Sfântul Vichentie de Lerini: „Cu adevărat ortodox este acela care este legat cu tot sufletul de Biserică, de trupul lui Hristos, care nu pune nimic mai presus de credinţa universală în Dumnezeu”

Potrivit ideologiei ecumenismului, religia trebuie să servească omenirii pentru atingerea scopurilor pământeşti ale acesteia, pe când, după cum s-a exprimat Sfântul Vichentie de Lerini, „datoria noastră este să urmăm religia încotro ne conduce ea, şi nu să conducem religia încotro vrem noi”, sau: „Trebuie să avem mare teamă de păcatul greu al trădării credinţei şi abaterii de la Ortodoxie”. ,,Niciodată n-a fost îngăduit, nu este îngăduit şi nu va fi îngăduit să li se întoarcă creştinilor ortodocşi ceea ce ei nu au primit anterior”, declară el.

Caracterizând inovaţiile eretice contemporane, potrivnice dogmelor şi canoanelor ortodoxe, Sfântul Vichentie le asemuieşte unei „alodoxii”, căci „ereticii îşi venerează concepţiile întocmai aşa cum păgânii venerau pe zeii lor”.

Aşa cum în Vechiul Testament Dumnezeu Se mânia pentru cinstirea „altor zei”, la fel şi astăzi El Se mânie pentru abaterea de la adevărurile dogmatice ale Ortodoxiei şi pentru adoptarea diferitelor inovaţii propuse în abundenţă de C.E.B.

„Cu adevărat ortodox este acela care este legat cu tot sufletul de Biserică, de trupul lui Hristos, care nu pune nimic mai presus de credinţa universală în Dumnezeu – nici autoritatea, nici dragostea, nici talentele, nici elocvenţa, nici filozofia cuiva – ci, dispreţuind toate acestea, stă în credinţă ferm, statornic şi neclintit, socotind de datoria sa să respecte şi să creadă doar în ceva despre care se ştie că a fost respectat unanim din vechime de către întreaga Biserică Universală. Iar dacă află că un lucru, că ceva necunoscut a fost introdus ulterior de cineva unilateral, fără acordul celorlalţi, sau chiar împotriva voinţei tuturor sfinţilor, atunci el neagă acest lucru, căci nu face parte din credinţa cea adevărată, ci este doar o ispită … Fericitul Apostol Pavel, în Epistola întâia către Corinteni, scrie: Că trebuieşte să fie şi eresuri între voi, ca cei lămuriţi să se facă arătaţi între voi (I Corinteni 11, 19). Apostolul spune acestea de parcă „cei vinovaţi de erezii nu sunt stârpiţi îndată de Dumnezeu tocmai ca să iasă la iveală cei vrednici, adică să se vadă cât de mult, de adevărat şi de neclintit iubeşte fiecare credinţa sobornicească. Şi de bună seamă, de îndată ce apare vreo inovaţie, devine evidentă greutatea boabelor şi uşurinţa plevei. Atunci foarte uşor se spulberă de pe arie tot ceea ce nu gravitează spre ea: unii îşi iau zborul nu se ştie încotro, alţii sunt atât de alarmaţi, încât se tem ca nu cumva să piară: le este ruşine, şi sunt încurcaţi, nefiind nici morţi, nici vii, căci au primit în ei otravă atât cât să nu-i omoare, dar nici nu le-o digeră stomacul: nu le provoacă moartea, dar nici nu-i lasă să trăiască. Vai, este o stare vrednică de milă !”

Prin ultimele cuvinte, Sfântul Vichentie de Lerini prevesteşte starea actualilor ecumenişti ‘ortodocşi’. Ei au înghiţit atâta otravă ecumenică încât stau răstigniţi între Ortodoxie şi ecumenism, căci ei înşişi nu ştiu ce să facă – să apere valorile seculare ale credinţei străbune sau să alunece tot mai jos pe calea compromisurilor. Sfântul Vichentie le arată acestor oameni că, însuşindu-şi inovaţiile, deşi în aparenţă ţin credinţa cea veche, treptat se abat totuşi de la ea şi, pe neobservate, se desprind de la Ortodoxie. „Dacă ei vor începe a amesteca ce este vechi cu ce este nou, ce este sfânt cu ce este străin, necurat, acest obicei se va extinde inevitabil asupra întregii Biserici, astfel încât în ea nu va mai rămâne nimic neatins, nimic nevătămat, nimic întreg, nimic neîntinat, iar acolo unde altădată era sanctuarul Adevărului curat şi nepătat, acolo în cele din urmă se va face o casă necurată a rătăcirilor mârşave şi păcătoase. Dea Domnul ca harul Lui să abată această murdărie de la minţile noastre ! Fie ca această nesocotinţă să rămână celor păcătoşi ! Biserica lui Hristos însă, cea care păzeşte cu grijă şi atenţie dogmele încredinţate ei spre păstrare, niciodată nimic nu schimbă în ele, nimic nu reduce, nimic nu adaugă, ce-i aparţine nu înlătură, ce este de prisos nu alătură, ce este al ei nu pierde, ce este străin nu-şi însuşeşte”.

