Ce eresiarhi s-au adunat in Creta. Mitropolitul Chiril (Patriarhia Ecumenica): „Biserica marturisita in Crez nu este cea ortodoxa.”

Citez dintr-un articol de pe Pravoslavie:

The Orthodox Church is not the “One Church of the Symbol of Faith”. This belief was announced by representative of the Constantinople Patriarchate Bishop Cyril (Catarellos) of Avida in an article posted at Romfea.gr.

Bishop Cyril believes that despite confession of the “One Holy Catholic and Apostolic Church”, it is not affirmed in the Orthodox patristic Tradition that the Orthodox Church is the One Church of the Creed.

According to the bishop of Avida, those who consider the „One Church” to be exclusively the Orthodox Church are misled. Based on the patristic and canonical Tradition, the “One Church” also includes other heterodox churches, believes the representative of the Constantinople Patriarchate.

Edited by OrthoChristian.com

Union of Orthodox Journalists

22 / 06 / 2016

Comentariul meu: O declaratie foarte grava si care ar trebui sa scandalizeze multa lume. Conform canoanelor, acesta este un „minciuno-episcop” si ar trebui tratat ca atare. Si nu doar pentru ca neaga faptul ca Biserica Ortodoxa este Una, Sfanta, Catholica si Apostoleasca, ci si pentru ca acorda caracter eclesial ereticilor copnsiderandu-i ca fiind de asemenea biserici sau mai rau, ca Biserica cea Una include in ea si ereziile, desi este „fara pata sa zbarcitura” (Efeseni 5, 27).

Patriarhia Ecumenica a atins cote jalnice, incepand cu eresiarhul Bartolomeu, trecand pe la Zizioulas si terminand cu Chiril Catarellos. Si nu numai. Numai faptul ca Marele Sinod este marea dorinta a eresiarhului si celui asemenea altor „patriarhi” ca Nestorie sau Sever, Bartolomeu, arata ca nu trebuie sa avem niciun fel de incredere si ca va fi cu adevarat un sinod talharesc (nu ca nu erau deja destule semne, dar e suficient si acesta).

Intr-o alta stire:

Mitropolitul Iov (aceeasi Patriarhie Ecumenista) – „Nici o alta institutie nu are dreptul sa schimbe o decizie panortodoxa”.

Participants in the inter-Orthodox forum on Crete which opened on Monday have expressed the desire to make the Council a permanent structure, reports Interfax.

“The primates of the Orthodox Church, having gathered here at the Holy and Great Council, express their hope that the Holy and Great Council will become a new organ of the Orthodox Church which will be convened on a regular basis to resolve issues which concern the Orthodox in the twenty-first century,” representative of the Patriarchate of Constantinople Archbishop Job of Telmessos told reporters after the opening of the forum.

Archbishop Job emphasized that the ongoing forum on Crete is a “Great and Holy Council” in accordance with the decision made at the meeting of the Primates of the Orthodox Churches in January. “No other institution has the right to change a pan-Orthodox decision.”

Recall that the participants of the Council re-sent invitations to those Churches which did not send their delegations to Crete.

Translated by Jesse Dominick

Union of Orthodox Journalists

22 / 06 / 2016

Tot de pe: http://www.pravoslavie.ru/english/94555.htm

Comentariul meu: Foarte, foarte amuzant ca episcopul Iov considera adunarea din Creta ca fiind „Sfant si Mare Sinod”. Nu doar ca nu exista niciun termen de comparatie intre adunarea din Creta si Sinoadele Ecumenice ale Bisericii (pot fi deschise cartile de istorie), dar ce nu inteleg acesti manipulatori este ca un sinod e „sfant” doar daca deciziile sale sunt ortodoxe si participantii la el, ortodocsi. In Crez, nu degeaba calitatea de „sfanta” a Bisericii e alaturata celei de „catholica” si „apostoleasca”. Biserica e sfanta, are plenitudinea invataturii celei drepte, sau plenitudinea revelatiei lui Hristos (catholicitate) si invatatura este cea corecta, venind alaturi de har de la Sfintii Apostoli. Sfintenia fara dreapta credinta nu poate exista si aflam asta inca din Crez.

Referitor la partea a doua a declaratiei, care spune ca deciziile sinodului sunt irevocabile, din pacate acesti ierarhi, desi vor sa para „moderni si toleranti”, tot la nivel de gandire papolatra si totalitara au ramas. Nu mai spun ca aproape fiecare cuvintel din toate declaratiile acestea nu are niciun fel de legatura cu traditia patristica ortodoxa. Deciziile cu adevarat irevocabile au fost deja luate si Sfantul Duh a dat marturie pentru ele in istoria Bisericii. Daca la acest sinod au de gand sa ia alte decizii, nu au decat sa le considere irevocabile intre ei. Cand timp sunt contra invataturii patristice ortodoxe, ele chiar trebuie respinse si asta nu e o optiune.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

102 răspunsuri la Ce eresiarhi s-au adunat in Creta. Mitropolitul Chiril (Patriarhia Ecumenica): „Biserica marturisita in Crez nu este cea ortodoxa.”

  1. Nevrednici sunt…. Ce ruşine, ce tristeţe….

    • Suslik zice:

      „Nevrednici” e, cum zic americanii, „o subestimare”. Ma tem ca „apostati” suna mai exact, desi extrem de ofensator pentru egocentrismul unor asa fiinte care isi manifesta din plin oncogenitatea in Trupul Bisericii. Locul lor este printre laicii interzisi de la cuminecare, in nici un caz nu trebuie sa mai fie in continuare clovni pseudoepiscopali care mimeaza o credinta pe care o reneaga, de fapt. Ce sa mai caute ei la Sfinta Prefacere, odata ce se leapada de Hristos?! Intr-o lume normala, „caterisire” ar scrie pe ei.

      • Da, aşa este – din păcate, noi nu trăim într-o lume normală, trăim într-o lume rinocerizată!

      • Cristian zice:

        Vremurile s-au apropiat de sfarsit. Nu vreau sa te sperii, iubitul meu copil, poate Domnul va mai ingadui putin timp pentru pocainta noastra. Noi nu stim anume cat, dar mai este putin timp, putin timp. (…) Multe rautati. Dar mai cu seama conditiile cele politice si economice care sunt gata a primi venirea Antihristului. Parintele are multa carte, eu sunt mai simplu si nu prea inteleg toti termenii astia ce mi-i scrie, doar ca simt ca noi toti ne indreptam spre sfarsitul vremii ce o putem numi fara sa gresim, eshatologica. Numai cineva orb la minte poate crede ca totul este o fericire si ca Biserica sau monahismul vor intra intr-o epoca aurita.
        Cel mai greu va fi pentru oamenii cu familii si cu copii, caci legandu-se ei de acestia si de banutul pentru care trudesc, cu greu se vor putea desprinde de toate. Dar si pentru ei Domnul va randui ceva“.
        …………….
        Acum, da, se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint… Dar Dumnezeu nu caută la acestea… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică… Mi-au povestit multe aceşti părinţi români ai mei, de când îi ştiu eu pe îngeraşii aceştia… Sunt mii şi mii de monahi, dar abia dacă găseşti vreun povăţuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plâng adesea pentru aceasta, copile. Sunt mulţi stareţi care se îngrijesc de gospodărie, de chiverniseală, iar de lucrarea lăuntrică aproape că nu se grijeşte nimeni.
        (Batranul Selafiil Siberianul, anii 2000)

      • kalinikos zice:

        si cine sa-i cateriseasca? Seful lor? Care crede la fel? Nifon, care in loc de crezul ortodox citeste ‘crezul’ impreuna cu ereticii din CMB? Daniil, care l-a trimis pe Nifon acolo?

      • calin zice:

        Apostatilor Biserica nu le adreseaza decat: Anathema!

      • Subscriu citatului ales din Părintele Selafiil!

  2. Suslik zice:

    Da, aglutinatii sub secera&ciocan, echer&compas, cirpa albastra cu doispe stele, etc., deja isi dau mastile jos. Asta nu este o surpriza. Partea cu adevarat dureroasa este ca oamenii s-au obisnuit sa fie lasi si supusi. Tocmai de aici va incepe lantul surprizelor neplacute: tradarile si compromisurile. Ce facea tafnosul si egocentricul mos Bartolomeu Ereziarhul era deja dans la bara pentru arhiconi de multa vreme, sa zic asa. insa ce vor face aici si in Grecia oameni, clerici sau nu, pina acum stimati de credinciosi, e alta discutie. Brusc, vom vedea oameni stergind pe jos cu propriile lor atitudini, cu propria lor viata de pina acum, mai rau, cu propria credinta. Vom auzi predici care vor parea nelalocul lor in anumite guri, dar care vor dovedi inca o data ca tot omul nealipit de Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul de Facatorul, cum scrie in prima porunca, are un pret. Stiu ca par pesimist. Dar, stiti cum se zice: „Pesimistul este un optimist informat”.

    • Andrei zice:

      E clar ca multora le va fi frica sa nu fie etichetati ca „schismatici”. Cei care au insa cu adevarat constiinta bisericeasca vor face ceea ce trebuie. Si daca suntem putini, turma oricum e mica si mica a fost mereu.

      • Le va fi frică de mai multe, nu doar să nu fie etichetaţi ca schismatici… Pierderea postului, chiar şi pierderea unui anumit confort psihologic la cei care nu au posturi de niciun fel. Doar că noi nu căutăm o linişte şi un confort psihologic oarecare, ci liniştea şi pacea pe care le dă Hristos celor care rămân uniţi cu El. Sfinţii mucenici cum de puteau răbda toate? Ar fi trebuit să moară de frică, dacă nu de răni. Dar la noi toate se înţeleg pe dos.

        Îmi scria o cunoştinţă dintre cei cărora le trimit mailuri că duhovnicul ei spune că acum nu e momentul unei mărturisiri, ci dacă va fi o adevărată prigoană, atunci va fi momentul muceniciei şi mărturisirii! Şi i-am spus aşa: preoţii care acum ştiu că ecumenismul e o erezie dar din diferite motive se „sfiesc” să mărturisească şi să înveţe poporul, oare vor căpăta curaj dacă se vor schimba datele problemei şi mărturisirea va deveni o problemă de viaţă şi de moarte?

