Parintele Vasile Gavrila Despre Numarul Sfintelor Taine (Biserica nu are doar sapte taine iar separarea intre taine si ierurgii e de origine scolastica)

O problemă deosebit de importantă în ceea ce priveşte Sfintele Taine este numărul acestora; nu că ne-ar interesa numărul lor, ci în sensul că în timp s-a stabilit un număr al acestora, fapt care nu este deloc în duhul Bisericii. Cineva ar putea spune că problema aceasta nu este aşa de importantă, pentru că Biserica nu a fost preocupată de ea (lucru foarte adevărat), dar Biserica s-a confruntat cu o realitate istorică pe care nu putem să
o neglijăm: la un moment dat, ”teologii”au numărat Sfintele Taine. Aş vrea să precizez ş
i de unde vine denumirea de „Taină“ –ea vine pe filieră rusească, Taina, care traduce cuvântul grecesc mistirion, iar in limba latină –mysterium sau Sacramentum. S-a consacrat termenul de sacramentum. În Sfânta Scriptură, termenul se referă la altceva de
cât ceea ce înţelegem noi, astăzi, prin Tainele Bisericii, prin Sfintele Taine; se
referă la Tainele lui Dumnezeu. În acest sens, putem enumera câteva locuri din Sfânta Scriptură: Înţelepciunea lui Solomon, Proorocia lui Daniel, Evanghelia după Marcu, Epistola întâi către Corinteni, Efeseni (cap. 5,versetele 30-32), în Epistola către Coloseni, iar exemplele pot continua. Deci, în Sfânta Scriptură, termenul acesta defineşte lucrarea lui Dumnezeu, care este tainică, necunoscută; acest termen, în Sfânta Scriptură, defineşte, de fapt, iconomia divină.
.
Sfântul Irineu de Lugdunum defineşte Tainele ca lucrări ale Sfântului Duh în Biserică; Leon cel Mare spune că tot ceea ce a fost implinit de Mântutorul Hristos a trecut acum
în Taine; adică, practic, vedem în Taine lucrarea lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că Taină este însăşi Biserica şi lucrările ei cele mai importante, şi se referă doar la două dintre ele, la Botez şi la Euharistie. Aşadar, Biserica nu a fost preocupată de numărul Sfintelor Taine, pentru o lungă perioadă; de asemenea mult timp nu s-a făcut distincţie între Taină şi Ierurgie. Şi, dacă ar fi să ne referim la Părinţii Bisericii care au vorbit despre Sfintele Taine, de exemplu Sfântul Chiril al Ierusalimului vorbeşte mai ales despre Botez, despre naşterea în Hristos; Dionisie Areopagitul, în lucrarea „Despre viaţa bisericească“, face o prezentare mistagogică pentru şase Sfinte Taine, pe care le enumeră: Iluminare (de fapt, Botez şi Mirungere), Adunarea sau Comuniunea (Euharistia), Sfinţirea Mirului, Hirotonia, Tunderea în monahism şi Rânduiala săvârşită celor adormiţi; așadar, constatăm că între Taine enumeră tunderea în monahism şi înmormântarea!

Mai târziu, în secolul al IX-lea, Sfântul Teodor Studitul prezintă aceeaşi listă, face aceeaşi
prezentare, catalog, să spunem. În secolul al XII-lea, însă, Apusul romano-catolic, prin Petru Lombardul, vorbeşte despre şapte Taine: Botez, Confirmare (Mirungerea, la noi), Euharistia, Pocăinţa, Ultima ungere (extrema unctio-Sfântul Maslu), Preoţia şi Nunta. În Răsărit, întâlnim această listă în 1267, în mărturisirea de credinţă a Împăratului Mihail Paleologul, adresată Papei Clement al IV-lea, cu ocazia Sinodului unionist de la Lyon; Apusulva recunoaşte, mai târziu, că Împăratul doar a semnat această mărturisire, nu a alcătuit-o el. Puţin mai târziu, până în 1270, monahul bizantin Iov alcătuieşte, într-o scrisoare, prima listă a Sfintelor Taine: Botezul, Mirungerea, primirea Trupului şi a Sângelui lui Hristos (adică, Euharistia), Pocăinţa, Nunta cinstită, schima monahală şi ungerea cu ulei. Deci, iată, se păstrează, în continuare, tunderea în monahism în rândul Tainelor, chiar după ce s-au alcătuit aceste liste. În secolul al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama şi Sfântul Nicolae Cabasila vorbesc despre Tainele Bisericii; în mod
direct şi special, Sfântul Nicolae Cabasila, dar se referă mai ales la trei dintre ele: Botez,
Mirungere şi Euharistie. Mai târziu, în secolul al XV-lea, Sfântul Simeon al Tesalonicului
vorbeşte despre cele şapte Taine, însă alătură Pocăinţei şi tunderea în monahism. Mitropolitul Ioasaf al Efesului afirmă, în acelaşi secol, că, după părerea lui, Biserica nu are
doar şapte Taine, ci mai multe.