Acest raţionament al Sfântului Vichentie despre caracterul neschimbător al Bisericii lui Hristos în învăţătura ei dogmatică este just şi important pentru toate timpurile. Biserica stă acolo unde a fost pusă de dumnezeiescul ei Întemeietor. Ea nu se schimbă, însă mulţi membri ai ei, atraşi de ispita lumii acesteia, se schimbă şi o trădează spre propria lor pieire. Aceşti oameni cred că procedează uman, ‘nobil’, progresist, călcând neschimbatele tradiţii confesionale ale Bisericii. Ei opun progresul conservatismului, fără a se gândi că adevăratul progres al Bisericii şi al sfintei ei cauze constă tocmai în conservatismul ei sănătos.

Oricine distruge principiile seculare şi neschimbătoare ale credinţei ortodoxe subminează dezvoltarea pe mai departe a Bisericii, pune capăt misiunii ei mântuitoare în generaţiile viitoare. Nedându-şi seama de acest lucru şi aflându-se sub influenţa literaturii ecumenice ‘progresiste’ şi mai ales a reeducării ecumenice desfăşurate sistematic de C.E.B., tinerii teologi ortodocşi se îndepărtează pe neobservate de Sfânta Biserică Ortodoxă, începând să vadă în nedorinţa ei de apropiere ecumenică de confesiunile heterodoxe o înapoiere distructivă, necorespunzătoare spiritului vremii.

Un exemplu caracteristic în această privinţă este următorul: în 1966 un doctorand al Academiei Teologice a fost trimis ca stagiar pe un an la Institutul Ecumenic din Bossey. Întorcându-se, a prezentat Consiliului Academiei un raport asupra stagiului, în finalul căruia promitea să trudească pentru binele ecumenismului, subliniind că sarcina acestuia este „atenuarea înapoierii confesionale”. Astfel sunt educaţi tinerii ecumenişti recrutaţi din rândurile Bisericii Ortodoxe, a cărei fermitate dogmatică ei o numesc „înapoiere” confesională, căutând s-o înlăture de dragul compromisurilor confesionale, care duc pe calea largă la pieire (Matei 7, 13).

C.E.B. acordă o atenţie sporită tinerilor ecumenişti. În decembrie 1975, de educaţie şi instruirea tineretului se ocupa secţia a 4-a a Adunării Generale a C.E.B. de la Nairobi (Kenya). În opinia Bisericii Ortodoxe Ruse, „această problemă, ce vizează în fond chipul omului creştin … nu şi-a găsit la Adunare o soluţionare creştină. Documentul final arată că autorii lui înţeleg prin educaţie mai puţin ca orice altceva formarea omului nou, care după Dumnezeu s-au zidit întru dreptate şi întru sfinţenia adevărului (Efeseni 4, 24).

Este regretabil că în document lipseşte chipul lui Hristos, căruia trebuie să ne asemuim în educaţia personalităţii creştine, dar se dau recomandări neavând legătură cu revelaţia dumnezeiască.

Duhul laic al educaţiei, ce constă în înstrăinarea de Sfânta Scriptură, cultivat de C.E.B. în Adunările sale generale, determină tineretul ecumenic să se abată de la dogme, ducând în cele din urmă la pierderea credinţei în Hristos. În acest spirit tineretul ‘creştin’ este reeducat în Institutele Ecumenice din Bossey, Hewston (SUA), Bielefeld şi în alte locuri, unde se elaborează aşa-numita „teologie ecumenică”, care are drept scop să înlocuiască teologia ortodoxă prin spiritul oportunismului de compromis, de dragul tuturor religiilor din lumea aceasta.

