Mitropolitul Serafim de Pireu: Primele constatări dureroase despre sinodul panortodox din Creta

Cu multă tristețe și durere sufleteasca am urmarit in mass-media începutul sinodului panortodox pornind de la liturghia Rusaliilor de duminica  și supunem atentiei cu celeritate, în rândurile care urmează, poporului credincios al lui Dumnezeu, primele noastre constatari.
1. Prima constatare dureroasa o reprezinta prezența și rugăciunea in comun in cadrul Utreniei și Sfintei Liturghii a aceastei mari sărbători Domnesti la Biserica Sf. Mina a Papistasilor, protestanților și monofiziților eretici, fapt care, după cum este cunoscut tuturor, este interzis de Sfintele Canoane. Intaistatatorii ortodocși și ceilalți ierarhi participanți au călcat Sfintele Canoane  Apostolice și Sinodale, dorind astfel sa transmita de la inceput un mesaj intregii lumi, cât de mult respecta deciziile luate in Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, instituția sinodala fata de care  dau declarații răsunătoare.

2. A doua constatare tristă a fost data de prezența la deschiderea lucrarilor Sfântului si Mare Sinod în calitate de invitați oficiali ai delegațiilor trimise de comunitățile eretice ale papistasilor, protestanților și monofiziților, ceea ce  este o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale. Într-adevăr, acesti delegati au fost numiti ca ”reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic. Bartolomeu, chiar înainte ca Sfântul Sinod sa decida asupra recunoasterii caracterului eclesial sau nu a acestor comunități eretice. Asadar, Kir dl Bartholomeu punandu-ne in fata unui fapt împlinit, a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, si anume că el nu are nicio intenție de a numi pe eterodocsi eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină nu a existat conceptul de “observatori”. Adică sa participe la acestea ca invitati de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitați in calitate de vinovati, ca sa ceara ierare si nu  ca invitati de onoare. Numai la Conciliile A și B ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că sinodul panortodox a preluat standardele papale.

3. O altă constatare tristă este inceperea în sine a sinodului panortodox. Sinodul si-a început activitatea în contradicție cu Regulamentul de organizare și funcționare, semnat în timpul Sinaxei Intaistatatorilor din ianuarie 2016. Prezentul regulament prevede, printre altele, că Sinodul „se convoaca de catre Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, de comun acord cu Preafericitii Intaistatatori ai Bisericilor Autocefale Ortodoxe.“(art.1). Astfel că, deoarece patru biserici autocefale (Rusia, Bulgaria, Georgia și Antiohia), nu au fost de acord in mod justificat cu privire la convocarea sesiunii Sinodului și au facut apel ca acesta sa se amâne, nu s-a indeplinit conditia de „comun acord a Preafericitilor Intaistatatori”. Prin urmare, nu sunt in masura, în temeiul acestui regulament, nici Patriarhul și nici celelalte biserici locale sa organizeze un Sinod, în cazul în care, desigur, doresc să respecte regulamentul pe care l-au semnat. In rest, Intaistatatorii si membrii Sinodului se lauda ca respecte cu acrivie regulamentul.

4. O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început activitatea fără sa ratifice in prealabil toti termenii si Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare, astfel încât si acest Sinod sa aiba o continuitate organică cu cele precedente. Este de retinut că referirea la Sinoadele Ecumenice anterioare a fos o practica respectata în mod constant de către Sfinții Părinți ai acestor Sinoade. Prin aceasta practica Părinții au vrut să proclame că acceptă ceea ce Sinoadele Ecumenice anterioare stabileau ca si dogme și ca doresc să continue aceasta lucrare. Un exemplu tipic o reprezinta recunoașterea Sinodului de la 787 ca al VII-lea Sinod Ecumenic in cadrul Consiliului Ecumenic al Sf. Fotie din perioada 879-880.

[Nu stim de ce Biroul afirma asa ceva, devreme ce in Encliclica Sinodului Panortodox aceste Sinoade chiar au fost evocate si recunoscute ca avand autoritate universala – N.N.]

5. O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început lucrarile pe baza unui Regulament de organizare și funcționare, care nu a fost unanim acceptat de către toți Intaistatatorii in cadrul Sinaxei acestora din ianuarie 2016, dat fiind faptul ca Biserica din Antiohia nu a semnat. Principiul unanimității a fost, asadar, o condiție necesară și prealabilă pentru convocarea Sinodului,  prevăzuta în prezentul regulament.

