Comentariu la expunerea Inaltpreasfintitului Ioachim in legatura cu sinodul din Creta

In urma cu cateva zile am postat articolul Apostazia publică a unui ierarh român, preluat de pe site-ul Manastirii Petru-Voda. Pe acelasi site vad ca acum e specificat:

„Precizare (12 iunie 2016): Întrucât Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Teofan ne-a spus părinteşte că nu am procedat suficient de duhovniceşte şi de canonic în semnalarea unei exprimări ce poate fi considerată eterodoxă, retragem comentariul pe care-l preluasem de pe facebook, cu iertăciune dacă n-a avut tonul, contextul sau momentul potrivit, şi adresăm cu durere în suflet către Înalt Preasfinţia Sa Ioachim Băcăuanul smerita rugăminte să aducă clarificări asupra sensului cuvintelor Înalt Preasfinţiei sale din 2 iunie 2016 şi subliniate de noi cu roşu mai jos: „

Am analizat mai jos respectivele sublinieri pentru a arata si mai clar gravitatea afirmatiilor facute. Din pacate avem parte de acelasi limbaj cu dublu inteles si alambicat, tipic ecumenistilor, care nu transmite nimic concret si coerent, ba din contra, unele afirmatii sunt categoric suspecte de erezie.

Textul este destul de lung, asa ca va rog sa il cititi cu rabdare. Astfel de probleme nu pot fi abordate frivol si cu parul, ci explicand in detaliu de ce noi avem o alta pozitie. Datorita falsilor antiecumenisti care isi intemeiaza pozitia pe „neamul sfant” sau pe injuraturi si blesteme este necesara o abordare teologica a pozitiei antiecumeniste. Asa iese la iveala si lipsa de argumente teologice a ecumenistilor.

Partile marcate prin culoare sunt comentariile mele. Partile bolduite din discursul ierarhului apartin Manastirii Petru-Voda. La final poate fi descarcat si articolul in format PDF.

„Teologia și Biserica Ortodoxă consideră că fidelitatea față de Adevărul revelat al lui Hristos, precum și veracitatea Lui impun speranța că diferitele confesiuni creștine au realmente tensiunea și efortul spre adevărul lui Hristos

Pare aproape incredibil din punctul meu de vedere ca episcopul Ioachim sustine ca diferitele erezii au „tensiunea si efortul” spre adevar din moment ce e limpede ca nici gruparile protestante, fondatoare si sustinatoare a C.M.B. (unde isi impun ereziile intre care si iconoclasmul), nici papismul care nu a dat nicio clipa un semn ca vrea sa renunte la ereziile sale (primatul, infailibilitatea, filioque etc.), nici monofizismul (care in continuare refuza sa accepte Calcedonul dupa cum explicit a decalarat Shenouda al III lea si nu numai) nu vor cerceteze cu sinceritate adevarul. Este adevarat ca „Duhul sufla unde voieste” si cheama toata umanitatea la integrarea in adevaratul Trup al lui Hristos unde exista plenitudinea lucrarii sale mantuitoare. Dar la aceasta chemare raspund diverse persoane tocmai prin convingerea ca ceea ce au trait pana in momentul respectiv e o erezie si au cunoscut adevarul care i-a facut liberi. O erezie nu poate avea tensiunea spre adevar tocmai pentru ca erezia e o speculatie contra adevarului. Nu degeaba Sfintii Parinti au insistat pe primirea prin Taina Botezului a ereticilor. Botezul ca nastere de sus si incorporare in Biserica nu are caracter hristologic decat in adevaratul cadru eclesial (cum este si logic).

„Ȋn acest sens istoria Bisericii Ortodoxe dovedește că practica sinodalității a ferit-o atât de orice schimbări în materie de credință datorate unor decizii singulare, cât și de haosul unor opinii individualiste. Biserica constituie o extensie a comuniunii trinitare prin Fiul Ȋntrupat, la nivelul harului necreat și sfințitor care se oglindește în organizarea sinodală sau conciliară a Bisericii Ortodoxe.