O astfel de activitate a C.E.B. în rândul tineretului contravine categoric învăţăturii Sfântului Vichentie de Lerini, care vrea să ne ferească de orice inovaţii în domeniul credinţei, ceea ce odată s-a dat sfinţilor (Iuda 1, 3).

Sursa: Arhimandritii Serafim Alexiev si Serghie Jazadjiev, Ortodoxia si Ecumenismul, Editura A.M.D, Bucuresti, 2008, pp. 205-209

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Sfântul Vichentie de Lerini: „Cu adevărat ortodox este acela care este legat cu tot sufletul de Biserică, de trupul lui Hristos, care nu pune nimic mai presus de credinţa universală în Dumnezeu”

  1. ioanc zice:

    Acest articol cred ca e reprezentativ pentru ceea ce s-a intamplat la Sinod: „Dacă ei vor începe a amesteca ce este vechi cu ce este nou, ce este sfânt cu ce este străin, necurat, acest obicei se va extinde inevitabil asupra întregii Biserici, astfel încât în ea nu va mai rămâne nimic neatins, nimic nevătămat, nimic întreg, nimic neîntinat, iar acolo unde altădată era sanctuarul Adevărului curat şi nepătat, acolo în cele din urmă se va face o casă necurată a rătăcirilor mârşave şi păcătoase.”

    Cand l-ai postat? Eu acuma il vad prima data. E un adevarat dus rece. Cu adevarat cuvintele Sfintilor sunt izvor de sfintenie.
    Doamne, ajuta!

  2. Mai frumos de atat, nu se poate…

  3. Sluga netrebnica zice:

    Prea Sfintitul Episcop Longhin Jar despre adunarea ecumenista din Creta, 2016:

    „A fost un sinod dracesc, talharesc. Patriarhii si episcopii s-au dus acolo plini de Har, iar dupa ce au semnat, s-au intors ca oameni simpli, fara Har. S-au dus acolo ca niste tradatori. Sa le fie rusine la toti patriarhii si arhiereii care s-au dus acolo.”

    Video integral: https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/07/17/prea-sfintitul-longhin-jar-despre-sinodul-din-creta-acolo-s-au-adunat-satanistii-masonii/

    • Suslik zice:

      Exagerari periculoase. Sintem noi Dumnezeu, sa vedem Harul, cum vine, la cine sta si sporeste, si de la cine scade si pleaca?! Mi se pare mie, sau cei din paminturile slave de nord au o propensiune catre nu zic schisma, ci revolta anti-ierarhie? Nu sariti, nu sint in nici un caz filetist sau rasist. Dar stiu istorie si vad ce se intimpla. Si ce se intimpla nu imi place. Nici un episcop nu are dreptul sa spuna cu atita siguranta despre alti episcopi asta. Ah ca faciliteaza erezia, ca sint ameswtecati fricosi, cumparati, egocentrici si infiltrati in ierahia ecumenista nu o contesta nimeni. Da sa vii sa faci aprecieri legate de Har… Reprosam pe drept cuvint mosului isteric din Fanar si lui Zizi-Hotelul-Ambulant-Pentru-Arhiconi atitudinea lor discretionara, dictatoriala si insultatoare la adresa cui nu le impartaseste pucntele lor de vedere apostatice, dar aprecierea Harului altora ce este, daca nu pripire prosteasca si mindrie necugetata? Daca criticma episcopi ecumenisti, la fel de bine putem si trebuie sa criticam si pe „ai nostri”. Si nu din subiectivism cu nuante deja politice, ci, la fel ca in cazul ecumenistilor, din dragoste filial-bisericeasca atentionatoare. Lingusitorii te pot injunghia pe la spate. Cei care iti spun in fata adevarul, fie si brutal, nu.

      • Nu sesizasem această afirmaţie uşuratică despre pierderea Harului, incompatibilă cu modul în care s-a manifestat până acum PS Longhin. Anumite lucruri putem să le considerăm hiperbolizări (zice de sinod că e drăcesc), dar despre Har nu trebuie spuse asemenea lucruri care încurajează mentalitatea de tip schismatic.

        Suslik, de acord şi cu celelalte observaţii, mai ales cu atenţionarea împotriva fenomenului linguşitorilor. E ceva mai general la noi.

  4. Augustin-de-Florina zice:

    • Nu ne pripim puţin cu tunetele judecăţii? Asta nu făcea parte din textul athonit, a fost adăugat de cei de pe blog. Mai degrabă mi se pare inspirat citatul:

      „NU TE TEME, TURMĂ MICĂ !”