      • Cristian zice:

        „In continuare, rugaciunile in comun, asa cum se practica astazi, se situeaza impotriva Sfintelor Canoane. Inalt Prea Sfintia Voastra n-ati participat direct la asemenea intruniri, dar alti ierarhi si lideri ai Bisericilor, da. In Romania, cardinalul papei si patriarhul au binecuvantat impreuna o congregatie mixta de catolici, uniati si ortodocsi. Rugaciuna in comun din Romania deschide o kerkoporta prin care Biserica Ortodoxa va fi in pericol de a fi capturata spiritual. Prea Fericirea Sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane este prea slab, din cate se pare, pentru a se opune politicii conducatorilor natiunii de a se deschide spre Vest; in acest context s-a realizat pentru prima data vizita unui papa intr-o tara ortodoxa.” (din scrisoarea athonita de protest din 24 mai 1999 catre Patriarhia Ecumenica)

        ”Căci cei care sunt ai Bisericii adevărului, sunt ai lui Hristos; iar cei care nu sunt ai
        adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos; şi aceasta este valabil şi dacă ei se induc
        pe sine în eroare şi se numesc pe sine şi sunt numiţi de alţii ca păstori şi arhipăstori
        sfinţi; căci am fost învăţaţi că creştinismul nu pune importanţă pe persoane, ci pe
        adevăr şi pe acrivia credinţei.” (Sfântul Grigorie Palama)

        In 1999 trăiau multi dintre cei intipariti in constiinta „ortodoxului” român drept mari duhovnici. Eu unul nu cunosc să fi pus cineva atunci problema intreruperii comuniunii cu Teoctist Arapasu si ceilalti prezenti in Piata Unirii. De ce ar fi acum altfel? (PS Longhin, de exemplu, a intrerupt pomenirea pentru ceva mult mai putin „evident” dupa parerea mea)

      • kalinikos zice:

        fiindca s-a incetatenit intre romani ideea ca trebuie sa fii teolog ca sa ai voie sa te ‘amesteci’ in treburile Bisericii. Asta intre cei putini carora le mai pasa cat de cat.
        Restului de mai mult de 80% oricum nu le pasa de ‘maruntisuri’. Ba chiar unii se bucura, fiindca popa ala prost nu mai traumatizeaza copilul, bagandu-l cu totul in butoi la botez, ci face ca la catolici sau la protestanti, nici macar nu-l mai dezbraca cii il stropeste putin pe cap. Ca sa nu mai zic ca acelasi popa prost le da la toti sa manance cu aceasi lingurita, ce-o fi avand el acolo in paharul ala, total neigienic, in loc sa foloseasca lingurite de unica folosinta, modern si elegant.
        Toate astea se intampla din lipsa catehezei adevarate, care sa le deschida oamenilor ochii despre ce inseamna Hristos, ce inseamna Biserica, ce inseamna crestinism, ce inseamna ortodoxie, ce inseamna erezie si mai ales ce inseamna mantuire.

    • Eu pe lângă acestea mai am un alt pesimism: oare vor sesiza credincioşii, în marea lor majoritate, schimbarea în discursul acestor oameni? Sau sunt şi ei la fel de rinocerizaţi ca cei „mari”?

      • Getul zice:

        Extraordinar!!!! Un episcop sa spuna asta!!

      • calin zice:

        Ce asteptari putem sa mai avem daca ”ortodoxia” românilor se reduce la prestari-servicii de la popa (functionar public), de care este nevoie chiar daca e injurat pe la spate, romaneste, fiindca cere prea multi bani; e nevoie fiindca face pomenile, altfel se razbuna mortii daca nu le dai de pomana si nu-ti merge bine in casa. (Asta e auzita pe bune pe la sate, nu zic la misto!) Nu va mirati daca pe marginea unor sosele de exemplu prin Oltenia, vedeti cruci mari pe care sunt scrise sute de nume, un adevarat arbore genealogic; nu e vorba de evlavia crestineasca sau de cat de crestini vrednici erau cei scrisi: e vorba de frica celor ce zic ca daca uita pe cineva dintre mortii din neam, acel decedat se razbuna!… La fel, daca nu iti botezi copiii (stropesti, chiar nu conteaza), le merge rau in viata si trebuie fiindca toata lumea face asta, plus ca e prilej de fala si chef. Si cu mortu’, trebuie bagat in biserica inainte de a fi dus la groapa (ganditi-va cum ar fi un preot caruia i se ia parohia (cladirea bisericii) fiindca a intrerupt comuniunea cu ereticii: ”ce popa e ala fara biserica”).

      • Pentru asemenea reţete magice de fericire pe pământ, nici nu contează dacă preotul este sau nu este preot, dacă rămâne în Biserică sau în profeţita pseudo-biserică…

  3. Cristian zice:

    „Intram intr-o noua era: de acum vom avea doua Ortodoxii – una „oficiala” si una „ruseasca”. Acesti termeni au inceput sa fie vehiculati in presa rusa nemultumita de Biserica si cred ca ii vom auzi de acum incolo. S-a demonstrat inca o data ca ortodocsii, cind vor sa se adune, gasesc noi pricini de dezbinare. Nu mai vorbim de tensiuni, tensiuni au fost tot timpul – acum avem despartiri, iar despartirile acestea creeaza cadrul unui razboi rece in termeni politici. Aripa ortodoxiei aflata sub indluenta Moscovei va reprosa Constantinopolului erori de credinta si tact canonic, iar aripa cealalta va reprosa Moscovei afilierile politice. Lupta se va purta in spatiul informational profan in limba care nu cunoaste dedesubturile Ortodoxiei. Tot acest zbucium, vazut dintr-o parte, va arata ca o pasare mare care, incercind sa zboare, se loveste cu aripile peste fata.” (pr. Savatie Bastovoi)

    • ioanc zice:

      Eu nu stiu de ce apar astfel de declaratii, al caror scop este sa te distraga de la Adevar. Nu vom avea doua „ortodoxii” (aceasta e tactica diavolului (a tablei de sah) de ati insufla frica ce duce la deznadejde). Nu exista ortodoxie oficiala si nici ortodoxie ruseasca. Acestea sunt erezii. Ortodoxia e Una, a crestinilor, a drept slavitorilor de Dumnezeu, a Ortodocsilor, a celor aflati in Adevar.

      • Absolut de acord! Dar a făcut pr. SB (ca să-i respectăm numele de brand) vreo declaraţie pe marginea „sinodului panortodox”, sau acestea sunt declaraţii mai vechi care se potrivesc la situaţia de faţă?

      • kalinikos zice:

        declaratia e recenta, de dupa inceperea ‘sinodului’. Ca sa nu mai spun ca nici ‘ortodoxia ruseasca’ nu sta prea bine la capitolul ‘ortodoxie’. Si ma gandesc numai la filoa papistasismul lui Alfeev sau al lui Chiril…
        Din pacate, si cred ca asta am mai spus-o ortodoxia a devenit teatru de razboi intre SUA (care sponsorizeaza din greu patriarhia ecumenica) si URSS, care dupa 70 de ani de ateism si-a descoperit veleitatile de tzarat crestin, cu presedinte ales.
        Iarasi din pacate, din dorinta de marire si de putere, ‘persoana’ care ocupa vremelnic Tronul Sfantului Ioan Gura-de-Aur, nu a invatat nimic de la acesta, despre cum trebuie sa se poarte in fata mai marilor lumii acesteia. Probabil ca nu stie, sau nu mai crede ca va avea de dat socoteala al sfarsit de tot.
        Au devenit niste stative umblatoare si vorbitoare pentru vesmintele arhieresti.

      • calin zice:

        ”Ca sa nu mai spun ca nici ‘ortodoxia ruseasca’ nu sta prea bine la capitolul ‘ortodoxie’. Si ma gandesc numai la filoa papistasismul lui Alfeev sau al lui Chiril…
        Din pacate, si cred ca asta am mai spus-o ortodoxia a devenit teatru de razboi intre SUA (care sponsorizeaza din greu patriarhia ecumenica) si URSS, care dupa 70 de ani de ateism si-a descoperit veleitatile de tzarat crestin, cu presedinte ales.”

        Se stie despre Arhidioceza Greaca din America aflata sub Constantinopol ca e plina de masoni. Astia sunt sponsorii – oficial – ai adunaturii spurcate din Creta. Gasisem cu ceva ani in urma pe net o emblema a unei loje a lor care avea un triunghi in care era… o cruce cu trei brate… Ce sa mai vorbim de Patriarhia Moscovei care se intemeiaza pe Serghie Stragorodski si este creatia lui Stalin. Sa nu uitam nici intalnirea din Cuba dintre ereziarhii Chiril si papa Francisc. Probabil neo-sovieticii au tratat cu papa locul de intietate in fata Constantinopolului (la fel de eretic) in vederea viitoarei uniri. Deci in aceste cazuri nu putem vorbi despre Ortodoxie.

      • Da, sunt de aceeaşi părere că e fals pusă problema opunând „ortodoxia” constantinopolitană „ortodoxiei” moscovite. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie! Însă pe moment, este bine că Patriarhul Chiril se opune Patriarhului Bartolomeu.

    • calin zice:

      Imi cer iertare, nu am timp sa sistematizez, scriu cum imi vine in minte, deci va rog sa ma iertati daca citirea randurilor de mai jos vi se va parea greoaie mai ales din pricina parantezelor.

      @anaelisabeta2015 dar si ceilalti cititori ai acestui blog

      ”Însă pe moment, este bine că Patriarhul Chiril se opune Patriarhului Bartolomeu.”

      Nu stiu ce vreti sa spuneti, dar cred ca n-are nici o relevanta, e vorba doar de o lupta politica veche. ”Binele care nu se face pentru bine, nu este Bine” spune invatatura ptristica. V-as ruga sa nu pierdeti din vedere faptul ca aici avem de a face cu niste politicieni apostati, care au de indeplinit o agenda, nu cu niste ierarhi ai lui Hristos si ca trebuie sa ne uitam in istorie (in cazul de fata nu prea indepartata) pentru a putea intelege realitatea prezenta. Si asta o putem face prin studiu temeinic si serios si pe cat posibil acces la unele documente ale vremii (recunosc, trebuie ceva sfortari pentru asta, fiindca nu gasim pe toate drumurile si nici timp nu prea avem… altfel avem o imagine mai mult sau mai putin deformata a realitatii prezentului. Putem consulta si surse ale caror interpretari pot fi contrare gandirii noastre). Deci nimic nu este la voia intamplarii, in cazul de fata totul este un joc politic, iar dpdvd politic patriarhia Moscovei nu a schimbat nimic: avem de a face cu acelasi KGB. Si inca ceva sa avem cu totii in vedere: istoria nu incepe cu noi (sau de la noi). Avem tendinta de a crede asta, si cred ca fiecare generatie trecuta, prezenta sau viitoare, daca nu studiaza cat se poate de obiectiv, o are la randul ei. Nu este nimic nou, fiindca daca ne uitam in istoria Bisericii vedem ca mai fiecare generatie a avut in fata o provocare mai mica sau mai mare in ceea ce priveste Credinta, doar ca in epoca in care traim lucrurile sunt sau cel putin par a fi mult mai inaintate.

      Poate ca in epoca moderna totul a inceput cu inovatiile neortodoxe ce au facut sa ia nastere miscarea sfintilor kolivazi, dar venind si mai aproape, avem de vreo 90 de ani o situatie foarte tulbure in lumea ortodoxa. Inceputul ereziei ecumeniste s-a aratat odata cu enciclica eretica a patriarhiei de Constantinopol din 1920 (desi existau unele acorduri locale cu ereticii si mai dinainte). Atunci s-a recunoscut fatis ”dogma” ”bisericilor crestine” si s-a vorbit despre necesitatea schimbarii calendarului liturgic ”pentru ca toti crestinii sa sarbatoreasca la aceiasi data.” (Anglicanii erau atunci ”pe val”. Apropos, iata-i prin anii ’60 in plin comunism in Romania! http://youtube.com/watch?v=t5JM2JzRjxI Vizionzti neaparat! Este instructiv… (scuzati cinismul), pregetiti-va pentru ”imagini soc”. Si sanctionez o minciuna din partea propagandistei ecumeniste care a facut emisiunea: acel montaj din epoca comunista a fost rulat la vremea respectiva ca unul dintre ”jurnalele de actualitati” care erau proeictate in deschiderea fiecarui film in cinematorgafe, caci in anii ’60 nu exista o televiziune dezvoltata in Romania).