S-a vorbit deja pe tema asta si nu este nevoie de vreo aprofundare: nu practica sinodalitatii in sine a ferit Biserica de schimbari in materie de credinta (fapt dovedit tocmai de existenta sinoadelor talharesti) ci sinodalitatea in acord cu Duhul Sfant (FA, 15, 28). De aceea acordul cu invatatura Sfintilor Parinti e esential ca dovada a aceleiasi experiente ecleziale, asa cum se vede si din canoanele 1 si 2 ale Sinodului VII Ecumenic si nu numai.

Apoi, organizarea sinodala nu oglindeste comuniunea treimica ci comuniunea in aceeasi invatatura si marturisirea aceleiasi relatii cu Hristos cel prezent in Biserica. Sinodalitatea arata chipul aceluiasi Hristos care ia fiinta in fiecare si ne aduce ca jertfe in fata Tatalui. De aceea nici nu a avut primat vreodata un om in crestinismul adevarat, pentru ca Hristos este prezent in Biserica Sa si nu are nevoie de un vicar. Sinodalitatea in Biserica a fost inteleasa tocmai prin prisma acordului doogmatic intre bisericile locale si  nu prin vreun papism sinodal.

„Sinodul episcopilor, prin esența sa, are menirea de a apăra învățătura de credință și de a formula dogmele de credință împotriva sfidărilor care pot veni din Biserică sau din afara ei.”

Are menirea, dar nu intotdeauna a facut-o. Si atunci se naste intrebarea care are legatura si cu punctul de mai sus: daca sinodul nu hotaraste ce trebuie, laicii ce trebuie sa faca?

„Ȋn al doilea rând mărturisirea adevărului presupune dialog, pentru a avea cui să-l mărturisești. E foarte important să fii și ascultat când vorbești. Adevărul nu se mărturisește în neant, în pustiu, ci în comuniune, în iubire, în dialog. Dialogul mărturisitor presupune totodată respectarea tradițiilor și opiniilor celui căruia i-l mărturisești. Respectarea și acceptarea dialogului între tradiții și păreri încărcate de istorie, nu înseamnă nici pe departe solidarizarea cu ele, ci doar încercarea de convingere a celuilalt, nu prin polemică, ci prin mărturisire, că adevărul este unic.”

Nu stiu in ce comuniune crede IPS Ioachim ca se marturiseste adevarul. Daca se refera ca marturisirea adevarului presupune o responsabilizare pentru cei din afara Bisericii si aducerea acestora in unicul staul, atunci nu vad o problema. Dar ecumenismul fix asta nu face. Nu am vazut vreun ecumenist „ortodox” care sa sustina sus si tare ca doar Ortodoxia e adevarul in adunarile ecumenice. Nu am vazut un document ecumenic care sa arate ca exista macar o incercare de a cauta adevarul altfel decat prin sincretism. Si atunci ce vrea sa spuna episcopul Ioachim? Nu e cumva o alta tentativa de „aburire” de parca se adreseaza unor oameni care nu vad cum in documentele unui presupus sinod ortodox se incearca acordarea unui cadrul eclesial eterodocsilor, adica fix ceea ce incearca Inaltpreasfintia Sa sa nege? Cum vor fi convinsi ereticii ca „adevarul e unic” daca ei au calitate de observatori la Marele Sinod si nu vor fi discutate ereziile lor?

