CÂTEVA PRECIZĂRI LA RECE DESPRE TAXI & FRIENDS ȘI CATEDRALA

1. E drept că am reacționat cu multă ironie. Nu mă învinovățesc pentru asta, Însuși Hristos a fost la un moment dat ironic, atunci când spune fariseilor că nu a venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși (Marcu 2, 17). E totuși limpede că Hristos a venit pentru toți, căci toți suntem păcătoși.

2. Fiecare om e liber să-și exprime punctul de vedere, știm prea bine unde ne-a dus dictatura comunistă și nu cred că cineva vrea să se întoarcă la acele vremuri, când ți-era teamă să spui ceva. Câțiva artiști și persoane publice și-au exprimat un punct de vedere. Alții, nefiind de acord cu el, au reacționat. Unii, tot cu ironie, sancționând ipocrizia, alții, cu explicații mai mult sau mai puțin teologice, încercând să argumenteze că Dumnezeu nu preferă doar lemnul, ci și zidurile, pustietățile, cerul și, în special, inima noastră.

3. De ce am spus ipocrizie? Pentru că o bună parte a celor din clip trăiesc în lux, căștigă mulți bani (pe munca lor, e adevărat) și nici nu au lăsat impresia că ar fi preocupați de viața duhovnicească, dimpotrivă. Oricând ar fi putut ridica o bisericuță mică, de lemn, pe placul Domnului, fără a sărăci. E interesant însă cum unii doresc ce e mai mărunt și umil pentru Dumnezeu, dar nu și pentru ei înșiși. Aici e o mică problemă, de care, pare-se, nu au ținut cont cei implicați în proiect. Impactul unei astfel de piese ar fi fost năucitor dacă ar fi ales să continue refrenul cu oameni ai străzii care nu au ce mânca, cu băbuțe ce vând zarzavaturi, cu medici sau profesori cu lefuri mici, cu bolnavi din spitale sau bătrâni din azile.

4. Sunt convins că mulți din cei ce apără astăzi Catedrala cred de fapt ce au spus și cei din clip. Deci să nu fim nici noi ipocriți. În alt context, fără să fi avut legătură cu melodia, mulți ar fi spus: „Prefer bisericuțele de lemn, maramureșene, sunt mai intime, mai calde, parcă te simți mai aproape de Dumnezeu decât într-o catedrală imensă, poate impresionantă, dar cumva rece, neprietenoasă”. Doar că bisericuța de lemn nu poate fi catedrală patriarhală, rolul acesteia din urmă, nu doar ca simbol național, vine în întâmpinarea unei nevoi reale, liturgice, pentru București.

5. Chiar dacă nu se spune direct, se spune tacit: „Catedrala ne costă mult, noi suntem săraci, deci nu avem nevoie de ea”. Subiectul acesta e încă la ordinea zilei, încă din vremea când Catedrala era doar proiect. Pe cine costă mult? Nu costă mai mult decât a costat National Arena, construită integral din banii contribuabililor, deci și ai mei și ai tăi, deși poate nu vom merge niciodată la un meci de fotbal. Furia ateilor, întreținută de o mass-media care minte când e vorba de cifre statistice, procente PIB etc., ar trebui să se potolească la un moment dat. Pentru că nu doar ateii plătesc taxe, ci și credincioșii. Nu mai spun că numărul ateilor este infim raportat la populația țării. Asta înseamnă că ei se tratează în spitale ridicate în mare parte din impozitele credincioșilor. La fel, dacă judeci la rece, impozitele ateilor nu construiesc mai mult de 10 km de autostradă, însă ei circulă pe toate. Așadar, și credincioșii, plătitori de taxe, au dreptul de a ridica o catedrală. Catedrala nu se face din banii alocați drumurilor, spitalelor sau pensiilor. În 2016 s-au alocat de la bugetul de stat 0,084 % pentru culte, 3,6 % pentru învățământ, 4,2 % pentru sănătate. S-au dat și sume speciale cu destinație clară, dar ce înseamnă asta în comparație cu cât are DNA-ul de recuperat de la „scriitorii” din pușcării? Dacă s-au închis școli și spitale (și s-au închis sub guvernul Boc), s-a întâmplat asta pentru că populația a migrat spre orașele mari și, mai ales, spre diasporă. Plus că nu sunt doritori care să lucreze pe salarii de nimic, medicii preferând (în special ei), calea occidentului. Bani însă pentru sănătate sunt (de vreo 5 ori mai mulți decât pentru Culte), dar se gospodăresc prost sau se fură. Că se fură mult în țara asta, e o altă problemă. Dar e în ală parte, nu Biserica e problema.

6. Ce nu se amintește prea des este că mulți bani pentru Catedrală vin din donații, de peste tot din țară. Așa cum se întâmplă de altfel cu majoritatea lăcașurilor de cult. Ele se construiesc în comunitate, pentru comunitate. Nu se amintește de fapt că acolo va fi și un spital ultramodern, și nu ar fi primul ridicat de Biserică.

7. Despre arhitectura Catedralei se poate discuta îndelung. Poate că nu e cea mai fericită, dar deja e tardiv pentru a schimba ceva în acest sens. Peste vreme însă ne vom mândri cu ea, așa cum se mândesc francezii cu Notre Dame și englezii cu Westminster Abbey, care, totuși, nu sunt nici ele din lemn. Să nu uităm că în ea, așa mare cum va fi, se va săvârși Jertfa cea nesângeroasă, pe masa Sfântului Altar și vă încredințez, ca teolog, că Hristos se va coborî smerit de fiecare dată pentru a se da pe Sine credincioșilor adunați acolo.