      1). Enciclica eretica a patriarhiei de Constantinopol din 1920 a fost deci prima manifestare declarata a pan-ereziei ecumenismului. Ce a urmat se stie (sau nu?), in 1923 a avut loc la Constantinopol un ”congres pan-ortodox” care a reusit introducerea noului calendar. S-a mai vrut schimbarea posturilor, mutarea sarbatorilor mari duminica, casatoriile mixte oficializate, scurtarea slujbelor si alte satanisme. La acest congres dupa model protestant n-au participat nici pe departe toate Bisericile locale, ereticul si masonul Meletie Metaxakis, asa-zis patriarh de Constantinopol, era oricum cunoscut si contestat de aproape toata lumea, inclusiv dpdvd moral. Dar cu toate acestea, la presiunea politica in 1924 s-a schimbat concret calendarul in Grecia si au urmat si alte tari. Cei care s-au ingradit atunci de acestia (multi parinti athoniti) au fost numiti schismatici, stilisti, au fost apoi si ierahi care s-au ingradit (vezi diverse istorii ale vechilor-calendaristi). Sunt convins ca daca as fi trait atunci as fi facut la fel, dar m-am nascut mult mai tarziu si am fost botezat in BOR. Si, apropos, nu ma intereseaza ”’certurile de partide”, doar vreau sa imbratisez istoria obiectiva si invatatura si atitudinea patristica. Si mai cred ca este un non-sens dpdvd patristic, adica ortodox, ca daca intrerupem comuniunea cu ereticii sa nu ne reintoarcem si la calendarul patristic.

      Sa revenim deci la patriarhia Moscovei (nu dezvolt acum istoria cu Serghie Stragorodski si Stalin, e iarasi de studiat; mi-au picat la un moment dat in mana inclusiv materiale de propaganda serghisnista in care se chinuiau sa arate ca ei sunt adevarata biserica ortodoxa intemeiata canonic, nu oponentii reactionari (pe care de fapt ii ucideau in chinuri groaznice) si ca exista libertate religioasa deplina in URSS.. Erau scrise in mai multe limbi, inclusiv romana).

      2). In 1948 a avut loc la Moscova un [alt] ”congres pan-ortodox” la care au participat doar satelitii regimului comunist de la Moscova. Acest congres s-a vrut de fapt o replica la Constantinopol 1923 si la alte adunaturi ecumeniste mai mici din lumea capitalista. Lumea era polarizata capitalism/comunism, respectiv, din nou Constantinopol vs Moscova. (Apropos, nu ar fi exclus nici astazi ca Moscova sa convoace un congres asemanator cu pretentie de Mare si ”Sfant” Sinod, ca replica la adunatura din Creta. E ceva predictibil).

      Au existat atunci in 1948 si participantii ”naivi” precum pr Serafim Sobolev, care, crezand ca va fi luat in seama, a facut intr-o luare de cuvant demonstratia verdicitatii calendarului patristic – dar bineinteles ca n-a fost luat in seama fiindca jocurile erau deja facute, ca astazi in Creta. (Si iar un apropos: in anii ’90 la adunatura ecumenista San Egidio de la Bucuresti, a participat, cu parere de rau o zic, un alt naiv, pr Sofian Boghiu, care a luat cuvantul la tribuna crezand probabil ca daca doar vorbeste frumos despre ortodoxie ii converteste pe ereticii de acolo. Ehe, daca s-ar scoate din arhive toate filmarile de atunci am ramane iarasi ingroziti de ce s-a petrecut pe strazile Bucurestiului si in deal!). Iertare de paranteza, revin.

      Ce s-a facut la congresul pan-ortodox al satelitilor de pe orbita Moscovei din 1948:

      – Elogiu lui Stalin

      – Toate Bisericile locale sa tina calendarul asa cum vor si Pastile ‘pe vechi’, (doar Finlanda, care tine de Constantinopol nu a facut asta) dar sa pastreze comuniunea. Desi nu erau prezente toate Bisericile locale ci doar cele din sfera de infuenta a Moscovei, pana la urma toate au pus tacit in practica. (Acest congres este cred necunoscut de ”lumea greaca”; parintele Theodor Zissis de pilda, desi e autorul unor studii temeinice, abordand si problema calendarului patristic, nu face deloc referire in studiul sau la acest congres de la Moscova).

      Este o aberatie ca ierarhii sa se pomeneasca unii pe altii la liturghie, dar sa nu praznuiasca aceleasi sarbatori impreuna. Este deci comuniune euharistica dar nu poate fi vorba de o comuniune liturgica deplina. De fapt e doar o comuniune bazata pe politic!

      – S-a infierat papismul. He, hee, dar nu pentru erezie, ci pentru expansionism, vazut ca imperialism capitalist si pentru faptul ca papismul vroia sa conduca miscarea ecumenista.

      In aparenta s-a condamnat ecumenismul, dar sa vedeti ce limbaj! S-a lasat de inteles ca un ecumenism bun ar fi cel condus de Moscova/blocul comunist! Daca studiati limbajul folosit, este acelasi ca si astazi.

      O alta paranteza: dpdvd stilistic, românul tot ca românul, tot ca badaranu’ necizelat; iata o mostra: „Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul sovietic; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. […] Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” Ati ghicit?… Iustinian Marina, intr-unul din volumele ”operei” sale numite ”Apostolatul Social”. Pentru asa ceva, un singur raspuns: Anatema!

      Si aici e de studiat… KGB-ul a avut o influenta foarte puternica in organizatiile ecumeniste mondialiste, ai caror stapani ”jucau la doua capete”. Sprijineau de pilda exilul românesc anticomunist (care era foarte ecumenist, ca tot românul…) si tineau adunaturi si in Est. Daca studiezi si ce-a fost dpdvd bisericesc diaspora sau exilul romanesc, te ingrozesti… Patriarhia comunista de la Bucuresti trimetea ”preoti” securisti, enoriasii traiau o stare de teroare psihica si hartuire permanenta din partea agentilor infiltrati, se dezbinau intre ei, multi se aruncau in bratele greco-papistasilor (anticomunisti) sau ale unor mici ‘sucursale’ ecumeniste si masonice ale Constantinopolului ce pareau alternativa salvatoare.

      Ca si concluzii: detinem poate datele, numai ca trebuie sa facem si conexiunile ca sa vedem intregul. Orice asemanare intre adunaturile din 1923, 1948 si 2016 nu este deloc intamplatoare, doar agenda este mai inaintata.

      De fapt inainte de ’90 si in Vest si in Est era exact acelasi ecumenism adica aceiasi ideologie umanista si mondialista, doar ca cele doua blocuri politice, care aveau deci in esenta aceiasi ideologie, se bateau pentru intietate. Va suna cunoscut? Astazi Chiril se intalneste in Cuba cu Francisc, ca sa negocieze intietatea fatza de Constantinopol (care e la fel de eretic) in vederea viitoarei uniri… Iar toti brontozaurii securisti cu grade, minciuno-episcopi din BOR dinainte de ’90, s-au reprofilat imediat dupa ’90 intrand in masonerie. A fost doar continuitate fireasca pentru ei, caci pentru ei n-a fost deloc ceva nou: in mintea lor nu s-a schimbat absolut nimic, fiind vorba de aceiasi conceptie pe care o aveau din plin dinainte de ’90: ideologia eretica serghianista si ecumenista adica obedienta fata de lumea aceasta!

      • ioanc zice:

        Multumim, Caline. Foarte bun comentariu. E trist, dar e adevarat. Aici s-a ajuns. Scopul urmarit e asa zisa „unire” a ereziilor, a paganismelor cu crestinii.

  4. Cristian zice:

    „Vremea schismelor declarate a trecut, acum totul e „conciliere” si „infratire”. Dar vom avea o rupere cu aceleasi efecte ca in 1054, cu exceptia declaratiei de necomuniune euharistica. In fapt insa, o astfel de necomuniune se va practica, asa cum se practica pe alocuri de ceva vreme.” (pr. Savatie Bastovoi)

    • Asta e ceva proaspăt, despre „sinodul panortodox”, sau e de mai demult?

      „Dar vom avea o rupere cu aceleasi efecte ca in 1054, cu exceptia declaratiei de necomuniune euharistica.” Adică cum ar putea aceleaşi efecte ca în 1054, dar fără necomuniune euharistică?? E de neînţeles.

      „In fapt insa, o astfel de necomuniune se va practica, asa cum se practica pe alocuri de ceva vreme.” Aici chiar că m-a pierdut. Se referă la Sfântul Munte poate? Sper că nu la cei care sunt în schismă!

      Fac parte aceste două paragrafe ale pr. SB dintr-un articol mai lung?

      • Cristian zice:

        @AnaElisabeta

        Primul comentariu este o postare din 19 iunie pe contul său de Facebook, iar la doilea (adica asta cu 1054 si schisma) este o sub-postare.

        @Admin

        Cum văd că pot fi smintitoare cele 2 postări ale mele din pr. Bastovoi, si, mai ales, cum poate exista o suspiciune privind autenticitatea postărilor pe acest cont asa-zis al pr. Bastovoi (eu aseară nu m-am gândit la acest aspect), poate e mai bine sa le stergeti. Multumesc pentru intelegere.

      • Andrei zice:

        Nu consider ca sunt smintitoare. Cat timp unele comentarii duc la discutii, iar discutiile la limpezirea unor ape, totul este spre bine.

      • Nu e nicio suspiciune, doar că preferam un link, presupunând că pr. SB are o pagină publică. Se pare că nu mai consideră necesar să-și actualizeze blocurile 🙂

      • Cristian zice:

        @Andrei

        Multumesc.

        @AnaElisabeta

        Link postari Facebook pr. Savatie: https://www.facebook.com/savatie/posts/1080742968685028?hc_location=ufi

        Indoiala privind autenticitatea acestei postări a pr. Savatie s-a risipit, caci este si un articol pe ortodox.md cu aceeasi tema, din 20 iunie:
        http://ortodox.md/cea-mai-perfida-intorsatura-pe-care-si-o-doreste-diavolul-este-sa-reduca-tainele-credintei-la-o-chestiune-politica/

      • Cristian zice:

        @AnaElisabeta

        „Adică cum ar putea aceleaşi efecte ca în 1054, dar fără necomuniune euharistică??” – fără declaraţie(!) de necomuniune.

        „Se referă la Sfântul Munte poate? Sper că nu la cei care sunt în schismă!” – eu cred că se referă la PS Longhin de exemplu, şi poate mai sunt si alţii.

      • Cristian,

        Mulţumesc pentru precizări şi linkuri. E interesant articolul părintelui Savatie, deşi îmi dă sentimentul unui scriitor disident de pe timpuri, care încearcă să spună cât mai multe fără să deranjeze pe cine nu trebuie. Nu înţeleg de ce ar fi fost controversată identitatea autorului, mi se pare că se potriveşte cu stilul mai recent al pr. Savatie. Şi da, el n-a oferit până acum o opinie despre „sinodul” din Creta, dar nici acum nu o oferă clar şi explicit. Şi este, aş zice, destul de „pe linie” (linia Moscovei), chiar dacă are meritul că este pro-ortodox şi anti-ecumenist. Dar Moscova cum o fi? Poate că Patriarhul Chiril are sau nu are ca scop principal apărarea Ortodoxiei, dar deocamdată relele intenţii pe care presupun unii că le are (inclusiv eu, de ce să nu recunosc, deşi accept şi posibilitatea că orice om se poate răzgândi, se poate pocăi, poate înţelege că mai important decât să se pupe cu Papa este să facă voia lui Dumnezeu) lucrează prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu spre bine, adică împotriva instaurării de către Constantinopol şi sateliţii săi a unei dictaturi de tip papal asupra Bisericii.