      Cu litere mari că ei aşa ştiu să scrie, cu litere mari.

  5. suslik1973 zice:

    Atitudini extremiste. Semănați esfigmeniților și altora, care pun pe toate zidurile ce cred despre alții și mai puțin în ce cred ei, ca fapt pozitiv.

  6. suslik1973 zice:

    Am ascultat o mare parte din ce a zis PS Longhin si…nu imi place. Deloc. Practic incurajeaza schisma. Logic: daca zice ca ierarhii nu mai sint ierarhi, hai sa ne facem o alta Biserica. Adica exact ce vor anumite servicii de informatii si anume societati secrete care le dau ordine directe acelor servicii (nu le numesc pe nici unele, e inutil): provocare, pentru radicalizarea, identificarea/stringerea laolalta si neutralizarea inamicului. Adica, in cazul bisericesc, schisma pe fata. Bietul episcop, bun si blind si ajutator de copii nu are habar de capcanele dusmanilor, care sint departe de a fi doar dogmatice sau de admistratie ecleziastica…nu stie cu ce se maninca lucratura politica…
    Of…Poate PS ar trebui sa compuna sisesi o predica despre „fiti intelepti ca serpii si blinzi ca porumbeii”. A fi blind si credincios predaniei nu e suficient. Si asta, intre altele, pentru ca cei ce il urmeaza pot fi dusi la incercari ce le pot depasi puterile de rezistenta. Si ar fi vina sa, pentru ca a lasat jos garda discernamintului.

    • Suslik zice:

      Aici moșul a delirat serios…fără supărare. E genul de ”predică” pe care îl auzi de la pensionari prin parcuri și azile…

      • Doar nu credeţi că tot ce este publicat acolo aparţine Mitropolitului Augustin. Cineva a preluat câteva citate ale Mitropolitului Augustin, sub acest format de imagine, după care a început să abereze ortodoxoid.

      • Ce zici, Andrei, o fi vechiul nostru prieten cu personalităţi multiple (la ID-uri mă refer), care tot intervenea cu trimiteri către blogurile lui? Sau or fi într-adevăr mai mulţi care (nu) gândesc la fel?

      • Andrei zice:

        Pare vechiul prieten…

      • Dacă e acelaşi blogger foarte perseverent, aş zice că totuşi de data asta e ceva mai bine, sunt mai puţine chestii subiective şi mai multe citate din oameni care ştiu să scrie.

      • Vorba neamţului: le style c’est l’homme! 🙂

        Cu unele mici îmbunătăţiri.

        Totuşi, asumarea numelui unei personalităţi nu e deloc o îmbunătăţire.

      • Andrei, stai să vezi aici stilul omului în desfăşurare (la comentarii):

        https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/about/

      • Andrei zice:

        Numai din faptul ca isi da singur like-uri si e clar ca are o problema…

      • Andrei, te întreb ca pe un insider: ce se întâmplă la facultatea aia de teologie? Că văd la unii din absolvenţii ei nişte concepţii foarte originale despre ce constituie comportament acceptabil în societate, mai ales faţă de sexul opus. Doamne, fereşte, să intre o femeie în gura unui teolog…

      • Andrei zice:

        Daca te referi la prietenul nostru pitit sub diverse nume, el este o exceptie. In general, studetii de la facultatea de teologie sunt hipsteri si semidocti cu pretentii de mari intelectuali urbanizati. D-aia marea majoritate a lor e ecumenista. Exista si exceptii desigur, dar…

  7. suslik1973 zice:

    Și asta e o problemă, și încă mare: pervertirea, prin falsă asumare, a mesajului duhovnicesc a unor mari duhovnici, ierarhi, sau chiar mireni evlavioși. Compromitereca scop? Mai bine punem răul (din intențiile unora) înainte. Eu așa fac, și mă păzesc de multe capcane internautice sau reale…

  8. suslik1973 zice:

    As dori sa ne adresam mai multi PS Longhin, pentru a ii atrage atentia, din dragostea filiala cu care mireanul si preotul ii sint datori episcopului, si in genere un om altuia. E mare primejdie spirituala pentru insusi ierarhul respectiv, si pentru cei ce il urmeaza, atunci cind, fie si fara voie, neaga Harul a ierarhii si autocefalii intregi, instigind la schisma indirect, spre bucuria amagita a stilistilor si altor neorascolnici. Nu este de gluma. Atita asteapta relativizatorii credintei, care venereaza prin fapte pe arhiconul „oikumene”: sa arate cu degetul. Si daca schsima se produce, sau macar este incurajata, vor avea, din pacate ce arata si (de) ce prigoni, si pe cine, in mod justificat canonic.