8. Măreția lăcașurilor de cult, frumusețea nespusă a icoanelor, strălucirea veșmintelor preoțești fac trimitere la slava lui Hristos ca Împărat, slava Sa cea din veci, din sânurile Tatălui. Cândva, strălucirea slujbei bizantine din catedrala Sfânta Sofia a convertit la creștinism un întreg popor (poprul rus), iar, într-un alt context, sultanul, văzând măreția ei, a decis să nu o dărâme. Dumnezeu lucrează în chip neștiut de noi deseori.

9. Prefer să văd aurul în biserici decât în toaletele dictatorilor și la gâtul gros al maneliștilor. Nu e ciudat că dorim tot aurul pentru noi, iar lui Dumnezeu îi oferim ce e mai ieftin și mai mărunt?! Și de-ar fi aur, dar încă nu se face diferențierea între aur și aurit… Pentru noi lux, pentru Dumnezeu „locurile mici”?

Gânduri bune! Doamne, ajută!
Mă iertați dacă v-am mâhnit cu ceva!

Laurentiu Dumitru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ateism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la CÂTEVA PRECIZĂRI LA RECE DESPRE TAXI & FRIENDS ȘI CATEDRALA

  1. ioanc zice:

    http://www.atitudini.com/2016/04/parintele-savatie-bastovoi-despre-piesa-despre-smerenie-a-trupei-taxi/

    Sunt de acord cu parintele Savatie Bastovoi cand spune ca nu e bine sa „savarsim pacatul judecarii in grup, in numele Catedralei Neamului”. Atata doar. Nu stiu, nu-i cunosc personal pe cei ce au realizat videoclipul, atata pot sa spun: Dumnezeu sa-i ierte, daca au gresit!
    Insa, ceea ce ni se prezinta sub ambalajul acestui produs media purtand numele „Despre smerenie”, ca si orice produs el ne si vinde ceva. Ne vinde o ideologie de tip new age, un fals dumnezeu in care dragostea lui Hristos pentru pacatos este pervertita in toleranta pentru pacat. Mihai Somanescu il defineste ca un „personal Jesus”. Parafrazandu-i pe cei din videoclip, „eu cred ca” cine vorbeste despre smerenie fara sa fie smerit este doar un fatarnic, iar titlul piesei putea sa sune, tot atat de bine si „Despre sminteala”. Dupa mine. e continuarea aceluiasi trend : „Vrem spitale, nu catedrale” – partea a II-a, de data aceasta intr-o forma mai „corect politica”. Probabil vor urma si alte parti ce nu au ca scop decat formarea unui om de tip nou, al celui de tip new-age cu o ideologie antihristica (sau ecumenista … e acelasi lucru). Sa nu fie!

    Am sa inchei cu un citat din Sfantul Porfirie Kavsokalivitul, despre smerenie:
    „Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos

    Doamne, ajuta si post usor!

    P.S Ca sa nu par un fatarnic, marturisesc ca nici eu nu sustin Noua Catedrala in forma ei actuala, insa din cu totul alte motive. Si nu tin la parerea mea atat de mult incat sa-i smintesc si pe altii, caci la fel de bine pot fi eu cel inselat.

    • ioanc zice:

      Referitor la acel „personal Jesus”; am gasit un text destul de lamuritor in acest sens pe marturie athonita. (http://marturieathonita.ro/cine-l-a-facut-pe-dumnezeu/)

    • Are un argument şi pr. Savatie. Din câte înţeleg, unele din criticile care s-au făcut au fost… sub orice critică.

      Eu tocmai mă pregăteam să-mi revăd textuleţul.

      • Andrei zice:

        Da, are dreptate pr. Savatie pe de o parte. Catedrala este intr-adevar expresia „betiei natiunilor” din sec XIX care a patruns si in Ortodoxie. Problema este insa ca pr. Savatie a aruncat acum treaba asta ca sa nu taca.

        Adica, nu stiu daca suntem vreunul de acord cu Catedrala asta, din motive teologice. Insa cei care tipa „vrem spitale, nu catedrale”, sau „smeritii” nu au ceva impotriva acestei constructii datorita spiritului de emancipare nationalist patruns in Ortodoxiei in sec XIX, sa fim seriosi. In situatia asta nu exista implicatii teologice, ci este necesar sa aratam ipocrizia celor care ataca Ortodoxia sub diverse pretexte. Ca Esca, adepta a papismului, probabil e foarte incantata de monstruozitatile de cladiri din Vatican. Dar noi trebuie sa fim…smeriti. Miza trece dincolo de Catedrala, iar secularistii tot timpul vor folosi paravane pentru a induce anumite idei. Vezi cum Cornel Ilie, dupa tot scandalul, ne explica cum noi nu prea stim cum sa credem in Dumnezeu. Si tot asa…

        Astfel, din punctul meu de vedere, pr. Savatie si-a gasit un moment destul de prost sa puna problema asa.

      • Este practic imposibil să comentezi videoclipul fără a inflama pe cineva. Cel mai bine ar fi dacă am putea să nu mai comentăm deloc şi să ne vedem de treabă.

        Cei care îl apreciază, îl apreciază pentru că este o fină „lucrare de amăgire” pe gustul lor, îi măguleşte că au gust artistic fin, smerenie şi o mai mare apropiere de Dumnezeu decât fraierii care merg la biserică şi dau acolo bani cu care să se plătească facturile. Nu cred că li se poate spune nimic raţional care să-i scoată din starea lor, trebuie să vrea ei să înţeleagă, şi atunci îi va ajuta Dumnezeu.

