Traducere integrală!: ”De ce nu am semnat” de Mitropolitul Ierotheos Vlahos, de Nafpaktos și Agios Vlasios

image

”De ce nu am semnat”
Mitropolitul Ierotheos Vlahos, de Nafpaktos și Agios Vlasios:

S-au publicat diferite comentarii referitoare la poziția pe care am avut-o la Sfântul și Marele Sinod față de textul intitulat: ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”. Unii scriu că nu l-am semnat, alții că l-am semnat cu rețineri, iar alții că l-am semnat pur și simplu.
Prin această declarație a mea confirm că într-adevăr nu am semnat acest text și că, în plus, mi-am exprimat reținerile față de textele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și ”Taina Nunții și impedimentele la aceasta”, la anumite puncte pe care le-am dezvoltat în intervențiile mele din timpul sesiunilor Sinodului.
Mai ales cu privire la primul text menționat, ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”, vreau să spun că, într-adevăr, nu am semnat, și aceasta după o cugetare profundă, bazându-mă pe criterii teologice.


Nu este încă timpul să dezvolt toate argumentele mele istorice și teologice, lucru pe care îl voi face când voi analiza mai general toate procedurile și atmosfera pe care am constatat-o pe durata desfășurării sesiunilor Sfântului și Marelui Sinod. Aici voi menționa succint câteva motive particulare.
1. [În decizia mea de a nu semna,] am avut în vedere faptul că nu au fost acceptate toate hotărârile unanime ale Sinodului Bisericii Greciei, nu doar în ce privește formularea ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a celorlalte confesiuni și comunități creștine”, dar și în alte 4-5 cazuri.
Am fost de acord de la început să particip la Sfântul și Marele Sinod ca membru al delegației Bisericii Greciei, mai înainte însă am așteptat hotărârile Sinodului din mai 2016, pentru a decide definitiv dacă voi fi prezent sau nu la Sinod. Când am constatat că hotărârile Sinodului Elen sunt importante și unanime, am decis să particip la Sfântul și Marele Sinod ca să le susțin.
2. Încă de la început mă problematiza întreaga structură și modul de gândire al textului, pentru că acesta a rezultat din combinarea a două texte diferite, dar până la sfârșit am tot sperat că va fi corectat și prin propunerile altor Biserici. Însă în cele din urmă am observat că amendamentele care au fost propuse de Biserici nu au fost toate acceptate în text din diferite motive.
Mitropolitul Pergamului, care, evident, în calitate de consilier, la îndemnul Patriarhului, era ultimul evaluator al propunerilor, fie le respingea, fie le corecta, fie le adopta și evaluarea lui era acceptată de către Biserica Constantinopolului și de către celelalte Biserici.
Astfel, după părerea mea, textul nu era gata pentru a fi emis de Sfântul și Marele Sinod, dat fiind că până în ultima clipă, înainte de semnarea lui, se tot corecta și prelucra, încă și la traducerea acestuia în celelalte trei limbi – franceză, engleză și rusă – s-a lucrat până în ultima clipă.
Acesta este motivul pentru care unele Biserici, încă de la început, au cerut retragerea textului pentru o mai amplă elaborare. De asemenea, se cuvine precizat că textul este mai degrabă diplomatic și fiecare poate să îl folosească după cum preferă.
Așa cum am susținut la sesiunea Sfântului și Marelui Sinod, textul nu are o bază eclesiologică riguroasă, iar subiectul referitor la definiția Bisericii și a membrilor acesteia a fost unul dintre cele aproximativ 100 de subiecte propuse pentru Sfântul și Marele Sinod, dar între timp a fost scos de pe ordinea de zi, cu perspectiva că va avea loc o mai amplă discuție și dezbatere, și ulterior se va decide în acest sens.
Trebuia, prin urmare, mai întâi să se discute și să se definească ce este Biserica și care sunt membrii acesteia și abia apoi să se stabilească poziția eterodocșilor. De asemenea, dacă semnam acest text, în fapt aș fi tăgăduit tot ce am scris de-a lungul timpului pe teme de eclesiologie pe baza Sfinților Părinți ai Bisericii. Și nu puteam face acest lucru.
3. Nu se poate înțelege deplin de ce am refuzat să semnez, dacă nu dau și unele informații despre felul cum reprezentanții Bisericii Greciei în acel moment au schimbat hotărârea omofonă a Sinodului Bisericii Greciei, [pe care au fost mandatați să o reprezinte.]
După cum se știe, inițial Sinodul Elen, în sesiunea din mai 2016, a hotărât în plen să propună amendamentul ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor confesiuni și comunități creștine” și acesta a fost modificat prin propunerea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe”.
Diferența dintre cele formulări este evidentă. Vineri, când s-a discutat textul respective, discuția a ajuns într-un impas la paragraful 6, unde se vorbea despre denumirea eterodocșilor. Biserica României au propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”. Biserica Ciprului a propus să fie numiți ”Biserici Eterodoxe”. Și Biserica Greciei a propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Creștine”. Întrucât Biserica României și-a retras propunerea, se discuta între propunerea Bisericii Ciprului, care a fost acceptată de celelalte Biserici, și propunerea Bisericii Greciei.
La o discuție particulară a delegației noastre, care a avut loc vineri la prânz, s-a hotărât să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului și să se propună soluții alternative, adică să se scrie ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența eterodocșilor” sau ”a altor creștini” sau ”a creștinilor neortodocși”.
Pentru că propunerile Bisericii Greciei nu au fost acceptate, Patriarhul Ecumenic, la sesiunea din după-amiaza de vineri a propus în public să aibă loc o discuție între Mitropolitul Pergamului și mine [Mitropolitul de Nafpaktos], pentru a se găsi o soluție. Mitropolitul Pergamului nu s-a arătat dispus pentru așa ceva, iar eu am declarat că aceasta nu este o chestiune personală, ca să îmi asum o asemenea răspundere, ci este o chestiune care privește întreaga delegație a Bisericii Elene. Atunci Patriarhul Ecumenic i-a propus Arhiepiscopului Atenei să se găsească în orice caz o soluție.
Sâmbătă dimineață, înainte de sesiunea Sinodului, delegația noastră s-a întâlnit pentru a decide în acest sens. Arhiepiscopul Atenei și întregii Grecii, Ieronim, într-o abordare democratică, a menționat că există trei soluții concrete. Prima este să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului Elen; a doua să depunem o nouă propunere, despre care nu știu cum a apărut și cine a propus-o, adică să propunem formularea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni Creștine eterodoxe”, cu o rațiune a ei particulară; și a treia, să acceptăm propunerea Bisericii Ciprului, care propus formularea ”Biserici eterodoxe”.
A avut loc o discuție și membrii delegației noastre au decis prin vot asupra celor trei propuneri. Eu, personal, am susținut prima propunere, cu formulările alternative care au fost menționate anterior, în timp ce toți ceilalți prezenți au votat noua propunere, cea de-a doua.
Am considerat că această propunere nu a fost cea mai adecvată din punct de vedere istoric și teologic și am declarant imediat în față tuturor celor prezenți că nu voi semna textul acesta, dacă va fi depusă această propunere, însă, de dragul unității, mă voi abține de la orice discuție. Prin urmare, și din acest motiv, nu pot semna textul.
4. Încă un motiv, care nu este, desigur, esențial, dar are o greutate specială, este că s-a exercitat o puternică critică verbală față de Biserica Greciei pentru hotărârile acesteia. Desigur, Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii, Ieronim, a respins printr-un cuvânt foarte important această atitudine injurioasă.
În cele din urmă însă, această reacție a jucat un rol psihologic în configurarea celeilalte propuneri. Asupra mea personal, cel puțin, s-a exercitat o presiune serioasă și o abordare injurioasă din partea unor ierarhi, datorită poziției mele, și am fost informat că s-au exercitat presiuni și asupra altor arhierei ai Bisericii Greciei. Și pentru că întotdeauna acționez cu calm, sobrietate și în mod liber, nu puteam să accept asemenea practici injurioase.
Acestea sunt cele mai importante motive care m-au determinat ca, deplin conștient și într-o abordare teologică, să refuz să semnez.
Desigur, în ultimul text care a fost publicat [pe situl Sfântului și Marelui Sinod] a fost folosit și numele meu, cum că, chipurile, aș fi semnat textul, cu siguranță, pentru că am fost membru al Delegației Bisericii Greciei.
Închei spunând că acestea sunt doar câteva date din cele petrecute legat de acest subiect. Mai multe voi scrie ulterior, când voi analiza și problematica propunerii finale pe care a depus-o Biserica Greciei – din punct de vedere istoric și teologic, și care a fost acceptată în textul oficial.
Sursa: http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/9157-naupaktou-ierotheos-giati-den-upegrapsa