6. De asemenea, si-a început activitatea pe baza textelor unanim acceptate in cadrul Conferinței Presinodale. Dar aceasta baza nu s-a dovedit sigura, solidă și fermă așa cum s-a vazut ulterior. Acest lucru se datorează faptului că cele șase texte pre-sinodale, cu toate ca au fost acceptate unanim de către reprezentanții care au participat la intalnirile presinodale prin Sinaxa Intaistatatorilor (în ianuarie 2016), dar nu si de ierarhiile Bisericilor locale autocefale. Aceste biserici, atunci când au primit textele de la Intaistatatorii lor, asa cum au fost ele compuse in cadrul intalnirilor pre-sinodale, le-au studiat in sinoadele locale. Multe dintre acestea, cum ar fi Biserica din Bulgaria, Grecia, Georgia si altele, in timpul cercetarii textelor conciliare au constatat lacune, ambiguități, cacodoxii etc., prin urmare au facut modificări și corecturi dupa cum se impunea.

Pentru aceste biserici care au adus corecturi și modificări în urma discutiilor sinodale, este evident că nu mai erau valabile textele pre-sinodale în forma pe care o aveau atunci, ci in noua forma modificata. Faptul că Intâistătătorii au semnat textele pre-siodale în unanimitate, (la fel ca în Regulamentul Siodului), aceasta nu înseamnă că ierarhiile bisericilor locale erau obligate de semnăturile Intaistatatorilor ca să accepte aceste texte . Opinia personală a unui Intaistatator în orice caz nu  poate angaja și obliga Sinodul local sau orice Ierarh, altfel Intaistatatorii s-ar transforma in Papa care ar decide si si-ar impune suveranitatea. Cel mai înalt organ de conducere al Bisericilor Ortodoxe locale, conform tradiției ortodoxe, nu este reprezentat de  Întâistătător ci de Sinodul Ierarhiei.

După toate cele mentionate anterior este devine evident  că este total greșit ca Patriarhul Ecumenic să revendice în discursul său de deschidere:. “Putem, prin urmare, sa ne incepem lucrarile noastre pe baza textelor aprobate în unanimitate de catre  Biserici”.  Aici Patriarhul Ecumenic vrea sa spuna prin “texte aprobate în unanimitate” evident, textele presinodale, semnate de Sinaxa Întâistătătorilor (ianuarie 2016), care nu se aplică insa anumitor biserici, după corecțiile și modificările care s-au facut in mod sinodal. Desigur, ar trebui mentionat că nu există cu adevarat unanimitatea despre care vorbește Patriarhul Ecumenic, deoarece unele biserici s-au diferentiat. Inutil să mai spunem, de asemenea, că, în ciuda falselor pretentii de unanimitate, Patriarhul a mai avut si alte greseli in discursul sau introductiv. Mai există și alte locuri în acest discurs, care necesita sa fie analizate in mod critic, pe care cu siguranta le vor  evidenția alți frați în Hristos.

7. O altă constatare tristă este faptul că cele patru biserici care nu au participat la Sinod, au fost ocărâte pe plan internațional. Absența lor a fost prezentata atat de catre Patriarhul Ecumenic cat și de alti Intâistătători, în discursurile introductive, ca fiind complet nejustificată și condamnabila. Și nici mai mult, nici  mai puțin aceste biserici care au absentat au aparut ca vinovate și responsabile de crearea de  schisme și diviziuni. Cu toate acestea, aceste biserici în cele din urmă nu au participat, nu pentru că asa li s-a nazarit lor, ci pentru că, așa cum am explicat mai sus, au constatat in timpul cercetarii sinodale ca textele au probleme. Și, așa cum era foarte firesc, au cerut amânarea Sinodului, pentru a le aprofunda, pentru a face corecțiile necesare, și pentru a produce astfel noi texte care sa poata fi acceptate unanim de către toate Bisericile locale. Dar, pentru că nu a fost acceptat propunerea lor de a amâna Sindoul, acestea au ales sa nu participe.

