru deplin al Bisericii (unul din motivele pentru care dupa Botez si Mirungere, copilul botezat primeste si Impartasania). Aceste aspecte transforma necesitatea catehizarii asupra importantei Euharistiei in una stringenta.

      Iar faptul ca imi dati sa citesc de la Sfantul Ioan Gura de Aur sau Grigorie Palama, arata iarasi cam ii intelegeti si pe ei. Exact cam cat intelegeti si canoanele Bisericii. Nu mai zic de culesul textelor care doar sustin o opinie formata oricum apriori.

      Cat despre exemplu cu diabetul…asta e o blasfemie. In cel mai bun caz Impartasania este insulina, doar ca trebuie si regim (pocainta), ca altfel nu te ajuta cu nimic. Cine va da ideile astea?

      In alta ordine de idei:
      1. Nu intelegeti ce e Biserica, de ce suntem noi in Ea si ce trebuie sa facem. A pune accent pe cat de „nevrednic” este cineva si nu pe Taina intalnirii omului cu Hristos nici macar nu este crestinism. Ca asta e crestinismul: Taina intalnirii omului cu Hristos in Biserica. D-aia ereziile sunt erezii, pentru ca au omis tocmai partea asta care e cea mai importanta si prin deformarile dogmatice nu mai este posibila.

      2. Vamesul se pare ca a plecat indreptat in ciuda aparentelor de „nevrednicie”.

      3. Incetati, va rog, sa va mai considerati vreun soi de „gardian al Potirului”. Jumatate din ideile contra desei Impartasanii pe care le imprastiati sunt de-a dreptul eretice (gen nevolnicia: nu mai sunt oameni astazi vrednici). Aveti mare grija cand exprimati idei teologie, ca vorba aia…iadul e pavat cu intentii bune. Crezi ca esti vreun salvator si de fapt smintesti enorm.

      • Acum, dacă şi părintele Sturzu „bate câmpii cu Împărtăşania”…

        Lecturarea extraselor din canoane şi din Sfinţii Părinţi nu este suficientă pentru a ajunge la adevăr, ea trebuie să se facă cu un duh smerit, pentru a afla învăţătura Bisericii, şi nu pentru confirmarea propriilor opinii preconcepute. În principiu, cine caută adevărul, găseşte adevărul. Cine caută altceva, găseşte altceva. Dar cel mai bine e să căutăm adevărul, pentru că Hristos este Adevărul, deci a căuta sincer adevărul este o cale sigură către Hristos.

      • Andrei zice:

        Mai e o problema. Lecturarea canoanelor de catre cei care nu le inteleg e la fel de periculoasa ca lecturarea Scripturii fara a fi incadrata in invatatura dogmatica a Bisericii. Iar dreptul canonic oricum e foarte complicat si chiar e nevoie de studiu serios pentru a fi inteles. Parintele Metallinos a scris o carte intreaga despre un singur canon („Marturisesc un botez…”) si exemplele pot continua. In plus, datorita gandirii pietiste, si Pidalionul a ajus pe un piedestal al infailibilitatii. Da, e cea mai buna carte de canoane de pana acum si are avantajul de a avea comentariile lui Valsamon si Zonaras + notele Sfantului Nicodim. Dar Pidalionul chiar nu e suficient pentru a intelege canoanele.

      • Da, de aceea fiecare creştin are un duhovnic. Problema este bineînţeles că şi duhovnicul trebuie să aibă o înţelegere corectă nu numai a canoanelor, ci şi a vieţii în Hristos şi în Biserică, iar aceasta din proprie experienţă. Un asemenea duhovnic nu va fi nici lax, nici aspru, ci va urmări ca ucenicul să se angajeze într-o pocăinţă autentică (şi aici e o discuţie, că prin pocăinţă fiecare înţelege ce-i trece prin cap – se nedumerea cineva o dată care era problema cu Iuda, că doar el se pocăia!!!) şi într-o viaţă autentică în Hristos. (Şi să nu uităm nici de dreapta credinţă, fără de care nu poate înţelege ce i se întâmplă.) Ar trebui să fie simplu de distins între viaţă şi teorii, dar se pare că nu e, mai ales când îi vorbeşti despre viaţă cuiva care nu ştie decât teoriile. De aceea e şi atât de simplu pentru unii să dea Sfintele Taine oricui se nimereşte prin Biserică, iar pentru alţii să dea tuturor epitimia maximă de oprire de la împărtăşire: pentru că totul e teorie.

      • maria zice:

        Dragul meu Andrei!….nu stiam că tu esti acelasi cu Teologie patristică si autorul acestui blog….sau poate gresesc…nu ?dar ptr mine nu contează cu cine vorbesc ci duhul pe care il mărturiseste.

        …nu pentru ca as avea vreo intentie de a relua discutiile cu dvs. stiind foarte bine ce fel de om sunteti si felul in care (nu) stiti sa discutati.

        R:Si eu la fel gîndeam si nu vroiam să-ti mai răspund,că mă gîndesc că e timp pierdut căci spun Sintii ,
        ”….„cînd afli pe vreunul gîlcevindu-se si luptîndu-se impotriva adevărului si lucrului vădit,pune capăt gâlcevii părăsind pe unul ca acesta,că si-a impietrit cu totul mintea…caci precum apa cea rea strică vinul cel bun asa si vorbire cu acestia strică pe cei virtuosi”.

        dar am zis că doar că trebuie să-ti mai pun cîteva întrebări si atât, si poate că ai dreptate într-un fel că poate sînt prea aspră în comentarii si ptr asta te rog să ma ierti si să te rogi ptr o asa neputintă a mea,dar nu pot să mă abtin cînd văd cum este batjocorit adevărul.

        Dar întîi să-ti răspund la cele spuse de tine.

        Dar m-am gandit totusi sa mai vada si altii cam in ce mocirla se scalda….

        R:acelasi lucru spun si eu de tine…să vadă si altii pe care Hristos îL mărturisesti tu.

        In primul comentariu ma trimiteti La Pidalion, cand se vede de la o posta ca nu l-ati citit.

        R:că l-am citit sau nu ,nu are importantă…căci tot ce-ti spun îti spun de la duhovnicul meu care nu fac nici un pas fără el.Asa că toate criticile care mi le-ai adus, nu mie mi le-ai adus,ci sfintiei sale,care este urmas al Sfintilor Părinti nu al cugetelor lui asa cum mergeti voi.

        un habotnic poate fi de parere ca ORICE canon trebuie respectat in conditiile in care Sfinti Parinti ca Grigorie Teologul si Nectarie de Eghina au spus clar ca nu.

        R:Au spus asa ceva acesti Sfinti?…. Vezi că degeaba ti-am dat să citesti legile Sfintilor pe care voi le călcati în picioare si le puneti la cosul de gunoi si veniti cu mintea voastra !!cum poti să spui asa nebunie frate de acesti sfinti

        Sunt canoane care se contrazic intre ele, canoane care reprezinta o iconomie temporara,

        R:se contrazice Duhul Sfânt?….si apoi una e să dai o iconomie temporară,nu mai putin decît au spus Sfintii,că nu putem fi noi mai destepti ca ei,si alta e să DEZLEGI PĂCATE OPRITOARE…asa cum fac unii duhovnici iresponsabili ai zilelor noastre, că vezi de asta nu ne întelegem noi că vorbim 2 limbi.Si îti pun o intrebare….
        1.Unde în lumea ortodoxiei mai este vreun duhovnic care să respecte Sfintele Canoane asa cum ni le-au lăsata Sfntii si fără de care NU NE MÂNTUIM?!! Mai mult…ANATEMA sânt cei ce încalcă aceste Sfinte Canoane.si tu vii să bati câmpii cu legi după mintea ta?

        Îti mai pun încă o data:
        „„Episcopilor, acestea s¬au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi însă rămânând întrânsele vă veţi mântui şi pace veţi avea, iar nesupunându-¬vă vă veţi munci, şi luptă unii cu alţii necurmată veţi avea. Plata neascultării cea cuvenită luând¬o”.

        SE VEDE OARE LUPTA NOASTRĂ UNII CU ALTII…VOI SĂ-MI DOVEDITI MIE MINCIUNA CÎND EU NU VIN DECÎT CU CELE CE AU SPUS TRÂMBITELE LUI DUMNEZEU.

        „Iar de s¬ar prinde cineva că a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon
        din cele zise, ori că se apucă să răstoarne, vinovat va fi după Canonul cel de acel
        fel; precum acela hotărăşte, să primească certare şi prin acela în care greşeşte, să
        se vindece” (Canonul al 2¬lea al Sinodului VI)

        CE SPUI DE ASA CEVA?

        Bucurându¬ne pentru acestea, precum când află cineva dobânzi multe,
        îmbrăţişare primind la piept dumnezeieştile canoane şi o întărim pe aşezarea
        acestora întreagă şi neclătită a acelor aşezate de către Trâmbiţele Sfântului Duh.
        Adică, de întru tot lăudaţii Apostoli, şi ale celor VI Sinoade Ecumenice, şi ale celor
        de pe alocuri adunate… Şi pe ale Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi pe cei ce acelea îi
        anatematisesc, şi noi îi anatematisim. Iară pe cei cei îi caterisesc, şi noi îi caterisim
        iară pe cei ce îi afurisesc şi noi afurisim. Şi pe cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea
        îi supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”

        „pe cei ce acelea îi anatematisesc, şi noi îi anatematisim.R:”CRED CĂ NU MAI E NEVOIE SĂ-TI SPUN CE ÎNSEAMNA ANATEMA?

        „Cei ce pun în defăimare Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane ale Sfinţilor
        Părinţilor noştri, care, şi pe Sfânta Biserică o sprijinesc, şi pe toată Credinţa petrec
        împodobind¬o, o povăţuiesc către Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din
        Constantinopol, cel după Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2¬lea al
        Sinodicalelor, adică Tomul Unirii).”

        ,„ fie anatema”nu te înspăimântă asta?!

        „S¬a hotărât de Sfinţii Părinţi a se întrebuinţa şi după moarte a se
        anatematisi, cei ce ori în Credinţă, ori în Canoane ar păcătui (al V¬lea Sinod
        Ecumenic în trimiterea către Iustinian, foaia 392 al tomului al 2¬lea). Vezi iubitule
        înfricoşat cuvânt.”

        DECI:„S¬a hotărât de Sfinţii Părinţi a se întrebuinţa şi după moarte a se
        anatematisi, cei ce ori în Credinţă, ori în Canoane ar păcătui (al V¬lea Sinod
        Ecumenic în trimiterea către Iustinian, foaia 392 al tomului al 2¬lea). Vezi iubitule
        înfricoşat cuvânt.”
        DECI INFRICOSATOR LUCRU ……CA NICI DUPA MOARTEA LOR NU TE POTI RUGA PTR CEI CE AU INDRAZNIT SI AU INCALCAT LEGILE DUMNEZEIESTI CARE AU FOST STABILITE DE TRAMBITELE LUI DUMNEZEU…SI TU VII Si BATI CÂMPII CU TOT FELU DE DĂCOVENII?!!

        canoane care s-au infiltrat aiurea in viata Bisericii si de care nu tine cont nimeni

        R:da…nimeni nu mai tine cont de canoanele cele bune,nu de cele presupuse de tine
        Exista canon de exemplu sa nu te duci la doctor evreu (nu mai stiu numarul, dar e de la Sinodul Trulan). Intrebati toti doctorii inainte daca sunt evrei? 🙂

        R:ce vrei să spui prin asta?că Sfintii au fost întunecati la minte cînd au hotărît aceste legi? Dacă ai ajuns să contestezi si Sfintii asta e grav!!

        Apoi Pidalionul cu toate ca este o lucrare fenomenala, este totusi o carte aparuta in sec XVIII (ce s-o fi facut Biserica pana atunci fara ea?)

        R:serios?oare?!!…dar pînă atunci nu erau Sinoadele care hotărau legi,după care se conducea lumea?Pidalionul de unde este făcut?după mintea Sf Nicodim Agh?Chiar dacă Pidalionul nu era ,Sinoadele hotărau legi după care se conducea poporul…Sfintele Canoane erau si circulau si se aplicau, nu ca astazi că se calcă în picioare si se aruncă la gunoi.Sfintele Canoane erau,numai că Sf.Nicodim le-a adunat pe toate să fie mai usor ptr ei.Lumea era condusă de Sfintele Sinoade nu ca astăzi fiecare după mintea lui!!

        Deci in niciun caz nu trebuie absolutizata.

        R:vai tie si de întunericul în care trăiesti!!….ai văzut cei asteaptă pe cei care încalcă sfintele canoane ?ANATEMA!!…dacă nu poti întelege aici,te vei convinge dincolo,eu nu am ce-ti face.

        Dar iarasi..e nevoie de studiu si de discernamant. Virtute rara discernamantul din pacate!

        R:„hotu strigă hotu”

        V-am explicat si data trecuta ca nu indruma nimeni pe cei cu pacate opritoare sa se impartaseasca.

        R:vezi de ce nu ne întelegem?că vorbim 2 limbi diferite.Ti-am nu te-am acuzat de asa ceva,ci pur si simplu că tu nu vezi că,chemi si nu ai pe cine!….tu esti atît de orb să vezi că lumea e plină de păcate?!chiar si cei care ti se par tie că ar trebui împărtăsiti dacă îi iei la purificat, tot le găsesti o vină de care Sfintii nu i-ar fi împărtăsit! si tu bati ca surdul în dobă?.Dacă 90%din populatia tării este prinsă de păcate opritoare pe cine chemi tu la Împărtăsanie frate?doar pe cei cîtva?care si ăia sînt vai de ei?si restul ce facem?îi lăsăm să-I ia dracul pe toti că noi chemăm la Împărtăsanie?!I stiu multime de persone care au păcate opritoare care conform Sfintilor Părinti ptr multi ani nu ar trebui să fie împărtăsăti si anumiti duhovnici iresponsabili i-a dezlegat fără nici o opreliste si i-a împărtăsit.Ebine asa?

        fara Impartasanie nu se poate mantui nimeni, dupa cum a spus chiar Hristos

        R:foarte adevărat ce spui…dar dacă tu vezi un om bolnav ce faci prima dată?nu il cureti ca să-I dai medicamentul?îi pui plasture peste rană?

        Aceste aspecte transforma necesitatea catehizarii asupra importantei Euharistiei in una stringenta.

        R:Catehizează lumea să lepede păcatele,duhovnicii să se oprească a mai amăgi lumea cu pîine si vin si apoi să vii cu aceste lucruri înalte….nu sări la etajul 10 de prima dată,nu spun că e rău ce faci,dar numai că nu ai cu cine…!!

        Cat despre exemplu cu diabetul…asta e o blasfemie. In cel mai bun caz Impartasania este insulina, doar ca trebuie si regim (pocainta), ca altfel nu te ajuta cu nimic.

        Impartasania este insulina,?!!care Sfânt părinte a dat împărtăsanie CA ÎNTĂRITOR la cei nevrednici?!!Ce pocăintă fac cei cu păcate opritoare care sînt dezlegati si împărtăsiti?!! …auzi„să-I întărească!!”care Sfânt Părinte a dat Sf Împărtăsanie întăritor ptr păcate opritoare?!.
        Persoană cu sterilet unul din marii ierarhi a zis că se poate împărtăsi în cele 4 posturi si apoi a început si Duminicile….e normal asa?unul ca pr Pruteanu car spune că cu antioconceptionalele te poti împărtăsi?””si tu vii si bati câmpii aici?….de care pocăintă vorbesti tu ?!!
        MULTIME DE PĂCATE OPRITOARE SE DEZLEAGĂ CA SĂ AIBĂ PE CINE ÎMPĂRTĂSI!!si tu bati câmpii!!.pe cine chemi tu frate la împărtpăsanie dacă MAJORITATEA SÂNT PRINSI DE PĂCATE OPRITOARE?!!
        Spune-mi te rog ?Pidalionul mai este valabil?si dacă da….atunci pe cei canonisiti pe multi ani de la Sf Împărtăsanie îi chemi tu?pe cine chemi?Sau dacă Pidalionul în care sînt cuprinse cele 7 Sfinte Sinoade nu mai e valabil,după care legi ne conducem noi?după capul fiecăruia?Avocatul tot la fel?merge după capul lui?

