Parintele Matei Vulcanescu la emisiunea Universul Credintei (TVR 1) – interviu

Urmariti de la minutul 18:02. Despre eclesiologia inspirata de la Conciliul Vatican II si care se doreste a fi impusa si lumii ortodoxe.

Vezi si: Mitropolitul Serafim de Pireu despre Sinodul Panortodox din Creta (Universul Credintei, TVR)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Parintele Matei Vulcanescu la emisiunea Universul Credintei (TVR 1) – interviu

  1. Ce ghiveci de emisiune. M-am uitat şi eu la cea mai mare parte din ea. Părea că au dat şi declaraţia pr. Matei Vulcănescu ca să fie obiectivi şi nepărtinitori de formă (ceea ce tot e ceva), în rest numai entuziasm în noua limbă de lemn (de plastic auriu, cum spuneam şi altă dată). Şi Silviu-Andrei Vlădăreanu a făcut notă discordantă cu entuziaştii care îşi exprimau adeziunea mai ceva ca fanii lui Ion Iliescu în 1990, chiar dacă el nu a spus direct anumite lucruri (ca şi pr. Savatie Baştovoi în acel articolaş pe care l-am dezbătut). A prezentat totuşi critic anumite aspecte, fără a trece voios peste problemele foarte grave care au apărut ca să ridice în slăvi marea realizare inter-ortodoxă din Creta. Alţii au părut spălaţi pe creier, setaţi să vorbească doar „pe linie” (linia Constantinopol-Bucureşti). E de altfel un fenomen pe care îl vedem şi în alte spaţii cultural-eclesiale: vorbitorul entuziast care declară, cu mult aplomb, exact ce are ordin să declare (sau simte din slugărnicie că trebuie să declare) şi nimic mai mult, de parcă una din acele jucării la care apeşi pe un buton sau tragi de o sforicică şi se aude mesajul înregistrat.

    Cât despre mesajul pr. Matei, mie mi s-a părut foarte important şi interesant, şi sunt convinsă în acelaşi timp că pentru mulţi lucrurile stau exact pe dos. Nişte oameni cu nume exotice şi-au dat cu părerea în nişte probleme la fel de exotice. Sinodul din Creta imită Conciliul Vatican II – două entităţi atât de exotice încât ar fi putut fi şi de pe Marte, şi la fel de „relevante” ar fi fost pentru credinciosul român care poate se uită puţin la televizor înainte să meargă la biserică să aprindă lumânări şi să dea un pomelnic la altar, dar repede că pe urmă nu mai găseşte marfă bună la piaţă. Credinciosul român evlavios, desigur, duminica la ora 9 e deja la biserică la utrenie, şi în funcţie de parohie poate chiar la liturghie, iar credinciosul sau mai puţin credinciosul român neevlavios la acel moment doarme tun 🙂

    În altă ordine de idei, aveam de răspuns la nişte comentarii, dar o să mai întârzii pentru că sunt tare obosită.

    • Suslik zice:

      Ca de obicei, parintele Matei Vulcanescu: percutiv, informat, eficient, limpede. D-l Vladarescu: a spus cit a putut mai clar ce trebuie spus, dar… Ceilalti: slugarnici, nu ai ce le face. Deci ai de nu intelegem necesitatea stringenta a ecumenismului sintem autisti. Vorba cuiva: „am notat-o si pe asta!”

      • Cum, dar CMB e un fel de FSN [Frontul Salvării Naţionale, în această variantă Frontul Salvării/Mântuirii Global(izat)e] şi trebuie să ne exprimăm adeziunea, altfel suntem duşmanii poporului, poate chiar ai lui Hristos! N-a spus cu încântare Patriahul Bartolomeu că Hristos e în mijlocul lor? O formulă de salut destul de standard, dar ceea ce uită Patriarhul Ecumenist este că pentru ca Hristos să fie în mijlocul unora care se adună, ei trebuie să se adune în numele Lui. Peste partea asta s-a cam sărit în Creta.

        Revenind: sigur că înţelegem necesitatea stringentă: să fie diluată Ortodoxia într-o ciorbă sincretistă şi să devină nelucrătoare. Dacă există oameni atât de proşti încât să-şi imagineze că Biserica lui Hristos are nevoie să colaboreze cu ereticii şi păgânii, în stil francmasonic, pentru orice pretext (să lupte contra ateismului, a secularismului etc.), ba chiar să-şi modifice eclesiologia pentru asemenea pretexte, îmi pare foarte rău pentru ei, pentru că, cu toate bunele lor intenţii, fac bucuria dracilor. Îndrăznesc să sper că nu avem, în ierarhia Bisericii, oameni care lucrează împotriva lui Hristos (anti-Hristos) în mod conştient, cu rea voinţă, ci că din multa lor trufie şi părere de sine îşi imaginează că fac voia lui Dumnezeu mai mult decât Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi care au lăsat ca Biserica lui Hristos să se delimiteze clar de eretici.

        De ce să devină nelucrătoare Ortodoxia? Simplu, pentru că oamenii uniţi cu Hristos nu sunt acei consumatori spălaţi pe creier şi acea masă de manevră satisfăcută cu pâine şi circ. Sunt incomozi. Să ne ajute Dumnezeu să fim cu toţii incomozi până la capăt, pentru că Hristos spune: „cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui”. (Matei 10, 22; 24, 13) O să dau şi linkurile, ca să citiţi şi contextul în care El spune aceasta:

        http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=10#22
        http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=24#13

        Noi, bineînţeles, ştim că Hristos a întemeiat şi zidit Biserica Lui, şi a profeţit că porţile iadului nu o vor birui. (Matei 16, 18) Asta nu înseamnă că nu încearcă. Dar consecinţa nu va fi cea care speră ei, ci va fi că va rămâne „turma mică” (Luca 12, 32) şi vor cădea în afara Bisericii „toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna”. (Apocalipsa 22, 15)

  2. mihai zice:

    Ce sa mai, fara cuvinte sa mai vina acu cineva sa o mai dea la intors. Efectiv siau dat arama pe fata,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s