„Sobornicitatea despre care se vorbește astăzi pune în evidență tocmai faptul că adevărul este rezultatul comuniunii în iubire, nu al izolării cu pretenții exclusiviste de deținător al „adevărului adevărat”. Dumnezeu nu agrează fariseismul, și asta o știm din Scriptură. Nu poți să spui „Doamne, mulțumesc Ție că nu sunt ca ceilalți! Eu te cunosc perfect și te păstrez doar pentru mine! Nu te mărturisesc decât celor ca mine! Cei păcătoși să vină la credință singuri. Eu nu ies în întâmpinarea lor, pentru că Te-aș relativiza! Eu nu discut cu ei, pentru că, prin simplul dialog, m-aș molipsi de necredință. Să învețe singuri, să cunoască singuri! Eu Te-am găsit și Te păstrez doar pentru mine! Fiecare să se descurce!” Din păcate nimic nu este mai fals decât acest raționament care din nefericire mai persistă chiar și în anul 2016 din epoca iubirii.”

Asa cum spuneam si alt articol, ecumenistii sucesc ordinea fireasca a lucrarilor, considerand adevarul ca fiind rezultatul comuniunii in iubire, nu iubirea ca rezultatul comuniunii in adevar, cum de altfel invata Sfanta Scriptura si Sfintii parinti. Sfantul Fotie cel mare zice ca: „Cea mai bunã comuniune este comuniunea în credinţã şi în dragostea cea adevãratã… Nu existã nimic mai minunat decît Adevãrul!„. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur: „De vei vedea vreodată dragostea prigonită, nu-i da crezare în locul adevărului, ci te împotriveşte cu bărbăţie până la moarte […] nu trăda adevărul nicidecum?” si „Nu primi nici o învăţătură de rea-credinţă din pricina dragostei”.

Cat despre „izolarea cu pretentii exclusiviste”, aici IPS Ioachim pune problema destul de ciudat. Ce inseamna „izolare” si „exclusivism” in contextul dat? Este de acord episcopul ca Ortodoxia este unica credinta revelata in si prin Hristos? Daca da, este acesta exclusivism? Se pare ca da, din momentul ce isi incepe ideea prin axarea pe comuniunea in iubire care duce la adevar, nicidecum pe smerirea mintii omului sub invatatura Bisericii prin care poate sa atinga minunata virtute a iubirii. Iubirea e un dar al lui Dumnezeu in virtutea sinergiei, ce se castiga prin vointa si participarea la adevaratele Taine ale adevaratei Biserici.

Apoi ierarhul indruma din nou la marturisirea in fata ereticilor a credintei intr-un amalgam de idei care cu greu pot avea un cap si o coada. Daca adevarul e rezultatul vreunei comuniuni de iubire (umanista), ce sa mai propavaduiesti? Iar daca propavaduiesti, atunci cum poate fi adevarul rezultatul unei comuniuni in iubire? Nu este un dat apriori care duce la comuniune?

„Problema ecumenică nu este unitatea Bisericii în esența ei, care este dată de Dumnezeu și este păstrată în mod istoric și văzut în Biserica Ortodoxă – Una Sfântă –, ci dezbinarea istorică a creștinilor. Schisma nu se află în interiorul Bisericii, ci în separarea confesiunilor creștine de Biserica neîmpărțită, care se află în continuitate directă cu Apostolii și cu Tradiția patristică. De aceea restaurarea unității văzute nu este o problemă de centralizare bisericească, nici de pluritate confesională, nici de uniformitate, ci de sinteză de credință comună, de unitate în diversitate și în comuniune.”

Din nou o exprimare alambicata si idei care se contrazic intre ele. In primul rand este vorba de „dezbinarea istorica a crestinilor”, care este un lucru din start fals. Crestini sunt cei care accepta in mod integral invatatura lui Hristos, pazita de Biserica. Nu te poti numi crestin fara a accepta in totalitate invatatura lui Hristos, dupa cum Mantuitorul insusi a spus-o in repetate randuri. Este vorba deci de dezbinarea istorica a ereticilor care s-au rupt de Biserica prin speculatii si prin nesupunere. Crestinii adevarati au ramas uniti si vor fi uniti sub acelasi Hristos, in aceeasi Biserica, band din acelasi Potir, marturisind aceeasi credinta sub aceeasi ierarhie sacramentala.