        Apropo de momentul 1054: comparaţia mi se pare potrivită. Este aceeaşi situaţie a unei îndelungi răbdări faţă de o erezie care, în loc să se disipeze, s-a obrăznicit. Apropo de declaraţie: păi sigur că va fi, nu se poate fără. Dacă neo-sinodalii vor proclama erezia şi vor încerca să o impună întregii Biserici, membrii Bisericii cu conştiinţă dogmatică trează vor întrerupe pomenirea lor.

        PS Longhin numai de anul acesta nu-l pomeneşte pe Patriarhul Chiril, de când a semnat acea declaraţie cu papa. De aceea presupun că se referă la Sfântul Munte, care are o istorie în acest sens, al nepomenirii patriarhilor ecumenici ecumenişti. În mod normal, la întreruperea pomenirii, trebuie scrisă şi o scrisoare către ierarhul respectiv.

      • Cristian, se prea poate să fie așa, adică acesta să fie sensul vorbelor pr. Savatie, deși mie nu mi se pare logic. Însă el cunoaște realitatea rusă mai bine și probabil așa sunt văzute lucrurile acolo.

      • kalinikos zice:

        ba eu cred ca va fi o situatie asemanatoare cu cea de dupa 1439

      • Cristian zice:

        @AnaElisabeta

        Acum nu mai inteleg eu nimic – ce legatura ar avea realitatea din Rusia cu trimisul sau netrimisul unei scrisori de intrerupere a comuniunii?

      • Cristian zice:

        @AnaElisabeta

        Cer iertare dacă cumva tonul intrebării mele dela 5:43pm pare (sau chiar este) nepotrivit – nicidecum nu asta mi-a fost intenţia. Oricum, am inţeles între timp că urmăream o direcţie greşită, căci parintele nu se referă la îngrădirea autentică de eretici. Cheia afirmaţiei pr. Savatie stă în cuvintele „acum totul e „conciliere” si „infratire”.” – deci el face referire la relaţiile dintre cei 2 noi poli ecumenişti ai ortodoxiei – Constantinopol si Moscova – nicidecum la turma mică, mică, mică care se luptă să rămână ortodoxă cu adevărat. Adică spune că între Moscova si Constantinopol va exista de facto o schismă precum cea din 1054, dar fără anateme declarate.

    • Cristian zice:

      @AnaElisabeta

      „Nu înţeleg de ce ar fi fost controversată identitatea autorului,” – mi-am amintit pentru o clipa ca parca pr. Savatie spusese odata ca cineva i-a deschis un cont fara stirea lui – dar iata ca s-a dovedit a nu fi cazul

      „mi se pare că se potriveşte cu stilul mai recent al pr. Savatie.” – de acord, de asta nici n-am ezitat la primul contact cu postarea.

      „De aceea presupun că se referă la Sfântul Munte, ” – foarte posibil, sau chiar la ambele cazuri

      ” În mod normal, la întreruperea pomenirii, trebuie scrisă şi o scrisoare către ierarhul respectiv.” – s-ar putea ca tocmai asta sa vrea sa spuna parintele, ca se va „sari” etapa cu scrisoarea

  5. ioanc zice:

    Extraordinar, nu mai am cuvinte. Am asistat la un moment de lepadare de Hristos. Dumnezeu sa-i miluiasca. Acestia sunt lupii in blana de oaie. Ce mai … antihristi. Nu se mai ascund. Oricum acestia sunt din alta fratie si dintr-o alta unitate. Ce ar mai fi de zis. Sa-l pastram in inimile si constiintele noastre pe Hristos Dumnezeu asa cum ni S-a revelat si ne invata Scripturile, Sfintii Apostoli si Traditia Sfintilor Parinti. Sa ne rugam si sa cerem mila Sa, pentru a nu apostazia si noi.
    Caci doar credinta in El ne-a mai ramas.

    Doamne, ajuta!

  6. kalinikos zice:

    Inca o data, il provoc sa le spuna asta celor ce au primit cununa muceniciei fiindca nu au vrut sa se lepede de Biserica cea ‘UNA’ si sa treaca fie la papistasi, fie la calvinisti. Sa le spuna in fata ca au fost prosti ca au facut asta.

  7. ioanc zice:

    Din pacate minciuno-episcopul Zizioulas a imbatranit degeaba. Daca mai tin bine minte el era cel care a creat zazanie, la Chambesy, Geneva ca sa se introduca un paragraf si pentru „minoritatile de alta natura” ca prea sunt discriminate și nedreptatite. A ajuns saracul sa nu mai doarma de mila lor. Eh … greu cu virtutile si pacatele astea.

    • kalinikos zice:

      de curios, am luat la citit o carte de-a lui, Fiinta Ecclesiala, aparuta demult la Editura Bizantina. Cum am deschis-o cum am dat peste ecclesiologia de la Conciliul Vatican II (evident, prezentata intr-o lumina pozitiva). Cateva pagini mai incolo, am dat peste ‘Sfantul’ Toma D’Aquino… ce sa mai zici altceva.
      Mi-am adus aminte de ce nu am citit-o la vremea respectiva, de ce ma certam cu prietenii mei, studenti la filosofie, pe cartea lui, si de ce reprezenta pentru mine o experienta negativa 😉

  8. kalinikos zice:

    Acelasi Chiril era cel care a avut pe pemptousia o serie de articole in care arata (cu lux de amanunte) ca patriarhia Constantinopolei este mai presus decat egalii in Biserica. Si unul dintre argumente era ca, deoarece vechea Roma a cazut in schisma, privilegiile ei au fost mostenite de noua Roma. Asta ca raspuns la acuzatia rusilor (a lui Alfeev, mai precis) ca Bartolomeu si-a asumat rolul de conducator al Bisericii Ortodoxe dupa modelul papistas.

    • Andrei zice:

      Pai ei tot incearca sa transforme totul in papism pentru a putea justifica orice erezie. Iar eresiarhul Bartolomeu a aratat inca de la chestiunea Esfigmenu ce gandire de tip totalitar are. Acum se tot chinuie sa implementeze papismul sinodal. Cand atatea biserici locale au refuzat participarea la sinod, le-a fugit pamantul de sub picioare. Acum vor sa o scoata inca o data la capat zicand ca toate deciziile de la acest sinod sunt irevocabile si nu le-a poate schimba nici o alta biserica locala.

      Dar deja e clara treaba. Ce sinod si ce autoritate sa aiba Bartolomeu, Nifon-sifon (ca a si sifonat pe la Securitate), Ioachim Bacauanul (ucenic al mega-ecumenistului Olivier Clement care a fost fan al lui Athenagoras si care spunea de Sfantul Marcu Evghenicul ca a fost un salbatic) si Chiril Catarellos.

      Apropo de Nifon-sifon, cred ca nu intamplator pseudo-episcopii ecumenisti sunt fosti turnatori, securisti sau in prezent mari iubitori de lux. Dupa roadele lor se cunosc.

      • Suslik zice:

        Subscriu; absolut la obiect și pătrunzător comentariu. Nu pot să înțeleg ascultarea care derivă din frică. Dacă ești om, știi ce vrei și în ce crezi: și răspunzi pentru asta pînă la ultima moleculă. Moșii adunați în Creta și slugarnici&tiranici în același timp, habar nu au cît de sclavi sînt deja: o pregustare a Iadului. La ce folosește inițierea în grade înalte, dacă nu le oferă inclusiv adevărul propriului destin?!

      • Andrei zice:

        Tocmai prin asta isi arata duhul: atunci cand devin tiranici. Este un semn extraordinar de clar faptul ca ei tot vor sa faca acest sinod ultima instanta si sa ia oricui dreptul de apel. Sa nu uitam ca la adevaratele sinoade ecumenice ereticii erau chemati sa-si prezinte ideile spre a fi discutate. Sfintii Parinti nu impuneau pur si simplu ceva doar pentru ca se credeau buricul pamantului (cum cred apostatii contemporani). La polul opus, la acest sinod sunt si rugaciuni impreuna cu ereticii, dar si excese de tiranie contra traditionalistilor. Sa nu uitam ca in documentele preliminare s-a vorbit inclusiv de apararea Ortodoxiei „sub pretextul traditionalismului”.

  9. O să răspund aici, la sfârşit, şi oarecum la grămadă. Mai întâi, despre articolul părintelui Savatie Baştovoi, un mic textuleţ ambiguu din care absolut oricine poate înţelege absolut orice vrea, sau aproape: am insistat pe faptul că părintele ne prezintă evenimentele aşa cum se văd ele din spaţiul rusesc (în sensul Bisericii Rusiei, nu în sensul graniţelor fizice ale statului rus). Precum se vede, dacă noi ne întrebăm cât de sincer apără Patriarhul Chiril Ortodoxia (şi nu ştiu dacă aţi sesizat că nici ÎPS Serafim al Pireului, când a scris acea scrisoare de mulţumire Bisericilor locale care n-au participat la „sinodul” din Creta, a scris celor trei Biserici care au dat motive de natură dogmatică, dar nu şi Rusiei), acolo deja este subînţeles că acesta este un erou care se opune dictaturii constantinopolitane – probabil după modelul lui Putin, şi el un erou, dacă nu chiar super-erou, care se opune imperialismului american şi natoistic. Ce-i drept, părintele are oarecum aerul că se opune acestei interpretări, dar e tare greu de spus, din ce scrie, ce crede el de fapt. Ce e clar este că lucrurile nu sunt şi nu vor fi întotdeauna cum par a fi, adică poate unii apără sincer Ortodoxia şi sunt acuzaţi că sunt oamenii Rusiei şi ai lui Putin, iar alţii poate acţionează din alte motive şi sunt lăudaţi ca mari mărturisitori şi apărători ai dreptei credinţe.

    Apropo de nedeclararea încetării comuniunii: preotul care încetează pomenirea ierarhului său pentru că sesizează că este eretic şi învaţă erezia are şi obligaţia să-l anunţe pe acesta în scris. Cei din Sfântul Munte, când au încetat pomenirea Patriarhilor ecumenici când s-a impus schimbarea calendarului sau când s-au „ridicat anatemele” între Roma şi Constantinopol, n-au făcut-o în secret. Însă, dacă mă gândesc bine, în spaţiul rusesc au existat „catacombnicii” care nu pomeneau ierarhia oficială şi care nu aveau cum să declare acest lucru, dacă nu aveau vreo grabă deosebită de a-şi vedea moartea cu ochii. Poate de aceea pr. Savatie consideră că poate exista o încetare a comuniunii, chiar definitivă, ca în 1054 cum spune el (precizez că întreruperea pomenirii ierarhilor se face întotdeauna cu speranţa că ei vor părăsi erezia şi astfel se va relua şi pomenirea lor), fără ca ea să fie declarată. Şi mă întreb din nou la ce s-o fi referind – oare la separarea dintre Roma 2.0 şi Roma 3.0, aşa cum cândva s-a separat Vechea Romă de Noua Romă? Oare la reapariţia „instituţiei” catacombnicilor? Şi-mi răspund la această întrebare în următorul fel: textul este în mod voit ambiguu. Este stilul mai nou al părintelui Savatie, pentru ca în caz că i se reproşează ceva, să poată spune: vai, dar mie nici prin cap nu mi-a trecut să spun cutare lucru, ci dimpotrivă, m-am referit la cu totul altceva, dar am fost răstălmăcit! Poate greşesc spunând asta, dar mi-e dor de pr. Savatie care spunea lucrurilor pe nume.