8. O altă concluzie tristă, probabil, cea mai trista dintre toate celelalte o reprezinta o nouă formulare întunecată și nociva introdusa in text: “Legaturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine” este o recunoaștere in termeni reali a eclesialitatii ereticilor eterodocsi. Iată care este versiunea acceptată în unanimitate de Sinod: “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorica a altor biserici creștine eterodoxe și confesiuni”, în loc de formula: “Biserica Ortodoxă recunoaște existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine”. Adica cuvântul “existența” se înlocuiește cu cuvântul “numele” și sintagmei “Bisericilor și confesiuni creștine” i se adauga “heterodoxe”. Această modificare este o formulare propusă de Preafericitul Arhiepiscop al Greciei, Ieronim, după îndelungi discuții și consultări în timpul cărora au fost exprimate mai multe puncte de vedere contradictorii.Cu noua exprimare spune Preafericitul Arhiepiscop al Greciei că “reusim sa ajungem la o decizie sinodala pentru prima dată în istorie care sa delimiteze contextul istoric al relațiilor cu eterodocșii, nu în existență, ci numai în denumirea istorică a acestor Biserici creștine eterodoxe si confesiuni.”

Aici ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare logică: Cum este posibil să numeasca cineva ceva, în timp ce, in acelasi timp, respinge existența acelui fapt, pe care il numește? Inacceptabil si contradictoriu din punct de vedere doctrinar este si acceptarea denumirii de “Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe  nu pot fi numite „Biserici” deoarece exact de aceea le denumim  „etero” (terțe, altele), dogme eretice și prin urmare ca eretice nu pot fi numite „Biserici”.

9. De asemenea, foarte trist este si faptul că delegația Bisericii din Grecia nu a rămas credincioasa și ferma fata de deciziile Sinodului Ierarhiei din 24 și 25 mai așa cum ar fi trebuit sa facă. Sinodul decisese să înlocuiască cuvintele “existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine” cu expresia “existenta istorica a altor Confesiuni si comunități creștine”.

10. În cele din urmă o altă concluzie tristă este legata de ceea ce a declarat caustic Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sfârșitul lucrarilor. Printre altele, el a proclamat că “Patriarhia Ecumenică a facut pionierat in cadrul mișcărilor ecumenice.” De asemenea, el s-a referit la Enciclica pan-eretica din 1920, „care este caracterizată de mulți ca fondatoarea statutului pentru CMB” și că “Patriarhia Ecumenică a fost unul dintre membrii fondatori ai CMB la Amsterdam … “.

Ne-am oprit doar asupra acestor aspecte pentru moment, fără ca acest lucru să însemne că se termina aici lista constatărilor dureroase. Este normal că, după cele menționate mai sus, se naște întrebarea: De la un Sinod care a început și s-a finalizat în acest fel, ce se poate aștepta? Așa cum a spus și Domnul: “Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui.” ( Luca 6,43-44) Fiecare să traga singur concluziile.

sursa: http://www.vimaorthodoxias.gr

Sursa pentru aceasta postare: http://sinodultalharesc.xyz/2016/06/27/mitropolitul-serafim-de-pireu-primele-constatari-dureroase-despre-sinodul-panortodox-din-creta/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Mitropolitul Serafim de Pireu: Primele constatări dureroase despre sinodul panortodox din Creta

  1. [Nu stim de ce Biroul afirma asa ceva, devreme ce in Encliclica Sinodului Panortodox aceste Sinoade chiar au fost evocate si recunoscute ca avand autoritate universala – N.N.]

    Sunt menţionate doar în treacăt, nu sunt reafirmate deciziile acestor Sinoade şi mai ales anatemele lor. Şi nu doar atât, ar fi trebuit reafirmate deciziile şi anatemele tuturor Sfintelor Sinoade Ecumenice, inclusiv Calcedon de exemplu. Dar dacă inviţi necalcedonieni şi papistaşi la sinod, pasul următor este să nu vrei să se simtă jigniţi de anatemele ortodoxe. Aşa se întâmplă cu cei care caută o pace şi unitate lumească, nu unitatea în Hristos şi pacea pe care o dă Hristos. Lor, Hristos le spune, în chiar Evanghelia care s-a citit în această duminică: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” (Matei 10, 34)

    Iar înainte de aceasta spune:

    32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
    33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 10, 32-33)

    Iar în altă parte chiar mai la obiect, pentru că în Creta n-a fost lepădare directă, ci ruşinare de a mărturisi cu acrivie dreapta credinţă:

    38. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (Marcu 8, 38)

    26. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. (Luca 9, 26)

  2. kalinikos zice:

    a fost un fel de talmes-balmes: nici ca ‘ei’, nici ca ‘noi’, dupa noul model politic. Au ales calea compromisului. De parca in credinta este loc de compromis…

    • Înseamnă că n-au înţeles nimic. Nu trebuie să fie ca noi sau ca ei, ci ca Hristos. Hristos este criteriul.