    • Asta cu negarea Harului mi se pare o problemă, mi se pare că nu se pune corect problema. Sunt de acord că trebuie să ne adresăm Preasfinţitului Longhin, atât ca încurajare, cât şi ca să atragem atenţia asupra unor nuanţe. Cum să facem? Aş zice că mai degrabă să discutăm într-un cadru mai restrâns, pe e-mail de exemplu.

  9. Sluga netrebnica zice:

    Sfantul Teodor Studitul:

    „Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar[2]. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul învinuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne face familiari diavolului.”

    „Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum de­spre acest lucru nu văd, decît că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfînta Liturghie.”

    Sursa: https://paterika.wordpress.com/2014/03/21/sf-teodor-studitul-intinare-are-impartasania-unde-e-pomenit-ereziarhul/

    „Dar să îngăduim asta ca o iconomie cumpătată? Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? Şi ce ar putea fi mai vătămător decât o asemenea iconomie? Acea comuniune chiar şi într-un singur punct este o pierdere vădită şi o stricare a toată dreptatea. Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela; şi cel ce intră în comuniune cu cel afurisit să fie afurisit, ca unul ce încalcă canonul bisericesc.”

    Sursa: http://lumea-ortodoxa.ro/celor-ce-spun-ca-pomenirea-ecumenistilor-se-poate-face-din-iconomie-marturia-parintilor-aghioriti-din-sec-xiii/

    Sf. Atanasie cel Mare, Patrologia Graeca, 26:1185d-1188c: ”fugiti de cei care, prefacandu-se ca nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc impreuna cu cei care il urmeaza”.

    Sf. Grigorie de Nissa, ”Despre rugaciune”: ”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.

    • suslik1973 zice:

      Extremisme. Sîntem noi Dumnezeu, și zicem că un preot, subordinat unui episcop ecumenist, se roagă Celui de Jos?!!? Dvs. știți ce deplasat este ce implicați? Sau cît de îndoielnic moral și vătămător pe multe nivele este procedeul „scoaterii din context”?
      Repet, a spune că, brusc și mai ales sigur, ierarhii autocefaliilor participante la Sinodul de la Kolimbari și-au pierdit Harul, deci yok Taine valide, în toate eparhiile acelora, este o gravă incitare la tăvălugul anarhic al schismei. Să nu ne fie nouă a cugeta sau face rupere din Trupul Eclesial!

  10. Pingback: Despre erezii=pleava | ayeaye20

  11. grigorie zice:

    In documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” se vorbeste despre o dubla unitate a Bisericii:o unitate „pierduta” ce trebuie „refacuta”, „restaurata”, si o unitate, de natura ontologica, ce“nu poate fi tulburata.”
    O asemenea idee despre Biserica se potriveste anumitor conceptii eclesiologice ratacite, una dintre acestea apartine Mitropolitului Platon (Gorodeţki) al Kievului(1803-1891): „Dacă se compară Biserica universală cu un templu uriaş, împărţit în mai multe paraclise, în partea de jos acestea sunt despărţite între ele prin pereţi, fără ca aceste despărţiri să ajungă până la acoperiş. În partea de jos confesiunile sunt despărţite între ele, în cea de sus, dimpotrivă, sunt într-o comuniune spirituală între ele şi toate au în acelaşi mod intrarea în cer, la acoperişul acestui templu mistic.” (în: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.2,pg. 124)
    Aceasta ar insemna ca aceia care in decursul timpului au apostaziat de la credinta ortodoxa au ramas in Biserica, ca hotarele pe care Sfintii Parinti le-au pus intre credinta crestina si pseudo-crestinisme sunt doar niste bariere „pământeşti [omenesti care] nu urcă până la cer”(Ilarion Alfeyev).
    Daca separatiile confesionale sunt doar formale inseamna ca i se poate atribui celor considerati crestini doua calitati: cea de madular al „Bisericii” si cea de membru al propriei confesiuni, a doua calitate nefiind importanta pentru mantuire.
    In teoria ecumenista a ramurilor se vorbeste de „Biserica lui Hristos” in care sunt cuprinse „gruparile bisericesti” ce cred in Sfanta Treime si Îl recunosc pe Hristos ca Mantuitor; ca a fi membru al „Bisericii lui Hristos este un lucru mai cuprinzator decat a fi membrual propriei sale grupari bisericesti” (Declaratia de la Toronto, 1950, paragraful 9)
    O semenea viziune asupra Bisericii este la propriu politeista.
    Dupa Sfintii Parinti, dumnezeii si hristosii eterodocsilor sunt dumnezei si hristosi mincinosi care nu se deosebesc in ce priveste existenta de idolii pagani, adica nu exista.
    O astfel de „Biserica” ,in inteles ecumenist, este asemenea unui panteon pagan care nu are nici o legatura cu cerul, o adunare in care fiecare grupare eterodoxa se inchina dumnezeului sau inexistent.
    Biserica Ortodoxa nu se afla intr-un asemenea templu, iar cei care vor sa o asocieze unei asemenea adunari nelegiuite cauta de fapt sa o distruga, stim insa ca „ portile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18).