        A pune accent pe cat de „nevrednic” este cineva si nu pe Taina intalnirii omului cu Hristos nici macar nu este crestinism.

        R:adică?călcăm în picoare Sfintele Canoane si întărim oamenii?de fapt îi îndracim….cu pâine si vin!IA SEAMA BINE frate ce faci?că singur îti semnezi sentinta!!

        D-aia ereziile sunt erezii, pentru ca au omis tocmai partea asta care e cea mai importanta si prin deformarile dogmatice nu mai este posibila.

        R:Ereziile sânt din cauza abandonării Sfintelor Canoane.

        2. Vamesul se pare ca a plecat indreptat in ciuda aparentelor de „nevrednicie”
        .
        R:Una e să ai păcate opritoare si să te consideri nevrednic,si să te mai si împărtăsesti si alta e să te consideri nevrednic si să nu ai păcate opritoare sis ă te împărtăsesti.

        3. Incetati, va rog, sa va mai considerati vreun soi de „gardian al Potirului”.

        R:Nu sînt gardian ci si eu voi fi trasă la răspundere la acea înfricosată zi ptr TĂCERE
        De la Sf Ioan Gură de Aur
        Dacă in casele oamenilor cînd una dintre slugi fură argint sau aur si este prins,atunci nu-i pedepsit numai hotul,ci si cei ce au stiut,si nu au spus,apoi cu mult mai mult in Biserică,Dumnezeu îti va spune:
        „Cum de ai tăcut cînd ai văzut că din casa Mea a fost furat nu un vas de argint,nici un vas de aur,ci a fost furată cumintenia?Cum de ai tăcut cînd ai vazut că cel care a luat Cinstitul Trup,că cel care s-a Impărtăsit,cu o Jertfă ca aceasta a plecat in casa diavolului si a păcătuit atît de mult?Cum de ai tăcut?cum de ai suferit?Cum de nu ai spus preotului?Nu ti se va cere o mică socoteală?”
        De aceea si eu,cu toate că am să vă supăr,nu am să vă crut de cele mai grele pedepse.Ca este cu mult mai bine să vă supăr,aici si să vă scap de judecata viitoare,decît să vă spun cuvinte păcute si să fiti pedepsiti atunci.Da, nu-i fără primejdie,nici sănătos să taci in lucruri ca acestea.Fiecare dintre noi va da socoteală pentru sine,iar eu voi da socoteală de mântuirea tuturor.De aceea,nu voi inceta de a face si a spune tot ce trebuie,chiar dacă trebuie să vă supăr,chiar de v-as părea aspru si impovorător,ca să mă pot infătisa inaintea acelui infricosător scaun de judecată neavînd pată sau zbîrcitură sau altceva de acest fel(Ef.5,27).
        Jumatate din ideile contra desei Impartasanii pe care le imprastiati sunt de-a dreptul eretice (gen nevolnicia: nu mai sunt oameni astazi vrednici).

        R:se vede clar cît esti de întunecat la minte….Sfintii a căror învătături eu ti le aduc au fost eretici….?
        …iadul e pavat cu intentii bune. Crezi ca esti vreun salvator si de fapt smintesti enorm.
        Dincolo vom vedea

  3. maria zice:

    Ana Elisabeta
    Acum, dacă şi părintele Sturzu „bate câmpii cu Împărtăşania”…
    R:cine este acest părinte?

  4. maria zice:

    Andrei
    Am mai găsit ceva că atunci nu l-am citit cu atentie…si nu am putut să tac că iar m-ai scos din răbdări….

    …pseudo-ortodoxia habotnica pietista, incapabila sa se centreze pe Hristos, dar sclava unor idei prioritare in fata vietii ecleziale.

    R:habar nu ai ce vorbesti….adică se poate Împărtăsania fără pregătire?care e mai prioritară?în ce consta viata eclezială?…

    In plus, datorita gandirii pietiste, si Pidalionul a ajus pe un piedestal al infailibilitatii.

    R:vrei să contestezi Pidalionul si să spui că e plin de greseli?!!….uite ce spun Sfintii …nu un netrebnic ca tine care se găseste să contesteze cuvîntul lor:

    „Cum că Dumnezeieştile Canoane sunt mai tari decât împărăteştile legi.

    În praxa a doua a Sinodului al II­lea se scrie: „Prea slăviţii boieri au zis:Măritului Stăpânitor al lumii (adică lui Marchian împăratul) i­au plăcut, ca nu după împărăteştile cărţi, ori după pragmaticile forme [şi aşa se numesc cărţile împărăteşti], să urmeze preacuvioşii episcopi, ci după Canoanele cele legiuite de Sfinţii părinţi.

    vezi?si vine un netrebnic ca tine să le contrazică?

    Dar Pidalionul chiar nu e suficient pentru a intelege canoanele.
    R:ptr mintea ta…nu sînt de ajuns….

    Doar un habotnic poate fi de parere ca ORICE canon trebuie respectat in conditiile in care Sfinti Parinti ca Grigorie Teologul si Nectarie de Eghina au spus clar ca nu.

    R:Dă-mi text precis în care spune asa ceva acesti Sfinti…care Sfânt ar fi îndrăznit să conteste Sfintele Sinoade?decît unii netrebnici ca tine…

    Sunt canoane care se contrazic intre ele,

    R:chiar dacă animite canoane au fost ajustate…repet ajustate nu contrazise….că una e a ajusta si alta e a se contrzice,adică tu spui una si eu spun contrar ce spui tu….deci dacă au fost ajustate,au fost ajustate de Sfinti nu de niste netrebnici ca voi care veniti si stâlciti ortodoxia si acuzati pe altii stricători ai ortodoxiei.

    Impartasania este insulina, doar ca trebuie si regim (pocainta),

    R:pocăinta după Sfintii Părinti nu după mintile nostre bolnave de mândrie„pocăinta însemnând si oprirea d ela Sf Împărtăsanie pe un anumit timp

    A pune accent pe cat de „nevrednic” este cineva si nu pe Taina intalnirii omului cu Hristos nici macar nu este crestinism.

    R:vai de tine suflete!!Sfintii TOTI au spus CĂ CEI NEVREDNICI NU MERITĂ NICI SĂ O VADĂ ,DAR SĂ O MAI SI MĂNÂNCE!!SI TU SPUI ASA CEVA!!Dacă ai fi citit ce ti-am dat de la Sf Ioan Gură de Aur nu ai mai spune ce spui!!…citeste-l pe acest Sfânt si vezi dacă spune si el asa ceva,si apoi să spui asa gogomănii

    • Andrei zice:

      Doamna Maria,

      Haideti sa stabilim niste reguli mai intai.

      Sa stiti ca aici nu e saccsiv sau apologeticum. Nu trebuie sa-ti strigi iubirea fata de legiune si capitan sau sa comentezi doar ce e acceptat de doctrina oficiala pentru a putea comenta aici. Accept orice fel de critica si mai ales, accept opinii diferite. Pentru ca opiniile diferite pot crea discutii constructive din care ai ceva de invatat. Asta presupune sa existe si o persoana care are intr-adevar ceva de spus.

      Tocmai d-aia mie nu imi place sa bag oamenii la spam. Niciun om intreg la minte nu ar fi reluat vreo discutie cu dvs. dar totusi mie nu imi place sa nu dau dreptul la replica, oricat de tampita e replica respectiva. Insa va rog sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:

      1. Daca ma mai jigniti si va mai adresati cu apelative gen „netrebnicule” va asigur ca veti ajunge iar la spam. Nu mi se pare normal sa veniti la mine pe blog si sa va adresati asa.

      2. Scrieti comentariile mai concise, mai ordonate si ceva mai scurte. M-a durut capul cat am citit primul comentariu, din care oricum nu am inteles nimic. Pe de o parte pentru ca e scris jalnic, pe de alta ca ati repetat fix aceleasi chestii.

      3. Daca vreti sa va bage cineva in seama, invatati-va sa plecati de la premisa ca poate nu aveti dreptate. Asa e normal sa pleci intr-o discutie. Daca te crezi din start infailibil…discutia nu are niciun sens.

      Acum sa vedem ce mai spuneti prin comentarii (din cat am avut rabdare sa citesc):

      R:că l-am citit sau nu ,nu are importantă…căci tot ce-ti spun îti spun de la duhovnicul meu care nu fac nici un pas fără el.Asa că toate criticile care mi le-ai adus, nu mie mi le-ai adus,ci sfintiei sale,care este urmas al Sfintilor Părinti nu al cugetelor lui asa cum mergeti voi.

      Ba are foarte mare importanta daca l-ati citit sau nu pentru ca asta arata daca stiti despre ce vorbiti. Daca doar repetati ce v-a bagat in cap altcineva, asta se numeste indoctrinare si faptul ca vorbiti doar ce ati fost dresata. Ceea ce e foarte nasol. Sfantul Simeon Noul Teologi spune clar ca trebuie sa facem ascultare, dar sa gandim si pentru noi insine. Partea cu urmas al Sfintilor Parinti…cine decide asta? 🙂 Plus ca am mai purtat discutia asta o data.

      R:se contrazice Duhul Sfânt?….si apoi una e să dai o iconomie temporară,nu mai putin decît au spus Sfintii,că nu putem fi noi mai destepti ca ei,si alta e să DEZLEGI PĂCATE OPRITOARE…asa cum fac unii duhovnici iresponsabili ai zilelor noastre, că vezi de asta nu ne întelegem noi că vorbim 2 limbi.Si îti pun o intrebare….

      Alta discutie pe care am mai avut-o.

      Îti mai pun încă o data:
      „„Episcopilor, acestea s¬au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi însă rămânând întrânsele vă veţi mântui şi pace veţi avea, iar nesupunându-¬vă vă veţi munci, şi luptă unii cu alţii necurmată veţi avea. Plata neascultării cea cuvenită luând¬o”.

      SE VEDE OARE LUPTA NOASTRĂ UNII CU ALTII…VOI SĂ-MI DOVEDITI MIE MINCIUNA CÎND EU NU VIN DECÎT CU CELE CE AU SPUS TRÂMBITELE LUI DUMNEZEU.

      „Iar de s¬ar prinde cineva că a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon
      din cele zise, ori că se apucă să răstoarne, vinovat va fi după Canonul cel de acel
      fel; precum acela hotărăşte, să primească certare şi prin acela în care greşeşte, să
      se vindece” (Canonul al 2¬lea al Sinodului VI)

      E ceva normal ca un Sinod Ecumenic sa recunoasca hotararile dogmatice/canonice ale unui sinod de dinainte. Insa Biserica a avut mereu constiinta ca nu este blocata in canoane ca in niste reguli veterotestamentare, motiv pentru care in functie de situatie, a aplicat iconomia. Biserica a mers pana acolo incat a desfiintat si o regula scripturistica si anume aceea ca fiecare episcop sa fie casatorit. De ce? Pentru ca Biserica e un organism viu si se manifesta ca atare. Biserica nu urmareste sa supuna oamenii unor reguli stricte (cum fac religiile) ci prin intelepciune, sa conduca omul catre Hristos.

      R:ce vrei să spui prin asta?că Sfintii au fost întunecati la minte cînd au hotărît aceste legi? Dacă ai ajuns să contestezi si Sfintii asta e grav!!

      Pe principiul unde dai si unde crapa. Eu vorbeam de un canon a carui aplicabilitate azi e practic imposibila pentru ca el a fost dat si intr-un anume context istoric.

      R:vezi de ce nu ne întelegem?că vorbim 2 limbi diferite.Ti-am nu te-am acuzat de asa ceva,ci pur si simplu că tu nu vezi că,chemi si nu ai pe cine!….tu esti atît de orb să vezi că lumea e plină de păcate?!chiar si cei care ti se par tie că ar trebui împărtăsiti dacă îi iei la purificat, tot le găsesti o vină de care Sfintii nu i-ar fi împărtăsit! si tu bati ca surdul în dobă?.Dacă 90%din populatia tării este prinsă de păcate opritoare pe cine chemi tu la Împărtăsanie frate?

      Din pacate nu vorbim doua limbi diferite. Eu vorbesc de un spectru de culori, pe cand dvs. nu vedeti decat intr-o singura culoare. V-am repetat de mai multe ori ca a spune ca nu exista oameni care se pot impartasi des este erezie. V-am spus ca oamenii nu trebuie indrumati sa se impartaseasca oricum, ci trebuie constientizati de necesitatea impartasirii in vederea manturii. Cum puneti dvs. problema se poate aplica si Spovedaniei. Cati se mai spovedesc azi cu adevarata pocainta? Pai hai sa nu se mai spovedeasca niciunul. Cati mai vin azi la biserica duminica pentru ceea ce trebuie sa vina? Pai hai si aici sa nu mai vina niciunul. Sau sa ii invatam cum trebuie sa se spovedeasca, sa vina la biserica, sa se impartaseasca? Nu e mai logic si mai normal asa?

      R:chiar dacă animite canoane au fost ajustate…repet ajustate nu contrazise….că una e a ajusta si alta e a se contrzice,adică tu spui una si eu spun contrar ce spui tu….deci dacă au fost ajustate,au fost ajustate de Sfinti nu de niste netrebnici ca voi care veniti si stâlciti ortodoxia si acuzati pe altii stricători ai ortodoxiei.

      Hai ca sunteti chiar simpatica. Pai cand Sfantul Atanasie cel Mare intr-un canon spune ca scurgerile trupesti nu sunt necuratie, iar Ioan Postitorul (care nici macar nu este Sfantul Ioan Postitorul, ci un calugar din sec VIII-IX) spune ca ba, nu e asta contrazicere?

      Cand canonul 46 apostolic spune ca botezul ereticilor nu e valid, iar canonul 7 al Sinodului II Ecumenic primeste totusi botezul unor eretici, este vorba de o „ajustare” sau de aplicarea unei iconomii la un canon dogmatic? Iar daca Sfintii Parinti, pentru mantuirea oamenilor, au facut iconomie la un canon de o asemenea importanta (46 ap.), cum sa nu cred ca sunteti si habotnica si fanatica atunci cand nu sunteti in stare sa intelegeti neputintele duhovnicesti ale oamenilor? Sau sunteti mai rigorista decat Sfintii Parinti cumva?

      R:vrei să contestezi Pidalionul si să spui că e plin de greseli?!!….uite ce spun Sfintii …nu un netrebnic ca tine care se găseste să contesteze cuvîntul lor:

      Ma refeream in principiu la notele Sfantului Nicodim. AM si specificat asta de altfel. Dar fiecare vede ce vrea.

      R:Dă-mi text precis în care spune asa ceva acesti Sfinti…care Sfânt ar fi îndrăznit să conteste Sfintele Sinoade?decît unii netrebnici ca tine…

      Canoanele interzic mutarea unui ierarhi dintr-o eparhie în alta şi, în acest sens, Canonul 15 de la Sinodul I Ecumenic chiar anulează Canonul 14 Apostolic, care permitea transferul în cazuri de mare nevoie. Când Sf. Grigore Teologul a devenit arhiepiscop al Constantinopolului, Teofil al Alexandriei i-a invocat acest canon, la care Sf. Grigore a replicat: „Şi-au adus aminte de o regulă demult uitată”. Deci, de la Sinodul I până la al II-lea, Canonul era deja uitat.