De aceea nici nu se poate vorbi de o „restaurare a unitatii vazute” deoarece aceasta unitate deja exista. Pare ca IPS Ioachim nu vrea sa spuna asta, dar exprimarea din pacate lasa de dorit. De ce nu se spune pe sleau ca aceasta „restaurare” de fapt si de drept si cu adevarat ortodox inseamna intoarcerea ereticilor la Biserica cea Una si nedespartita?

Si cum adica de „sinteza” de credinta comuna? Adica o „sinteza” din toate credintele din moment ce unitate nu este  o problema de „uniformitate”? Pentru Sfintii Parinti, chestiunea unitatii era foarte clara: revenirea ereticilor la Biserica in primul rand prin marturisirea scrisa ca s-au lepadat de eresurile lor. Asa ca modul cum vede ierarhul problema „restaurarii unitatii” e cel putin ciudata mai ales cand foloseste alti termeni de provenienta ecumenica: „unitate in diversitate si comuniune”.

„Trebuie admis faptul că există elemente convergente și complementare în toate Bisericile creștine. Acceptarea ecumenică a acestor elemente nu înseamnă un acord separat asupra unei doctrine specifice, ci integrarea lor în această credință, până la urmă comună, a Tradiției neîntrerupte. A recunoaște diversitatea metodelor teologice, pluralismul lor, face parte din procesul tradiției.

Aici deja discursul ierarhului devine problematic, deoarece induce ideea ca Biserica ar avea ceva de invatat din „traditiile” ereticilor. Biserica il are drept Cap pe Hristos si este condusa de Duhul Sfant. Absolut NICIODATA nu va avea de invatat Biserica de la cei ce sunt, culmea, vrajmasi ai ei, fiind vrajmasi ai adevarului dogmatic care se afla in stransa legatura cu Adevarul Intrupat.

Daca se observa discursul cu atentie, aproape in permanenta ierarhul refuza sa identifice Biserica cu marturisirea dogmatica a Ortodoxiei. Vedem de fapt o mai veche idee ecumenica, conform careia in structura piramidala a Bisericii, Hristos a ramas acelasi la varf, disensiunile existand doar la baza intre credinciosi. Mai mult, Inaltpreasfintia Sa spune foarte clar ca e absolut normal sa fie recunoscuta „diversitatea metodelor teologice” de parca metoda teologica patristica e insuficienta si este nevoie pentru mantuirea oamenilor de metode inventate in afara Bisericii si inspirate inevitabil de vrajmasul mantuirii oamenilor.

A citi anumite lucrari ale ereticilor nu este nimic grav (Sfantul Nicodim Aghioritul chiar a tradus din Ignatiu de Loyola). A folosi unele idei care nu contrazic credinta dogmatica a Bisericii… iarasi nu e nimic grav. Insa a le intregra in ceea ce ierarhul numeste credinta „comuna” (comuna cu cine?) inseamna deja o idee total antipatristica. Il vede cineva pe Sfantul Atanasie cel Mare cautand „elemente complementare” in arianism pentru a fi integrate intr-o credinta comuna? Pe oricine l-ar pufni rasul numai gandindu-se la asa ceva. Dar asta arata si ce distanta este intre ierarhi ca Sfantul Atanasie si cei ca IPS Ioachim.

Ȋn mărturisirea adevărului nu trebuie să cauți obligatoriu să rămâi unic, ci unit. Fiecare creștin este unic în felul său. Toți creștinii mărturisitori trebuie să fie „uniți în unitate”. Cu cât vor fi mai uniți în mărturisirea Unicului și singurului Dumnezeu, cu atât ei vor da expresie și consistență sufletului creștin al Europei, sfințeniei vieții și drepturilor fundamentale ale persoanei umane și ale apărării familiei. Europa, ca și lumea întreagă, are nevoie de bogăția culturii create de creștinism.”