        Cei care au răspuns, dacă n-au făcut-o cu delicateţe supraomenească, n-au făcut decât să le crească celorlalţi (la care se adaugă şi prietenii noştri atei şi secularişti) înfumurarea cu privire la propria superioritate.

        Ce să mai spun…. Când scriem scrisoarea către Sfântul Sinod? Mâine poimâine vin Rusaliile peste noi, iar noi pierdem vremea.

      • ioanc zice:

        E buna intrebarea referitoare la „scrisoarea către Sfântul Sinod”. Am gasit aici un posibil raspuns:
        „Se vor pocăi ecumeniștii în urma mustrării făcută împotriva lor? Dacă l-am fi întrebat pe Sfântul Vasile cel Mare, ne-ar fi răspuns: „Nici etiopeanul nu-și schimbă pielea, nici leopardul culorile sale, nici cel întărit în dogme strâmbe nu este cu putință să se întoarcă de la răul ereziei.
        Suntem îndreptățiți ca noi, astăzi, să fim mai optimiști decât luminătorul cel mare care luminează din Cer, Vasilie din Cezareea, când aceea, pe care sunt chemați ecumeniștii să o renege, este nu o erezie, ci panerezie?” (sursa: http://marturieathonita.ro/vai-voua-ecumenisti-fatarnici/)

        Si subscriu si eu la cele spuse in articol:
        „[…]
        Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci vorbiți despre dragoste și unire cu ereticii, însă pe ortodocși îi urâți și îi prigoniți!
        […]
        Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că pregătiți Sinod sfânt și mare, nu ca să dați, așa cum spuneți, mărturia ortodoxă în lume, ci ca să desființați poruncile Mele.”

        P.S. Asa ca o ironie. Cred ca daca ii mai deranjam mult cu pretentiile noastre de mireni recalcitranti si fundamentalisti aterizati direct din evul mediu, mai stii, daca astia nu ne si caterisesc?

      • „Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci construiți în orașe biserici mărețe, însă prin smintelile voastre distrugeți credința din inimile credincioșilor!

        ….

        Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci vorbiți despre dragoste și unire cu ereticii, însă pe ortodocși îi urâți și îi prigoniți!

        ….

        Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că pregătiți Sinod sfânt și mare, nu ca să dați, așa cum spuneți, mărturia ortodoxă în lume, ci ca să desființați poruncile Mele.

        ….

        Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că îl afurisiți pe robul Meu, apărătorul Numelui Meu, judecându-l fără drept de a se apăra. Căci ați spus în sinea voastră: De partea noastră este puterea legii dreptății. Veniți să-l afurisim pe acesta, pentru că nu ne este folositor și se împotrivește lucrurilor noastre și ne impută nouă încălcările legii; greu ne este chiar și a-l vedea.”

        Îmi amintesc de articol. Parcă este mai actual ca niciodată!

      • ioanc zice:

        Eh, pacatele noastre! Mai gresim si noi. 🙂

      • Articolul de pe „Mărturie athonită” e mai lung!

      • Eu chiar cred că nu te citeam atunci.

      • Andrei zice:

        Sper ca s-a vazut ca glumesc. Si da, e postat in „alte vremuri” 😛

      • 😀 M-am prins! Dar cred că am uitat să mă amuz şi în scris 🙂 Şi chiar m-am uitat de când era articolul, pentru că eu îmi aminteam că l-am citit pe „Mărturie athonită”, dar nu şi pe blogul tău.

  2. ioanc zice:

    Doamne, ajuta!

    As vrea sa va impartasesc si voua cele auzite azi, la Biserica. In timpul cuvantarii despre Sfanta Maria Egipteanca, preotul a facut o paranteza si ne-a zis (am sa redau aproximativ din memorie):
    „vedeti voi, fiecare cautam prin faptele noastre, atat cat ne sta in putinta sa mergem pe calea cea neabatuta ce duce spre rai; insa ajunsi acolo, vom constata ca nu toti vom primi cheia de la poarta raiului, ci numai aceia care si-au lucrat credinta prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii”. Frumos! Cine a avut urechi sa auda, a auzit. Mi-a placut foarte mult acest indemn al parintelui (Dumnezeu sa-i dea multa sanatate si putere!), care imi aminteste de cele zise de Sfantul Ignatie Briancianinov: „un singur lucru bun ne e necesar pentru mantuire: credinta; dar credinta ca lucrare.”

    Probabil stiti de ultima declaratie comuna a papei Francisc, patr. Bartolomeu şi arhiep. Ieronim, in care se mentioneaza: ” … supunându-ne voinţei Domnului nostru Iisus Hristos, noi am decis ferm şi cu toată inima că vom intensifica eforturile de promovare a unităţii depline între toţi Creştinii”. Sa inteleg, ca pentru a ne afla in comuniune cu cei rupti de Biserica, adica pentru a ne impartasi toti impreuna din acelasi Potir, papa si cu ai lui vor renunta la ereziile lor? Aş, aiurea … un vis frumos. Mai incolo o dau cu pacea si justitia sociala intre popoare, cu drepturile umane …, caci numai aceasta presupune (?) reconcilierea intre straini. Si eu care credeam ca Hristos ar trebui sa fie in centrul preocuparilor noastre.