si https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2016/07/01/traducere-integrala-de-ce-nu-am-semnatmitropolitul-ierotheos-vlahos-de-nafpaktos-si-agios-vlasios/?preview=true

Traducere: Tatiana Petrache

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Traducere integrală!: ”De ce nu am semnat” de Mitropolitul Ierotheos Vlahos, de Nafpaktos și Agios Vlasios

    • Foarte bun articol! Iată că nu toţi grecii din America sunt spălaţi pe creier.

      • mihai zice:

        Scuze Ana Elisabeta, mai maninc si eu din litere ca presupun cand ai dat clik nu a mers
        In ceea ce priveste pr greci din america, da asa este, fata de clerul de la noi care sunt ecumenisti ferm convinsi, acolo in ciuda iereziilor si a nenorocirilor de tot soiul mai sunt si oameni care constientizeaza vremurile in care traim

      • Da, lipsea o literă. Cel mai bine în această situaţie este de făcut Copy şi Paste.

        Diferenţa faţă de noi şi America este că acolo oamenii sunt sinceri, în timp ce aici şi cei care nu sunt ecumenişti convinşi preferă să tacă ca să nu-şi piardă postul.

    • calin zice:

      Nu scriu prea des fiindca sunt ocupat, dar cand pot sa imi fac timp, imi face placere.