Iarasi o fraza care nu spune nimic concret, ba chiar ne baga si mai rau in ceata. Sa nu ramai unic, ci unit? Ce inseamna asta si cum putem face o paralela cu ceea ce inseamna misionarismul ortodox? (Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. – Marcu 16, 15, 16).

Apoi se sare la o idee tipica secularismului teologic, si anume „drepturile fundamentale ale persoanei umane”, de parca noi cautam sa ne unim cu Hristos pentru niscaiva drepturi, nu pentru mantuirea si unirea noastra apofatica cu Domnul inviat. Deci toata afacerea ecumenica nu e pentru marturisirea adevarului ci pentru total alte scopuri de provenienta dubioasa si fara legatura cu invatatura soteriologica patristica.

„Trebuie să se facă distincție între canoanele disciplinare și dogmele de credință cu caracter imuabil. Canoanele nu sunt adevăruri revelate supraraționale, nu sunt dogme, ci sunt măsuri disciplinare susceptibile de actualizare în acord cu timpurile în care trăiești. E adevărat că nici un canon nu cade niciodată în desuetudine, dar atunci când își pierde operativitatea el nu se suprimă, ci ramâne în colecția de canoane ca un tezaur inestimabil. Nici Hristos la plinirea vremii nu a schimbat vreo cirta sau o iota din legea și proorociile vechii alianțe, ci le-a plinit, dându-le o nouă perspectivă. “S-a spus celor de demult…Să nu ucizi…,Să nu furi…etc. Dar Eu vă spun…!”

In principiu, aici ierarhul ar avea dreptate. Nici eu si nimeni nu poate fi de acord cu idolatrizarea canoanelor (mai ales la modul pietist, asa cum se intampla cu diversi credinciosi care desi nu au citit/studiat canoanele, totusi iti recomanda sa le respecti la litera, nestiind practica si raportarea Sfintilor Parinti la viata eclesiala si dreptul canonic). Dar unele canoane reprezinta tocmai punerea in practica a unor adevaruri dogmatice. Rugaciunea cu ereticii e interzisa de canoane tocmai pentru ca ereticii sunt rupti de Biserica si nu poate exista comuniune cu ei. Rugaciunea in comun este o expresie liturgica a Bisericii, de aceea este un nonsens si o hula rugaciunea cu cei din afara. Am discutat deja in alt articol ca rugaciunea nu se face cu ci pentru eretici si pentru revenirea si unirea lor cu Biserica.

Din nou IPS Ioachim vorbeste la modul general, din nou nu spune nimic concret…

„Pregătirea teologică joacă un rol foarte important în înțelegerea corectă a acestor realități. Mărturia creștină comună publică formează ambianța necesară dialogului teologic. Bisericile Ortodoxe au reacționat contra unei versiuni exclusiviste, socio-politice a ecumenismului. Fără educație teologică nu se poate înțelege că evenimente istorice, vizibil necesare potrivit curentelor societății contemporane, cum e și Marele Sinod din Creta, sunt singurul model de „comunitate sobornicească” recunoscut de istorie. Acest Sfânt și Mare Sinod nu înseamnă uniformizare, minimalizare artificială și formalistă a adevărului.”

Din nou o exprimare care nu spune nimic foarte clar. Insa, daca episcopul Ioachim crede ca Marele Sinod e necesar „potrivit curentelor societății contemporane” atunci avem certitudinea ca nu a inteles ce inseamna cu adevarat sobornicitatea Bisericii care se exprima in primul rand prin totalitatea si plenitudinea invataturii lui Hristos aflata in ea, dupa cum afirma toti marii teologi contemporani (Florovsky, Staniloae, Karmiris etc.). Asta inseamna ca adevarata sobornicitate/catolicitate a unui sinod e data tocmai de acordul cu invatatura patristica si nu de o simpla adunare de episcopi. De aceea si Sfantul Teodor Studitul spunea: “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.”

„Dumnezeu lucrează prin toate religiile în moduri și grade diferite, în funcție de evoluția istorică.”