Putem concluziona, referitor la numărul Tainelor, că în Apus s-a stabilit schema celor
şapte Taine, la sinoadele unioniste de la Lyon, Ferrara-Florenţa, şi în Conciliul Tridentin; în Răsărit, în secolul al XVII-lea, se stabileşte definitiv numărul Sfintelor Taine, în mărturisirile de credinţă ale Patriarhului Dositei al Ierusalimului şi a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului.

Am ţinut să vorbim despre numărul Sfintelor Taine, pentru că aceasta poate să fie o
problemă, în măsura în care rămânem tributari diferenţei pe care a făcut-o Teologia scolastică, între Taine şi Ierurgii, împrumutând-o şi noi. Aşa găsim în manualele noastre, când vorbim despre Taine –că se invocă harul Duhului Sfânt pentru persoane, pentru sfinţirea persoanelor, adică sfinţirea omului. Iar când vorbim despre Ierurgii, ne referim la lucrările sfinte în care invocăm harul sfinţitor pentru materie. Or, dacă am rămâne la acest nivel, am avea o problemă: atunci când invocăm Duhul Sfânt pentru sfinţirea Darurilor, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, spunem „trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte“ – deci, şi peste om, şi peste materie. Teologia patristică nu a făcut niciodată această diferenţă.

Vezi si:

Cate taine avem in Biserica Ortodoxa?

Sursa: http://comptepv.typepad.fr/files/cursul-nr.-2.-sfintele-taine-temei-al-vie%C5%A3ii-%C3%AEn-hristos-2.pdf

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Parintele Vasile Gavrila Despre Numarul Sfintelor Taine (Biserica nu are doar sapte taine iar separarea intre taine si ierurgii e de origine scolastica)

  1. kalinikos zice:

    ah, un alt subiect important… Hai ca incet, incet, iesim din robia babiloniana.

    • E important, mai ales că oamenii nu se sfiesc de exemplu să speculeze (să bată câmpii mai bine spus) pornind de la faptul că cununia este socotită taină, iar primirea în monahism doar ierurgie.

  2. Cristian zice:

    „Toate în Biserică sînt Sfîntă Taină, toate: de la lucrul cel mai mărunt, pînă la cel mai mare, pentru că totul este cufundat în negrăita sfinţenie a Dumnezeu-Omului celui fără de păcat, a Domnului Hristos. Ca Biserică, Dumnezeu-Omul cuprinde toate lumile, fiindcă toate lumile sînt zidiri ale Lui, toate sînt zidite prin El şi pentru El (Coloseni 1:16-20)………….
    În Biserică, totul e Sfîntă Taină. Orice ierurgie e Sfîntă Taină. Chiar una mică, chiar şi cea mai mică? Da. Oricare dintre ele este la fel de uriaşă ca însăşi Taina Bisericii. Fiindcă şi cea mai mică dintre ele este, în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, într-o legătură organică, vie, cu întreaga Taină a Bisericii: cu Însuşi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Numai o pildă: rînduiala sfinţirii mici a apei. O slujbă mică, dar ce necuprinsă sfîntă minune, necuprinsă ca însăşi Biserica! Această minune iubită străbate de două mii de ani milioane şi milioane de suflete de creştini ortodocşi, le curăţeşte, le sfinţeşte, le însănătoşeşte, le nemureşte; şi nu încetează, nici nu va înceta să lucreze, cît vor dăinui pămîntul şi cerul…..”
    (Sfantul Iustin Popovici – Biserica Ortodoxa si ecumenismul)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s