      Mi se pare doar o reactie psihologica: uf, ce usurati am rasuflat ca n-a iesit raul cel mai mare, acuma ne-am linistit. E si ca in afaceri, negociezi si ajungi la un compromis: da, n-am obtinut cat am vrut, da’ macar tot am obtinut ceva: e bine si-asa/merge si-asa. Dar in chestiunile de credinta nu exista compromis – ne invata Parintii! Intre Boca si Mogarzan ierarhii BOR nu reprezinta nicidecum calea imparateasca, e o confuzie total nepatristica, caci compromisul (mai mic sau mai mare) cu erezia nu inseamna calea imparateasca! Cand vor condamna erezia ecumenismului si se vor retrage din CMB si se vor intoarce la calendarul patristic, de atunci incolo putem vorbi… Iar compromisul politic intre Hristos si Noua Ordine Mondiala (comunista, capitalista, etc., care bineinteles ca are ce are cu invatatura lui Hristos si Biserica Lui) nu e nicio cale imparateasca! Calea imparateasca nu insemana pastrarea comuniunii cu ierarhii eretici, ci potrivit scrierilor filocalice se refera la ravna fara de cunostinta manifestata mai ales printr-o asceza peste masura proprie, sau, in lipsa unei educatii teologice, interpretata eretic, de unde si alte deviatii. Chiar parintele Serafim Rose care scria mult despre asta, scria in acelasi timp ca la sfarsitul vremurilor vor fi grupuri razlete de clerici si credinciosi care vor tine credinta fara ca macar sa stie unii de altii (adica nu se vor afla in comuniune – decat poate tainica, nevazuta), deci nu facea nicidecum apologia ramanerii in comuniune cu tot soiul de apostati cu nume de ierarhi sub pretextul unei pretinse cai imparatesti. Daca sustinem ca este o extrema a intrerupe comuniunea cu ereticii, sau ca automat daca ai intrerupt comuniunea ai cazut in inselare, atunci toata invatatura si lupta Sfintilor Parinti impotriva ereziilor, care a avut intotdeauna ca fundament intreruperea comuniunii cu ereticii, nu mai are nicio valoare, adica principiul intreruperii comuniunii = schisma iar Sfintii Parinti sunt niste extremisti (fix cum zic apologetii corectitudinii politice) sau niste inselati de stilisti. Sa nu fie!

      Cine pune semnul egal intre iesirea din comuniunea cu ereticii si ravna fara de cunostinta este nenuantat si dovedeste fie necunoastere, preluand cel mai adesea niste lozinci propagandistice de manipulare nedigerate, fie o face dintr-un anumit interes. In contextul de fata Epifanie Teodoropoulos este cel mai nepatristic exemplu, care serveste doar unor interese politice (sau corect-politice). El n-a facut in esenta decat o incercare de a teoretiza impotriva principiului iesirii din comuniune cu ereticii (sau ‘ingradirea’ de eretici conform canonului 15), servindu-se de extremele la care au ajuns unii dintre cei ce s-au ingradit, (mai precis contemporanii lui), pe care le-a interpretat generalizat: daca ai facut-o, te-ai rupt de Biserica si ai cazut automat in schisma, inselare, etc. Este o concluzie gresita. Nu mai vorbesc de faptul ca sunt scrise la sfarsitul anilor ’50 si inceputul anilor ’60 (ereticul Atenagoras nici macar nu ”’ridicase anatemele”), dar ma rog, pentru unii se pot intampla si cele mai mari blestematii, principiul lor este ”sa nu se rupa de Biserica”. Sigur ca exista riscuri de a cadea in extreme (in definitiv, in orice exista riscuri!), dar nu desfiintezi principiul (in cazul de fata ingradirea de eretici) pentru eventualele riscuri! Ba dimpotriva, insusi faptul de a ramane in comuniune cu ierarhii eretici (sau doar vicleni in chestiunile de credinta) este un extremism, pentru simplul fapt ca Sfintii Parinti nu ne-au invatat asa! Cine nu este patristic devine extremist, fie intr-o parte, fie intr-alta.

      Trebuie cercetat cu asezare, neinfluentati de sabloanele politice ale ecumenistilor sau cripto-ecumenistilor sistemului, iar ingradirea nu se face dintr-un imbold de apucat sau in urma unui extaz tampesc de moment trambitat (nu dau nume)… Putem intelege toate acestea studiind temeinic scrierile si faptele Parintilor si istoria Bisericii si nelasandu-ne influentati de cine stie ce ‘duhovnici’ lipsiti de obiectivitate (adica subiectivi fiindca mananca o paine (unii chiar cozonac) de pe urma sistemului) care gasesc tot felul de scuze. Din pacate noi ca români nu avem acces la multe scrieri patristice sau la istoria Bisericii neajustata dupa interesele politice. Trebuie timp si… bani, cunoasterea limbilor grecesti (cea veche, katharevousa si neo-greaca), calatorii in Grecia cu acces la biblioteci; dar daca muncesti cine stie pe unde si nu ai nici timpul si nici banii necesari, esti numa’ bun de manipulat de cutare popa de cartier, la fel de afon ca si tine, dar mult mai versat si ”cu papagal”, fiindca e doar functionar public al unei structuri pe care o are de aparat. Si totusi, cine stie sa citeasca chiar si din ce a mai aparut in România in ultimii ani, poate intelege invatatura Sfintilor Parinti in teorie si practica.

      @Anaelisabeta
      daca tot ai spus in public ca mergi la Salonic pentru a invata greaca, ai putea sa ne spui mai exact si unde si de care (veche, katharevousa, neo)? Daca nu spui e OK, imi retrag intrebarea, stiu sa respect intimitatea 🙂

  1. Suslik zice:

    A propos de de linkul dat de Mihai, iata la ce duce nenorocitul de ecumenism: http://www.orthodoxwitness.org/deliver-us-from-evil-or-from-the-evil-one-the-last-word-of-the-lords-prayer/
    Adica, vorbim deja de schimbarea credintei, de lucruri grave, si totul doar ca niste infiltrati si apostati sa se poate ruga tatalui lor de jos la adunarile lor; sa fie la ei acolo. Sincer sa fiu, m-am infuriat citid asta. Supusenia victimelor („vai, cum sa contrazicem un inalt ierarh; stiu ei intotdeauna mai bine, noi sintem doar niste mireni/preoti/monahi, etc., etc.”) ma infurie si mai tare. Cind vom intelege ca, in Lume dupa descreierarea inceputa la 1789 si in Biserica dupa enciclica lui Metastazis, cei mai multi conducatori importanti nu ne vor binele, ci asumat si constient slujesc pe Vrajmasul!?