      Am văzut că au introdus acolo „biserici eterodoxe”. Deci au recunoscut că sunt eterodoxe, dar rămâne problema: de unde până unde alte biserici? Poate are Dumnezeu mai mulţi Fii, sau unicul Lui Fiu are mai multe Trupuri? Nu cumva se autointitulează ele biserici, fără să fie? Trebuia spus acest lucru.

      • kalinikos zice:

        exact. Insa problema este alta: ortodocsii au ajuns atat de tributari gandirii relativiste (prin aceasta intelegand relativizarea ca principiu – stiu ca este o gluma) incat nu mai pot sa faca diferenta intre orto si kako doxie. Paradigma relativista a intunecat intr-atat mintile oamenilor incat nu mai reusesc sa faca deosebirea intre alb si negru, vazand totul doar in nuante de gri.
        Nu stiu cine a inventat, nici de unde a aparut aceasta paradigma, insa stiu un lucru: vestul este captiv de foarte multa vreme. Si incet, incet, acest tip de gandire a intrat in rasaritul ortodox, astfel ca acum s-a generalizat.

        Fiindca veni vorba in comentariile anterioare de ‘eclesiologia nedeplina’ a pr. Vlaicu. Intamplator il cunosc (sau mai bine zis il cunoasteam, acu ceva ani). Omul este scolit prin vest, stat pe la Bruxelles, ecumenist convins. Nu m-am mirat defel cand am auzit prostiile pe care le debiteaza, dar m-am mirat oarecum ca a ajuns in delegatie. Nefiind o minte stralucita in ale teologhisirii, probabil ca o fi fost ales dupa alte criterii. Probabil dupa cat de mult si-a impropriat acest nou mod de a gandi.

        P.S. Ati vazut vreodata o haita de caini care umbla dupa o catea in calduri? Inchipuiti-va ca acea catea e papa…

      • Relativismul ca doctrină este diferit de relativismul din fizică. Este convingerea nu doar că nu există adevăr absolut, ci şi că adevăruri contradictorii pot fi la fel de adevărate. Se pare că relativismul este atât de relativ încât nici măcar nu i s-a putut o definiţie unică:

        http://plato.stanford.edu/entries/relativism/

        (Recunosc că n-am citit tot.)

        Este absurd ca un ortodox să fie relativist. Ideea însăşi de Ortodoxie presupune că există o opinie corectă şi că toate celelalte sunt greşite. Şi nu doar greşite, ci despărţitoare de Hristos, dacă pot să mă exprim aşa. De aceea, pe timpuri, oamenii erau foarte preocupaţi să condamne orice opinie personală neortodoxă (erezie) şi să formuleze opinia ortodoxă (dogma) corespunzătoare (de exemplu, Fiul nu este creat, ci este născut din Tatăl şi „deofiinţă” cu El etc.)

        Hristos a spus despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, ceea ce în epocă, pentru societatea romană sincretistă, era de neînţeles. Se pare că a ajuns din nou de neînţeles în ziua de azi. Ar fi fost bine să se afirme clar la un asemenea sinod că Ortodoxia este o credinţă non-relativistă. Dar pentru asta, şi membrii sinodului ar fi trebuit să fie cu toţii convinşi că aşa este 😀

      • :)))) – asta apropo de faza cu câinii. Deşi actualul papă, intrat pe post după ce precedentul „şi-a dat demisia”, are permanent aerul că joacă un anumit rol, după un anumit scenariu bine pus la punct, şi că n-ar putea face un pas în afara scenariului fără să aibă şi el aceeaşi soartă ca predecesorul. Iar cine îl „curtează” intră şi el în scenariu, fie că ştie, fie că nu – aşa, ca un soi de reality tv…

        Nu mai ştiu cine e pr. Vlaicu, dar ar trebui să fie clar de-acum că cine vehiculează ideea de biserici nedepline este el însuşi un ortodox nedeplin. Şi dacă mai demult exista poate scuza că nu exista acces deplin 😉 la Sfinţii Părinţi şi la literatura curat ortodoxă, acum această scuză nu mai există!