      Iar Sfantul Nectarie are o carte care nu e tradusa in romana, exista doar in greaca si acolo specifica foarte clar ca unele canoane sut iconomice si altele acrivice. Deci nu toate canoanele se judeca dupa acrivie. Si Sfintii Parinti chiar daca au anatemizat pe cei care nu iau in seama canoanele, asta nu inseamna ca nu au aplicat iconomia si acrivia. Voi, puritanii, va simtiti bine daca judecati mai aspru decat Dumnezeu. D-aia o denumire numai buna pentru voi e neofarisei.

      Ma opresc aici. Nu mai am rabdare de mai mult…

      • Andrei, ai grijă că tot ce spui poate fi folosit împotriva ta 🙂 Ai însă dreptul să nu răspunzi şi să nu accepţi comentariile 🙂

        „V-am repetat de mai multe ori ca a spune ca nu exista oameni care se pot impartasi des este erezie. V-am spus ca oamenii nu trebuie indrumati sa se impartaseasca oricum, ci trebuie constientizati de necesitatea impartasirii in vederea manturii. Cum puneti dvs. problema se poate aplica si Spovedaniei. Cati se mai spovedesc azi cu adevarata pocainta? Pai hai sa nu se mai spovedeasca niciunul. Cati mai vin azi la biserica duminica pentru ceea ce trebuie sa vina? Pai hai si aici sa nu mai vina niciunul. Sau sa ii invatam cum trebuie sa se spovedeasca, sa vina la biserica, sa se impartaseasca? Nu e mai logic si mai normal asa?”

        Subscriu. Acesta este miezul problemei. Nu are sens să aducem alte argumente care cad în gol.

      • Andrei zice:

        Stiu ca am dreptul asta si doamna Maria a fost la spam o buna perioada de timp, perioada in care a lasat destule comentarii neaprobate 😀

        Dar, dupa cum am zis, nu e rau totusi din cand in cand sa arati ce se intampla daca te terorizeaza vreun duhovnic „urmas al Sfintilor Parinti” (probabil un alt monah obsedat de sexualitate si care demonizeaza orice) sau ideea conform careia daca ai citit pe undeva ca nu trebuie sa calcam canoanele, trebuie sa faci asta fara macar sa le citesti si sa te consulti cu un preot care a invatat teologie (nota bene!). D-aia ne si facem de ras pe la altii. Ca majoritatea ortodocsilor dau anatemei pe toti care nu respecta Scriptura, dar ei insisi nu au citit-o niciodata, deci nu i-au acordat forma de respect cea mai inalta. Sau dau anatemei pe toti cei care nu asculta la litera Pidalionul cand iarasi, asa cum e cazul doamnei Maria, ei nu au citit Pidalionul niciodata. Insa stiu apriori ca absolut totul trebuie respectat, fie datorita pietismului, fie a indoctrinarii. Gandirea asta nu doar ca e departe de Ortodoxie, dar a si fost condamnata de Sfintii Parinti.

        Parintele meu duhovnic, care intamplator e tot monah, dar cu discernamant, nu da niciun sfat fara sa-ti tranteasca un brat de carti sau de articole pe care sa le citesti, tocmai pentru a trece totul si prin filtrul gandirii tale, nu sa te dreseze sa spui ceva musai.

        Iar daca ce spun va fi folosit impotriva mea, ce vor putea sa zica mai mult decat: „ia uite ce zice acest teolog al iadului” (expresie devenita clasica), fara a argumenta nimic? Opozitia fara argumente nu poate fi urmata decat de catre prosti, iar eu nu mi-am dorit niciodata sa ma aprobe prostii. Tot ce am spus e verificabil si documentat, deci cine are o bruma de ratiune nu va avea nimic de obiectat.

        Problema pe care trebuie sa o retina fiecare este ca: a respecta Sfintele Canoane nu inseamna a le transforma in axiome. Sunt canoane cu fundament dogmatic, care trebuie luate ca atare (cum ar fi cele care interzic rugaciunea in comun cu ereticii), dar si canoane care sunt strict administrative, unele iesit din uz de foarte mult timp. Deci cand Sfintii Parinti spun ca trebuie sa respectam canoanele, trebuie sa fim foarte atenti la ce se refera, ca nu e chiar atat de simplu.

        Dar asta imi aminteste de o mai veche discutie. Petru Pruteanu adusese in discutie daca tot ce scrie in Vietile Sfintilor este adeverat sau nu. Avea argumente. Un site de ortodocsi de ziua a saptea l-a etichetat imediat pe Pruteanu ca teolog al iadului, evident, fara a contraargumenta. Las si eu un comentariu pe acel site in care spun ca in viata Sfantului SIlvestru al Romei, asa cum este ea tiparita in actuala editie a „Vietilor Sfintilor” se perpetueaza in continuare „Donatio Constantini” care a fost deja dovedit ca fals grosolan si care a stat la baza pretentiilor papale. Nu mi l-a aprobat nimeni desi l-am lasat de mai multe ori.

        Ce vreau sa spun cu asta? Ca marii „aparatori ai Ortodoxiei” nici macar nu sunt sinceri cu ei insisi, d-apoi cu altii. Deci chiar nu conteaza ce vor spune…

  5. P.s. Dacă pr. Petru Pruteanu a spus aşa ceva, a spus o prostie (n-ar fi prima dată), pentru că pastilele anticoncepţionale constituie pază contra zămislirii de prunci şi deci sunt opritoare de la împărtăşirea cu Sfintele Taine. La fel şi în cazul steriletului, care pe deasupra are şi efect avortiv, adică are loc zămislirea, apoi crima împotriva embrionului, care deşi are numai câteva celule, are deja suflet. În aceste cazuri văd mai degrabă un abuz al ideii de iconomie aplicată de clerici, iconomie probabil prost înţeleasă, pentru că scopul ei este să uşureze apropierea omului de Hristos, nu să-i facă viaţa cât mai confortabilă. Ce e ironic şi foarte trist în acelaşi timp este că împreună cu Hristos viaţa, asumată cu toate greutăţile şi suferinţele ei, este plină de mângâierea Harului, de bucurie, şi astfel mai fericită decât a oamenilor care îşi fac după capul lor propriile planuri de fericire.

    Aşadar, este un lucru bun să se vorbească oamenilor despre acest lucru (despre păcatele opritoare de la Împărtăşanie, despre ce învaţă Biserica cu privire la naşterea de copii şamd), cu condiţia ca în acelaşi timp să se vorbească oamenilor despre Hristos. Scopul canoanelor care opresc de la Împărtăşanie este ca oamenii să conştientizeze şi să părăsească păcatele respective care îi împiedică să se apropie de Hristos! Dacă oamenii ar înţelege Cine este Hristos cu care vor să se împărtăşească, şi ce înseamnă gestul împărtăşirii pentru ei şi viaţa lor (de acum şi veşnică), ar părăsi, măcar unii dintre ei, tot ceea ce se face zid între ei şi Hristos: ar pune să li se scoată steriletul, ar arunca la coş pastilele (nu înainte de a parcurge folia până la capăt, nu vrem să ajungeţi la spital!) şi în general ar părăsi tot păcatul, şi în primul rând tot păcatul opritor de la împărtăşanie: erezia, vrăjitoriile şi ocultismele, avorturile care înseamnă omor, orice fel de desfrânare (inclusiv relaţiile sexuale nefireşti între soţi, subiect care din ruşine nu este discutat), paza contra zămislirii (contracepţia).

    Însă e important să nu uităm că Hristos vrea ca toţi să se mântuiască, şi îi primeşte pe toţi cei care se pocăiesc. Mai mult, pe cei care se pocăiesc îi ajută să-şi împlinească hotărîrea de a părăsi păcatul nu doar pe moment, ci toată viaţa lor. Oamenii trebuie să ştie că vor primi acest ajutor, să ştie că se pot ruga să primească acest ajutor. Hristos Domnul, Maica Domnului şi toţi sfinţii, mai ales aceia care în viaţa lor s-au pocăit de păcate grele, se bucură mult să le cerem ajutorul. Acest ajutor îl primim încă şi mai mult după ce ne spovedim, în perioada în care suntem opriţi de la împărtăşirea cu Sfintele Taine (şi trebuie să ştim că duhovnicul are dreptul să scurteze mult această perioadă de oprire, când constată că credinciosul se pocăieşte cu adevărat), şi îl primim cu atât mai mult când ne şi împărtăşim cu Sfintele Taine.

  6. maria zice:

    Andrei

    Nu mai e nevoie să mă bagi sau să mă scoti de la spam,că ăsta e ultimul meu cuvînt cu
    voi, căci,am răspuns provocării că nu stiam că Andrei e unul si acelasi ,că altfel nu mai pierdeam eu timp de geaba.

    Ce poti să discuti cu niste orbi?asa că eu sînt cea care nu mai vreau să mai pierd nici un minut să mai răspund le vreo provocare că nu ai cu cine,exact cum spune sfintii că „ratiunea voastră e moartă”…si apoi Sfintii spun…„dacă i-ai adus un argument două si te-a combătut ,de unul ca acela depărtează-te”….eu trebuia să o fac de mult ,asa că nu mi-ai făcut mie un favor că mi-ai postat comenturile ci în felul ăsta vor vedea si altii Hristosul cel mincinos pe care il mărturisesti

    „urmas al Sfintilor Parinti” (probabil un alt monah obsedat de sexualitate si care demonizeaza orice

    R:daa?!!duhovnicul meu e duhovnic care a mărturisit în jur de 5000 de suflete(nu un orb ca tine că dacă nu ai fi orb ai vedea realitatea cruntă în care trăim!!)si vede stare de cădere a lumii nu niste orbi ca voi.Lumea e plină de păcate opritoare(nu stau să le însir că nu are sens) si voi bateti câmpii!!…si mai mult ca să le iasă lor această deasă împărtăsanie au început să dezlege păcate opritoare fără nici un fel de pocăintă?!!fiecare va răspunde.

    „M-a durut capul cat am citit primul comentariu, din care oricum nu am inteles nimic”.

    Sfânta Evanghelie după Ioan
    Capitolul 8
    43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
    44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
    45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
    46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
    47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

    Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
    Capitole:1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
    Capitolul 1
    8. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.
    19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
    20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
    21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
    22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
    23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
    24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
    25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
    26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
    27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
    28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
    29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
    30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
    31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
    32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.

    Ana Elisabeta
    „trebuie să ştim că duhovnicul are dreptul să scurteze mult această perioadă de oprire, când constată că credinciosul se pocăieşte cu adevărat, ”

    Asa cum judecătorul nu poate da o pedeapsă mai mică decît cele ce le prescriu legile după care judecă,tot asa si duhovnicul nu poate să dea pedeapsă mai mică decît cea care este prescrisă de Sfintele Canoane din Pidalion pentru orce fel de păcat,căci dacă face astfel,înseamnă că se consideră el mai presus decît cei care au dat legile lui Dumnezeu.Chiar dacă duhovnicul poate micsora numărul anilor,nu se poate abate de la Pidalion,nu poate iesi în afara lui.Poate să dea o pedeapsă maximă,dar nu poate da o pedeapsă mai mică decît legile din Pidalion.Există un timp care îl cer Sfintele Canoane nu inventăm noi după mintea noastră.

    când constată că credinciosul se pocăieşte cu adevărat, ”

    R:pocăinta după învătăturile Sfintilor nu după mintea noastra bolnavă de mândrie
    Domnul să vă lumineze!

    • Andrei zice:

      Concluzii:

      – Duhovnicul dvs. are dreptate pentru ca s-au marturisit multi oameni la el.
      – Eu nu am inteles ce ati scris nu pentru ca va exprimati oribil, ci pentru ca sunteti un soi de profet neinteles de catre pacatosi nemernici ca noi.
      – Eu marturisesc un Hristos fals nu pentru ca nu as avea dreptate, ci pentru ca sunt multi pacatosi care nu se pot impartasi.

      Totul e atat de logic!

      Si pe dvs. sa va lumineze Dumnezeu, doamna Maria!

      • maria zice:

        – Eu marturisesc un Hristos fals nu pentru ca nu as avea dreptate, ci pentru ca sunt multi pacatosi care nu se pot impartasi.

        Nu am înteles prea bine ce ai vrut să spui dar cred ca asta ai vrut să spui….

        „ca sunt multi pacatosi care nu se pot impartasi.”

        si atunci tu pe cine mai chemi la DEASA Împărtăsanie?!!

      • Andrei zice:

        Of…si cand te gandesti ca sunteti o persoana care are convingerea ca intelege canoanele.

        Pe langa asta, eu nu chem pe nimeni la Deasa Impartasanie. Prezint in schimb invatatura Bisericii despre Deasa Impartasanie pentru ca oamenii sa constientizeze ce inseamna viata fara Euharistie. Adica, un catehism despre un element important al vietii in Hristos. Asa cum ai prezenta de exemplu invatatura despre importanta Botezului. Iar faptul ca unii au pacate nu inseamna ca nu au potenta de a se impartasi.

  7. kalinikos zice:

    bre, da’ zici ca aici s-a dezlantuit galceava inteleptului cu lumea, si altceva nu! 🙂

    Ca sa revenim putin on topic, apropos de rugaciunea a patra a Sfantului Simeon Metafrastul: lista aceea lunga de pacate pe care le insira acolo este de fapt si mai lunga. Numai ca in Ceasloavele noi (nu stiu exact de pe cand) lista ceea s-a scurtat simtitor. Intamplator mi-a cazut in mana acum cativa ani editia diortosita de parintele Rafail Noica a Ceaslovului de la 1835, editat de Veniamin Costachi. Uite cam cum arata Rugaciunea a patra:

    „Căci ce rău nu am făcut? Care păcat nu am lucrat? Care rău nu am închipuit în sufletul mieu? Iar acum şi în lucruri am făcut, curvie, preacurvie, mândrie, trufie, ocară, hulă, vorbă zădarnică, fierbere de râs, beţie, malachie de pântece, neîncetată mâncare, urâciune, pizmă, iubire de argint, iubire de avere, lăcomie, iubire de sinemi, iubire de slavă, răpire, nedreptate, ruşinoasă câştigare, zavistie, împrotivă-grăire, călcare de lege. Toată simţirea mea, şi toate mădulările le-am spurcat, le-am stricat, le-am netrebnicit, dugheană cu totul diavolului făcându-mă.”

    si mai jos

    „Că eu sânt noianul păcatului, şi nu sânt vrednic, nici îndestulat, a mă uita şi a vedea înnălţimea Ceriului, de mulţimea păcatelor mele, cărora nu iaste număr. Că toate relele lucruri, şi izvodirile, şi meşteşugirile sataniceşti, stricările, curgerile, malachíile, stricările de copii, mozaviríile, sfaturile spre păcat, gâdilírile, şi alte zeci de mii de patimi nu au lipsit dela mine. Căci cu care păcat nu m’am stricat? De care răutăţi nu m’am prins? Tot păcatul am lucrat, toată desfrânarea o am pus în sufletul mieu. Netrebnicitu-m’am dela tine, Dumnezeului mieu, şi dela oameni. Cine mă va scula pre mine, cel întru acest feliu de răutăţi, şi întru atâtea greşale căzut?”

    Si acum, ia uitati-va cum arata aceasta ultima parte in editiile mai noi:

    „Ca eu sunt adancul pacatului si nu sunt vrednic, nici in stare a cauta si a privi la inaltimea cerului, din pricina multimii pacatelor mele, celor fara de numar; ca toate lucrurile rele, inchipuirile si mestesugirile diavolesti, toata rautatea iadului, indemnurile spre pacat, dezmierdarile si alte patimi nenumarate n-au lipsit de la mine. Caci, cu ce fel de pacate nu m-am stricat ? De care rele n-am fost prins ? Tot pacatul l-am facut, toata desfatarea neiertata am lasat sa intre in sufletul meu. Netrebnic m-am facut inaintea Ta, Dumnezeul meu, si inaintea oamenilor. Cine ma va ridica pe miine, cel ce am cazut intru atatea pacate rele?”