  2. mihai zice:

    Da stai ca voi pune si un link cu cadorisirile pe care vrea sa le faca bartolomeu
    http://acvila30/scrisoarea-egumenului-sfintei-manastiri-dohiariu-adresata-egumenului-patmosului/

  3. Suslik zice:

    Ma intreb cind si daca vor exista si la noi ierarhi de acest calibru. Deocamdata, slava Domnului, BOR e pe linia imparateasca a caii de mijloc, dar…nu se stie ce presiuni mai sint exercitate si cind. Ca de cine, deja stim. 🙂

  4. mihai zice:

    Ia sa vezi ce fel de ierarhi avem, ia uite ce hora sa incins la munchen in germania unde taica serafim joanta era nelipsit http://ro.radiovaticana.va/news/2016/07/04/%C3%AEmpreun%C4%83_pentru_europa_mesaj_papa_francisc_dialog_ecumenic/1211832
    Uite si aici http://ro.radiovaticana.va/news/2016/07/03/munchen_-_baviera_insieme_per_leuropa/1241300
    Danutz rugandu-se cu fratii https:ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/07/04/impotriva_ecumenismului/
    Iata ca dezvaluirile nu se opresc http://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22852-oare-ce-sa-fi-determinat-bor-sa-si-retraga-brusc-propunerea-in-marele-sinod.html poate vine cineva de la b.o.r sa ne lamureasca si pe noi ce se petrece

  5. Nu ştiu dacă e corect spus despre ierarhii noştri că urmează calea împărătească în probleme de mărturisire, dar trebuie să-i apreciem pentru poziţia corectă pe care au avut-o până la acel punct în care, ca şi ÎPS Ieronim al Greciei, au cedat presiunilor. Ciprul, de exemplu, nu a avut o asemenea poziţie, sau alţii (mă refer la Arhiepiscopul Ciprului care avea dreptul de vot, în timp ce au fost destul de mulţi ierarhi ciprioţi care au refuzat să semneze documentul buclucaş cu recunoaşterea bisericilor eterodoxe). Trebuie să apreciem ceea ce au făcut bun, aşa cum trebuie să apreciem ceea ce au făcut bun Patriahia Antiohiei sau a Moscovei. S-a făcut rugăciune şi acesta a fost rodul ei, licărirea conştiinţei ortodoxe la ierarhii noştri.

    Mi se pare absurd ca tocmai acum, după ce s-a dezvăluit această bună intenţie a lor, să nu le acordăm deloc încredere. În plus, trebuie să vedem şi ce mai fac ceilalţi. Moscova a propus încă de dinainte de „sinodul” din Creta o soluţie, şi anume ca această întrunire să fie considerată ca una pregătitoare pentru adevăratul „sfânt şi mare sinod”, aşadar nu acea autoritate ultimă şi infailibilă a Bisericii pe care ar vrea-o unii. Ar fi o soluţie simplă şi elegantă, deşi aceloraşi „unii” s-ar putea să nu le placă pentru că vine de la Moscova.

    • Suslik zice:

      Subscriu întrutotul, chiar dacă e deprimant de văzut și citit cronica în mișcare a aglutinărilor protosincretiste. Da, în ierarhii noștri am încredere, o spun public și asumat. Partea proastă e că existe forțe și „autorități” care îi silesc, și prin ei,pe poporul credincios,atît cît este, la acțiuni neplăcute lui Hristos Dumnezeu. Între glicherie și boca,între bartolomeu și mogîrzan, noi trebuie să alegem întotdeauna calea împărătească, a Împăratului Hristos Iisus. Amin.

      • Pe Mogârzan a trebuit să-l gugăluiesc ca să aflu cine e… :))

        Cred că Pr. Epifanie Theodoropoulos, dar şi mai mulţi alţi părinţi şi autori contemporani, au numit ecumenismul şi stilismul două feţe ale aceluiaşi fenomen. Calea împărătească este cea a lui Hristos, pe care rămânem uniţi cu el, nu extremele care transformă Ortodoxia într-o religie oarecare. Ai noştri ierarhi trag un pic către ecumenism, însă, cum spuneam, hai să le apreciem buna intenţie manifestată în Creta.

      • ioanc zice:

        Draga Suslik sa nu ne imbatam cu apa rece. Oare Duhul Sfant se contrazice pe Sine? Daca in Sinoadele cu adevarat sfinte ii condamna si anatematiza pe eretici impreuna cu ereziile lor, te intreb eu, acuma ii numeste „biserici”? Cand preotul sau ierarhul te indeamna sa-ti asumi o alta invatatura decat o au Sfintii Parinti, iar tu faci ascultare de acest preot sau ierarh, nu de Sfintii Parinti, aceasta ascultare mai este binecuvantata? Intradevar suntem pe buza prapastiei. Ceva, ceva tot o sa se intample, fiindca nu se va mai putea continua asa. Si sa nu uitam (apare si pe frontispiciul acestui site): „Aceasta este biruinţa ce a biruit lumea: credinţa noastră (I Ioan 5:4)”
        Bunul Dumnezeu sa ne ocroteasca de asemenea caderi si sa ne intareasca in credinta noastra!

        P.S. Sa nu fiu inteles gresit: cu toate acestea inca mai avem ierarhi si preoti marturisitori.