  3. Suslik zice:

    Da, am întîlnit așa haite de cîini alergînd după o cățea. Știți care e partea nasoală? Că în dispozițiunea lor amoroasă și testosteronoasă, ei pot composta pe oricine cu colții lor. Asta e de fapt ecumenismul: pentru cauză lătrăm, în spatele cîinelui/câțelei alfa ne adunăm!

    • Andrei zice:

      Chiar m-as bucura sa fie asa!

      • Andrei zice:

        Patriarhul Daniel, in operele si predicile sale, a sustinut dintotdeauna importanta dreptei credinte. Nu prea a facut asta in public si in momente cheie. Daca a facut-o acum… e ideal.

      • ioanc zice:

        Sa ne rugam pentru ierarhii nostri si sa dam slava lui Dumnezeu. Doamne, ajuta!

    • Suslik zice:

      …ceea ce ma face sa am in continuare incredere, desigur una foarte alerta, in Patriarhul autocefaliei noastre si in ierarhii bisericii noastre stramosesti. Multumesc Cerului ca nu traiesc si merg la biserica in Istanbul sau in America sau Finlanda, sau alte teritorii ale Batrinei Acrituri Sincretist-Dictatoriale.

      • Andrei zice:

        Sa stii ca daca este totul adevarat in nota respectiva de pe Cuvantul Ortodox, cu adevarat ne putem simti ceva mai linistiti ca nu suntem in dictatura fanariota. Sa nu uitam in acelasi timp ca mai sunt probleme de rezolvat. Sa le numim Nifon, Ioachim s.a.m.d.

    • Cristian zice:

      Emisiune Trinitas despre Sinod – pr. Ionita si Vlaicu (am sesizat cateva momente mai importante, dar sigur sunt si altele: min. 4, min 12, min 36, min 47-Canonul Trulan 72 !??):

  4. Aşa să fie oare? Slavă Domnului dacă este aşa! Cum am putea afla?

    Întrebarea, însă, este ce impact a avut sau a putut avea această prezenţă românească asupra întregului eveniment.

    Din păcate, deşi rafistolat aşa cum s-a văzut, textul problematic a rămas „potcovit” cu expresia păguboasă „biserici eterodoxe”. Adică se introduce noţiunea de biserici în afara Bisericii: nedepline şi vai de capul lor, dar li se recunoaşte, chiar şi aşa timid, caracterul eclesial. Deşi micşorate mult faţă de variantele presinodale ale documentelor, se menţin unele portiţe spre redefinirea eclesiologiei ortodoxe. Se pomeneşte pe undeva de erezii şi eretici, de distincţia între Ortodoxia mântuitoare şi ereziile pierzătoare, de faptul că ereticii şi, în general, cei aflaţi în afara graniţelor Bisericii nu se mântuiesc? Nu cred! Cu această însuşire, acest „sinod” este mai aproape de Vatican II decât de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. Nu mai caută distincţia între Adevărul ortodox şi erezii, ci curtează ereziile prin dialoguri bilaterale şi participarea la CMB. De unde până unde??

    Şi chiar dacă toate textele ar fi fost „pieptănate” până la capăt de orice chiţibuş non-ortodox, rămâne totuşi problema noului tip de sinod care se autodeclară infailibil. Dacă e lăsat aşa, la tura a doua vor încerca să ne bage pe gât şi mai multe erezii ecumeniste.

    În afară de asta, neo-eclesiologia „made in (Rome and) Constantinople” s-a manifestat, aşa cum a arătat şi ÎPS Serafim al Pireului, şi prin gesturi: prin invitarea unor observatori non-ortodocşi (ca la Vatican II), prin împreună-rugăciunea cu aceştia… Aceste gesturi nu au făcut obiectul unor dezbateri, însă cel puţin unele din Bisericile locale care s-au retras de la Sinod au menţionat invitarea acestor observatori printre motivele lor.