    • ioanc zice:

      Interesant. Am gasit in ultimul articol al teologului Stelian Gombos, aceasi marturisire a credintei prin participare la Tainele Bisericii. Merita citit articolulu. Am sa dau un fragment (sper sa nu se supere autorul. Aici e sursa: https://steliangombos.wordpress.com/2016/04/16/despre-asumarea-personala-a-invierii-domnului-nostru-iisus-hristos-3/)

      „A participa la viaţa lui Iisus Hristos este identic cu a spune a participa la taine

      […]

      Drept urmare, viaţa aceasta nu este un simplu ascetism sau moralism, nu este o împlinire juridică a poruncilor. Orice spiritualitate, orice formă de asceză, de efort personal se altoieşte pe această viaţă în Iisus Hristos dată în Sfintele Taine, în special în tainele iniţierii: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Euharistie. Aceste probleme, ar trebui mult abordate de Biserică, este timpul ca acum să se de-a lămuriri, să se insiste asupra faptului că temeiul oricărei vieţi personale, orice formă de asceză şi mistică îşi are sursa, originea, puterea, şi seva de viaţă numai în Sfintele Taine. Numai participând la viţa trupului tainic al Bisericii putem vorbi de o despătimire, de iluminare şi desăvârşire. Aceasta este credinţa bisericii ca viaţă în Iisus Hristos şi cu Iisus Hristos de două milenii. Restul este o iluzie, o cale fără finalitate, un verbalism despre Iisus Hristos, o teoretizare, după cum afirmă, susţine şi numeşte Sfântul Ioan Scărarul.”

    • Doamne, ajută!

      Mi-au plăcut ambele afirmaţii, şi cea a părintelui, şi cea a lui Stelian Gomboş, şi subscriu la ele.

      Cât despre cei care caută unitatea deplină… Ar găsi-o dacă l-ar căuta pe Hristos, în Biserica Lui. Îmi pare rău că trebuie să spun de cei doi ierarhi ortodocşi (din punct de vedere formal) că trebuie să-L caute pe Hristos, dar asta este realitatea. Un creştin care L-a găsit pe Hristos sau măcar ştie unde să-L caute (ca în acea pildă cu cel care cumpără ţarina în care este îngropată comoara, adică împărăţia cerurilor) nu ar semna asemenea aberaţii împreună cu papa, adică cu un ereziarh.

  3. ioanc zice:

    Andrei,
    spui „cati vor intelege? Moralismul si juridismul au patruns la noi atat de rau incat sunt confundate pana in profunzime cu Ortodoxia.”

    Parerea mea e ca trebuie sa avem rabdare, dragoste si nadejde. Si vor fi destui care vor intelege, cu ajutorul lui Dumnezeu. Uite am sa-ti creionez o parte din drumul meu, din ratacirile mele.

    Prin anii ’90, ascultam la un post de radio local o emisiune realizata de Cristi Tabara (pe atunci era student la teologie). Acolo am auzit, pentru prima data, ca numai ortodocsii se mantuiesc, iar ceilalti catolicii & company si cei de alta religie nu au nicio sansa daca nu se boteaza ortodox. Nu-ti mai spun ca din senin m-a apucat asa, o manie proletara, de vedeam numai negru in fata ochilor. Cum? Auzi tu, numai ortodocsii se mantuie! Asta nu stie ce vorbeste. Nu e crestin, nu are dragoste fata de aproapele! Iar marea majoritate a radioascultatorilor erau de aceeasi parere cu mine. Iata ca azi, cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns sa-i dau dreptate lui Cristi Tabara. Doamne, ajuta!

    Prin 2008, cand episcopul nostru a sfintit apele de Boboteaza alaturi de ereticul episcop greco-catolic, frematam de mandrie si incantare de aceasta lucrare serioasa, inalta si plina de eruditie, ca un prostanac crezand ca acesta e viitorul: ecumenismul. Si ii dau slava lui Dumnezeu ca astazi nu mai gandesc la fel.

    Acum 3-4 ani eram un anticipist convins si citeam ca un maniac toate aiurelile de pe internet cu privire la cip. Cica asta era lupta crestinului din ziua de azi, sa nu aibe documente cu cip, ca astfel se leapada de Hristos, Apoi, ca nu ar fi inca lepadare ci pre-pecetea lui antihrist. Si erau o gramada de filme: rusesti, grecesti, protestante, cate si mai cate care cica te povatuiau cum sa te „mantuiesti” fugind in pustiuri de frica cipului, invatand sa supravietuiesti de unul singur ca negresit asa te vei mantui. Nu-ti mai zic cate prostii am mai auzit. Era unul, nu mai stiu cum il cheama, de zicea ca si daca ti-ai cipizat catelul, purcelul … te-ai lepadat de Hristos.
    Si asa, incetul cu incetul mi-am dat seama ca ceva, ceva nu se leaga. Imi veneau in minte pasaje din vietile Sfintilor Mucenici care il marturiseau fara frica pe Hristos, cu propria viata. Am inceput sa citesc si sa ascult si parerile altora, pana am ajuns la radacina: Sfintii Parinti. Asa mi-am dat seama ca atentia mea era indreptata spre o lupta anti sistem ce nu avea nimic cu marturisirea si viata in si cu Hristos. Deci alta e lupta crestinului, lupta cu propriul pacat si ca acesta, pacatul, este cauza tuturor relelor, a tuturor bolilor, nu cipul, pasaportul, buletinul, codul de bare si alte simboluri ale lumescului. Si ca am ajuns la aceasta intelegere nu din inselata-mi parere ci din voia lui Dumnezeu, al carui Har lucreaza in mod tainic in sufletele noastre slefuindu-le in ascuns. Si intr-adevar ce e mai important e ca ortodoxul are o indatorire fata de credinta crestina revelata lui de catre Adevar: si anume sa-si experieze aceasta credinta primita prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, caci numai acolo iL gasesc si iL primesc pe Hristos.
    Cam atat, caci devin cam patetic.