  12. Sluga netrebnica zice:

    Inca o manastire care intrerupe pomenirea episcopului – Manastirea Lacul Frumos din Valcea.

    http://psaltirea.ro/files/intrerupere%20pomenire%20lacul%20frumos.pdf

  13. grigorie zice:

    Ereziile au aparut pentru ca uni, desi lipsiti de intelegere duhovniceasca, carora Sfânta Scriptură le mai spune şi oameni fireşti(I.Cor.2,14), au indraznit sa teologhiseasca. Atat in teologie (despre Dumnezeu) cat si in iconomie (despre Intrupare) uni ca acestia, pentru ca n-au inteles distinctia in unire si unirea in distinctie, au ajuns la confuzii grave facand din distinctie despartire si din unire contopire. Astfel in teologie uni accentuind unitatea fiintiala, negau alteritatea ipostatica, iar altii plecand de la distinctia persoanelor negau unitatea fiintiala; pe cand in iconomie datorita deosebirii dintre firi uni sustineau si o deosebire de personae, iar altii plecand de la unicitatea ipostatica contopeau cele doua firi intr-una.
    Insa fiecare dintre acesti ereziarhi avea convingerea ca a lui credinta este cea buna, ca dumnezeul in care crede este cel adevarat, considera ca „dumnezeii” si „hristosii” celorlalte „credinte” sunt falsi, neconfundand dumnezeul si hristosul lui cu cei din celelalte „credinte”. Putem spune ca ecumenisti i-au depasit pana si pe ereziarhii din vechime in schizofrenia teologica.
    In documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” se vorbeste despre o „restaurare a unitatii celor care cred in Hristos”, sau ca „Bisericile Ortodoxe membre [în CMB] consideră drept o condiţie sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”.
    Pentru ca exista deosebire intre adevaratul Hristos propovaduit de Biserica Ortodoxa si hristosii inexistenti ai diferitelor pseudo-crestinisme, cum poate cineva, care se considera ortodox, sa afirme ca ortodocsii si eterodocsii cred in acelasi Hristos?! Cum sa faci o asemenea confuzie?! La fel si in legatura cu Sfanta Treime.
    Sfântul Ciprian al Cartaginei spunea : „înşirând toate ereziile şi prezentând absurdităţile şi nebuniile fiecăruia, pentru că nici nu-mi face plăcere să spun ceea ce este îngrozitor sau ruşinos de ştiut, ne ocupăm deocamdată numai de Marcion…oare Marcion admite această Sfântă Treime (propovăduită de Biserică). Oare mărturiseşte acelaşi Dumnezeu Tatăl Atoatefăcătorul pe care Îl mărturisim noi? Recunoaşte pe acelaşi Fiu Hristos născut din Fecioara Maria , Cuvântul Care s-a făcut trup, Care a luat asupra Sa păcatele noastre ,Care a învins moartea murind, Care a început prin El Însuşi învierea trupurilor şi Care a arătat ucenicilor Săi că a înviat în acelaşi trup (în care trăise?). Cu totul alta este credinţa lui Marcion dar şi a celorlalţi eretici”(Sfântul Ciprian, Scrisori baptismale).Aceasta însemnând că noi dreptcredincioşii nu avem în comun cu ereticii nici pe Tatăl, nici pe Fiul, nici pe Sfântul Duh.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s