Daca Sfintii Parinti au sustinut mereu ca ereziile si religiile lumii sunt scorneli ale diavolului, cum ne putem raporta la aceasta declaratie a episcopului Ioachim? Nu este o declaratie suficient de clara cat sa tragem o concluzie? Mai ales ca in acelasi paragraf (trebuia subliniata si portiunea asta) declara ca: „De asemenea este foarte adevărat și trebuie să se înțeleagă că Dumnezeu lucrează unde voiește, nu numai în Ortodoxie, pentru că nu poți limita lucrarea lui Dumnezeu. ” Asa cum am spus si mai sus, Dumnezeu lucreaza, dar in niciun caz prin alta religie ci reveland oamenilor adevarata Sa Biserica si chemandu-i la unirea cu ea. Plenitudinea harului mantuitor, deci singura posibilitatea de a fi in comuniune cu Hristos cel Inviat (comuniune care e sinonima cu mantuirea) este doar in Biserica Ortodoxa, care nu intamplator are calitatile de: Una, Sfanta, Catolica si Apostoleasca. Dumnezeu nu a lucrat prin paganism convertirea la Ortodoxie ci prin propavaduirea adevarului de catre apostoli. Este graitor si exemplul Sfantului Corneliu Sutasul, care desi facea fapte bune, acestea l-au ajutat sa i se descopere adevarul. Dumnezeu nu l-a lasat in ratacirea sa ci l-a chemat la Botezul Bisericii, tocmai pentru ca lucrarea lui Dumnezeu se gaseste doar in Biserica.

Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” (I Timotei 2, 4). Deci cum ar putea sa lucreze si prin alte religii? Mai ales ca „Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.” (Efeseni 4, 4-6).

Apoi pentru Sfintii Parinti Ortodoxia nu fost niciodata o religie si este un motiv pentru care religiile lumii au ramas la aceasa denumire de „religie”. Intr-o predica sustinuta la Constanta, IPS Serafim de Pireu spune: „Sfântul Grigorie Teologul defineşte religia astfel: „religia este cinstea faţă de demoni, în vreme ce credinţa este cinstirea Treimii.” Din aceste cuvinte, continuă Sfântul Nicodim Aghioritul, concluzionăm că nu vorbesc ad literam cei care folosesc numele de religie pentru preasfânta noastră evlavie şi credinţă, pentru că acest nume a fost dat de greci (idolatrii) în primul rând pentru credinţa în demonii cei ticăloşi şi nu trebuie să se refere acest termen la Biserica lui Hristos. În fine, Cuviosul Nicodim recomandă şi sfătuieşte ca în locul numelui de religie să fie folosit cel de credinţă sau evlavie sau cel de Ortodoxie sau cucernicie„.

„Mântuirea este un eveniment în derulare. Nu te poți mântui doar prin asumarea radicală a posturii exclusive de „paznic” al dogmelor și al canoanelor, de paznic al tradiției. Tradiția trebuie mărturisită mai ales celor care n-o cunosc. Mărturisirea și prezentarea în fața neinițiaților și a necunoscătorilor, poate avea un impact mult mai plăcut în fața lui Dumnezeu decât „statul de veghe” la căpătâiul dogmelor și al canoanelor. Adevărul nu-i pe cale de dispariție și n-are nevoie nici de paznici și, cu atât mai puțin, de avocați.”

Este ciudat, dar „episkopos” inseamna tocmai paznic sau supraveghetor al dreptei credinte intr-o biserica locala. Si cum se impaca „marturisirea traditiei” (a se vedea cum niciodata nu se vorbeste de marturisirea adevarului dogmatic ci de marturisirea traditiei; apropo si de incorporarea „traditiilor” eretice intr-o credinta comuna, dupa cum declara mai sus) cu lucrarea lui Dumnezeu prin toate religiile sau cu adevarul ca rezultat al comuniunii in iubire? Este clar ca marturisirea noastra e ontologica, nu juridica (marturisind prin harul lui Hristos, nu prin puterile noastre si nu pentru ca Biserica ar avea nevoie de „avocati” sau salvatori). Dar marturisirea e totusi expresia participarii noastre ontologice la viata Bisericii. Si atunci nu te poti mantui daca nu ramai neclintit in Predanie (II Tes. 2, 15).