  10. Întrucât lui WordPress nu i-a plăcut un comentariu al meu mai lung şi început de acum câteva zile, o să încerc să punctez pe scurt.

    Călin, sunt foarte interesante informaţiile despre momentul Moscova 1948 şi despre ecumenismul Bisericilor din ţările socialiste. De altfel, au şi ieşit la iveală, de-a lungul timpului, concepţii de natură ecumenistă la pr. Dimitrie Stăniloae, pr. Cleopa Ilie, pr. Gheorghe Calciu, ca să nu mai vorbesc de pr. Arsenie Boca, care s-a apucat să le şi picteze într-un lăcaş de cult ortodox, devenit mai nou loc de pelerinaj. Acest moment al „sinodului pan-ortodox” este, sau ar fi putut fi, momentul perfect pentru reafirmarea concepţiei ortodoxe despre Biserică şi anatemizarea tuturor ereziilor eclesiologice (biserici nedepline, două biserici surori, doi plămâni ai Bisericii, teoria ramurilor etc.). Această discuţie a avut loc, de fapt, în paralel cu „sinodul”, ca reacţie la el.

    Este interesantă şi posibila paralelă între momentul 1948 şi o iniţiativă similară la Moscovei ca reacţie la ce s-a întâmplat în Creta. Însă eu n-aş desconsidera-o din start. E adevărat că încă aştept dinspre Moscova o declaraţie care să evidenţieze aspectele neortodoxe din documentele (pre)sinodale, aşa cum am văzut din partea Patriarhiilor Antiohiei, Bulgariei şi Georgiei, dar mă feresc să atribui rele intenţii Patriarhului Chiril. Poate totuşi a priceput şi el că nu există politică mai bună decât politica lui Hristos. Indiferent de intenţiile sale, să aşteptăm să vedem ce va face.

    Apropo de binele care nu se face spre bine, asta e adevărat în ce priveşte mântuirea acelei persoane. Nu se poate mântui cine nu face binele pentru Hristos, ci pentru alte motive şi agende. Altfel, după cum ştim Dumnezeu şi răul îl întoarce spre bine. Apropo de agende şi intenţii ascunse, noi nu le putem cunoaşte decât în măsura în care ele sunt date pe faţă explicit sau implicit, prin fapte. Putem să ne exprimăm suspiciunea, dar să facem diferenţa între suspiciune şi realitate.

    Multe depind de cum va acţiona Patriarhul Chiril: va acţiona ortodox, va acţiona aparent ortodox dar cu gândul la alte agende, sau va acţiona ca un al doilea pol de putere, însă la fel de ecumenist şi relativist ca şi Patriarhul Bartolomeu? Noi ştim, bineînţeles, că Hristos a întemeiat Biserica şi porţile iadului nu o vor birui. Însă Biserica poate fi redusă la o rămăşiţă mică, dar mărturisitoare, care să respingă cu fermitate ecumenismul atât al Constantinopolului cât şi al Moscovei. Aşadar, ce va face Moscova, va respinge şi ea cu fermitate ecumenismul, sau nu?

    Apropo de stilişti: ei sunt exemple vii de ceea ce se poate întâmpla dacă buna intenţie nu este dublată şi de o bună cunoaştere a Sfinţilor Părinţi, a Sfintelor Canoane şi a istoriei Bisericii. Unii au pornit bine dar s-au pierdut pe drum, alţii au luat-o pe mirişte de la început, între care, din câte am înţeles, şi „ai noştri”. Noi să nu facem ca ei, ci să urmăm exemplul Sfinţilor Părinţi şi modul în care au înfruntat ei erezia şi episcopii eretici.

    Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    • Andrei zice:

      Eu, sincer sa fiu, chiar nu inteleg de ce astepti o critica ortodoxa venita dinspre Moscova. Chiril este angajat in ecumenism nu de ieri, de azi, ci inca de cand era mitropolit. Iata-l aici pupandu-i mana papei Benedict: https://www.youtube.com/watch?v=TlJEyEJa6yw

      Aici vedem poze cu vizita lui la monofiziti: http://toaca.md/?page=news&row_id=105

      Nu mai spun sa ca a mers constant pe aceeasi linie, iar ultima „ecumenicitate” a fost recenta intalnire cu papa. Desigur, e frumos sa te gandesti ca poate-poate, iar o Patriarhie a Moscovei care revine la Ortodoxia traditionalista ar fi o adevarata lovitura pentru Bartolomeu &co.

      Dar ma tem ca si daca va deveni asa, nu va renunta la tendintele sale imperialiste. Insa, desi exagereaza, au totusi dreptate cu primatul Patriarhului Ecumenic. Patriarhia Ecumenica nu mai reprezinta absolut nimic, multi dintre episcopii de acolo (Zizioulas, Catarellos etc.) nici macar nu sunt episcopi in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu au eparhie (nu mai zic de erezii). Primatul PE a fost primit oricum pentru ca era in capitala imperiului, ori acum nu mai ocupa nici macar un cartier in Istanbul.

      Revenind insa la ideea initiala, eu unul chiar nu vad de ce as astepta ceva de la Moscova avand in vedere antecedentele. Raman in continuare cu ideea ca Bisericile Georgiei, Bulgariei si Greciei reprezinta adevarata rezistenta contra politicii lui Bartolomeu pentru ca ele si-au exprimat constant pozitia ortodoxa traditionalista (primele doua s-au retras si din C.M.B.) spre deosebire de Moscova.

      • Tocmai, că încerc să nu aştept nici neapărat binele, nici neapărat răul de la Moscova. Am încercat să subliniez că Moscova e o forţă (de departe cea mai mare Biserică locală), astfel încât modul în care va lucra această forţă este foarte important. Mai departe prefer să nu mai speculez, ci să aştept faptele.

        Să nu uităm nici de Antiohia.

        Grecia, în ansamblu, nu are o poziţie. Există mulţi ierarhi ortodocşi mărturisitori în Grecia, iar Sfântul Sinod al lor a votat nişte amendamente corecte la documentele presinodale, după care ÎPS Ieronim a dat cu bâta-n baltă în Creta. Ce are bun Grecia este că are cea mai vie conştiinţă dogmatică.

        Altă Biserică locală cu mulţi ierarhi ortodocşi mărturisitori este Ciprul.

        După mascarada din Creta, s-ar putea ca în curând să-mi doresc să emigrez într-o ţară ortodoxă, şi nu spun asta ca pe o glumă, chiar dacă o spun cu un zâmbet amar.

      • Andrei zice:

        Pai nu e o gluma si ma gandesc si eu foarte serios la asta. Din pacate, ne convine sau nu, sunt cateva idei eretice care au fost acceptate la nivel oficial, inclusiv de B.O.R. Si stim ce spun Sfintii Parinti despre impartasirea cu cei care marturisesc idei eretice „cu capul descoperit”. Avea dreptate Marian Maricaru ca e posibil dupa sinod sa fim nevoiti sa trecem Dunarea pentru a ne impartasi.

      • Eu mă refer la adeziunea lor deplină la mascarada din Creta, unde s-au oficializat elemente de eclesiologie ecumenistă, şi mai există şi intenţia de a le impune întregii Biserici. În afară de asta, au existat reacţii foarte firave la noi contra „sinodului” din Creta, ceea ce nu mă face optimistă în privinţa unei reacţii a preoţilor care să întrerupă pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta „ca primarul”. (Acum se va putea spune şi că au semnat „ca patriarhul” 😉 )

        Asta ar fi soluţia normală, să ne împărtăşim acolo unde preotul se opune mascaradei din Creta şi nu-l pomeneşte pe ierarhul locului, în cazul nostru Daniel, iar dacă nu, nu! Nu ştiu ce să zic despre împărtăşirea într-o altă eparhie, unde ar exista asemenea preoţi, sau poate chiar ierarhul este mai puţin pătat. Probabil că s-ar putea. Dar într-o altă Biserică locală? Asta chiar nu ştiu.

        Ideea împărtăşirii în Bulgaria, în timp ce noi locuim în România, este fără îndoială fascinantă, dar s-ar putea să pună unele probleme. Nu în ultimul rând, ce părere ar avea bulgarii de această situaţie?

        În altă ordine de idei, observam când trăiam în America cum debandada necanonică a suprapunerii de jurisdicţii făcea posibil saltul dintr-una într-alta după criterii câteodată serioase, câteodată de capriciu. În aceste zile, ar fi fost un avantaj 😀

    • Cristian zice:

      AnaElisabeta – „De altfel, au şi ieşit la iveală, de-a lungul timpului, concepţii de natură ecumenistă la pr. Dimitrie Stăniloae, pr. Cleopa Ilie, pr. Gheorghe Calciu, ca să nu mai vorbesc de pr. Arsenie Boca, …” – despre toti cunosc intr-adevar dovezi, mai putin despre pr. Cleopa – m-ar interesa macar un exemplu daca se poate. Multumesc.

      • Andrei zice:

        In scris nici eu nu imi amintesc ca parintele Cleopa sa fi avut conceptii de natura ecumenista. Avea conceptii filetiste, unele pietiste, dar ecumeniste nu prea. Ba chiar parintele Cleopa a zis niste chestii destul de interesante:

        Sa ramaneti in corabia Bisericii si sa ascultati de ea, ca Biserica este trupul lui Hristos. Biserica este mama noastra cea de obste. Prin Biserica intram in lume, in viata si prin ea plecam din lume, in cealalta viata vesnica. Noi, crestinii, suntem asemenea unui copac sadit de Dumnezeu. Creanga care se rupe din copac moare, nu mai poate fi vie. Asa si crestinii care se rup de Biserica mor, nu mai pot avea viata, nici mantuire pana nu se intorc in sanul Bisericii. Cand mintea omului iscodeste credinta si paraseste Biserica, in zadar sunt toate faptele bune. Iar unde este unitate si intelegere, acolo este mantuire si Dumnezeu ajuta. Mai spun Sfintii Parinti ca in vremea de pe urma doua lucruri vor ajuta Biserica si pe credinciosi : pustia simtita, adica muntii, pesterile, padurea; si pustia gandita, adica pastrarea credintei in taina inimii.

        Grija Bisericii este de a apara dreapta credinta in lume si a forma buni preoti predicatori care sa cunoasca bine invataturile Sfintei Scripturi, invataturile patristice, canoanele Apostolilor, ale celor sapte Sinoade Ecumenice si cele ale sfintilor, apoi invatatura de credinta si puterea disciplinara a Bisericii spre indreptarea celor rai si razvratiti de la dreapta credinta.

        Cea dintîi hrană cu care păstorii Bisericii sînt datori să hrănească pe credincioşi este învăţătura de credinţă ortodoxă. Credinţa dreaptă apostolică este pîinea vieţii noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvîntul viu şi neschimbat propovăduit de Fiul lui Dumnezeu şi de Sfinţii Apostoli şi scris cu litere de foc în Sfînta Evanghelie. Credinţa curată în Dumnezeu, Cel în Sfînta Treime închinat şi mărit, este cuprinsă pe scurt în Crez, este mărturisită de două mii de ani de Biserica Ortodoxă şi de sfinţii ei slujitori şi este apărată cu jertfa a milioane de martiri şi cu învăţătura tuturor Sfinţilor Părinţi şi Cuvioşi.