    Doamne, ajuta!

    • 🙂 cred că și eu am trecut prin asta, chiar și un pic prin anticipism, deși zic eu că doar într-o formă ușoară…

      • Andrei zice:

        Adevarul e ca si eu am trecut prin pietism si un pic de cipism candva. Am fost idolatru de mari duhovnici, sustineam Impartasania la 40 de zile etc. Desigur insa ca eu nu m-am referit ca nu exista indreptare deloc, ci ca oamenii devin tot mai incapatanati in ideile lor si pur si simplu nu vor sa afle mai mult. Uita-te de exemplu la domna maria care comenteaza aici la fiecare articol cu Deasa Impartasanie. Si nu este un caz izolat! Eu la asta ma refeream. Ca exista si exceptiile (intre care, cu mila lui Dumnezeu si cu ajutorul parintelui meu duhovnic si al parintelul Matei Vulcanescu, ma numar si eu) care sunt deschisi si vor sa invete, nu contesta nimeni. Este o situatia trista in general.

      • Andrei zice:

        A, cat despre cazurile cu cipuirea catelului = lepadare de Hristos. Asta chiar trebuie sa nasca intrebari pentru oricine vrea sa abordeze serios o problema. Si mai mult, ar trebui sa ii incurajeze pe cei care chiar stiu si sunt interesati de teologie sa ia atitudine serioasa impotriva unor astfel de tampenii. Nu de alta, dar nu ar fi prima erezie (nu, nu ma joc cu cuvintele, chiar e erezie) spusa de haiducii neamului romanesc din prea mare zel.

        Artcolul e aici pentru cine vrea sa se delecteze: https://pcmouseblog.wordpress.com/2014/07/29/este-ciparea-cainelui-lepadare-da-este-lepadare-de-hristos/ 😀

      • După cum am mai spus: este limpede pentru oricine că un câine cu cip este un câine apostat, un câine lepădat de Hristos 😉 :)))) Dacă nu e limpede că e un subiect de tot râsul, atunci avem o mare problemă şi devine un subiect de tot plânsul.

        Cruciada anti-cip, ca şi celelalte cruciade ale românului ortodoxoid contemporan, constituie un exemplu de lucrare de (auto)amăgire: iată, facem un lucru bun, iată, mărturisim, nu e nevoie să ne mai batem capul cu această chestie cu sinodul, să citim dogmatică (ce e aia eclesiologie şi de ce să ne doară capul citind despre ea?), să citim despre sfintele canoane şi despre aplicarea lor corectă de-a lungul istoriei Bisericii (şi să ne pleznească capul de atâta informaţie??) Este o neînţelegere a ceea ce înseamnă mărturisirea: mai întâi că nu poate exista mărturisire fără dreaptă credinţă (pe care aşadar mai întâi trebuie s-o cunoaştem), şi apoi că mărturisirea nu poate ocoli problemele arzătoare şi ameninţările reale împotriva ortodoxiei. Este ca în proverb şi ca în cântecul lui Gyuri Pascu: „Ţara arde, babele se piaptănă!”

      • La pietism cred că am avut întotdeauna alergie, chiar dacă probabil n-am rămas neafectată nici de asta. Dacă n-aş fi avut contact decât cu pietiştii ascorişti, nu aş fi ajuns sub nicio formă înapoi în Biserică. Întâlnirea cu mediul intelectual şi estetizant de la Stavropoleos a fost pentru mine pozitivă în acest sens. Şi a fost pozitiv şi că am plecat în America şi am putut să-mi dau seama, comparând, ce era în neregulă la Stavropoleos (în afară de ecumenism şi filo-papism).

        Apropo de discuţia despre îndreptare şi despre depăşirea „bolilor copilăriei” duhovniceşti”, important este să-ţi dai seama că ceva nu e în regulă, să cauţi, şi Dumnezeu rânduieşte să te lămureşti. Şi e important să înţelegem că nu formele exterioare sunt cele mai importante (deşi şi aici avem unele mai bune şi mai corecte, şi altele total pe lângă), pentru că dacă ele nu ne conduc la o viaţă vie în Hristos şi în Biserică, sunt forme moarte. Am zis-o pe asta cu viaţa vie 🙂 însă e surprinzător câţi oameni duc, de fapt, o viaţă moartă, unii chiar crezând că sunt pe calea mântuirii, în sensul că nu trebuie decât să bifeze toată viaţa îndeplinirea aceloraşi îndatoriri ca şi până acum şi gata, treaba e stabilită, locul în rai rezervat şi avansul plătit.

      • Andrei zice:

        As putea sa zic si eu ca am avut mereu alergie la pietism, dar in perioada cand mergeam pe principiii pietiste eu le credeam cu adevarat ortodoxe. E o mare problema si faptul ca multi preoti intretin spiritul asta de evlavie adogmatica, acesta fiind si motivul pentru care se starnesc de exemplu multe reactii ciudate cand se discuta despre pictura pr. Arsenie Boca. Nu stiu daca ati observat, dar pietistii efectiv nu pot sa inteleaga de ce ar fi pictura aia atat de importanta. Si exemplele sunt multe.