    Menţionez toate aceste lucruri ca să nu ne îmbătăm cu apă rece, aşa cum şi mie mi s-a atras atenţia când îl lăudam prea mult pe Patriarhul Chiril. Iată că nu numai Patriarhul Chiril, ci şi Patriarhul Daniel ne-a surprins pozitiv, sau cel puţin aşa umblă vorba. În lipsa unei transcrieri integrale a discuţiilor de la sinod (tot îmi vine să-i zic congres, de ce oare?), fiecare îşi poate imagina ce vrea. Dar repet: cu toată această prezenţă românească pozitivă şi mărturisitoare, zice-se, dacă tragem linie, ce constatăm? Tare mă tem că nu avem ce să constatăm bun, câtă vreme nu s-a luat poziţie contra problemelor pe care le-am semnalat în cele două sau chiar trei paragrafe precedente.

    În concluzie, să lumineze Dumnezeu pe toţi ierarhii de bună credinţă, dar şi pe toţi ceilalţi clerici şi mireni, ca să mărturisească şi să facă tot ceea ce este de făcut pentru ca „taina nelegiuirii” ecumeniste să fie împiedicată. (Iar am început să sun apocaliptic… 😀 )

  5. mihai zice:

    pe de alta parte iata ce face papa ffrancisc cel zbanghiu, din cate am vazut pe diverse pubicatii acesta iese public si nici mai mult nici mai putin cica biserica sa-si ceara iertare homosexualilor/sodomitilor pt ofensa adusa acestora, pai cu asa ceva intra in hora ai nostri ierarhi?!, sa se trezeasca o data la realitate ai nostri ierarhi si sa caute ascultare de sf. parinti nu cautand tot fell de improvizatii

    • Atenţie că deşi papa Francisc e foarte modernist, totuşi unele lucruri care i se atribuie sunt inventate în glumă ca să creeze agitaţie şi/sau amuzament (pe site-uri cum este şi la noi „Times New Român”), iar după aceea sunt preluate de ziarişti neglijenţi care nu verifică dacă sunt reale sau nu.

    • http://www.reuters.com/article/us-pope-church-idUSKCN0ZC12E

      Se pare că totuşi e adevărat. Trebuie însă citit cu atenţie ce spune exact. Nu o să comentez eu acum, cred că n-are rost.

      O să spun următorul lucru: dacă are cineva înclinaţie spre homosexualitate, este vorba de o patimă şi numai în Biserica cea Una a lui Hristos, cea ortodoxă, omul se poate elibera şi vindeca de toate patimile lui, pentru că nu poate face asta singur, ci cu ajutorul Harului dumnezeiesc care lucrează prin Sfintele Taine. În alte „biserici”, cu toată grija pastorală la care se referă şi Francisc, omul poate fi cel mult învăţat să se abţină. Şi la ce îi va folosi? Va trăi poate mai curat, dar tot departe de Hristos şi de mântuire.

      Ce să mai zicem de celelalte „biserici”, unele dintre ele membre CMB împreună cu multe Biserici Ortodoxe locale, inclusiv BOR, care nici nu mai consideră că e ceva păcătos în actele homosexuale, practică „căsătorii” homosexuale, şi unii asemenea „căsătoriţi” ajung şi „clerici”. Pentru că nu au Harul care îl ajută pe om să ţină poruncile lui Hristos, au desfiinţat poruncile pe care nu puteau să le ţină prin forţe proprii.

  6. mihai zice:

    nustiu, dar iata ce vremuri traim, Dumnezeu nu va mai rabda la infinit

  7. mihai zice:

    Iarasi bisericile ortodoxe au ajuns sali de concerte si avem exemple: 1 in harsova intro parohie ce tine de arhiepiscopia tomisului cantece populare joc si voie buna, iarasi un videoclip in care un anume adi sina concerteaza intro biserica cu orchestra cu tot la fel la cluj in catedrala mitropolitana andreicut sia permis sa organizeze concert simfonica

  8. mihai zice:

    Apropo de I.p.s Serafim de pireu, ,,patriarhul” iereziarho-ecumenic ia cerut lui ieronin sa ia masuri impotriva Mitropolitului Pireului Serafim http://www.ganduridinortodoxie.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s