    (p.s. pentru cei ce nu stiu ce inseamna ”mozavirie”: MOZAVIRÍE s. v. animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discordie, discreditare, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ponegreală, ponegrire, pornire, șoaptă, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie – cam cate lucruri puteai spune cu un singur cuvant 🙂 )

    Ca sa nu mai spun ca (iertati-mi cacofonia) curva si curvarul s-a transformat in desfranata si desfranatul (care, trebuie sa recunoasteti, nu mai sunt atat de puternice ca impact, mai ales cand te pui pe tine insuti ‘mai rau decat curva, care afland unde salasluiesti a venit sa-ti unga picioarele’) pe cand desfranarea din vechea editie a ajuns dezmierdare (chiar daca neiertata).

    Dar cel mai important, in editia respectiva, exista o „Pravilă carea se cuvine a păzi cei ce se gătesc cătră slujirea Dumnezeeştii Liturghii şi cei ce vor voi a se împărtăşi preacinstitelor şi de viiaţă făcătoarelor Taine, a Trupului şi Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos”, pravilă care din edițiile mai noi a dispărut cu desăvârșire, poate tocmai fiindcă era prea grea.

  8. kalinikos zice:

    Intotdeauna mi-a placut povestea din Pateric cu ava Pimen (cred) care a fost chemat sa judece pe unul din frati, ce cazuse intr-un oarecare pacat. Si cu toate ca nu voia, parintii insistau sa vina, sa vina. Si a venit, cu doi saci cu nisip: unul mic in fata si unul de cateva ori mai mare, in spate. A trecut prin fata tuturor si s-a asezat cuminte la locul lui. Atunci parintii l-au intrebat ce vrea sa insemne asta? SI el le-a zis: sacul cel mic din fata sunt pacatele fratelui meu, pe care le-am pus in fata mea sa le am tot timpul sub ochi, ca sa-l judec. Iar in sacul cel mare sunt pacatele mele, pe care le-am pus la spate, sa nu le vad, sa nu-mi supere privirea.

    Asa si noi, in loc sa ne preocupam de cum ne pregatim NOI pentru a-L primi pe Hristos, in loc sa ne vedem NOI pacatele noastre, sa ne vedem NOI neputintele noastre (care asa cum spun rugaciunile de la Randuiala Sfintei Impartasiri – si nu numai-, ne trag mai jos decat curvele si decat talharii) noi ne uitam mereu ce fac ceilalti. Si cine face asa inseamna ca efectiv nu a inteles nimic din aceasta Randuiala (macar atat, ca sa nu mai vorbesc de restul). Absolut nimic. Daca eu care sunt mai mic, mai murdar, mai de lepadat nu decat o curva, ci chiar decat carpa ei (in cuvintele omului nou de azi, decat tampaxul ei – fiindca de fapt la asta se referea ‘carpa lepadata’ de care tot auzim prin rugaciuni), il judec pe fratele meu, toata aceasta ‘smerenie’ se transforma in ipocrizie, in fatarnicie, in fariseism.

    Si ca sa inchei, de fiecare data cand judec pe cineva, imi aduc aminte de un alt batran din Pateric, care auzind de un frate ca a cazut in oarece greseala a zis doar atat: uff! Si dupa catva timp fratele a murit. Iar ingerul care a luat sufletul fratelui a venit cu el la batranul si i-a zis: Iata, Hristos i-a iertat lui toate cate a facut in lumea asta, mai putin lucrul acela pe care l-a facut atunci, si de care tu ai zis uff. Si fiindca atunci l-ai judecat, m-a trimis la tine sa hotarasti: pentru acel lucru unde vrei sa pun sufletul sau, la iad cu pacatosii? Ori la Rai cu dreptii? Eu unul sunt convins ca multi, foarte multi dintre noi (subsemnatul inclus fara doar si poate), l-am fi trimis fara cracnire direct la iad. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva.

    • Andrei zice:

      Mi mi se pare cu atat mai grava atitudinea la care faci referire cu cat persoana cu aceasta atitudine trage concluzia ca peste 90% dintre oameni sunt niste pacatosi fara scapare. Atentie!!! Fara scapare!!! Ca daca aveau scapare, nu ar fi avut nimic impotriva sa vorbesti despre Deasa Impartasanie. Iti dai seama ce gandire antihristica e asta?

      Si asta datorita unui rigorism prost inteles, in care rigoristul are impresia ca el se aseamana Sfintilor Parinti…

      • kalinikos zice:

        Pai si fariseul avea dreptate in ce spunea: postea, dadea zeciuala, nu pacatuia… Ce mai, dupa randuiala iudaica era aproape, acolo, ii mai lipsea putin (sau cel putin asa credea el, asa cum credem multi in ziua de azi)…

        Doamne, daca am sti… Tot in Pateric (dau exemple de acolo, fiindca e o carte care mi-a intrat la suflet, desi nu am mai citit-o de vreo 20 de ani) l-a intrebat cineva pe un batran: de va cadea vreun om, cat sa faca pocainta? Oare ajung sapte ani? E mult! a zis ava. Atunci cinci? Tot e mult! Dar trei ani? De va vrea cineva, de dimineata pana seara se va mantui!

        Asa gandeau parintii! Si noi stam sa masuram epitimiile, sa vedem daca cutaruia i-a dat canon, daca nu i-a dat, de ce nu i-a dat? de ce mie mi-a dat mai mult? De ce pe cutare il impartaseste si pe cutare nu? Si in loc sa ma gandesc la cat sunt de praf si pulbere, si ca toti se mantuie, numai eu ma duc la iad, ma gandesc daca nu stiu ce femeie are sterilet sau ia pilule. Doamne, ce prostii! Cum sa-L mai vezi atunci pe Hristos in celalalt, cand tu ii vezi doar pacatele?

        Ca sa nu mai zic ca toti ‘cunoscatorii’ canoanelor, uita ca tocmai sfintii care au fost foarte aspri la canonisire spun ca totusi, duhovnicul trebuie sa socoteasca bine inainte sa dea cuiva epitimie, sa vada starea sufleteasca a fiecaruia si sa intocmeasca epitimia in functie de aceasta asezare. Adica asa cum spunea ava din Pateric: de dimineata pana seara de vei voi te vei mantui!

        Bine ca Dumnezeu nu judeca cu judecata oamenilor, altfel ar fi vai si amar de noi 🙂

      • Andrei zice:

        Intr-o alta discutie, tot aici pe blog, exact asta i-am spus si eu doamnei Maria: bine ca nu judeca Dumnezeu dupa regulile fariseilor asa cum e si dumneaei, ca nu o mai scoteam niciunul la capat.

        Mi se pare interesant si ca Sfantul Neofit Zavoratul (si nu numai) spune acelasi lucru despre timpul de pocainta. Apropo, sa pregatesti pagina din Pateric unde ai citit treaba aia, pentru ca asa cum ii sta bine unui paranoic adevarat, doamna Maria nu o sa te creada ca ai reprodus asa ceva tocmai din Pateric. Adica…cum sa gandeasca Sfintii Parinti altfel fata de o perfecta ca dumneaei?

  9. kalinikos01 zice:

    nah, ca mi-am facut cont pe wordpress, numai ca sa scap de imaginile alea brrrr… 🙂

    • Andrei zice:

      Pai mergi mai departe si fa-ti si blog 😀

    • Ce cruce frumoasă! Aici nu se vedea nimic urât, doar nişte imagini abstracte.

      E bună ideea cu blogul, dacă simţi vreo chemare în acest sens. E nevoie de o prezenţă cât mai mare a oamenilor normali pe internet, care ameninţă să fie înghiţit de saxivi şi (pseudo-)apologeţi cu obsesii legionare. O prezenţă mărturisitoare, se înţelege.

      • Andrei zice:

        Asta zic si eu. A venit vremea sa vada oamenii si fata normala a ortodocsilor. Nu ca cei care se ocupa de ciudatenii ar fi cu adevarat ortodocsi, dar na, asa se prezinta ei si nu avem ce face.

        Nu mai zic ca este nevoie de oameni care sa vorbeasca concret pe subiecte. 90% din internet-ul ortodox doar bate campii si ce e mai grav este ca si atrag multa lume…

      • E natural, lumea e atrasă de tot ce e superficial, de spaime apocaliptice sau nu (de vaccinuri încă n-a spus nimeni că sunt semn al lui antihrist), de minunisme, de tot ce e ştire de senzaţie. Orice, orice, orice, numai să nu se gândească la ce e cu adevărat presant. Iată, grecii ies în stradă contra cardului cetăţeanului, că cică îl anticipează pe antihrist. De ce nu ies şi contra „Sfântului şi Marelui Sinod”, care îl anticipează pe antihrist în cel mai deplin sens al cuvântului?

        Cei care caută adevărul îl găsesc, dar par să fie puţini. De aceea proliferează informaţia superficială şi senzaţională.

  10. Kalinikos, mulţumesc mult pentru intervenţii, mai ales pentru citatele din Pateric. Mie nu mi-au venit în minte exemple. Mai ales în ce priveşte pocăinţa, cred că în ziua de azi se vorbeşte mult despre ea fără să se cunoască puterea ei şi chiar fără să se ştie bine ce este ea. Aşa că e bine să citim despre ea din experienţa celor care ştim că au cunoscut-o.

    Acea rugăciune despre care spui a fost scoasă de tot de sus-pomenitul pr. Petru Pruteanu din rânduiala de pregătire pentru împărtăşire din cartea de rugăciuni îndreptată de el. În schimb, la mine la biserică, când se citesc rugăciunile pregătitoare în timp ce se împărtăşeşte lumea, am auzit o versiune intermediară, în care se vorbeşte despre curva care a a udat cu lacrimi picioarele lui Hristos şi despre fiul cel curvar (=risipitor), despre curvie, cred că şi despre mozavirie, dar unele chestii mai explicite lipsesc sau poate se jenează „stranierii” să le citească. Mi se pare o rugăciune cu rol pedagogic (cum sunt, de fapt, toate din rânduiala pentru împărtăşire, concepute de sfinţi ca să ne înveţe cum să ne apropiem de Sfintele Taine): este foarte instructiv să auzi un om curat smerindu-se şi pocăindu-se, împreună cu cei păcătoşi, pentru păcate pe care nu le-a făcut decât cel mult cu gândul.

    Mă opresc aici, deşi nu văd o concluzie de tras. Se va trage ea în vreun fel, la un moment dat.

  11. kalinikos zice:

    mda, am vazut acum ca intr-adevar a scos cu totul rugaciunea a patra, dar a scos-o si pe a treia, tot a Sfantului Simeon Metafrastul. Ma intreb care o fi motivul sau. Si cine stie ce alte ‘mici’ modificari o mai fi facut pe la text. Vorba ceea: sa nu se modifice, primesc, dar sa se schimbe pe ici pe colo si anume prin partile esentiale…
    Oricum, la pr. Pruteanu am mai vazut acum catva timp ca se bucura ca in sfarsit editura Institutului Biblic a scos Randuiala Botezului, fara lepadarile pentru cei ce vin de la alte credinte. Vezi Doamne nu e normal sa-ti incepi viata de crestin cu niste ‘blesteme’.

  12. maria zice:

    Andrei
    https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2016/03/19/marsul-pentru-viata-suceava-2016-sambata-26-martie-2016-ora-14-00-punct-de-intalnire-biserica-sfantul-dumitru/#comment-5413

    Uite frate pe cine chemi tu la DEASA ÎMPĂRTĂSANIE!!…pe cele care au făcut 24 de miloane de crime?…căti ani trebuie să stea oprite astea conform Sfintilor Părinti?….sau tu le dezlegi imediat? … si dacă acestea sănt oprite pe ani buni de la Trupul Domnului tu pe cine chemi la DEASA ÎMPĂRTĂSANIE!!?….pe cele care au făcut 24 de milioane de crime?nu mai vorbim de toate tipurile de destrăbălări,apoi cununiii mixte,cununii necanonice….etc si cîte alte păcate trupesti pe care văd că mânia Domnului nu ne mai rabdă si de asta vin atâtea nenorociri peste noi!!…..
    ATÂTEA PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER SI TU CA SI ALTII BATETI CÂMPII!!
    24 DE MILOANE DE AVORTURI….TI SE PARE NIMICA TOATĂ?!!

  13. O predică plină de învăţăminte (desigur, pentru cine nu crede că deja le ştie pe toate şi că nu mai are nimic de învăţat):

    http://acvila30.ro/predica-la-duminica-fiului-risipitor-a-sf-nicolae-velimirovici/

    • Andrei zice:

      Da, e o predica minunata. Am citit-o in duminica fiului rispitor (predicile Sfantului Nicolae Velimirovici le citesc in fiecare duminica). Dar incuiatilor care vad totul doar intr-o singura culoare, care nu studiaza ei insisi, dar sunt siguri ca au dreptate pentru ca asa le-a spus „marele duhovnic” orice le-ai spune e degeaba pentru ca „nu au urechi de auzit”.

      Sa nu uitam de aruncatul Pidalionului in fata, Pidalion care sustine deasa Impartasanie. O sustine atat de mult incat la canonul 9 apostolic pe langa notele de subsol, Sfantul Nicodim a scris si o „simfonie”, iar astfel de pasaje sunt doar la canoanele foarte importante. Daca prostia i-ar durea pe unii…

      • Aşa e când ne plasăm mai sus de ce învaţă Biserica şi luăm de-acolo doar ce ne place şi/sau se potriveşte cu obsesiile, spaimele şi angoasele noastre. E o aşezare sufletească din care se iese cu greu, pentru că orice sfat se loveşte de un zid.

  14. kalinikos zice:

    Desi nu cred ca asta va pune capat discutiei:

    „Era ceasul al treilea din zi cînd m-am învrednicit a vedea cinstita şi Sfînta Cruce a lui Hristos, şi soarele acum spre apus plecîndu-se, am ajuns la biserica Sfîntului Ioan Botezătorul, care se afla aproape de Iordan, şi cu apă sfîntă mi-am spălat faţa şi mîinile. Şi mergînd iarăşi în bisercă m-am împărtăşit într-însa cu Preacinstitele şi de viaţă Făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceasta am mîncat jumă-tate dintr-o pîine, am băut apă din Iordan şi pe pămînt în noaptea aceea m-am odihnit.” (din Viata cuvioasei noastre maici Maria Egipteanca)

    Deci asa cum spunea avva din Pateric: de va voi cineva, de dimineata pana seara se va mantui!

    Si in al doilea rand, doamna sau domnisoara Maria, stiti dvs. sigur ca cele care au facut aceste avorturi au primit dezlegare sa se impartaseasca? Sau ca macar merg la biserica si se spovedesc? Eu unul inca nu am auzit preot care sa incuviinteze avortul. Daca auziti de vreunul sunt curios, as vrea sa-l intalnesc.

    • Andrei zice:

      Nu inchei discutia pentru ca niciun argument nu functioneaza atunci vorbesti cu indoctrinati. Caracteristica principala a indoctrinatilor este ca oricat de irationala e pozitia lor, ei o sustin in continuare. Si o alta caracteristica este ca ei nu pleaca niciodata de la premisa ca poate nu au dreptate. Asta se datoreaza prostiei (nestiintei) si mandriei.