      • ioanc zice:

        Apropo de cele aratate mai sus. Am gasit un punct de vedere, pe saccsiv, mult mai concis decat al meu, al unuia de se semneaza romario1. Am sa-l redau si aici:
        „Sectele nu merita sa fie numite nici „comunitati crestine”! Poate nu ati auzit un nenorocit de adventist cum o injura pe Maica Domnului zicand despre ea ca e „moarta”, sau ca a fost „nevasta” Dreptului Iosif cu care a avut mai multi copii si ca nu este Pururea Fecioara. Mai toti sectantii neaga sfintenia si viata sufletului dupa moarte, negand puterea mantuitoare a lui Hristos.
        Cum sa fie numiti „comunitati crestine” paganii iehovisti care neaga dumnezeirea lui Hristos? De cand urmasii lui Arie nebunul, „al doilea Iuda”, sunt „comunitate crestina”? Penticostalii care tremura si bolboresc diavoleste hulind ca vorbesc in limbi sunt „comunitate crestina”? Dar ramlenii sau papistasii care hulesc pe Duhul Sfant, mintind ca Acesta purcede si de la Fiul? De cand este erezia Filioque crestina? Acesti sectanti si schismatici, nu sunt crestini, ci pagani! Adunarile lor nu sunt crestine, ci paganesti! Sa nu mai spunem negrului alb!”
        Deci, dupa cum se vede, acesta le refuza si apelativul de „frati crestini” si cred ca are dreptate.

      • Cristian zice:

        Ioan,
        „cu toate acestea inca mai avem ierarhi si preoti marturisitori.” – cred ca trebuie facuta o completare fundamentala aici: marturisitori anti-ecumenisti. Numai ca ecumenismul nu e singura erezie cuibarita pe la noi. Asa ca printre cei si asa putini anti-ecumenisti gasesti din pacate ba arsenisti, ba unii de tin sau fac icoane cu Zelea-Codreanu, sau altii care iti spun raspicat ca pr. Iustin Parvu este un mare Sfant pentru ca l-au cunoscut si asa li s-a parut si nimeni nu le poate schimba convingerea, sau ca pr. Calciu este Sfant Marturisitor pt. ca s-a opus de unul singur comunistilor si asta e arhi-suficient – daca are sau nu marturisire de credinta curat ortodoxa nu mai conteaza. In general, multi anti-ecumenisti nu vad duhul legionar ca fiind eretic, asa cum in intelegerea mea este, si aici este o mare problema.

      • ioanc zice:

        Cristian nu prea inteleg ce vrei sa zici cu „marturisitori anti-ecumenisti”. Chiar tu mai incolo arati ca desi unii sunt anti ecumenisti au alte pacate. Cu totii le avem de fapt. Iar mie unul nu-mi place expresia de marturisitori anti-ecumenisti. Ne pune in slujba aceluiasi tata al minciunii, in care ne sunt aratate mai multe „adevaruri” din care sa-l alegem pe cel care ne convine (asa zisii idoli). Daca suntem ortodocsi noi nu marturisim anti-ecumenismul, anti-arsenismul sau suntem pro-legionar sau pro- nu stiu ce duhovnic. Suntem doar marturisitori ai unui Unic Adevar, avand o singura Cale si un unic Botez intr-o Biserica Unica intemeiata de Hristos cel Unic Dumnezeu si Om. Iar aceasta marturisire e in legatura cu Sfintele Scripturi si cu Traditia lasata noua de Sfintii Parinti. Si cum spuneai ca „până nu este extirpata orice urma de erezie faptele bune sunt cu totul nerelevante” (cu totul de acord, fara credinta nu putem avea fapte ale credintei), am sa-ti arat un text in care se spune ca cea mai mare fapta a credintei e sa avem discernamant (smerita cugetare):

        „A fost întrebat ava Longhin: care faptă este mai mare dintre faptele cele bune? Şi a zis bătrânul:
        – Eu socotesc că după cum mândria este mai mare decât toate patimile (încât a putut surpa şi pe unii din cer) tot astfel şi smerita cugetare este mai mare decât toate faptele cele bune, căci ea poate să scoată pe om chiar din adâncul iadului, măcar de ar fi el păcătos ca un demon. Pentru aceasta şi Domnul mai înainte de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul.”

        Si da, eu unul cred, ca azi, ispita noastra cea mai mare e de a nu cadea in inselare, de a nu ne pierde credinta. Si pentru asta trebuie sa ramanem in Biserica cea Una, care e Biserica Ortodoxa. Si cred ca aceasta a fost si miza acestui Sinod din Creta. De a-i arata pe eterodocsi ca si „biserica”, cand de fapt ei au picat din Biserica. Si sa nu uitam, noi nu ii uram pe ei ci eresurile lor.
        Doamne, ajuta!

      • Cristian zice:

        Ioan,
        „nu prea inteleg ce vrei sa zici cu „marturisitori anti-ecumenisti”. – dIn cate stiu eu Sf. Grigorie Palama, de exemplu, scrie impotriva lui Varlaam calabrezul – deci marturiseste anti-Varlaam. Iar monofizitii erau anti-nestorieni, dar cazusera in alta erezie. Cam asta am vrut sa spun – ca păstori care marturisesc impotriva ecumenismului mai sunt, dar cei care cauta sa se ingradeasca de toate ratacirile sau ereziile de pe la noi sunt foarte foarte putini, sunt o floare rara si foarte pretioasa. Cat despre ierarhi – ai auzit vreunul care sa spuna ceva autentic (nu derapaje care n-au legatura cu realitatea) impotriva legionarismului sau a pietistilor dela Oastea Domnului? Eu unul nu. Nu că ar fi spus prea multe despre ecumenism.
        Am simtit nevoia sa fac precizarea „anti-ecumenisti” tocmai pentru ca mi s-a parut ca fara ea afirmatia pare (mult) prea optimista. Daca gresesc, cer iertare.