        Fără credinţă dreaptă, adică ortodoxă, nu putem face nici fapte bune şi deci nu ne putem mîntui. Credinţa adevărată, vie, pe care o mărturisim prin cuvînt şi prin viaţa noastră, împreună cu sîngele mucenicilor stau la temelia Bisericii şi a mîntuirii noastre. De aceea, cine caută să schimbe cu ceva dogmele credinţei ortodoxe, să răstălmăcească Sfînta Scriptură, să semene neghină în ogorul semănat şi lucrat de Hristos, acela încearcă să pună altă temelie Bisericii. După cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei şi este dat anatema, adică dat satanei, de Biserică.

        Desi are numeroase alte greseli in ce priveste deasa Impartasanie si nu numai, aici sta bine parintele Cleopa. Aici si la chestiunile apocaliptice. Ce nu am inteles eu este: de ce in toti anii astia de ecumenism (si a prins destui) nu a protestat niciodata activ?

      • A spus că Biserica Romano-Catolică nu este eretică, ci doar schismatică. Să mă iertaţi că nu am o notă bibliografică pregătită 🙂

      • Cristian zice:

        Andrei,
        Multumesc pentru raspuns. Ai cumva la indemana macar un exemplu edificator pentru pozitiile lui filetista si pietista?
        Cat despre tacere – ai perfecta dreptate – numai ca eu o trec din principiu la capitolul „se stie”, pentru ca nu cunosc niciun caz de protest autentic, marturisitor al dreptei credinte, din acea vreme – si, dupa cum spui, s-au petrecut destule „nazdravanii” si in acei ani ’90.

      • Andrei zice:

        http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-cleopa-vol-3/dreapta-credinta-neamului-romanesc-81208.html

        „Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani”

        Dupa cum se vede in textul asta, parintele Cleopa incurajeaza ramanerea in dreapta credinta pe principii ce tin de neam. Si de aici a plecat cam tot filetismul actual al „pamantului stramosesc si sfant”… de la parintele Cleopa. Majoritatea antiecumenistilor actuali, sau mai bine zis falsi antiecumenisti din cauza asta, sunt contra ecumenismului pentru ca Ortodoxia e credinta poporului roman. Se pleaca deci de la o premisa eretica.

        In ceea ce tine de pietism, voi cauta si cazuri concrete, dar numai din faptul ca parintele Cleopa era adeptul celor 40 de zile intre doua Impartasanii si se poate deduce ca privea viata eclesiala in mod destul de pietist, in care prima evlavia in dauna unirii cu Hristos. La fel si in cazul opniilor sfintiei sale cu privire la intrarea femeilor care se afla in perioada menstruatei in biserica. Si tot asa.

      • Cristian zice:

        Andrei,
        Multumesc pentru raspuns si explicatii. Insa cât priveste faptul ca pr Cleopa ar fi la originea etno-filetismului romanesc, am unele indoieli, caci, daca stiu si inteleg bine, ideologia legionara si scrierile pr. Staniloae din anii ’30 (adunate in volumul „Doctrina – Ortodoxie si Nationalism”) preced afirmatiile pr. Cleopa.

      • Da, şi mişcarea legionară are elemente etnofiletiste.

      • Andrei zice:

        @Cristian

        Nu e la originea filetismului diacronic vorbind. De aceea am si specificat ca: „actual”. Ortodocsii filetisti contemporani isi trag seva tocmai din gandirea asta a parintelui Cleopa. Cand il auzi pe unul zicand: „noi suntem ortodocsi de doua mii de ani”, si sunt sigur ca ai auzit macar o data in viata, e clar ca a citit ceva de la parintele Cleopa. Si daca ai observat, legionaroizii sunt si idolatrii ai marilor duhovnici, si nu intamplator…

        @Ana

        „Elemente”? ML e culmea filetismului! Au si ucis in numele neamului.

      • O altă culme a etnofiletismului este să suprapui pe acelaşi teritoriu eparhii care aparţin de mai multe Biserici locale diferite, cu preoţi aduşi de acolo, astfel încât toţi migranţii şi emigranţii ortodocşi să se simtă ca acasă, iar localnicii să rămână cu ideea că Ortodoxia nu este pentru ei, ci este doar o tradiţie locală din Europa de Est.

      • Cristian zice:

        Andrei,
        „Ortodocsii filetisti contemporani isi trag seva tocmai din gandirea asta a parintelui Cleopa.” – probabil multi, dar sigur nu toti pentru ca etnofiletismul venit pe filiera legionara e inca viu si nevatamat.

      • Andrei zice:

        Binenteles! Poate m-am exprimat eu gresit si a sunat ca parintele Cleopa este singurul responsabil. Dar a avut totusi aportul lui.

  11. Mare pacoste etnofiletismul… Când am fost la Petru Vodă acum vreo 7 ani cu un amic american care voia să se boteze ortodox, era un cuplu mai în vârstă, extrem de miraţi amândoi, că pentru ei credinţa era ceva ce primeşti de la părinţi şi trebuie să păstrezi. Am încercat să le explic că cu aşa o mentalitate nu s-ar fi extins Biserica în toată lumea, ci în cel mai bun caz ar fi rămas acolo unde a trăit Hristos pe pământ.

  12. Apropo de pr. Cleopa, având în vedere că el nu îşi scria singur textele, probabil e important cine transcria şi redacta. Poate există şi înregistrări. Nu pot decât să sper că într-adevăr unele exprimări problematice sunt doar accidentale sau sunt concepţii asupra cărora a revenit.

    Ce am reuşit eu să găsesc acum repede… Aici îi numeşte schismatici, dar pe urmă spune şi că au pierdut dreapta credinţă:

    http://www.ortodoxie-catolicism.ro/27/pr-cleopa-despre-catolicism/

    E de fapt un extras de aici:

    http://www.apologeticum.ro/2011/12/parintele-cleopa-ne-vorbeste-despre-dreapta-credinta-a-neamului-romanesc-vesnica-pomenire-la-13-ani-de-viata-alaturi-de-sfinti/

    Se vede că pe urmă continuă să vorbească de eretici. Deci totuşi nu-i consideră eretici şi pe „catolici”? Nu înţeleg. Poate e o problemă de exprimare neclară şi atât.

    Aici este mult mai ferm:

    http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/16diferente.htm

    Există şi un text în care vorbeşte de Marea Schismă, însă acela nu pare să fie în stilul lui.

    Există însă şi această predică, din care am să extrag citatul relevant:

    http://manastireasuruceni.md/articole/predici/cuvantul-de-invatatura-al-parintelui-cleopa-ilie-la-duminica-sfintilor-parinti-de-la-sinodul-i-ecumenic.html

    „Cu toate că ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea creștină, ca și eresul său, au dispărut, de-a lungul secolelor Biserica lui Hristos a fost lovită mereu de noi secte și erezii, unele mai periculoase decât altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii creștine a fost în anul 1054 când a avut loc marea schismă (ruptură) între Răsărit și Apus, luând astfel naștere două Biserici separate: cea Ortodoxă cu centru la Constantinopol și cea Romano-Catolică cu centru la Vatican (Roma). La rândul ei Biserica Catolică a mai fost lovită de încă două eresuri și sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, și de Calvin din secolul al XVI-lea, urmați după aproape un secol de schisma anglicană din secolul al XVII-lea.”

    Biserica s-a înmulţit prin diviziune şi s-au făcut două! Şi nu se spune că una din ele ar fi eretică!

    Ce părere aveţi?

  13. P.s. Am băgat de seamă că mai există un text uşor diferit:

    https://cuvantortodox.ro/2013/08/24/parintele-cleopa-ilie-biserica-catolica-invata-gresit-urmatoarele-puncte-doctrinare-mai-importante/

    La final spune:

    „Aşadar, pentru aceste abateri dogmatice, canonice, liturgice şi tradiţionale, noi numim pe catolici schismatici şi nu putem să ne unim cu ei atâta vreme cât continuă să propovăduiască în continuare aceste erezii.”

    Deci au abateri dogmatici, propovăduiesc erezii, dar noi îi numim schismatici?

    Dar cea mai tare e nota 4:

    „Dacă un catolic trece la ortodocşi, nu i se mai faace botezul. În cadrul unei slujbe speciale, el mărturiseşte în faţa preotului, în biserică, lepădarea de ereziile şi greşelile catolice şi faptul că acceptă mărturisirea de credinţă ortodoxă. Apoi, este miruit cu sfântul şi marele Mir şi i se citeşe dezlegarea rânduită. Dacă un ortodox trece la catolici, trebuie să primească botezul papistaş. Se face catolic, dar îşi pierde sufletul. Cu catolicii, încă nu am ajuns la unire. Au cedat ei în favoarea noastră, până acum; vreo 13 puncte, dar mai sunt zece puncte mai importante care ne despart (Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 9, Episcopia Romanului, 1999, pp. 127-128).”

    Deci un catolic care se face ortodox, nu mai trebuie rebotezat, dar un ortodox care se face catolic, trebuie să se boteze la ei, şi îşi pierde sufletul! Vi se pare ceva logic şi consecvent aici?

    Mi se pare interesant şi că pr. Cleopa este foarte preocupat de unirea cu „catolicii”.

    • Cristian zice:

      AnaElisabeta,

      Multumesc pentru raspuns(uri) – imi par foarte lamuritoare pentru pozitia pr. Cleopa in problema catolicilor – un talmes-balmes de zici ca vine dela Adunarea din Creta, incurcatura din care rămân cu o intelegere ne-deplină (sic!) a adevarului. De altfel, pozitia pr. Cleopa vis-a-vis de catolici este reprezentativa, dupa parerea mea, pentru intreaga ortodoxie romaneasca. Caci, dupa stiinta mea, nimeni, dintre cei vechi cel putin, nu a afirmat raspicat, explicit, negru pe alb, cum ca catolicii sunt eretici iar papa capul rautatilor: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este pricina răutății” (Sf. Cosma Etolianul).
      Pozitia pr. Papacioc este cel putin la fel de „interesanta”, de exemplu:
      „- Nu! Mântuire este doar în Biserica Ortodoxă, în Hristos. Si se pune problema chiar a Bisericii Catolice.
      – În Biserica Catolică, am înteles că nu mai există epicleza. În azima si în vinul lor mai există Hristos?
      – Dacă îmi îngăduiti, dacă ar fi posibil să întreb pe Hristos lucrul acesta, v-as spune.
      Catolicii sunt foarte vinovati, pentru că 1054 de ani am fost împreună. S-au făcut Sinoadele Ecumenice si ultimul a fost la anul 787. S-au făcut sapte Sinoade Ecumenice care au stabilit dogmele despre Mântuitorul, despre Duhul Sfânt, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mântuitorului. S-au stabilit toate aceste lucruri împreună cu ei. De ce s-au despărtit la anul 1054? Si au început cu interpretări proprii. Au schimbat Crezul. Nu sunt eretici pentru noi, pentru că au sapte Taine; cum le au ei, cu aspectele lor simbolice – dar le au.
      Dacă n-ar avea aceste sapte Taine ar fi eretici. Este numai o greseală confesională. Dar ne despart foarte importante lucruri de dogmă.
      Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic.”

      • Cristian, aşa este, pr. Cleopa nu este singurul la care sunt prezente asemenea ambiguităţi. Eu sper că totuşi atât el, cât şi pr. Arsenie Papacios şi alţii şi-au limpezit convingerile spre sfârşitul vieţii.