        Iar atunci cand vine vorba de viata in Hristos, cred ca „viata vie” si „viata moarta” sunt expresiile perfecte. Pentru unii Ortodoxia inseamna participarea la viata Dumnezeu-Omului. Pentru altii inseamna „purtarea baticului – cale spre Rai” si fuga in munti fara cardul de sanatate. Se simt diferentele?

      • Apropo de viaţă moartă, am acum un exemplu proaspăt în minte, pentru că tocmai m-am întâlnit cu o cunoştinţă pe care n-o văzusem de mult şi, din vorbă-n vorbă, mi-a povestit de experienţele prin care a trecut. Deci cum e să te duci la duhovnic să fii ajutat şi duhovnicul să considere că şi-a făcut datoria dacă ţi-a impus un canon (rânduială), pe care dacă îl faci te mântuieşti? Ăsta nu mai e nici pietism, e de-a dreptul gândire magică, adică tot ce contează este împlinirea unei reţete. Nu mai contează că omul e viu, că suferă, că îl doare, şi că Hristos s-a făcut om şi a suferit şi El şi l-a durut şi a murit pentru fiecare om în parte. Păi dacă era aşa nici nu se mai întrupa, trimitea doar instrucţiunile şi gata, cine poate să le împlinească se mântuieşte, cine nu poate e probabil un fraier oricum, ce să caute în rai? Plus, interpretări greşite a ceea ce înseamnă pocăinţa şi smerenia, bune de băgat oamenii în spital prin confuzia unor stări psihologice nu din cele mai bune (poate chiar pătimaşe, pentru că şi întristarea e o patimă dacă judecăm mai cu fineţe) cu stările duhovniceşti.

        Însă, vai, noi suntem cel mai ortodox popor din lume… Ortodox după ce, după certificatul de botez?

      • Ca să fie clar: eu nu citisem comentariul lui Ioanc atunci când am scris 🙂

  4. kalinikos zice:

    apropos de canoane si canonisire, ia uitati ce zicea parintele Arsenie Papacioc:

    Oprire de la impartasit sub trei ani; n-am depasit trei ani. Dar nu fac lucrul acesta de capul meu, ci urmarind canoanele Pidalionului. Acum sunt sapte editii; cand predam, odata, asa ceva, nu era nici o editie; ba era una, destul de ascunsa, facuta de un preot indraznet. Sfantul Vasile cel Mare, care are foarte multe canoane mari, incat e considerat in lumea duhovniceasca drept cel mai tare in canoane, are un canon, Canonul 74, care spune asa: „Daca oricare dintre cei ce au facut pacatele mentionate mai inainte se va face sarguitor, marturisindu-se, in acest caz, daca acela caruia prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu i s-a incredintat puterea de a lega si dezlega, vazand covarsirea marturisirii celui ce a pacatuit, s-ar face mai bland intru a micsora timpul epitimiilor, nu este vrednic de osandire; fiindca examinarea Scripturilor ne face cunoscut ca cei ce cu mare durere se marturisesc degraba ajung iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. De unde se intelege ca intensitatea unei pocainte, a unei trairi, te apropie foarte mult de starea omului duhovnicesc si de iertare. De aceea am spus eu: Urmariti elasticitatea canoanelor, nu numaidecat litera, ajungand astfel la canoane de zeci de ani. In canonisire, duhovnicii ar trebui sa-i explice cat de cat cum stau lucrurile celui ce se marturiseste. Sa-l puna intr-o stare de ingrijorare, nu sa-l inspaimante la gandul ca nu va mai fi iertat. Sa-l asiguri ca este iertat, ca-l dezlegi, cu conditia ca el sa-L imblanzeasca pe Dumnezeu prin acte de pocainta, de prosternare cateva secunde pe zi, in fiecare zi cat va trai pe pamant.

  5. kalinikos zice:

    @AnaElisabeta, hehe, bre, vezi ca eu sunt fost ascorist, si inca din prima generatie.
    Pe mine ascorul m-a scos din mediul intelectualizant in care ma invarteam, plin de elitisti baptisti si greco-papistasi, si m-a pus pe orbita Bisericii. Dar inca o data, aceia erau anii in care majoritatea ascoristilor eram studenti de stiinte exacte sau de politehnica. Foarte putini erau pe la filosofie sau litere si absolut nici unul nu era teolog 😀
    Probabil ca formatia de stiinte exacte ne-a dat o alta viziune asupra vietii si asupra a ceea ce inseamna ortodoxia. Dupa aceea au inceput sa apara ‘umanistii’: filologii, filosofii si alti filo-, inclusiv ‘teologii’, care au cam dat peste cap totul.

    • Să fiu rea şi să întreb dacă Ascor Bucureşti? (Deşi nu zic că n-or fi făcut şi lucruri bune…) Ştiu şi eu nişte ascoriste „de primă generaţie” din Iaşi şi ne-am înţeles foarte bine din prima.

      Este foarte interesantă observaţia cu ştiinţele exacte. Formaţia de ştiinţe exacte dă o anumită rigoare gândirii. Acum, să mai zic că şi filosofia sau teologia ar trebui să dea rigoare în gândire? Ştim că realitatea autohtonă e alta… Iar cei credincioşi, de orice formaţie, folosesc scuza anti-raţionalismului şi anti-intelectualismului ca să se bălăcească în cea mai jalnică posibilă stare de ignoranţă şi autosuficienţă, la unii chiar de rătăcire (exemplul 1: cipuri; exemplul 2: vaccinuri).