        In alta ordine de idei, avand in vedere si cele de mai sus, nu inteleg defel pentru ce exprimarea „marturisitori anti-ecumenisti” este gresita. In intelegerea mea, a fi fiu al Bisericii lui Hristos, inseamna, printre altele, si a fi impotriva (anti-) oricărei erezii.

      • ioanc zice:

        Buna Cristian.
        Hai ca ne-am cam incurcat in vorbe. Uite, pentru mine a fi marturisitor inseamna a fi simplu crestin ortodox (adica dreptslavitor) . Iar a fi creştin ortodox inseamna a pastra si respecta invatatura de credinta asa cum a fost ea predicata de Mantuitorul Hristos, si transmisa şi pastrata cu fidelitate in Biserica Ortodoxa de 2.000 de ani. Iar a spune ca esti un marturisitor antiecumenist mi se pare un nonsens. Plus ca a fi antiecumenist nu inseamna a fi si ortodox. (si papistasul, monofizitul, stilistul, etc pot fi antiecumenisti). Si inca ceva. Se pare ca, pentru multi, in ultimul timp, a fi antiecumenist, a fi anticip, a fi legionar si chiar filetist sau mai stiu eu ce alta bazaconie, e singurul criteriu valabil de evaluare si acceptare a credintei in raport cu adevarul. Si nu cred ca e in regula. Iar in ce priveste ecumenismul, eu merg pe mana Sfantului Parinte Porfirie Kavsokalivitul, care le spunea fiilor sai duhovnicesti: „Veţi păstra (dialogurile cu papistaşii) şi veţi urma poziţia ortodoxă. În cazul în care aceştia (papiştii) doresc să se întoarcă la noi, nici nu putem, şi nici nu trebuie să-i împiedicăm să vină.” Iar ce parere avea acest sfant despre cipuri, cum ca acestea nu au nici o treaba cu lepadarea de credinta cred ca stii. (https://www.pemptousia.ro/2013/12/cuviosul-porfirie-despre-antihrist-si-666/).
        Acum sper ca m-ai inteles. Sa stii ca si eu ti-am inteles punctul tau de vedere.

        Bucurie si Doamne ajuta!

      • Cristian zice:

        Ioan,

        Ce bucurie este cand fratii se inteleg si marturisesc Adevarul! Sigur, pornind dela intelegerea ta relativ la „marturisitor”, ai dreptate. Eu prin marturisitor am inteles cel care se declara sau/si lupta, cu vorba sau fapta, impotriva unei erezii, in speta ecumenismul.

        Intr-adevar, daca mai poti intalni păstori care se declara sau/si lupta impotriva ecumenismului, asta nu inseamna ca sunt si dreptslavitori (marturisitori), cum spui si cum spun si eu. Cei care cauta cu inima sincera si curata Adevarul lui Hristos, care cauta sa se ingradeasca si sa condamne toate eresurile cuibarite pe la noi, sunt insa foarte, foarte, foarte putini.

        Cat despre ecumenismul Sfantului Porfirie, imi pare ceva care nu se (mai) practica defel. Este un exemplu poate despre cum ar trebui sa fie ecumenismul ortodox („veti pastra pozitia ortodoxa”), nu cum este in fapt.

    • Cristian zice:

      „Atunci când Fericitul Teodoret, episcopul Cirului, s-a înfăţişat la cel de-al IV-lea Sinod
      Ecumenic, intenţionând să se justifice contra acuzaţiilor ce i se aduceau, Părinţii prezenţi la Sinod i-au cerut, mai întâi să-l anatematizeze pe ereziarhul Nestorie. Teodoret, care, în fond, îl dezaproba pe Nestorie, dar nu atât de hotărât, precum era respins de Biserică, încerca să se explice. Părinţii însă i-au cerut din nou să-l predea anatemei, hotărât şi fără rezerve, pe Nestorie şi a lui învăţătură. Teodoret iarăşi voia să se disculpe, şi atunci Părinţii i-au cerut cu fermitate ori să-l anatematizeze de îndată pe Nestorie, ori îl vor socoti eretic pe Teodoret însuşi. In cele din urmă, Teodoret l-a anatematizat pe Nestorie şi celelalte eresuri ale vremii. Aducând slavă lui Dumnezeu, Părinţii l-au proclamat pe Teodoret păstor drept credincios. Din partea sa, Teodoret nu mai dorea să se explice, după ce pricinile ce-l îmboldeau să dea explicaţii fuseseră extirpate din sufletul său (Flerg, Istoria creştinismului) .” (Sf. Ignatie Briancianinov)
      ––––––––––––
      Cand e vorba de izvorul limpede si curat al Adevarului, chiar si cea mai mica picatura de otrava este fatala. Parintii au fost rapizi si abrupti cu Teodoret, nicidecum nu si-au pus problema de a „aprecia si ce facea totusi bine”. Problema incepea si se termina cu pozitia fata de Nestorie.