        Cum am spus şi altă dată, dacă aceşti părinţi au scuza că poate n-au putut citi tot ce era relevant din punct de vedere ortodox ca să nu absoarbă necritic idei filopapistaşe şi chiar de tip ecumenist din mediul cultural al epocii, cei de azi care îi ridică pe piedestale şi spun: „pr. Cleopa a spus, pr. Stăniloae a spus”, ce scuză au? Să dea Dumnezeu luminare tuturor celor care caută sincer adevărul şi adevărata învăţătură de credinţă a Bisericii lui Hristos!

        Iată şi o mărturie a unui ucenic apropiat al pr. Cleopa, care spune că ecumeniştii care veneau la acesta nu descriau corect mişcarea ecumenistă (probabil ca anti-cipiştii cu pr. Iustin):

        http://www.apologeticum.ro/2010/07/parintele-cleopa-toate-incer%C2%ADcar%C2%ADile-de-unire-intre-apus-si-rasarit-au-fost-si-sunt-sor%C2%ADtite-esecu%C2%ADlui/

      • kalinikos zice:

        Cristian,
        despartirea nu s-a intamplat la 1054, brusc, subit si dintr-o data. Problemele au inceput inca de pe la 840 (daca nu ma insel) cand in Palestina era scandalul cat casa ca dominicani cantau Crezul, cu filioque. Tocmai de asta a fost convocat si Sinodul din timpul Sfantului Fotie ce Mare (ma rog, au fost mai multe).
        Singurul cacre mai tinea cat de cat piept francilor era papa. Dar si acesta a renuntat, cand in 1009, papa de atunci marturiseste, in scrisorile de intronizare trimise celorlalte patriarhii. Acesta a fost momentul in care Roma a fost stearsa din diptice. Mai apoi, in 1014, papa de atunci (un arghirofil si curvar inrait) a acceptat pentru prima oara sa se cante crezul cu filioque in catedrala Sfantul Petru, la incoronarea unui print german ca imparat al ‘romanilor’.
        Asadar 1054 este doar punctul culminant al unei despartiri produse de franci, inceputa in vremea lui charlemagne, cu radacini in controversele ariene cu vizigotii din Spania

      • Cristian doar îl cita pe pr. Arsenie Papacioc 😀

        Da, despărţirea finală a fost în 1054, după o perioadă de iconomie de peste o sută de ani. Din câte-mi amintesc, acest studiu e foarte lămuritor:

        https://graiulortodox.wordpress.com/2012/02/07/96-sinodul-viii-condamna-ereziile-papiste/

    • Cristian zice:

      @kalinikos – multumesc pentru precizari; @AnaElisabeta – multumesc pt. link-ul din graiulortodox – foarte bun.

  14. Suslik zice:

    Totusi, sint sigur ca exista inca Sf. Taine si Har in BOR. Voi continua sa merg la biserica si sa fiu in comuniune aici, si nu in alta parte. Cind vor proclama oficial vreo comuniune cu ereticii, sau vor adopta dogme aiura, atunci da: pur si simplu nu mai intram in biserici. Altfel, nu are sens sa trecem Dunarea sau Prutul doar pentru ca unii ierarhi sint niste dilimache eclesiologici. Si da, patriarhul Daniel este un om al echlibrului, un „tace si face”. Sa il tina Dumnezeu sanatos intru multi ani, „drept invatind Cuvintul Adevarului”, amin!

    • Staţi aşa că n-am zis că nu mai este Har! Nu dispare Harul instantaneu decât în imaginaţia stiliştilor.

      Ne mai gândim dacă lucrurile sunt atât de grave încât să necesite întreruperea pomenirii. Înţeleg că în Grecia se discută problemele legate de acest sinod, de altfel aţi şi văzut opinia pe scurt, la prima mână, a ÎPS Serafim al Pireului.

      În orice caz, nici necesitatea întreruperii pomenirii nu înseamnă că dispare Harul instantaneu, ci doar că aceia care au o conştiinţă dogmatică trează se delimitează de erezie, încercând în acelaşi timp să-i trezească şi pe ierarhii lor.

      • Suslik zice:

        Aveti mare dreptate, totusi, pe mine ma ingrijoreaza, pe termen mediu, efectul propagandei stiliste. Faptele produse de „rivna necugetata”, asa-numite „de-a dreapta”, nu sint cu nimic mai putin vatamatoare soteriologic decit orice curvie, furt sau ultrasincretism. Intr-un fel, micul episod delirant al lui Danion a fost bun, pentru ca in felul asta s-a vazut unde este limita „rivnei” dincolo de care iti pierzi pina si posibilitatea de mintuire. Drumul e clar: nu Fanarului, nu Moscovei, nu stilistilor!

      • Subscriu.

        Am spus într-o doară că aş prefera să mă mut într-o altă ţară, Andrei a menţionat un comentariu făcut de altcineva (cu siguranţă în privat, la nivel speculativ şi nu ca răspuns la situaţia de faţă) referitor la împărtăşirea peste Dunăre, şi de aici discuţia a degenerat.

      • Eu personal nu sunt convinsă că Bucureştiul este mai ortodox ca Moscova. Fanarul ne-a convins că este cel mai puţin ortodox, iar despre stilişti, ce să mai vorbim… Merită să mai vorbim?

  15. Apropo de râvnă fără socotinţă, neshte băetzi cu un blog ortodoxoid pe linia legionar-anticipistă au publicat cu titlul „Sinodul din Creta este tâlhăresc” şi sub numele pr. Matei Vulcănescu un articolaş în care gata, sinodul e tâlhăresc şi noi trebuie să rupem comuniunea cu cei care îl primesc. Bineînţeles, s-a publicat fără permisiunea pr. Matei Vulcănescu. Dar poate ne mai şi sfătuim înainte să dăm verdicte aşa, mai ales în numele altuia!!

    Am scris un comentariu, dar nu s-a publicat şi nici n-au scos articolul, aşa cum am rugat.

  16. Graba în aceste probleme, care după cum s-a văzut poate duce la schismă şi deci la pierderea mântuirii, îmi aminteşte de un banc, să mă iertaţi dacă e cumva smintitor în vreun fel. Ideea e să pună pe gânduri.

    În cabinetul unui chirurg intră un tânăr exaltat:
    „Domnule doctor, vă rog să mă castraţi!”
    „Dar sunteţi sigur? Atât de tânăr, de sănătos…”
    „Da, domnule doctor, sunt foarte sigur, vă rog să mă castraţi!!”
    „Bine, dar e ceva definitiv! V-aţi gândit bine? Nu vă veţi răzgândi? Aveţi toată viaţa înainte!”
    „Nu mă voi răzgândi, sunt sigur, niciodată nu mi-am dorit ceva mai mult, vă rog să mă castraţi!!!”
    Atunci doctorul, văzând că tânărul exaltat este hotărît, îl programează la operaţie, face ce i s-a cerut şi întreabă (cam târziu, dar aşa e bancul):
    „Bine, dar ce te-a făcut să-ţi doreşti aşa ceva în floarea vârstei?”
    „Păi ştiţi, eu îmi doresc să mă însor, dar logodnica mea a spus că nu se poate căsători cu mine dacă nu mi se face această operaţie la organul bărbătesc care îmi scapă cum se cheamă…”
    „Circumcizie?”
    „Da, domnule doctor, asta e!”

    Cam aşa e şi diferenţa dintre întreruperea pomenirii ierarhului eretic făcută în duhul Sfinţilor Părinţi şi cum au procedat stiliştii. Iar cauzele sunt aceleaşi: ignoranţa, graba şi/sau râvna fără socotinţă.

  17. Mai fac o precizare: căutând pe internet, am observat că cei mai preocupaţi de ecumenismul pr. Cleopa sunt stiliştii. Asta e problema lor, ca să zic aşa. Faptul că au unele observaţii corecte nu face adevărate minciunile grosolane pe care le amestecă în discursul lor şi nici interpretarea pe care o dau anumitor lucruri. Dacă-i întrebi pe ei, ei sunt rămăşiţa Bisericii şi singurii care păstrează Ortodoxia curată. Dacă-i iei la bani mărunţi, sunt varză din toate punctele de vedere, şi canonic, şi dogmatic, şi orice, după cum s-a văzut şi din discuţiile care au avut loc mai demult în comentariile acestui blog. Capră râioasă cu coada sus, cum ar fi zis bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte.

    Noi nu trebuie nici să-i aruncăm la gunoi pe toţi duhovnicii noştri pentru că au avut şi greşeli, dar nici să-i punem mai sus de Sfinţii Părinţi. Şi în niciun caz nu are de ce să ne încânte discursul stilist, discursul unei schisme cum au fost şi alte schisme în istoria Bisericii şi despre care e foarte instructiv să citim.

    Este un lucru foarte important, pentru că chiar şi de-ar cădea BOR în integralitatea ei în erezie, noi tot nu trebuie să ne luăm după schismatici. Ce rost ar avea?

    • Andrei zice:

      Eu am zis-o mereu: trebuie sa avem ravna, trebuie sa marturisim, dar tot timpul conteaza si ce fel de ravna si cum marturisim. Si nu in ultimul rand, trebuie sa stii teologie si sa citesti Sfintii Parinti, ori blogurile ortodoxoid-legionare (de care pomeneai mai sus) si stilistii par sa aiba repulsie la asa ceva.

    • ioanc zice:

      Corect. Cu niciun chip nu parasim corabia mantuirii, care este Biserica cea Una, Biserica Ortodoxa, indiferent de ce cred unii ereziarhi de la Constantinopol. Ceea ce poate nu constientizam, e ca in momentul in care ai parasit Biserica, mergand la altii s-au facandu-ti tu o alta asa zisa „biserica” ne-am lepadat de credinta Sfintilor Parinti, de credinta in Hristos-Dumnezeu. Daca facem acest pas am devenit amagiti, apostati, antihristi intr-un cuvant, iar de aici vanzatori pe mai departe a faradelegii, ducandu-i si pe altii in robie. De fapt aici e toata problema: lepadarea de credinta. Dupa cum a aratat si Ana intr-una din aceste zile, nu fuga de cip, de vaccin, de carduri te mantuieste (aceasta e o lupta antisistem … si parerea mea e ca aceasta lupta da nastere dupa cum s-a vazut si in istoria mai recenta la numeroase ideologii antihristice, chiar daca aparent se ascundeau sub haina crestinismului; vezi ideologia legionara … sunt unii care gresit cred ca legiunea a dat Sfinti. Nu, inchisoarea i-a facut Sfinti si asta din mare Mila lui Dumnezeu, caci astfel nu s-ar mai numi „Sfintii inchisorilor”). Te mantuieste credinta ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Aceasta trebuie sa o constientizam permanent. Iar faptele placute sunt cele de lucrare a credintei , nu faptele bune ale firii noastre. Si ma gandeam si la celebrul pasaj din Apocalipsa, cel cu „Si ea ii sileste pe toti …” la cate discutii a iscat si probabil ca vor mai isca, gen ca fiara e nu stiu ce calculator de la Bruxelles, sau papa de la Roma si semnul e nu stiu ce nano tehnologie. Insa uitam tocmai talcuirile Sfintilor Parinti si anume ca acest pasaj se refera doar la credinta, in care ne atentioneaza sa nu ne pierdem, sa nu ne lepadam de credinta, caci astfel am pierdut totul.
      Doamne, ajuta!