      • P.s. Folosesc aici „credincioşi” loosely, adică cei care se cred credincioşi. Un adevărat credincios are dreaptă credinţă, e la mintea cocoşului (dar poate nu şi a credinciosului care consideră o virtute să nu-şi cultive raţiunea 🙂 )

      • kalinikos zice:

        ei, pai stai ca altceva vreau eu sa spun prin intelectualism. La fel si rationalismul, cel cartezian, robit pacatului, care gadila placut mandria si slava desarta, si duce mintea la desfranare, nu mi se pare a fi bun. Ca sa fiu rau, ceva de genul Bogdan Duca, multiplicat cu 10. Tin minte ca eram prieten cu un psiholog, calugar benedictin dar care nu-si ‘depusese’ voturile, si care era ‘ordinat’ preot greco-papistas. M-a chemat o data sa-i ascult predica. BD e nimica pe langa el. Si cu toate artificiile sale filosofice, teologice si rationale, la sfarsit nu a stiut sa raspunda unei intrebari simple, puse de un coreligionar de-al sau, care era impotriva botezului copiilor. Evident ca s-a lansat in tot felul de speculatii/demonstratii/rationamente care mai de care mai ‘doctorale’, uitand esentialul.

        Oricum, ca sa revenim cu picioarele in meandrele concretului, pana acum cea mai buna definitie a ratiunii mi se pare ca a dat-o Sfantul Antonie cel Mare: „rationali sunt numai aceia, care pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; si acestea le savarsesc cu multa multumire catre Dumnezeu”.

        Si a’propos de ascor, nu, nu era Bucuresti, era mai la deal, la Cluuuj. Dar tin minte ca pe vremea ceea Bucurestiul si Clujul nu prea se intelegeau cu Iasiul, unde era Mitropolit Daniil. Noua ni se parea ca era cam ecumenist, iar ascorul de acolo era facut exact dupa chipul si asemanarea lui 😀

      • Pe scurt, există un mod bun şi un mod rău de a fi raţional, respectiv intelectual. Am socotit asta ca subînţeles, n-am mai făcut distincţia.

  6. kalinikos zice:

    P.S. apropos de pietism, pe mine ma distreaza doua lucruri in definitia de pe wikipedia:
    1. „combined 17th-century Lutheran principles with the Reformed emphasis on individual piety and living a vigorous Christian life.” Cu alte cuvinte, trebuie sa fii viguros, tata!
    si 2. „Instead of merely didactic, and often bitter, attacks on the heterodox and unbelievers, a sympathetic and kindly treatment of them” – proto-ecumenism, cineva? Ca sa vezi in ce detalii se ascundea diavolul 😀

      • ioanc zice:

        Citind cartea „PIETISMUL” de pe mirem.ro, apare un pasaj interesant: „Pietismul apare
        şi în sânul Bisericii Ortodoxe din România chiar în preajma celui de al doilea război mondial, sub forma organizată a unei „mişcări” numită Oastea Domnului, condusă de preotul Iosif Trifa. ” Cica un predicator din America il descrie pe Iosif Trifa ca pe un „Martin Luther mioritic!” Daca te uiti pe internet la videoclipurile lor, astia plang la adunari mai rau ca bocitoarele la inmormantari. Chiar la nunti. Un moment duios … de pietism:

        PS. Personal cred ca trebuie aratate aceste manifestari de pietism ca erezii, pentru a nu ne pomeni si noi in aceasta postura. Nu de alta, dar te pregatesti de mers pe la o nunta si cand colo na … ai uitat sa-ti pui la tine ce era mai important: vreo 3-4 batiste. Iar daca nu le umpli de lacrimi, s-ar putea sa ti-o cam iei. Mai stii?

      • kalinikos zice:

        Corect! Desi eu i-as vedea mai degraba mai aproape de ceea ce parintele Serafim Rose definea ca ‘miscarea de renastere harismatica’ ce se intinde de la papistasi pana la neo-protestanti. Evident, Biserica Ortodoxa nu este nici ea ocolita.
        Iata de exemplu ce spune chiar Iosif Trifa:
        „„În mişcarea cu Oastea Domnului, nu are nimeni nici un merit. Tot meritul este al suflării Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieşit din sufla-rea Duhului Sfânt şi va trăi numai până când va sta sub această suflare şi va fi alimentată de această suflare. Eu n-am nici un merit în această Mişcare, decât doar atât că pe mine Vântul Cel Ceresc m-a trezit mai devreme cu un ceas-două, şi, trezindu-mă, am început să strig: „Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi şi suflă asupra acestor morţi ca să învie!… “”

        Cat despre filmuletul de mai sus, cum ar zice frantuzul: emuvant, sau ma rog, emiuvont, pe limba mioriticului Trifa 😀

      • Păi atunci să se aprovizioneze cu ceapă, să nu-i ocolească „darul lacrimilor”! (Doamne, iartă-mă că fac asemenea glume…)

        După cum se referă la Duhul Sfânt, da, pot fi consideraţi şi „harismatici”. Yannaras descrie fenomene similare din Grecia ca pietism. Şi din câte-mi amintesc vorbeşte şi de influenţa protestantă, care e vizibilă şi aici.

        Dar ce ziceţi de acele dezastre pseudo-folcloristice numite pricesne? De unde vin? Că de cântat, le cântă de exemplu Cristian Pomohaci, un notoriu filo-protestant.

      • Andrei zice:

        @Ioan

        Ma bucur sa aud ca citesti acea carte, una din cele mai bune pe care le-am citit. Si cam toate cartile MIREM sunt foarte bune, binenteles cu unele foarte mici exceptii.