      • Suslik zice:

        Trecutul e intotdeauna idealizat, iar victimele colaterale sint nuantele. Nuantele, ca aerul de necesare, ale ponderatiei. Si Nestorie, si Theodoret au facut si lucruri bune. Ce ne-a ramas, ca istorie ecleziala, din acele vremuri e doar propaganda invingatorilor-care-scriu-istoria. (Vorbesc strict pe aspectul obiectivatii istoriei ecleziale si istoriei in general; e un subiect care ma framinta mult, pina la a fi dureros pentru mine: unde este obiectivitatea cit mai aproape de absolut?). In fine, asta e oarecum offtopic.

      • Cristian zice:

        @suslik

        Nicidecum nu am spus ca nu ar fi avut fapte bune, Nestorie sau Teodoret, ci doar ca atunci cand otrava ereziei este prezentă, a cauta si a te linisti in vreun fel ca respectivii au si fapte bune este impotriva invataturii Bisericii. Până nu este extirpata orice urma de erezie faptele bune sunt cu totul nerelevante.
        Asa ca daca la Sinod s-a propovăduit erezia, nu prea cred că este in duhul Sfintilor Parinti a spune ca, totusi, s-au facut si lucruri bune.

  6. Suslik zice:

    Grețoase atitudini și deprimante momente!

  7. Suslik zice:

    Mă refer la adunările ecumeniste din diasporă, cu tot felul de adunături eretice.

    • Păi nu lipsesc nici în ţară, mai ales în timpul săptămânii de borîciune ecumenică. Recunosc că nu am intrat pe linkuri (deh, sesiunea…) ca să văd cât de scârboşi au fost acolo.

      • Suslik zice:

        Baftă în sesiune. E bine că nu ați văzut încă una din mostrele de cocălarism politico-pseudoteologic și desfrînare publică cu arhiconi ale unora care cică Îl reprezintă pe Hristos. Eu inițial mă irit cînd văd așa…acțiuni, apoi mă întreb, la modul lucid și calm, cum poatefi șuntată sau chiar scoasă din viața Bisericii ciudățenia asta. Și, invariabil, răspunsul logic, care este deopotrivă afirmație și stare, este că totul depinde de măsura în care ținem de unirea cu Hristos. Deseori mă întreb ce simt ierarhii ecumeniști cînd se împărtășesc: ei mănîncă și beau pe Cineva de ale Cărui porunci nu țin seamă întru toate. Și atunci e limpede că trebuie să ne rugăm mult să nu cădem, și cel puțin la fel de mult, ca ei să nu se usuce de tot și să cadă din Via lui Hristos, ci să se întoarcă cu adevărat la „dragostea dintîi” și, odată cu arhieriile lor, noi toți.

      • Nu am eu bafta asta, să învețe studenții să nu vină și la toamnă :). Dar din fericire vineri e ultima zi.

        Ah, și de fapt eu în timpul sesiunii din toamnă voi fi la Salonic, învățând limba greacă… Așadar lipsa de baftă e a colegilor 😦

  8. Suslik zice:

    Unii ar vrea ca masele de mireni si clerul sa fie, in raport cu ierarhia, ca tabla in raport cu creta (sau Creta, zilele astea). Acei oameni chiar isi arunca liberul arbitru in lada cu vechituri. Sa fie la ei acolo. Principalul este sa nu incerce macar sa impuna si altora acest gen de suicid sufletesc.

  9. Suslik zice:

    Pentru fratele ioanc: aveti dreptate, dar limbajul persoanei citate. ca si anumite fapte/motive expuse, sint exagerate, respectiv, gresite. Adventistii de ziua enspe si martorii lui Ebola sint singurii, din cite stiu, anihilationisti dintre neoprotestanti, adica neaga „ruach ha-kodesh”. De fapt, martorii lu’ turnu’ sint, prin faptul ca neaga Preasfinta si de Viata Facatoarea Treime si nemurirea sufletului uman, in afara crestinismului. Sint niste ciudatei de secta, sa fie la ei acolo. In rest, putem sa le spunem celorlati non-ortodocis ca, in afara celor mai bazice afirmatii dogmatice crestine si, desigur, a naturii umane, fiind toti fii lui Dumnezeu dupa creatie, nu avem cam nimic in comun. Politetea, pentru naturile superioare, nu exclude fermitatea si invers.

    • Suslik zice:

      Speculațiile gen „de ce cutare avea o privire neliniștită” nu își au rostul. O analiză fermă, clară și obiectivă a reuniunii din Creta și a documentelor produse,și mai ales a implicațiilor lor,așa cum s-a făcut pe acest blog și pe altele, este cea mai bună opțiune posibilă în acest moment.

  10. Suslik zice:

    Off-topic, dar nu 100%: a propos de studenti: am observat si eu fenomenul: ai de invata, nu importa ce facultate este, sint tot mai rari si priviti tot mai mult ca niste freaks. Ieseala conteaza! Va dati seama, cu atit mai greu sa le vorbesti de „ciudatenii” precum mintuirea (si absoluta ei necesitate), cateheza la singe, si punerea curatiei dogmatice a Bisericii inaintea propriei vieti, etc. „Ba, tu ai cazut in cap cind te-ai nascut, sau ce? Mai bine hai in club, sa iti iasa timpeniile din cap. Daca ne mai oftici mult, aruncam cu pietre in pietre in biserici”. Suna cunoscut?
    Acum, vorbind direct ontopic, si serios: in afara de ierarhi scler, se pare ca postarile noastre pe acest blog nu prea ating o problema cel putin la fel de grava: mirenii, indeosebi mirenii tineri. Cu ce calitate a materialului uman, cu ce nivel de plamada vie si sentienta pornim la lupta impotriva mucegaiului spiritual care (vrea sa) se introduca si sa se extinda in Biserica?