      In alta ordine de idei, doamna Maria poate merge atat de departe cu inversunarea ei incat nu doar isi sustine pozitia prin erezii ca nevolnicia, ci si apropand sinoade talharesti. Iata un comentariu al dumneaei de aici: http://www.aparatorul.md/cuvant-despre-sfanta-impartasanie/

      maria pe 15.10.2015 la 23:17
      „Dar sa stii un lucru… nu am sa incetez sa-i avertizez atat cat imi sta in putinta,pe cei pe care tu incerci sa-i amagesti cu minciunile tale dracesti.
      ”Si astfel acelasi Sofronie-care in calitate de patriarh al Ierusalimului(apr.1770-1775)semnase anterior deciziile favorabile”colivarilor”in 1772 si 1773-a intrunit in iulie 1776 in Fanar un sinod in care liderii”colivarilor”au fost denuntati in termeni extrem de duri”sarlatani,corupator,impiosi,simulatori ai evlaviei,vase putrede ale Satanei,dispretuitori,minti luciferice,cacodocsi,apostati,razvratiti,hulitori”
      no comment…trage tu concluzia”

      Si atentie! Vorbim de persoana care ne face pe noi „hulitori” si „necinstitori de sfinti”! Ori e ipocrizie, ori imi pun aceeasi intrebare: chiar nu doare prostia?

      • Cu regret şi cu durere în inimă spun că nu e nici prostie, nici îndoctrinare, ci părerea de sine de care vorbeşte Sf. Ignatie Briancianinov în „Despre înşelare”. Părerea de sine îl face pe om să primească orice argument, sfat, citat din Sfinţii Părinţi, Sfintele Sinoade, chiar şi Sfânta Scriptură numai în măsura în care corespunde cu opinia lui. În schimb, creştinul ortodox nu pune mai presus opinia lui de Predania Bisericii şi, în general, nu se pune pe sine mai presus de nimic.

        În ziua de azi, din păcate, se face confuzie între mărturisirea ortodoxă bazată pe experienţa Bisericii şi, după măsura fiecăruia, trăită şi ca experienţă proprie, pe de o parte, şi pe de altă parte cantonarea încăpăţânată a unora în anumite idei şi practici, pe care le propagă şi le apără de parcă ar apăra însăşi Ortodoxia. Privite din avion, pot să pară similare, dar din păcate nu sunt. Aşa se face că noi avem foarte puţini mărturisitori ortodocşi, în schimb avem din plin: stilişti, bocăişti, anti-cipişti, apologeţi legionari, activişti contra împărtăşirii dese şamd. Există o enormă diferenţă între „încăpăţânarea” sfinţilor mărturisitori şi mucenici ai lui Hristos şi cea a celor pe care i-am enumerat.

    • maria zice:

      Ce vrei să spui?că cu asa argument îmi închizi gura si nu mai am argument?! …eu nu am timp să vă raspund la toate rătăcireile voaste care vă veti lămuri poate dincolo că aici văd că nu mai ai cu cine…
      revenind la Maria Egipteanca…arată-mi mie unul care s-a împărtăsit asa cum a făcut-o acea Sfântă si apoi a făcut pocăinta ei !! ….47 de ani de pustie!!….care ,apoi s-a împărtăsit la sfâsitul vietii,nu Duminică de Duminică si cu păcate opritoare,asa cum fac cei de azi.Nu veniti voi cu tot felul de minciuni după mintea voastră,si cu tot felul de cazuri izolate să faceti legi din ele pentru toată lumea
      SINOADELE AU FOST SI RĂMÂN VALABILE SI CINE NU LE RESPECTA ANATEMA SÂNT….Nu o spun eu ci Trâmbitele lui Dumnezeu.

      stiti dvs. sigur ca cele care au facut aceste avorturi au primit dezlegare sa se impartaseasca?
      Da,diferiti duhovnici mi-au spus că le-a canonisit „DUPĂ CĂINTA LOR”….Foarte frumos !!….nu?…după mintea noastră !că Sfintii s-au invechit,si nu mai sînt actuali!!….nu?
      .Stii cam cît canon se dă la un avort?…

      • Andrei zice:

        Ce ma distreaza cand oamenii ca doamna Maria, care, dupa ce vad ca se lovesc de un zid si ca lumea nu le ia in seama „misiunea profetica”, incearca sa iti induca ideea ca „vezi tu dincolo”. Sau cu alte cuvinte, nici nu se pune problema ca Dumnezeu sa nu judece cu masura doamnei Maria.

        Da,diferiti duhovnici mi-au spus că le-a canonisit „DUPĂ CĂINTA LOR”….Foarte frumos !!….nu?…după mintea noastră !că Sfintii s-au invechit,si nu mai sînt actuali!!….nu?
        .Stii cam cît canon se dă la un avort?…

        Tocmai, ca fata de dvs. chiar stim. Sfantul Vasile cel Mare, in epistola sa canonica despre epitimii (care a si devenit canon) spune foarte clar ca in functie de pocainta, se scade. La fel si Sfantul Nicodim Aghioritul, Neofit Zavoratul, Ioan Gura de Aur…etc. Sau Mitropolitul Ierotheos Vlachos.

        Iar cazurile alea „particulare” su de fapt mai mult de o gramada. Mai e si Sfanta Taisia, mai sunt si alte cazuri prezentate de kalinikos. Deja sunt mai mult decat suficiente pentru a trage o concluzie. Orbii nu au cum sa o traga, asta e clar.

      • kalinikos zice:

        Doamna Maria (sau domnisoara, ca nu mi-e foarte clar, sper sa nu va suparati ca va fac doamna daca sunteti domnisoara si viceversa),

        NU STIU ce inseamna pocainta. Sincer. Stiu foarte clar ca nu stiu. Dar stiu pe altii care mi-au aratat, si incetul cu incetul trag nadejde sa invat de la ei. Dar pana acum pot sa va spun ca nici macar nu am inceput.

        Dar acum va intreb eu altceva pe dvs, apropos de cainta celorlalti: sunteti vreun judecator trimis de Dumnezeu, care cantareste fiecare cata cainta a facut si tine tuturor evidenta? Aia a varsat trei lacrimi, nu e bine, fiindca cealalta a varsat zece? Asta a tinut o saptamana de post negru, iar cealalta a mancat cu ulei?

        Sau credeti cumva ca pe cea ce se pocaieste sincer (si subliniez, sincer), o iarta Dumnezeu numai dupa cei 10 ani de oprire de la Sfanta Impartasanie?
        Sfantul Ioan Postitorul spune foarte clar ca a socotit de cuviinta sa reduca din epitimie pe masura caintei sau a infranarii pe care o arata cel ce se caieste. Oare a gresit? Daca le punem cap la cap toate cele insirate de el in canonul intai, pana la urma se poate spune ca a renuntat de tot la epitimie. Oare de ce? Fiindca o iarta Dumnezeu numai dupa ce isi termina tot canonul? Oare nu asta spun si paipstasii, din care pricina au fost nevoiti sa inventeze purgatoriul?

        Spuneati ca epitimiile sunt ‘de competenta’ duhovnicilor. De ce nu-i lasati sa-si lucreze aceasta ‘competenta’? Daca au gresit, ei vor da socoteala. De credeti ca nu fac bine, sunteti datoare sa le atrageti atentia. Insa prin faptul ca-i barfiti, si pe unii si pe altii, ati luat aceasta osanda de la ei, asupra dvs.

        Multe trebuie sa mai puteti duce. Sincer, va invidiez

  15. Ce trist şi plin de o ironie amară în acelaşi timp este că, din câte am înţeles eu din ce a povestit, d-na Maria a cunoscut puterea Harului Sfintelor Taine. I s-a ascuţit conştiinţa şi vederea păcatelor proprii. Însă, în loc să stăruie în pocăinţă, în rugăciune, în înfruntarea cu răbdare şi curaj a ispitelor şi încercărilor prin care creştinii trebuie să crească duhovniceşte,* s-a dus la un alt duhovnic care a oprit-o de la Împărtăşanie şi a încurajat-o în această misiune anapoda, care în loc să cheme toţi oamenii la Hristos şi la pocăinţă (care este părăsirea păcatului pentru a ne putea uni cu Hristos), accentuează că, iată, atâţia păcătoşi sunt nevrednici de Sfintele Taine ale lui Hristos. Există o singură cale de a deveni vrednici, şi anume să se pocăiască. Dar pentru asta, ei trebuie să ştie că Hristos îi cheamă şi îi primeşte pe toţi, nu că îi respinge. Biserica este spital pentru vindecarea celor bolnavi duhovniceşte, a păcătoşilor. Să nu uităm că epitimiile de oprire de la Împărtăşanie le aplică duhovnicii de la caz la caz, că asta e competenţa lor, nu a mirenilor. Ele trebuie înţelese în întregul context al tămăduirii credinciosului care îşi începe pocăinţa. Altfel, e ca şi cum am spune că doctorii care prescriu un anumit medicament într-o doză mai mare sunt întotdeauna mai buni decât doctorii care prescriu mai puţin sau deloc.

    * Sfinţii Părinţi ne spun că în vremurile din urmă oamenii vor fi prea slabi ca să facă nevoinţă (asceză) ca mai demult, însă se vor mântui prin ţinerea dreptei credinţe şi răbdarea în necazuri şi ispite.

    • Andrei zice:

      Apud. Marian Maricaru:

      Ce spune Sf. Athanasie din Paros în prefața Dogmaticii sale:

      „În aceste zile rele ale noastre a început, e activă şi domneşte cu tărie o persecuţie nouă, nemaiauzită generaţiilor preaevlavioase din trecut, a credincioşilor care ar voi, ori de câte ori pot, să se apropie de această Masă tainică, şi cei ce vor să intre la ea sunt alungaţi de la dumnezeiasca Cină nu pentru n‑au haină de nuntă — căci aceasta nu o ştie nimeni decât numai Dumnezeu şi conştiinţa fiecăruia —, ci pentru că vin des [pyknōs] şi nu după multe zile, ca şi cum cel ce vine după multe zile vine, chipurile, cu vrednicie, iar cel ce vine după puţine zile vine cu nevrednicie; deşi dumnezeiescul Hrisostom strigă că „atunci când a spus: «Să se pună la încercare omul pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar» [1 Co 11, 28], Apostolul l‑a făcut stăpân peste apropiere pe cel ce se apropie, eliberând‑l de orice păzire a unor zile”. Iar că acest lucru, adică dumnezeiasca împărtăşire continuă [syneches] e şi legală şi foarte mântuitoare, se arată prin multe dovezi, şi scripturistice şi canonice, şi prin multe mărturii ale dumnezeieştilor Părinţi, ca nici o alta dintre chestiunile bisericeşti; acest lucru e arătat deja prin cărţi [cele două cărţi despre Împărtăşirea continuă publicate în 1777 şi 1783] atât de exact şi de solid, încât nimeni altul nu l‑ar putea contrazice, decât cel ţinut de un duh de amăgire şi neascultare satanică.”

      • kalinikos zice:

        am gasit una tare de tot, pe pagina din Moldova:

        „Dacă deci iubești viața cea fără de moarte și înfricoșătoarele taine, Trupul și Sângele lui Hristos, pocăiește-te, omule, în ce chip ți-am descris mai sus și în trei zile de fierbinte pocăință te primește și pe tine Dumnezeu, ca un Dumnezeu al celor ce se pocăiesc, prin Care și eu te-am îndemnat la dumnezeiasca împărtășire cu îndrăznire, pentru ca și în veacul de acum și în cel viitor să rămâi în Hristos și Hristos întru tine.” – Sfantul Neofit Zavoratul
        Si raspunsul femeii de mai sus:
        „Cine esti dumneata,sa vii cu asa nebunie dupa capul dumitale?!!…cine esti dumneata sa vii cu asa indemnuri?!!…esti cumva vreun SF Sinod de care eu nu am auzit?!!…”

      • maria zice:

        kalinikos
        Dacă ai avea lumina lui Dumnezeu,nu ai vorbi asa ceva….tu stii ce inseamnă POCĂINTA?…dacă ai sti nu ai vorbi astea.
        https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf
        http://www.librariasophia.ro/carti-Carte-foarte-folositoare-de-suflet-Sfatuire-catre-duhovnic-Nicodim-Aghioritul-sf-so-378.html
        Citeste aceasă carte a Sf Nicodim Aghiritul să vezi ce înseamnă pocăinta si cum trebuie făcută,ca să poti primi Sfintele Taine si apoi să vorbesti
        Apoi,nu-mi veni tu cu tot felul de cazuri izolate care s-au pocăit,că nu facem noi legi pentru toată lumea dintr-un singur caz.Si cu acest caz ce vrei să spui că aruncăm cele 7 sinoade(care sînt cuprinse în Pidalion)la gunoi si aducem acest exmplu si împărtăsim pe toti cu 3 zile de pocăintă?….după care legi ne conducem?după capul unuia si a altuia?

      • Andrei zice:

        Auziti, doamna Maria, de ce nu invatati dvs. lucruri concrete in loc sa repetati lozinci?

        1. Nu au fost doar sapte Sinoade Ecumenice, au fost noua.
        2. In Pidalion nu este cuprins tot ce s-a hotarat la Sinoadele Ecumenice (lipsesc hotararile dogmatice). Deci atentie la vorbe.
        2. Puteti sa ne lamuriti si pe noi ce legatura este intre cele sapte Sinoade Ecumenice si ce debitati dvs. aici? Culmea este ca ce spuneti dvs. nu se gaseste nicaieri in Sinoadele Ecumenice, dar canoane pentru deasa Impartasanie se gasesc! Interesant, nu? Sau alea nu mai trebuie sa le respectam cu acrivia cu care trebuie respectate celelalte?
        4. V-am vazut in mai multe comentarii cum incercati sa opuneti cartea Sfantului Nicodim, „Carte Foarte folositoare de suflet”, cartii despre deasa Impartasanie incercand sa faceti intr-un mod cu totul ciudat abstractie ca Sfantul Nicodim, in ciuda a ceea ce scrieti dvs. aici, a fost un om care s-a luptat toata viata pentru deasa Impartasanie, chestie care de altfel l-a si costat de multe ori.

        Deci incercati sa ni-l prezentati drept exemplu fix pe omul care practic a reinviat practica desei Impartasanii si de pe urma caruia a existat si un sinod care a hotarat dogmatic ca avea dreptate, ca fiind un „rigorist”. Scumpa doamna, dar chiar nu puteti sa va puneti o ordine in gandire? Sau nu stiu… macar sa va documentati cum trebuie?
        Apoi, chiar si ce a scris Sfantul Nicodim despre pocainta, nu poate fi luat litera de lege fara a tine cont de ce a spus si de cum s-a exprimat Biserica. Vedeti dumneavoastra, in cazul desei Impartasanii exista hotarari canonice si dogmatice cat se poate de oficiale ale Bisericii pe care ne indrumati nici mai mult, nici mai putin decat sa nu tinem cont de ele….

      • maria zice:

        Andrei
        Da asa e Sf Nicodim,impreună cu altii a făcut mare îndemn la deasa Împărtăsanie,dar pe lîngă marele îndemn care il făcea ,preciza de fiecare dată împreună cu acest îndemn si AVERTISMENTUL pentru cei nevrednici(cei cu păcate oprităare),ori voi bateti câmpii…adică, venea cu lucruri foarte precise nu ceața care o creati voi…..cu 3 zile de pocăintă?!!

        http://libraria.pauline.ro/index.php/impartasirea-continua-cu-sfintele-taine-dosarul-unei-controverse-marturiile-traditiei.html
        cartii despre deasa Impartasanie incercand sa faceti intr-un mod cu totul ciudat abstractie

        cum fac abstractie?am contestat-o eu cumva?am citit această carte de zeci de ori ,dar pur si simplu te cutremuri ce spune acolo,ceea ce voi le acoperiti.Sf Nicodim in carte folositoare de suflet arată foarte clar si limpede cum să te curătesti să te poti împărtăsi.Care sînt conditiile si mai ales cine se poate împărtăsi ,nu ceata care o aduceti voi!!.

        ce legatura este intre cele sapte Sinoade Ecumenice

        Păi nu la cele 7 Sinoade s-au hotărît legi după care să ne conducem,nu după mintile noastre bolnave d emândrie…adică Sfinte canoane care opresc pe cei vinovati să se impărtăsească pe anumite perioade.

        dar canoane pentru deasa Impartasanie se gasesc! Interesant, nu?