        Apoi la Oastea Domnului este destul de clar pietismul si din modul ciudat in care se raporteaza la Evanghelie. Iar cateodata pare ca doar la Evanghelie se raporteaza, la fel ca visarionitii. Iar modul si limbajul pietist (un soi de pricesne necantate) pot fi vazute siin alte lucrari. Uite de exemplu aici un site „Oastea Domnului”:

        http://www.comorinemuritoare.ro/biblioteca/category/pr-iosif-trifa/

      • Dar Oastea Domnului are şi nişte imne de tip protestant. O dată am stat şi eu la rând la Sfântul Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor, şi m-am nimerit lângă un „ostaş” mai în vârstă de prin Ardeal. Nu prea îl băgau bucureştencele în seamă, dar eu am vorbit cu el, că era haios şi avea şi tot felul de chestii în traistă: nuci, mere… Până când a scos un cărţoi din traistă şi a zis: „Hai să cântăm un psalm!” Şi aud eu ceva care nu era psalm şi văd că scrie „Psalmul 5…” (număr din trei cifre) Mă întreb de ce nu s-o fi întrebat autorul lor de ce n-au continuat Sfinţii Părinţi să scrie psalmi şi să-i numeroteze la rând cu ceilalţi. Se vede că a considerat asta o lipsă care trebuia remediată…

        Spre cinstea „ostaşului”, nu s-a dezumflat după ce nu s-a alăturat nimeni la „psalmii” lui şi a continuat să ofere nuci din traistă 🙂

      • ioanc zice:

        Buna observatia lui kalinikos, cea cu ‘miscarea de renastere harismatica’, descrisa de parintele Seraphim Rose. Iar cele declarate de parintele Iosif Trifa „cu suflarea Duhului Sfant”, mie imi miroase a erezie.
        Uite am mai gasit una, chiar in prefata cartii „Sa crestem in Domnul!” al pr. Iosif Trifa (de pe site-ul dat de Andrei). Zice la „Cuvant inainte”: „Ostasii Domnului si toti crestinii care asteapta imparatia lui Dumnezeu vor afla in carticica aceasta invataturi de mare pret despre cum trebuie sa crestem in Domnul”. Deci cum e? Ostasii Domnului si crestinii? Sa inteleg ca „ostasii Domnului” sunt elita, crema (un fel de super-crestini), si acel „toti crestinii” sunt plebea, mirenii sau ce? Vad ca mai departe bate campii descriind nu stiu ce tablou religios pentru a afla mai tarziu ca izbanda Oastei Domnului, e aceea ca a pus Biblia in mainile poporului dom’le. Uite asta e buna. Zice: „eu am vazut oameni care au intrat in Oastea Domnului abia silabisind si peste putina vreme, citeau si graiau din Biblie de parca ar fi umblat la Teologie”. Mai, mai … da cata smerenie. Uite ce reteta simpla! Ce studii, ce doctorate? Inscrie-te frate in Oaste si esti teolog. Din cate am inteles din ce am vizionat pe youtube astia toti is predicatori pe la adunarile lor. Gata cu cititul … maine merg si eu sa vad pe unde dau de astia, ca vreau si eu sa zica lumea: uite bre … asta e de la teologie! Mai ales ca peste ei sufla Duhul Sfant (iarta-ma Doamne de o asa hula!)

      • Andrei zice:

        Pe langa ce ai mentionat tu, Ioan, nu stiu la ce se refera ei prin asteptarea „Imparatiei lui Dumnezeu” care a si venit deja, concret, la Pogorarea Duhului Sfant si poate fi experiata de orice crestin aflat pe calea ascezei si a Sintelor Taine.
        Nu inteleg care este legatura dintre pr. Vasile Mihoc (un teolog pe care il admir) si Oastea Domnului.

      • ioanc zice:

        Asa e. Ai dreptate Andrei. Uite mi-a scapat. Sa stii ca atunci cand am citit la kalinikos, ca „Oastea Domnului a ieşit din suflarea Duhului Sfânt” imediat m-am gandit la hiliasm. De obicei toti care se cred „insuflati” de Duhul Sfant au cazut in aceeasi inselare. Dupa invatatura Traditiei, parintele Romanidis ne invata ca „viaţa eshatologică nu este viaţa de după moarte şi de după A Doua Venire (a Mântuitorului Hristos), ci este viaţa în Hristos. Mulţi spun că vom trăi zilele din urmă, Eshatologia, după A Doua Venire a Lui Hristos. Aceasta este o greşeală. În Apocalipsă se spune faptul că Hristos este Primul şi Ultimul. În Hristos, prin Întrupare, sfârşitul, Eshatologia, sfârşitul istoric, teologia, au intrat în istorie. Astfel, prin Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu a intrat în istorie şi oamenii se pot împărtăşi, pot deveni părtaşi ai acestei Împărăţii a lui Dumnezeu. Sfinţii care au (dobândit) vederea lui Dumnezeu, îl văd pe Hristos şi au ajuns la Eshaton, au ajuns la sfârşit. Aceasta se numeşte „Prima Înviere”, iar A Doua Înviere, va fi la cea de-A Doua Venire (a Domnului), când toate trupurile vor învia.

        Daca am suparat pe cineva cu postarile fratilor de la Oastea Domnului, sa ma ierte! Probabil nu-s cel mai in masura a-i critica pe altii. Doamne, ajuta!

  7. kalinikos zice:

    hehe: lor inca li se pare ca-l aud pe Sfantul Ioan Botezatorul care le zice: pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor. Eu zic sa le facem cu mana din cealalta parte a portilor 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s