In cazul asta, episcopul trebuie sa se hotarasca daca recunoastem diferitele „confesiuni crestine” (cum ar vrea Marele Sinod) si incorporam diverse „traditii teologice” eretice sau ramane neclintiti in invatatura Bisericii, marturisind-o si altora aflati nu in vreo tradtie separata, ci in erezie.

Articolul in format PDF.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Comentariu la expunerea Inaltpreasfintitului Ioachim in legatura cu sinodul din Creta

  1. Dar nu-i aşa că a funcţionat? Parcă era pe lista de delegaţi.

    • Andrei zice:

      Este, este. Alaturi de Nifon 🙂

      • Se putea să lipsească tocmai Nifon? 🙂

        Doar e nevoie de tovarăşi de nădejde, care să fie dornici şi vrednici să construiască o societate nouă, multilateral dezvoltată!

        (OK, înlocuim tovarăşi cu ierarhi, societate cu Biserică şi multilateral dezvoltată cu implicată până peste cap în toate mişcările şi dialogurile ecumeniste imaginabile…)

  2. Am citit în sfârşit până la capăt. Bine ai zis!

  3. kalinikos zice:

    marturisesc ca nu am citit celalalt articol. L-am vazut, am citit primele 3 paragrafe si m-a luat somnul. Acum ma felicit.

  4. Suslik zice:

    Se pare ca ierarhul in discutie e clar, mai mult: ferm, angajat pe linia fauririi omului nou, adica a ce as numi eurantropul: idiotul european, perfect lisencefalizat de presa si de conducatori, cu studii tinzind spre zero si, mult mai rau, credinta/evlavie si bun-simt (si chiar simt de autoconservare) tinzind sub zero. Adevarata miza a Conciliului Ecumenist, pardon, Sinodului Cretan, imi pare a fi dubla: oferirea unei baze „canonice” dictaturii celor mai inalti ierarhi (ca un gind razlet: nu cumva pe Domnul L-au dat romanilor spre condamnare si a fi rastignit „preotii cei mai de seama”, adica virfurile ierarhiei respective? exprimarea aceasta apare des in Evanghelii, cind e vorba de scena inscenarii judiciare in urma careia Fiul Omului a fost rastignit; se pare ca „functia creeaza si creste orgoliul”), pentru a impune suprabisericeste (!) tot felul de, sa o zicem direct, blasfemii sincretiste cu bita in mina ierarhilor, monahilor, preotilor si mirenilor, iar a doua…cea mai periculoasa: sinergizarea cu legile tot mai constringatoare, absurde si abuzive ale „stapinului imparatiilor lumii”. Cu alte cuvinte, foarte curind, a fi constient si asumat antisincretist, va fi „atitudine dusmanoasa”, exact ca in anii ’50. Vom vedea ce va fi, imediat dupa ce Sinodul, sau Loja, sau Biroul Politic, sau ce o fi reuniunea elitista din Creta, se va incheia in mod oficial.
    Totusi, am o intrebare, va rog, daca se poate: daca va avea loc o apostatica unire cu ereticii, si autocefalia noastra, si alte citeva, cad in erezie, presupun ca solutia este sa nu mai mergem la biserica, pentru a nu ne impartasi cu ereticii. Multumesc mult.

    • Le ziceţi bine! Subscriu!

      În ce priveşte întrebarea, eu nădăjduiesc că se va găsi ici-colo şi câte-un preot care să nu pomenească ierarhii eretici care o vor fi comis-o în Creta (pentru că ce se întâmplă în Creta, spre deosebire de Las Vegas, nu rămâne acolo). Dacă nu…. – haideţi totuşi să vedem concret ce se va întâmpla acolo şi care vor fi consecinţele.