        Păi cei care nu sînt opriti sigur că se pot împărtăsi….am zis eu că nu?

        Apoi, chiar si ce a scris Sfantul Nicodim despre pocainta, nu poate fi luat litera de lege fara a tine cont de ce a spus si de cum s-a exprimat Biserica.

        Ce vrei să spui?iei numai ce-ti convine de la el….nu?

        Vedeti dumneavoastra, in cazul desei Impartasanii exista hotarari canonice si dogmatice

        Ce hotăriri?să dezlegi păcate opritoare?să anulezi canoane si să împărtăsesti pe fiecare după mintea lui?

      • Andrei zice:

        1. Va mai rog inca o data sa imi aratati un singur canon de la un Sinod Ecumenic care va da dreptate. Unul singur. Daca nu, umblati cu prostioare. Eu stiu deja ca nu o sa gasiti, dar poate va fac pofta sa va documentati cu adevarat inainte sa pretindeti ca stiti o treaba. Dar canoanele care vorbesc despre Deasa Impartasanie le stiti? Si daca da, de ce va faceti ca nu exista?

        2. Acuzati-L pe Dumnezeu ca „creeaza ceata” pentru ca aparent a primit pocainta unora dupa putin timp si a si insuflat Sfinti Parinti sa vorbeasca despre asta.

        Păi cei care nu sînt opriti sigur că se pot împărtăsi….am zis eu că nu?

        Si a zis cineva de aici ca da? P.S. Va rog sa imi dati un exemplu de Sfant Parinte care a zis negru pe alb ca epitimiile trebuie respectate intocmai.

        Ce vrei să spui?iei numai ce-ti convine de la el….nu?

        Spun ca dvs. luati ce va convine din moment ce omiteti o buna parte din activitatea sa care se baza fix pe propavaduirea Desei Cuminecari. CUm se face?

        Ce hotăriri?să dezlegi păcate opritoare?să anulezi canoane si să împărtăsesti pe fiecare după mintea lui?

        Aveti in mod clar o problema. Nu stiu… nu sunteti in stare sa intelegeti…nu vreti..credeti ca fixismul e o virtute… Nu pot sa imi dau seama cum un om nu poate sa inteleaga cand cel mai probabil si un copil de 5 ani va intelege dupa atatea explicatii si atat de clare.

      • maria zice:

        Dar canoanele care vorbesc despre Deasa Impartasanie le stiti? Si daca da, de ce va faceti ca nu exista?

        Spune cumva acele canoane să dezlege păcate opritoare asa cum fac multi dintre duhovnicii nostri argumentînd că ei au dreptul la pogorăminte?Acele canoane spun că după ce aduc roade de pocăntă se pot împărtăsi

        Va rog sa imi dati un exemplu de Sfant Parinte care a zis negru pe alb ca epitimiile trebuie respectate intocmai.

        Ce este împlinirea canonului

                    Dupa marturisire, urmeaza a treia parte a pocaintei, adica facerea canonului dat de duhovnic, care este o împlinire prin fapte a canonisirii, dupa cum o hotaraste Gavriil al Filadelfiei, în cartea lui despre Taine. Asadar si tu, frate al meu pacatos, esti dator sa primesti cu mare bucurie canonul pe care ti-l va da duhovnicul, fie ca e vorba de post, de plecari ale genunchilor, de milostenie, sau de altceva. Si, înainte de toate, sa primesti din tot sufletul îndepartarea de la împartasire, atîtia ani cît va hotarî el. Fiindca cu aceasta mica pedeapsa îmblînzesti marea urgie pe care o are Dumnezeu împotriva ta. Cu acest canon trecator, scapi de canonul cel vesnic al iadului.

        CAPITOLUL IX

        CUM TREBUIE SA DEA CANON DUHOVNICUL

        Iar după ce ai sfârşit duhovnice, cu mărturisirea faptelor şi cuvintelor şi gândurilor rele ale celui ce se pocăieşte, atunci să-i spui: „Află, fiule, că dumnezeieştile canoane hotărăsc, că dacă creştinul nu se lasă mai întâi de păcat, să nu fie primit la pocăinţă. Deci şi tu, dacă făgăduieşti să te ţii departe de rău, cu ajutorul harului dumnezeiesc, vei căpăta de la mine canonul tău şi iertarea păcatelor tale. Fiindcă, îndeobşte, toţi învăţătorii Bisericii spun că toată pocăinţa întru aceasta stă: cel ce se pocăieşte să ia hotărârea temeinică de a nu mai păcătui cu voia sa si că, fără o asemenea hotărâre, puţin îi va folosi zdrobirea inimii, mărturisirea, împlinirea canonului şi, pe scurt, pocăinţa sa.
        Cum că duhovnicul se cuvine să dea canon după rânduiala Postnicului

        Deci şi tu, dacă făgăduieşti să te ţii departe de rău, cu ajutorul harului dumnezeiesc, vei căpăta de la mine canonul tău şi iertarea păcatelor tale. Fiindcă, îndeobşte, toţi învăţătorii Bisericii spun că toată pocăinţa întru aceasta stă: ….

        R:deci dacă nu accepti să faci canonul dat de duhovnic(canonul însemnând si oprirea de la Sfintele Taine conform sfintelor Canoane)nu primesti nici iertarea,adică dezlegarea păcatelor.

        „Cel ce se pocaieste trebuie sa se îndeparteze de la Sfînta Împartasanie

                    Mai presus de toate, îti spunem, frate, ca trebuie fara gres sa stai departe de Sfînta Împartasire atîtia ani cîti îti va hotarî duhovnicul, pentru ca aceasta îndepartare este o canonisire a canonisirilor, trebuincioasa si alcatuind adevarata ta pocainta. Fiindca, daca vei cuteza sa te împartasesti în acesti ani, vei ajunge un al doilea Iuda. Si, daca vei sili pe duhovnic sa te ierte, tu nu vei mai fi un om care se pocaieste, ci un asupritor si un tiran care sileste legile dumnezeiesti si canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii si ale Parintilor. Pentru aceasta, dumnezeiasca Împartasire îti va fi tie nu pentru iertare, ci pentru o mai mare osînda si pedeapsa. Si, ca sa întelegi mai bine acest lucru, întelege din pilda aceasta: dupa cum omul care are rani pe trup merge si le arata doctorului, si primeste de la el porunca cum sa ia cutare doctorie pentru rani, si sa nu bea vin sau sa nu manînce cutare mîncare, pentru ca altfel ranile nu i se vindeca – tot asa si tu, frate al meu, porti rani nevazute în sufletul tau, adica anumite pacate. Ai mers si le-ai aratat duhovnicului, adica te-ai marturisit, iar duhovnicul a hotarît sa folosesti o anumita doctorie pentru pacatele tale, canonul adica: hrana uscata, plecarea genunchilor, milostenie, rugaciuni si celelalte. Pe lînga acestea, ti-a prescris sa nu bei si sa nu manînci cutare mîncare, adica sa nu te împartasesti cu dumnezeiestile Taine. Asadar, daca nu-i vei da ascultare duhovnicului (mai adevarat, Canoanelor Sfintilor Parinti, n. n.), ranile si pacatele tale nu se vor vindeca, ba vor ajunge mai cumplite si mai întinse. Dar ce zic eu ca nu se vindeca? Ti se trage înca si moartea, sufleteasca si trupeasca, cum spune dumnezeiescul Pavel: ,,De aceea, multi dintre voi sînt neputinciosi si bolnavi, si multi au murit” (I Corinteni 11:30). Adica, deoarece se împartasesc fiind nevrednici, unii mor sufleteste si ajung neputinciosi si bolnavi, si multi dintre ei înceteaza din viata.
                    Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului – si deci de ce acestuia nu i se îngaduie sa se împartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si îndreptat? – acestuia îi raspundem în trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, însa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va împlini canonul si va sta departe de Sfînta Împartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, înainte de iertare, îi hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu însa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, în care se cuprinde si îndepartarea de la Sfînta Împartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu – cînd Natan i-a spus: ,,Domnul a ridicat pacatul tau” – dar nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din împaratia sa de catre fiul sau, Avesalom, si sabia nu s-a îndepartat de casa lui si alte nenumarate rautati a patimit, dupa cum însusi Natan i le proorocise; 3) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus la încercare si, cu timpul, sa fie întarit în harul lui Dumnezeu.
                    În sfîrsit, îti spunem, frate, ca acel canon pe care ti-l va da duhovnicul (dupa Canoanele Sfintilor Parinti n. n.), trebuie sa-l împlinesti cît mai repede cu putinta, adica cîta vreme te afli în harul lui Dumnezeu, si sa nu amîni, fiindca nu stii ce ti se va întîmpla mîine: ,,Ca nu stii la ce poate da nastere ziua de mîine” (Pildele lui Solomon 27:1). […] ”

        Sfîntul Nicodim Aghioritul, Dulce sfatuire, Editura Credinta Stramoseasca, 2000. 
        https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf
        http://www.librariasophia.ro/carti-Carte-foarte-folositoare-de-suflet-Sfatuire-catre-duhovnic-Nicodim-Aghioritul-sf-so-378.html

        Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim 
        Să ştii că dumnezeiescul Postitorul, care cu socoteala Sfântului Duh a rânduit Canoanele sale, aproape în fiecare Canon spune cu mare luare aminte şi cu desluşire că: ״Cine nu poate sa le ‏tina pe amandoua, adica si departarea de impartasanie cea randuit de dansul pentru pu‏tini ani, acesta sa pazeasca anii cei mult‏i,care au fost randuit‏i de ceilal‏ti dumnezeiesti Parin‏ti”. Prin acestea zice sa nu lasi in nici un chip sa se faca si mai mare pogoramant.
        https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/10/03/cei-care-sant-canonisiti-cu-anii-cei-putini-de-la-sf-ioan-postitorulva-trebui-sa-faca-si-canonul-de-nevointeinsemnand-sute-de-metanii-hrana-uscata-dupa-al-noulea-ceas-etc/

      • Andrei zice:

        Spune cumva acele canoane să dezlege păcate opritoare asa cum fac multi dintre duhovnicii nostri argumentînd că ei au dreptul la pogorăminte?Acele canoane spun că după ce aduc roade de pocăntă se pot împărtăsi

        De ce vorbiti din burta? Ati citit macar acele canoane inainte sa imi spuneti ce contin ele mai exact? Vad ca nu stati prea bine cu rusinica. Nu o aveti deloc. Mai, mai… 🙂

        Dupa care dati ditamai copy-paste-ul care nici macar nu raspunde la intrebarea mea si o terminati cu ieromonahul Ioan Iarslav (?!) cand eu v-am cerut exemple concrete din Sfinti Parinti si invatatura Bisericii. Parintele Adrian Fageteanu de exemplu si Parintele Mihail Stanciu zic total altceva.

        Si va mai intreb inca o data: de ce mama ei de treaba va certati cu mine pe dezlegarea pacatelor opritoare in conditiile in care eu nu sustin asa ceva? Acum serios, daca asa v-a setat cineva, rugati-l sa va dea un restart.

      • kalinikos zice:

        maria: „Ce hotăriri?să dezlegi păcate opritoare?să anulezi canoane si să împărtăsesti pe fiecare după mintea lui?”

        Doamna, cine de aici a zis o singura data ca cei opriti de la Sfanta Impartasanie se pot impartasi? Ba mai mult, ca se pot impartasi cat de des? Va rog aratati-mi pasajul din articol in care se spune asa ceva, sau comentariul vreunuia de aici care a spus asa ceva!

      • Andrei: Sfinţii Părinţi spun că, atunci când nu avem păcate opritoare, trebuie să ne împărtăşim la fiecare liturghie.

        Maria: Toată lumea are păcate opritoare! Opriţi-i de la împărtăşire!

        Andrei: Sfinţii Părinţi spun că oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine are ca scop conştientizarea gravităţii păcatului spre pocăinţă. Dacă cineva deja se pocăieşte, duhovnicul îi poate da binecuvântare pentru împărtăşire.

        Maria: NU! Pocăinţa durează cât numărul de ani de oprire prescris în Pidalion, şi vrednicia începe de-abia după aceea! Opriţi-i pe cei care se împărtăşesc cu nevrednicie!!!

        Andrei (şi ceilalţi): Sfinţii Părinţi spun că pocăinţa autentică nu ţine de timp, iar vrednicia înseamnă să ne apropiem de Sfintele Taine în stare de pocăinţă. Şi oricum noi discutăm de cei care nu au păcate opritoare, cum spune şi sf. Atanasie din Paros: „sunt alungaţi de la dumnezeiasca Cină nu pentru că n‑au haină de nuntă…”

        Maria: TOATĂ LUMEA ARE PĂCATE OPRITOARE!!! 24 DE MILIOANE DE AVORTURI!!!!!

        (Acesta a fost un pamflet.)

      • kalinikos zice:

        Sa fereasca Dumnezeu sa ajungem cum spunea Sfantul Nicodim Aghioritul ca eram pe vremea lui, cand ii dadea de exemplu pe taranii din tinuturile valahe: se impartaseau o data pe an, la Pasti, si atunci nu cu Sfintele, ci cu Pasti.

      • Kalinikos, eu nu mă gândisem să mă uit la acel articol şi cu atât mai puţin la comentarii 🙂 Deşi e mai degrabă de plâns decât de râs…

        …păi nu suntem departe de ceea ce spunea Sf. Nicodim.

    • maria zice:

      Ana Elisabeta

      Dacă ai cunoaste cu adevărat învătăturile Sfintilor si să vezi cam cîtă osândă asteaptă pe ORICINE care nu apără adevărul sau care este osînda ORICĂRUI crestin pentru TĂCERE,nu ai mai spune cele ce ai spus.

      Să nu uităm că epitimiile de oprire de la Împărtăşanie le aplică duhovnicii de la caz la caz, că asta e competenţa lor, nu a mirenilor.

      Dacă ai fi citit măcar o singură dată carte folositoare de suflet a Sf Nicodim Agh ,să vezi cum trebuie să se pregătească cineva ptr Sf Împărtăsanie , nu ai mai vorbi.Dar voi luati numai îndemnurile care vă plac,si plata o să fie la fel.
      Treabuia să distingi că eu nu am dat nici o epitemie că nu eu sînt cea care trebuie să o facă, însă nu pot să tac cînd văd abateri,că altfel mă osândesc ptr TĂCERE.

      • Andrei zice:

        Ce adevar aparati dvs. aici? Ca toata lumea a observat cum va agitati degeaba si pe lucruri inchipuite. Of, inchipuirile astea ca de aparatori pe care nu ii lasa pe unii sa taca intelept…

      • kalinikos zice:

        Foarte interesant, ma uit in „Carte foarte folositoare de suflet” la Canoanele Sfantului Ioan Postitorul:
        „Iar cel ce s-a intinat treaz fiind sapte zile se opreste de la Impartasanie, in fiecare zi citind Psalmul 50 si facand patruzeci si noua de metanii”

        Acum eu ce sa inteleg de acolo? ca 7 Duminici la rand nu se va impartasi? Sau de 7 ori cand ii va veni vremea nu se va impartasi? (adica s-ar fi impartasit dupa 7×40=280 de zile) Sau mai logic, crestinii se impartaseau in fiecare zi si in acest caz era oprit de a se impartasi timp de sapte zile consecutive?

        Poate ma lamuriti!