  18. Cristian zice:

    „Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculet. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea îsi va pastra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îti spun ca nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pastra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, si întelege ca asa va fi în întreaga lume.” (Sf. Nectarie de la Optina)

    • Da. Acest gen de proorocie ar trebui să ne scoată din cap triumfalismul. Or aplaudacii Sinodului din Creta (că nu pot să le zic altfel) tocmai de asta suferă: de triumfalism. Mare realizare, se întrunesc toate Bisericile locale (decât că lipsesc majoritatea în termeni de număr de credincioşi), se face, se drege, e o mare victorie… Păi Hristos când i-a trimis pe apostoli aşa le-a zis, în lume multe realizări şi victorii veţi avea? Nu, zice aşa (mare chestie Biblia online, că poţi să cauţi în ea, doar că trebuie să ştii ce):

      „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”

      Aşadar, nu este biruinţă alta decât a lui Hristos şi în Hristos. Alte biruinţe sunt iluzorii.

    • Ah, dar pr. Petru Pruteanu de mai mult timp ne obișnuise cu comentariile dumisale „pe linie”… Acum însă a reușit performanța de a nu trăda nici linia Moscovei, nici linia Constantinopolului, ceea ce nu-i de colo 😀

      Amuzant: telefonul meu deja a știut că după ” linia” vreau să zic ceva de „Constantinopol”. Și eu care de-atatea ori l-am numit stupid phone…

      • Suslik zice:

        Pai e „smart”. 🙂 Pina si el s-a prins care e treaba cu politicienii in sutana… Acum, tot ce putem face este sa asteptam. De pilda, un eveniment care ar fi o cheie in care vom putea citi directia spre care se indreapta autocefalia romineasca ar fi saptamina de mucegaiala paraecleziala, pardon, rugaciune cu crestinii „ailalti”. Daca se extinde, ca fungu’ de perete, pe toata durata anului, tacit, nu mai zic explicit, atunci e clar ca ne putem gindi sa ii lasam sa slujeasca singuri sau eventual cu arsenolatrii, pietistii, samanoizii si neolegionarii cipofobi. Adica cu „ortodocsii” de veacul al icsicsunulea.

      • Nah, ţine de anumite simpatii 😉

        https://ro.wikipedia.org/wiki/Vodafone
        http://www.curentul.info/2010/index2.php?option=com_content&task=view&id=48162&pop=1&page=0&Itemid=43

        Precizez că eu citez articolul cu titlu de glumă. Vigilenţii ortodoxoizi probabil de multă vreme şi-au pus pe foc telefoanele mobile, indiferent de reţea, şi comunică doar prin telefoanele fixe şi cele ale prietenilor înţelegători – deh, dacă nevoia o cere, se aplică iconomia :)) Nu de alta, dar conţin chestii numite cipuri, ceea ce e din start suspect!

        Campania pro-cip, după cum am mai spus şi altă dată, este deosebit de insidioasă, chiar şi acum, în copacii de lângă bloc, nişte păsărele cu preocupări dubioase repetă obsesisv: „Cip! Cip!” :))

      • Serios vorbind acum, subscriu ideii de a nu ne grăbi şi a urmări care sunt efectele practice ale „sinodului” din Creta.

      • Comentariul anterior neserios trebuie să-l aprobe Andrei pentru că are un link către un articol despre presupusele simpatii masonice ale firmei Vodafone. Pe mine m-a amuzat. Pe alţii probabil i-ar amuza mai puţin, mai ales dacă l-ar lua în serios, ceea ce eu chiar cred că nu e cazul. Altfel, am putea începe să credem şi că se încearcă o îndoctrinare în masă a copiilor, pentru că trebuie să folosească echerul şi compasul la ora de geometrie şi/sau de desen tehnic.

      • Andrei zice:

        Apropo de parintele Pruteanu si modul cum unii fac studii sau le citeaza. Mi se pare fabulos ca in studiul acela prezentat cu mare pompa (despre folosirea termenului „biserica” pentru comunitatile eretice) e luat ca exemplu fix Sfantul Marcu al Efesului, despre care se stie ca se adresa frumos catolicilor inainte sa ajunga la sinod si sa vada ce le poate pielea (erezii, documente false s.a.m.d.). Nu inteleg de autorul studiului si pr. Pruteanu uita ca dupa toata tarasenia de la Ferrara-Florenta Sfatul Marcu a rupt comuniunea cu unionistii interzicandu-le acestora sa vina la inmormantarea sa.

        De asemenea, intr-una din cuvantarile sale in fata catolicilor, dupa ce arata ca filioque e erezie, enumera pozitia patristica despre comuniunea cu ereticii aratand de ce el nu vrea sa aiba comuniunea cu catolicii. Si asta se inatmpla in sec XV cand multe erezii ale catolicilor nici nu aparusera (cum se intampla azi).

        Asa ca mai bine, pr. Petru Pruteanu si altii care tot fac pe ‘telectualii ar fi bine ca, dupa cele expuse mai sus, sa-si puna intrebarea: ce ar zice Sfantul Marcu vazand „observatori” catolici la un sinod ortodox, dar si despre teologia unora ca Zizioulas sau ca episcopul Prussei. Si mai ales, ce ar zice de „micile” rugaciuni in comun cu catolicii si monofizitii (sa nu uitam ca o parte din opera sfantului e contra monofizitilor) din prima zi a sinodului?

        Atitudinea Sfantului Marcu pomenita in studiul respectiv ne arata ca trebuie sa fim civilizati (nu ca salbaticii de „aparatori” ai „ortodoxiei” de pe blogurile apocalipto-cipiste), dar nu prosti si orbi.

      • Andrei zice:

        Oricum nu e prima data cu pr. Pruteanu o da in barci. Inainte de sinod el era singurul care nu vedea mari probleme in textele preliminare, ba o mai dadea si in trimumfalism de prost gust zicand ca: „ia uite, in texte se zice ca Biserica e Una, ce mai ziceti talibanilor?”, neobservand cateva paragrafe mai jos exprimarea eretica despre confesiunile crestine, care, fiind gandita de Zizioulas, stim foarte bine ce a vrut sa spuna. Dar din nou, pr. Petru nu a vazut…

      • kalinikos zice:

        Oricum, eu unul nu-l inteleg pe pr Pruteanu si pace. Omul scrie de parca ar avea dubla personalitate: o data reuseste niste articole extrem de interesante, pentru ca imediat dupa sa dea cu bata in balta rau de tot.
        De exemplu, e singurul la care am gasit randuiala liturghiei baptismale (adice randuiala savarsirii botezului in timpul Sfintei Liturghii, asa cum e normal). Dar imediat dupa a trebuit sa o scranteasca si sa se declare impotriva ‘blestemelor’ (adica a lepadarilor, banuiesc – l-am intreba dar n-a bineviut sa raspunda) de la randuiala catehumenilor, fiindca vezi Doamne, nu ar fi crestinesti.
        Ca sa nu mai zic de obsesia lui permanenta pentru o separare intre tipicul folosit la bisericile de parohii, si cel folosit la manastiri (bazat pe diferente de ‘nivel duhovnicesc’), de pozitia vis-a-vis de unele canoane ‘cazute in desuetitudine’ sau ‘anacronice’, sau chiar fata de botezul copiilor.
        Deh, e complicat sa fii ieromonah roman apartinator al Bisericii Rusiei, intr-o biserica de mir din diaspora.

      • Andrei zice:

        Nici eu nu resesc sa il inteleg si am observat exact acelasi lucru: cateodata ma uimeste cate un articol al lui (mai ales pe teme liturgice) ca apoi sa arunce niste chestii de nici nu iti dai seama daca le-a scris acelasi om. Mi-a placut de exemplu ca el este printre primii teologi vocali in favoarea desei Impartasanii in cartea „Liturghia Ortodoxa”. Dar in aceeasi carte o da in bara cu rugaciunile care trebuie citite in taina. Iarasi, articolul sau despre legatura dintre teologia academica si cea filocalica (in care a facut praf orice „marturisitor” de doi lei din care avem destui pe internet) a fost extraordinar.

        Mai nou zice de parintele Theodoros Zisis ca e paranoic si spune prostii, dar nu vede absolut nimic ciudat la alde Zizioulas sau Catarellos. Si mai e ciudatica si pozitia sa vis-a-vis de ascultare: cand critica aspru ierarhi (in principiu pentru greseli ale acestora in problemele liturgice), cand acuza de fundamentalism pe oricine care critica pozitii ecumeniste (deci cu implicatii dogmatice).

      • Andrei zice:

        Si inca ceva: acuza de fundamentalism, dar el are grija mereu sa specifice ca nu e adeptul ecumenismului, relativismului sau concesiilor dogmatice. Cum se impaca insa asta cu celelalte?

        Pacat, mie mi-a placut foarte mult de el acum 5-6 ani, cand parea un traditionalist pur-sange si scotea cu mult nonconformism din joben tot felul de realitati ortodoxe uitate pe la noi si inlocuite cu superstitii (faptul ca Biserica are mai multe taine, ca Dumnezeu-Tatal nu este reprezentat in icoane, critica pe care a facut-o aghiografiei pietiste s.a.m.d.). Pot sa zic ca m-a influentat, mai ales ca si parintele meu duhovnic il cunoaste personal si mi l-a recomandat.

        De cand a plecat in Portugalia insa, s-a schimbat progresiv. E clar ca l-a influentat putin si mediul de acolo. De aici cred ca vin si cele doua personalitati: cand iese la suprafata Pruteanu cel vechi, cand cel „updatat”.

  19. Suslik zice:

    De unde rezultă încă odată cu toată puterea cît de nociv e mediul vestic pentru lupta misionară ortodoxă: forța tentației compromisului (nu atît dogmatic explicit, cît de atitudine subtilă, deci chiar mai insidios și periculos) este uriașă. Se tot vorbește de Essex, de pildă, dar se uită ce sminteală a adus găselnița „mănăstirea mixtă”. Dumnezeu să mă ierte, dar nu îi văd pe Rose și Saharov ca „canonizabili”. Îl respect enorm pe părintele Pruteanu, și sînt de acord cu atitudinea Sfinției Sale față de cipofobi și panicarzi (unii delirau și susțineau că la Sinodul din Creta o să fie invitst…Antihristul!!!), dar cum bine ați observat, fluctuează în atitudini. Nu ca pr. Savatie, dar sesizabil.

  20. Suslik zice:

    ..sau poate că toate atitudinile de felul acesta sînt, în final, reductibile la străvechiul, animalicul impuls (care stă la pîndă în noi toți: mireni, ierarhi, monahi, preoți) de a fi „integrat/admis” în sistem (nu, nu mă refer la actualul sistem, ci la „sistemul” de-a lungul timpului) și de a fi în pace cu „autoritatea”. Nu poți distruge, din păcate, străvechi impulsuri tribale: istoria, (civilă, militară, ecleziastică, chiar a științei) a dovedit-o cu prisosință. Acele impulsuri pot fi doar reorientate.

  21. În timp ce unii nu vor să se ducă, alţii sunt supăraţi că nu sunt chemaţi:

    http://oca.org/news/headline-news/holy-synod-issues-statement-petitions-on-the-holy-and-great-council

    Sau cel puţin aşa interpretez eu, poate n-am înţeles bine!

    Ce mă nedumereşte e că autocefalia OCA a fost recunoscută chiar de Bisericile locale care nu s-au dus în Creta. Şi ei, totuşi… Poate speră că dacă sunt suficient de „pe linie” o să fie recunoscută autocefalia lor şi de Constantinopol, în sfârşit? Mira-m-aş!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s