  11. mihai zice:

    In ucraina conducerea ieretica impreuna cu sectari si presa a pus gand rau ortodoxiei din aceasta tara http://www.lonews.ro

  12. mihai zice:

    Daca cumva stiti pr. Marturisitori ati face bine sa nu le postati intrucat este ft usor a face rau cuiva si totodata ganditiva ca poate au si familii

  13. Suslik zice:

    Serios acum, cum abordăm cateheza mireanului către mirean, în contextul îngrădirii de eretici și erezii? Fraza aia, pe care unii o atribuie neoșamanului/farmazonului de la Prislop, cu „vreți preoți buni, creșteți-i” e destul de întemeiată pragmatic. Adică, cu un aluat precum noi mirenii Romîniei, ce pîine (ierarhi, cler, monahi) vrem să iasă? Să nu uităm, cum facem cu tinerii. Acum sînt vremuri în care păstorii își arată „părul lupesc” pe lîngă omofor, deci…

    • Da, e o problemă, cea mai la îndemână soluţie pare a fi cea online, cu dezavantajul că online se găsesc şi tot felul de bălării, dar după nume una mai ortodoxă decât alta. Cum diferenţiază cititorul care e la primul contact cu Ortodoxia între bălăriile ortodoxoide şi un site serios de cateheză?

  14. Doamne, ajută!

    Eu sunt foarte în urmă cu răspunsul la comentarii, dar şi foarte obosită, aşa că o să răspund la grămadă şi o să încerc să punctez câteva idei.

    Nu am spus că trebuie să ne relaxăm şi nici că eu m-am relaxat. O vreme n-am mai comentat, şi nici n-am postat pe blog, deşi am urmărit comentariile de aici, pentru că trebuie să-mi trag sufletul din motive nelegate de Creta (motive de serviciu). Urmărim în continuare ce se întâmplă. Mi se pare stupide declaraţiile triumfalist-propagandist-spălate pe creier, despre cât de bine este că s-au întrunit toţi ortodocşii într-un mega-sinod. Da, s-au întrunit toţi ortodocşii, mai puţin patru Biserici locale, dintre care una conţine grosul credincioşilor ortodocşi din toată lumea, iar ceea ce s-a semnat încearcă să introducă modificări în eclesiologia Bisericii, de fapt să oficializeze şi să legitimeze ceea ce s-a practicat de zeci de ani prin participarea în CMB şi în „dialogurile teologice” bilaterale, în evenimentele gen săptămâna de borîciune ecumenică etc. – dar hai să ne facem că nu observăm şi să aplaudăm toţi la unison mega-sinodul. Pe de altă parte, au apărut şi unele reacţii pripite, ca să mă exprim delicat, de exemplu aici (urmăriţi şi comentariile):

    http://sinodultalharesc.xyz/2016/07/02/m-a-r-t-u-r-i-s-i-r-e-a-dezicerea-credinciosilor-de-pretutindeni-de-hotararile-apostate-ale-sinodului-panortodox/

    Ignoranţa, graba şi râvna fără socotinţă pot să fie duşmanii oricărei bune intenţii. Nu ne grăbim, ne sfătuim, recitim punctele relevante din istoria Bisericii, ca să facem lucrurile cum trebuie şi mai ales să nu repetăm greşelile schismaticilor stilişti, dar şi donatişti, valentinieni etc.

    Apropo de acrivie şi iconomie: da, în materie de dogmă nu este aplicabilă iconomia ci numai acrivia. Totuşi, acrivie nu înseamnă reacţie negândită. Chiar acum mă uit la un interviu luat de pr. Matei Vulcănescu lui Gheron Sava de la Marea Lavră şi acesta spune că în Sfântul Munte este în lucru un studiu care să analizeze toate aspectele legate de acest „sinod” din Creta. Aşadar nu ne grăbim să etichetăm şi mai ales să reacţionăm într-o manieră brutală.

    • Suslik zice:

      Doamne păzește! Ăia care au scris porcăria aia de „mărturisire”, pe care nu aș semna-o nici mort, sînt fie niște ” creștini de internet”, proști, semidocți și agresivi, fie simpatizanți ai vreunei bodegi stiliste, fie ambele la un loc, fie pur și simplu niște idioți patentați.
      Repet, am încredere că BOR merge, cu patriarhul și Sinodul ei, pe o cale (cît mai aproape de) corecta.

      • Acel „cât mai aproape de” mă îngrijorează.

        În cazul „mărturisitorilor”, nu ştiu dacă este atât prostie cât căpoşenie. Pr. Matei Vulcănescu a vorbit cu ei şi au ţinut-o pe-a lor. Totuşi, cum bine remarca şi înţelepciunea poporului, „prostu’ dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”…

  15. Tot apropo de acrivie în ce priveşte dogmele, asta nu ne împiedică să apreciem, la un om, sau la un grup de oameni, lucrurile bune pe care le fac, ca să-i încurajăm în acea direcţie.

  16. mihai zice:

    Inca o dovada vizavi de traiectoriile b.o.r-ului este faptul cum au semnat ei acolo in creta ca primarul
    Acum mai nou este faptu ca siau bagat la inaintare niste catei cu fateta de ,,teologi” ce au inceput sa denigreze si sa improaste cu noroi, unul dintre acestia este ionut mavriki ce il face pe I.p.s Mihail Jar de la Banceni in fel si chip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s