      • maria zice:

        de und evii tu cu asa calcule matematice?dacă spune clar 7 zile…e logic că sapte zile consecutive?

        Pentru aceasta şi Părinţii cei de atunci, nu au aflat altceva cu care sã-i oprească de la păcat, decât depărtarea de Împărtăşanie.”

        ce ai vrut să spui despre asta?

      • kalinikos zice:

        Deci sa inteleg ca se impartaseau in fiecare zi?
        Si nu eu am vrut sa spun, ci Sfantul Nicodim Aghioritul. Dumneavoastra ati citit cartea pe care mi-ati recomandat-o?

      • kalinikos zice:

        Ca sa nu mai zic de ce spune Sfantul Nicodim Aghioritul (sau cine a facut insemnarea) la chiar intaiul Canon al Sfantului Ioan:

        „Motivul pentru care Părinţii rânduiau atunci celor ce greşeau, în loc de canon numai depărtarea de Împãrtăşanie este, precum socotesc, acela că atunci creştinii aveau atâta dragoste ca să se Împărtãşească, încât socoteau mare pagubă a se lipsi de ea, Pentru aceasta şi Părinţii cei de atunci, nu au aflat altceva cu care sã-i oprească de la păcat, decât depărtarea de Împărtăşanie.”

  16. Doamna Maria spune:

    „Dacă ai cunoaste cu adevărat învătăturile Sfintilor si să vezi cam cîtă osândă asteaptă pe ORICINE care nu apără adevărul sau care este osînda ORICĂRUI crestin pentru TĂCERE,nu ai mai spune cele ce ai spus.”

    Ce bine ar fi dacă v-aţi urma propriul sfat! Poate mai întâi aţi studia mai aprofundat Predania Bisericii, ca să ştiţi ce trebuie să apăraţi.

    „Dar voi luati numai îndemnurile care vă plac,si plata o să fie la fel.”

    Din nou, ce bine ar fi dacă v-aţi urma propriul sfat! Doar că la dumneavoastră nu e vorba că alegeţi ce vă place, ci alegeţi ceea ce vă susţine concepţia plină de spaimă despre un Hristos răzbunător, care urmăreşte cine nu a fost oprit de la împărtăşire în conformitate cu Pidalionul, ca să-l lovească cu boală şi moarte. Şi se pare că nu vă puteţi îmbânzi divinitatea decât dacă băgaţi aceeaşi groază şi în oasele altor oameni, cât mai mulţi.

    Ce ştiţi dumneavoastră despre dragostea lui Hristos pentru toţi oamenii? Ce ştiţi despre mila Lui? Vă spune ceva pilda fiului risipitor? Şi până la urmă, ştiţi ceva despre Sfânta Împărtăşanie, puteţi să explicaţi ce este şi de ce este necesară oamenilor? Că până acum am aflat de la dumneavoastră de ce e periculoasă. Dacă Hristos ar fi vrut în primul rând să producă vătămare păcătoşilor, credeţi că ar mai fi murit pentru ei pe cruce? Ei oricum ar fi mers în iad. Sau ar fi trebuit, în logica dvs., să spună: „n-am venit pentru păcătoşi, am venit pentru drepţi, dacă păcătoşii se ating de Sfintele Mele îi trăznesc şi îi nenorocesc”. Însă El a zis exact invers: „n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, şi nici n-a pus termene de pocăinţă, ci tâlharului care se pocăia pe cruce i-a primit pocăinţa pe loc.

    Dar de ce să vă vorbesc despre pocăinţă, că şi despre pocăinţă aveţi o concepţie distorsionată, care din motive de neînţeles credeţi că este cea adevărată, deşi vi se dau exemple peste exemple peste exemple de cazuri de pocăinţă care vă contrazic concepţia.

    • ioanc zice:

      Subscriu in totalitate, la cele aratate.

      Am citit mai sus, ca doamna Maria a cunoscut puterea Harului Sfintelor Taine. Sa ma ierte Dumnezeu, dar mi se pare ca toata aceasta incredintare e intemeiata pe falsa parerea de sine. Zice, Sfantul Ignatie Briancianinov: ca “cel aflat in amagire de sine… pe toti ii invata si ii mustra cu o nerusinare plina de indrazneala, fara nici o dreptate, fara rost, cu infierbantare a sangelui, in­fierbantare trupeasca, patimasa, si indemnat de aceas­ta infierbantare nenorocita si pierzatoare”. Eu am inteles de aici, ca nu e bine sa pui patima in nimic ceea ce faci. Caci aceasta patima e inrobitoare.

      Nu vreau sa fiu inteles gresit. Eu unul nu ma prea obosesc cu Canoanele (caci le interpretez aiurea dupa mintea mea proasta, insa stiu ca ele trebuie vazute ca leac (medicament) pentru a-l (re)aduce pe pacatos, pe Calea cea dreapta si nu un scop in sine), iar asta e treaba duhovnicului, care are discernamant si nu a mea. Mai cred doamna Maria (evident e doar parerea mea inselata) ca dumneavoastra puneti mai mult accentul pe fapte, decat pe „credinta, insa pe credinta ca lucrare. Prin credinţă, numai prin credinţă, putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul tainelor pe care ni le-a dăruit El” (de la Sfantul Ignatie Briancianinov). Adica: singurul mijloc de mantuire e Hristos. Pe Hristos trebuie sa-l avem in inima, atunci cand tinem Canonul si nu fapta in sine. Si cred ca ravna aceasta de a spune tuturor, in stanga si in dreapta, ca eu tin Canon pentru acele fapte opritoare e pierzatoare si trufasa. Nu tu te pocaiesti, nu … nu tu te smeresti, nu tu plangi la rugaciune (acestea sunt inselari), ci Hristos le face toate acestea; El te curata, El te lumineaza si tot El te ridica. Repet, nu noi … toate faptele noastre bune, simtitoare si pline de virtuti alese sunt pogoratoare in iad. Pentru aceasta trebuie sa fim in comuniune cu Hristos, adica in credinta ortodoxa.

      Daca v-am suparat doamna Maria, iertati-ma si ignorati-ma. Dumnezeu si Maica Domnului sa va aiba in paza!

      PS Ah era sa uit. Citisem undeva ca „cea mai scurta cale spre mantuire (fara post, fara trezvie, fara munca) este: sa nu judeci”. Desigur ca acest text e duhovnicesc si are multe intelesuri. Trebuie avut in vedere, ca a ajunge „sa nu judeci”, e dar primit de la Dumnezeu (nu e din voia ta). Doamne, ajuta!

      • maria zice:

        ionac
        iar asta e treaba duhovnicului, care are discernamant si nu a mea.

        R:serios?!păcat că nu am timp să-ti caut texte care să-ti arat că ai f. mare răspundere!…Dumnezeu te-a înzestrat cu minte si întelepciune să cauti adevătul.Dar o să-ti dau ceva care poate o să-ti fie de folos.
        citeste si vezi cum s-a osîndit duhovnicul împreună cu ucenicul….cum nu s-a putut dezvinovăti ucenicul ,că duhovnicul nu l-a canonisit cum trebuie,si a fost aruncat în iad.
        https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/12/26/o-povestire-infricosata-despre-ce-au-patit-cei-care-s-au-impartasit-cu-nevrednicie-2/

        https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/12/27/ucenicul-se-va-osandi-impreuna-cu-duhovnicul-daca-nu-cerceteaza-sa-vada-daca-a-fost-canonisit-dupa-legile-lui-dumnezeu/
        de la Sf Ioan Gură de Aur
        „Ia aminte cât câştig este din cercetarea Scripturilor, după cum adesea aţi auzit. Ce înseamnă ceea ce zicem? Că dumnezeiasca Scriptură nimic nu a lăsat deoparte, nimic nu a trecut sub tăcere din cele de folos nouă, ci pretutindeni strigă şi prin proroci, şi prin apostoli, vestind mai dinainte şi întărind mai dinainte pe fiecare, după cum o maică iubitoare de fii, iubindu-şi copiii, le mărturiseşte mai dinainte. Şi ne aduce aminte de cele trecute şi de cele de faţă şi de cele viitoare, nimic trecând cu vederea, precum s-a spus mai înainte, din cele folositoare nouă. Şi acest lucru nu îl grăieşte în ascuns, nici cu glas mic, ci în tot locul strigă cu osteneală şi putere şi prin Lege, şi prin proroci, şi prin apostoli, şi prin însuşi Stăpânul. Căci prin Isaia prorocul zice: „Strigă cu tărie şi nu cruţă , ca o trâmbiţă înalţă glasul tău” (Is. 58, 1).

        „Luaţi aminte la voi înşivă” (II In. 8). Iar Pavel ce [zice]? „Luaţi aminte cum umblaţi” (Ef. 5, 15). Iar Domnul [zice]: „Eu pe faţă am grăit lumii şi pe ascuns nimic nu am grăit” (In. 18, 20). Şi în altă parte zice Evanghelistul despre El că „a stat şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (In. 7, 37). Vezi câtă luptă, câtă sârguinţă, cum strigă pe faţă şi nimeni nu pricepe? … Şi multe sunt cele asemănătoare în dumnezeieştile Scripturi ale Vechiului şi Noului Legământ, care strigă şi ne trezesc din lâncezeala noastră. Iar noi facem dimpotrivă, precum a zis Isaia prorocul, că „cu urechile lor greu au auzit şi au închis ochii lor” (Is. 6,10)

        O, câte şi ce fel de scrieri auzim, dar nu pricepem! De aceea şi fără de apărare vom fi în ziua cercetării, când va veni Cel Ce luminează cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor, când va şedea pe scaunul de judecată şi cărţile pe care acum, auzindu-le, le luăm în râs şi nu le primim, se vor deschide. Căci fiecare dintre noi a fost înşelat în calea sa, lăsând calea dreaptă, şi ne-am făcut precum la început, când nu mergeai cu noi, Doamne.

        Să cercetăm Scripturile, fraţilor, ca să nu flămânzim de foametea ucigătoare de suflet care va veni. Să cercetăm, ca să nu fim înşelaţi şi purtaţi de orice vânt (cf. Ef. 4, 14). De aceea zice Domnul către cei fără de grijă: „Vă înşelaţi, neînţelegând Scripturile” (cf. Mt. 22, 29). Căci cu adevărat unii ca aceştia sunt înşelaţi. Căci de unde a venit foametea ce ucide sufletul? Nu din necercetarea Scripturilor? O, de câte bunătăţi ne-am lipsit lepădând dumnezeieştile Scripturi! Căci poruncă a Stăpânului este. Cercetează cu osteneală, cercetează şi caută şi vei afla multă bogăţie neasemănată şi comoară ascunsă în ţarină; vei înţelege dumnezeiasca Scriptură.

        ******************************
        ci Hristos le face toate acestea; El te curata, El te lumineaza si tot El te ridica. Repet, nu noi

        R:La protestanti auzi asa învătături…la noi e împreună lucrare cu Hristos.

        Pentru aceasta trebuie sa fim in comuniune cu Hristos, adica in credinta ortodoxa.
        Nu cei cu păcate opritoare,si cei care trebuie să facă penitentă ptr păcate.

        nu ne putem uni cu Hristos plini de toată murdăriile…ori la noi astăzi,cînd majoritatea duhovnicilor dezleagă păcate opritoare si îi împărtăsesc….ce să mai spun?
        Care Sfânt părinte ar fi dezlegat păcate opritoare fără ani de penitentă?
        Care Sfânt părinte ar fi dat Trupul Domnului ca întăritor celor care nu au făcut pocăintă pentru păcatele săvîrsite..pocăinta însemnînd si oprirea pe o anumită perioadă de timp de la Sfintele Taine
        „Biserica orânduieşte celor ce au căzut în des­frânare şi preadesfrânare răstimpuri foarte însemnate de pocăinţă şi abia după aceea le îngăduie să se împărtăşească cu Preasfân­tul Trup şi Sânge al lui Hristos
        https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xtp1/v/t1.0-9/10881524_752761241465825_5936719229995417414_n.jpg?oh=22ff535555ca56c8ed42bb3530573fb0&oe=56E0AF92Dar deşi Dumnezeu îl primeşte cu bucurie pe cel mai mare păcătos dacă se pocăieşte sincer, prin glasul Sfinţilor Părinţi, nu-i dă voie totuşi şi să se împărtăşească imediat sau la scurt timp (cum ar dori sfinţia sa şi alţii), mai ales când e vorba de păcate trupeşti, care sunt mai greu de vindecat în timp.
        Cât de greu se poate izbăvi cineva de păcatele trupeşti faţă de cele duhovniceşti (cel al ereziei de pildă), se poate vedea şi din felul cum sunt canonisiţi curvarii faţă de eretici, de către Sfinţii Părinţi. „ … Căci cui nu-i este vădit că a cădea în erezie e lucrul cel mai greu dintre toate la Dumnezeu şi la oameni? Dar fiindcă patima curviei, ca una ce se sădeşte în fire şi exercită o mare tira­nie prin plăcere, se reîntoarce uşor şi ade­seori atrage pe oameni şi-i face să lunece şi după pocăinţă, de aceea cel ce a curvit e oprit pentru ani de la Sfintele Taine, ca să nu se întoarcă iarăşi la vărsătura sa şi să i se facă grea îndreptarea; şi pentru a sădi frica în toţi, ca să lupte împotriva patimii cu toată puterea.
        Iar rostogolirea în erezie este o patimă şi o neştiinţă sufletească ce se iveşte mai mult din rătăcire sau din iubirea de stăpânire, sau din slava deşartă. Dar după trezirea celui ce a suferit de ea, acela nu mai are război din partea ei, sau tulburare din partea firii. Deci ce nevoie e să-i ţină pe aceştia [pe ereticii reveniți la Ortodoxie] departe de pragurile bisericilor? Se mai poate spune şi altfel: că scopul celor ce povăţuiesc, învăţând şi tămă­duind, este să taie din rădăcină răul, ca să nu răsară iarăşi. De aceea nu se mulţumesc numai cu înlăturarea răului, ca la cei ce s-au abătut de la dogme, sau au înclinat spre ere­zie, ci rânduiesc şi un timp, cum e obiceiul acriviei (stricteţii n.tr.), ca cei ce au curvit să uite de plăcerea urâtă. Că cel ce a curvit, deşi ştie că lucrul e rău, totuşi e atras de plă­cere, din lipsa frânelor; el nu rătăceşte din neştiinţă. Răul ereziei stă numai în suflet.
        Dar curvia, pornind din sufletul liber, a umplut trupul de stricăciune din pricina păcatului. Apoi cel ce, luptând în chip na­tural, întoarce pe cineva din erezie, odată cu întoarcerea l-a şi curăţit. Dar cel ce se întoarce din curvie are nevoie de timp, de lacrimi şi de post, ca să se şteargă plăcerea întipărită în el şi să vindece rana păcatului care s-a întipărit în trup şi să facă mintea nefurată şi neînclinată spre ea, prin uita­rea îndelungată. Dar dacă rămân amândoi nepocăiţi, nu vor avea aceeaşi osândă”, ci, ereticul, una mai mare19.
        Sfântul Ioan Gură de Aur nu vrea să ne facă să credem că cineva se poate izbăvi de necurăţia şi răutatea sa foarte repede în timp, mai ales când e vorba de păcatele trupeşti. Căci iată ce spune Sfântul Ignatie Briancianinov:
        „Păcatul desfrânării are însuşirea că uneşte două trupuri – chiar dacă în chip ne­legiuit – întru-unul singur (I Co.6,16): din această pricină, chiar dacă el se iartă neîn­târziat după ce a fost pocăit şi mărturisit (cu condiţia neapărată ca cel ce se pocăieşte să se lase de păcat), pentru curăţirea şi tre­zvirea trupului de păcatul desfrânării este nevoie de mult timp, ca legătura şi unirea ce s-au statornicit între trupuri, ce s-au sădit în inimă, ce au îmbolnăvit sufletul să se în­vechească şi să moară.
        Pentru nimicirea nefericitei impropieri, Biserica orânduieşte celor ce au căzut în des­frânare şi preadesfrânare răstimpuri foarte însemnate de pocăinţă şi abia după aceea le îngăduie să se împărtăşească cu Preasfân­tul Trup şi Sânge al lui Hristos. Întocmai: pentru cei ce au dus viaţă împrăştiată, pen­tru cei întipăriţi de felurite împătimiri, mai ales pentru cei căzuţi în prăpastia păcatelor de desfrânare, care au dobândit deprinderea lor, este nevoie de vreme îndelungată pen­tru a se curăţi prin pocăinţă, pentru a şterge din ei urmele lumii şi ale smintelilor, pentru a se trezvi de păcat, pentru a-şi forma mora­litatea prin poruncile evanghelice şi astfel a deveni în stare de rugăciune harică a minţii şi a inimii20.”
        http://www.apologeticum.ro/2014/01/ii-cum-ne-impartasim-impotriva-curentului-care-transformat-deasa-impartasanie-intr-o-moda/

      • ioanc zice:

        Va multumesc doamna Maria, pentru atentia si sfaturile date. Sa stiti ca tot ce v-am scris a fost de la Sfantul Ignatie Briancianinov si nu de la mine. Doamne, ajuta!