    • Andrei zice:

      Daca va avea loc o unire cu ereticii, exact asta este solutia. Nu vom mai fi in mod clar pe acelasi drum (syn-odos), deci…

  5. ioanc zice:

    Felicitari Andrei pentru comentariul ortodox. Trebuie sa recunosc ca in unele locuri m-a cam dus de nas acest ierarh prin subtilitatile abil strecurate in text. De fapt si Ioachim Bacauanul spune acelasi lucru, ca si Chiril Catarellos prin cuvintele: „Sobornicitatea despre care se vorbește astăzi pune în evidență tocmai faptul că adevărul este rezultatul comuniunii în iubire, nu al izolării cu pretenții exclusiviste de deținător al „adevărului adevărat””. De fapt acestia dupa cum si marturisesc sunt intr-o alta comuniune (cea cu iubirea izvorata din fatarnicie) si nu in comuniune cu Adevarul, dupa cum bine ai explicat. In fine, Dumnezeu sa-i miluiasca si pe noi sa ne intareasca cu mare mila Sa, caci ne doare cand vedem astfel de lepadari.

    Doamne, ajuta!

    • Andrei zice:

      Ioan, ecumenistii in general folosesc un limbaj mieros, dar care ascunde multe. Trebuie sa fii foarte atent la declaratiile lor. Iar de Ioachim nu uita: a fost ucenic al lui Olivier Clement, mare sustinator al lui Athenagoras si mare critic al Sfantului Marcu Evghenicul.

      Si da, gandirea eretica e ascunsa in mici detalii, cum ar fi aceasta teologie aberanta a „sobornicitatii” care pleaca si de la teologia personalista (in care persoanele umane exista musai prin relatii).

      • ioanc zice:

        Da, asa e. Trebuie sa fii foarte atent la astfel de discursuri. Cineva imi spunea ca acestia, ecumenistii, au un discurs dual si chiar daca ar spune adevarul,
        nu sunt demni de crezare, deoarece duhul lor nu este curat.

  6. robert252 zice:

    In final, nu spune nimeni cum scapa poporul ortodox de acesti ereziarhi.
    Patriarhul poate fi schimbat doar de sinod?
    Daca tot sinodul este papistas, cine ii schimba pe ierarhii sinodului?

    Daca tot BOR este papistas, ce face poporul? Se duce la Bulgari la Sf. Liturghie?!

    Cred ca ar trebui sa fie niste instructiuni clare de schimbare.
    Ai zis sau ai facut asta? Esti iubitori de papa? Du-te pe campii!
    Nu asa ca acum, cu bagatul problemei sub covor.

    Care din preotii din Bacau, de exemplu, ar fi dispusi sa nu-l mai pomeneasca si sa-l schimbe pe Ierarh?
    Care din preotii din Bucuresti ar fi dispusi sa-si schimbe ierarhul (pe Daniel)?

    Eu cred ca NICI UN PREOT DE MIR! Doar cei din manastiri, ieromonahi, etc, vor avea acest curaj

    • Suslik zice:

      Intrebari de bun-simt. Inaltul Serafim de Pireu a raspuns deseori la astfel de intrebari, din cite stiu. Trebuie urmata calea sfintilor. Adica, de pilda, cum nu a fost Sf. Vasile cel Mare in comuniune cu „biserica cea una arianista” de pe vremea lui Valens; cum nu a fost Sf. Maxim Martirisitorul in comuniune cu monotelitii, etc. Daca nu gasesti un preot sau episcop adevarat, de la care poti lua Sf. Taine, atunci trebuie trecut Dunarea sau Prutul. :)Sau, stam acasa, cu durere de lipsa in biserica, dar nu ne impartasim cu apostatii si ereticii. Clar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s