      • Andrei zice:

        Daca am aduna toata cuvintele Sfintilor Parinti postate aici pentru doamna Maria, am face mai mult ca sigur o antologie. Dar cand esti setat pe o treaba si nu poti face un exercitiu al gandirii, cat de mic, degeaba sunt toate. Uita-te numai cat vorbeste despre dezlegarea pacatelor opritoare de parca a zis cineva ca ele poti fi dezlegate pur si simplu. Daca nu ai cu cine, n-ai cu cine…

        Iar replica pentru tine e fituica Ieromonahului Artemie Popa care ne reaminteste ca Sfantul Simeon Noul Teolog a spus ca trebuie sa vedem intai lumina necreata si apoi sa ne impartasim, uitand ca sfintia sa se impartaseste duminical si ma indoiesc ca vede lumina necreata. Nu mai zic ca dupa cuvintele aceluiasi sfant, si inainte de hirotonie trebuie sa vezi Lumina Necreata. Ceea ce iarasi…ma indoiesc in cazul parintelui Artemie.

      • maria zice:

        Andrei
        Am zis că nu-ti mai scriu nici măcar un cuvînt dar nu mă rabdă inima să tac,si vin să-ti mai spun si asta :

        Uita-te numai cat vorbeste despre dezlegarea pacatelor opritoare de parca a zis cineva ca ele poti fi dezlegate pur si simplu. Daca nu ai cu cine, n-ai cu cine…

        Hotu strigă hotu…fără să vezi că tu esti ăla cel orb care nu vezi sau nu vrei să vezi,că tu esti setat,si acuzi pe altii….oare esti chiar atât de orb să nu vezi că se dezleagă păcate opritoare ,si că Pidalionul fără de care nu ne mîntuim, putini mai sînt cei ce-l mai respectă?Da….asa spun Sfintele Canoane să nu se dezlege păcatele opritoare ,numai că duhovnicii zilelor noastre si-au luat de la sine putere după mintea lor si fac mari pogorăminte………că deh,să aibă pe cine împărtăsi …si mai mult…DES…..vai lor si celor care sînt amăgiti, că nu au argument de îndreptătire.
        Daca duhovnicii zilelor noastre ar opri pe cei cu păcate opritoare,păi poti să-i numeri pe degete pe cei care vor fi lîngă Potir…..că nu e problema,CÎT DE DES?CI CUM NE ÎMPĂRTĂSIM? Si atunci tu pentru cine vorbesti?doar pentru acei câțva?

        uitand ca sfintia sa se impartaseste duminical si ma indoiesc ca vede lumina necreata.

        păi atunci dacă duhovnicii se împărtăsesc hai să-i împărtăsim pe toti de-a-valma…că se împărtăseste si duhovnicul ….nu?strstrașnică logică!!evident ,după mintea ta.

        Nu mai zic ca dupa cuvintele aceluiasi sfant, si inainte de hirotonie trebuie sa vezi Lumina Necreata. Ceea ce iarasi…ma indoiesc in cazul parintelui Artemie.

        Nu am înteles ce ai vrut să spui?!!….adu-mi mie un Sfânt Canon care te opreste cu asa argument cu care vii tu.

      • Andrei zice:

        Doamna Maria, nu va rabda inima sa taceti pentru ca din pacate nu sunteti deschisa si nici nu intelegeti alte explicatii, daca acestea nu se potrivesc cu obsesiile dvs. Va mai explic inca o data cateva chestii elementare de Ortodoxie. Daca vreti sa le pricepeti, bine, daca nu, iarasi bine.

        1. Canoanele Bisericii reprezinta doar una din formele de manifestare a Revelatiei lui Dumnezeu in Biserica. Pentru tamaduirea omului in Biserica se face apel la toate formele de manifestare ale acestei Revelatii, nu doar la una.

        2. Canoanele nu reprezinta un set de legi codate juridic si care trebuie respectate in litera. Totul in Biserica se intelege duhovniceste, adica in duh. Raportarea juridica la canoane ne face nici mai mult, nici mai putin decat papistasi.

        3. Va rog frumos, nu mai insistati aiurea cu Pidalionul pentru ca nu l-ati citit si spuneti prostii. Pidalionul este pro-deasa Impartasanie. Sunt canoane clare si pagini intregi in Pidalion despre importanta Desei Impartasanii. Si atentie! Se vorbeste inclusiv de importanta propavaduirii acestei invataturi. Ceea ce culmea, dumneavoastra incalcati flagrant.

        4. Indiferent de cati oameni se pot impartasi des, invatatura Bisericii ramane una singura si trebuie propavaduita ca atare. Daca exista ecumenism si teologie baptismala eretica, asta nu inseamna ca nu mai poti explica rolul si necesitatea Botezului. Chiar daca vorba aia…pentru cine sa zici asta? Dar pentru ca oamenii sa se reporteze corect la Biserica, trebuie sa spui ceea ce este real.

        5. Este intr-adevar foarte important sa vorbim de cum ne impartasim, dar trebuie sa vedem ce inseamna acest cum pentru unii. Ca pentru Sfintii Parinti care au privit viata bisericeasca ca pe o cale de tamaduire a sufletului, inseamna ceva. Pentru puritanii ca dvs. inseamna total altceva.

        Insistenta dvs. cu duhovnicii care dezleaga pacatele opritoare nu are nicio logica. Daca Iuda a facut ce a facut, nu inseamna ca ce a invatat Hristos nu mai e valabil.

        Culmea este ca daca oamenii sunt catehizati corect si invatati despre cat de importanta este Impartasania pentru mantuire se schimba mult mai usor decat atunci cand le spui ca sunt niste nemernici condamnati la iad care nu au voie sa se apropie pana cand nu devin niste sfinti (fara a se apropia de Hristos…daca se poate asa ceva…). Daca oamenii de azi traiesc in pacate grele este tocmai efectul faptului ca duhovnicii au transformat viata ecleziala intr-un set de reguli seci, au pus „sarcini cu anevoie de purtat” pe umerii oamenilor, uitand ca fara harul din Sfintele Taine nu putem sa facem nimic singuri. Consecinta? Oamenii s-au departat de Biserica.

        Chemarea la deasa Impartasanie vine „la pachet” cu trairea constienta a credintei. Traire constienta care de altfel, este imposibila fara Impartasanie la fel cum Impartasanie nu se da fara traire constienta.

        P.S. stiu ca nu veti fi de acord cu nimic de mai sus, chiar daca asta este invatatura ortodoxa. Am scris totul pentru cei cu „urechi de auzit”.

      • maria zice:

        ioanc

        Nici vorbă de supărare că cele ce mi le-ai dat, nu mă simt acuzată…îmi plac oamenii care mă avertizează aColo unde nu e bine,dar nu mă simt vinovată de cele ce mi-ai zis…..

        De nimic nu se scirbeste si se necajeste si se topeste satana mai mult ca aceasta cind insusi omul doreste si iubeste necinstea si umilinta.
        Fier arzator de rana a lui Iisus este cel ce te necajeste sau te ocaraste dar te izbaveste de slava desarta
        Ptr ca Lucifer a avut atita slava si marire a cazut in mindrie ,insa, ptr a nu cadea si noi ,sa dorim batjocorile sa ne taie mindria .Multimea caderilor e un mare prilej de smerenie,de a ne recunoaste neputintele
        Hrana Sfintilor era dorinta nesaturata de batjocori,de necinstiri si umilinte,erau la fel si in cinste si in ocara.

        Apoi, uite cum se desăvîrseau crestinii…
        Valeriu Gafencu
        „ Valeriu se pregătea să se spovedească si să se cuminece.Pentru smerenie si ca să nu-i scape ceva,l-a chemat in ajutor pe R:
        -R.,te rog mult să fii sincer cu mine!
        -Am gresit cu ceva?
        -Nu ai gresit si nici nu as vrea să gresesti.Te rog deci,cu toată libertatea sufletească si fără a mă cruta pentru vreo pricină oarecare,să-mi spui tot ce gasesti rău si nepotrivit la mine,fie cu fapta fie cu cuvântul.
        R., a rămas uluit.Nu se astepta la o astfel de cerere.Deci a răspuns:
        -Adică eu să-ti fiu judecător?Imi ceri un lucru peste putintă!Stii doar că mi-ai fost întodeauna pildă de urmat.Cred că nu te îndoiesti de sinceritatea mea!
        Valeriu isi plecase privirea si asculta dus pe gânduri.I-a zis:

        -Dacă tu nu vezi greselile mele,cu sigurantă că sânt ochi care le văd.Te rog să mergi la zece oameni de aici si să intrebi in mod sincer ce văd rău la mine,apoi să vii să-mi mărturisesti fără ocolisuri.
        -Imi ceri un lucru greu.Dar fiindcă vrei tu, o voi face.
        După vreun ceas s-a inapoiat si i-a spus:
        -Nimeni nu a avut nimic de rău de zis.
        -Totusi ,a insistat Valeriu,totusi nu se poate ca cineva să nu aibă ceva de criticat.
        R.,a avut o clipă de zitare.Valeriu l-a surprins si nu l-a lăsat.
        -Spune tot,de ce ascunzi ceva?
        -Nu ascund,dar nu stiu dacă merită să-ti spun judecata strâmbă a unui om cu neputinte sufletesti.
        -Spune,a insistat Valeriu.
        -E vorba de X.El nu prea se indeamnă să-I ajute pe cei din camera 4 si probabil că exemplul de generozitate al celorlalti îi dă mustrări de constiintă si fel de fel de gânduri.El a considerat că ai putea să-ti faci singur unele mici servicii,fără a mai solicit ape altii,care sânt si ei bonavi.
        Valeriu s-a intristat putin,dar nu s-a tulburat ci a spus:
        -Mă voi strădui să mănânc singur,să-mi iau singur medicamentele,plosca…dar mai mult de atât vă rog să mă credeti că nu am să pot face.Intodeauna am vie in fața mea puterea voastră de jertfă.Stiu că nu am cu ce vă răsplăti,dar Dumnezeu vă va da dar peste dar!
        R.,regret că a fost sincer:
        -Asa ceva nu se poate.Am gresit că ti-am spus cuvintele unui om nesăbuit.El gândeste pe dos.Nimeni ,si nici Dumnezeu nu-I dă dreptate.Nu se poate să-l iei în serios.Renuntă deci la idea de a te descurca singur,dacă vrei să nu ne mâhnesti pe toti!Valeriu privea cu dragoste si durere.Si lucrurile au rămas asa cum fuseseră,căci cu toată silinta,el era incapabil de efortul necesar pînă si la aceste mici nevoi.Prietenii au continuat să-l ajute,iar el le răslpătea cu darurile sufletului său”
        …„Sânt cel mai păcătos om !Nu merit încrederea ultimului dintre oameni!”….

        Puterea smereniei

        Sfântul Macarie se întorcea odată obosit de la munca zilei, la cortul său. Deodată, i-a apărut Satana şi i-a zis:
        – Tot ceea ce faci tu, fac şi eu: tu posteşti, eu nu mănânc nimic. Tu veghezi noaptea, eu nu dorm deloc. Ai renunţat la bogăţii, eu trăiesc în cea mai neagră mizerie. Numai ceva ai ceea ce eu nu am şi aceasta îmi cauzează atâta suferinţă.
        – Şi ce este aceasta? a întrebat Macarie.
        – E smerenia ta, a strigat diavolul şi, ruşinat, a dispărut.
        (Grigorie Comşa, O mie de pilde)

        Smerenia era cea mai mare virtute a Sf Grigorie cel Mare.Se considera cel din urmă dintre oameni si se numea cl mai netrebnic păcătos,pe care lasitatea nu-l lăsa să dea înainte.Cea mai fierbinte dorintă era,de a fi obiectul tuturor deconsiderărilor,de aceea dorea să fie făcut atent asupra tuturor greselilor sale.
        „Sunt gata-zicea el-să ascult pe toti care îmi arată greselile si îi numesc numai pe aceia adevărati prietenii ai mei care îmi pot arata mijlocul de curătire al sufletului meu”

        „Cea mai fierbinte dorintă era,de a fi obiectul tuturor deconsiderărilor”

        „Coroana tuturor virtutilor lui Grigorie cel mare a fost smerenia.El tinea a fi cel din urmă între oameni si se numea cel mai păcătos.Dorinta lui fierbinte era,ca prietenii lui să-l facă atent la toate greseleile sale.
        „Sunt gata-zicea el-a asculta tot ceea ce stă în legătură cu greselile mele,si-I numesc numai pe aceia prieteni ai mei,care îmi pot arăta cum asi putea să scap de întinăciunea ce o lasă asupra sufletului meu păcatele.”
        **********************
        Adevaratul prieten
        Sfantul Grigore cel Mare atata de smerit era, ca intotdeauna zicea:
        – Prieten imi este cel ce-mi arata greselile si dusman cel ce ma lauda.
        Si aceste vorbe erau ale unui sfant…
        „Spune-mi de cele rele ale mele…”
        Daca mergea cineva la Sfantul Macarie si-i spunea ca e om mare si sfant, el nici nu voia sa-i raspunda.
        Dar daca venea cineva si-i spunea: „Tii minte, parinte, cand erai in lume si furai silitra ca s-o vinzi?”, cu acela Macarie statea de vorba bucuros, raspunzandu-i la tot ce-l intreba.

        as vrea să fiu ocara tuturor…aceia îmi sînt prieteni care mă ocărăsc si îmi arata greselile

        ti-am dat acestea cu nici un scop ci pur si simplu mi-au plăcut…căci e felul cum dobîndim smerenia,dacă tu mi-ai zis de supărare

  17. Andrei, Kalinikos, cred că ne pierdem vremea. Vorba ceea: idei puţine, dar fixe. Şi vorba ailaltă: Don’t feed the trolls!

    • Andrei zice:

      Eu am fost foarte curios sa vad pana unde merge penibilul. Insa, ca si in cazul personajelor lui Caragiale, se pare ca nu are nicio limita. Apoi e foarte interesant sa vezi pana unde poate ajunge si ce efecte poate avea habotnicia. Ai crede ca o cateheza rezolva tot, dar se pare ca in ziua de azi oamenii „stiu ei mai bine”. Practic nu exista nicio diferenta intre doamna Maria si babele de la tara care nu inteleg de ce popa nu are dreptate cand le spune ca nu e bine sa arunce cocosul peste groapa mortului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s