Un scurt raspuns adresat domnului Ardeleanu

Am observat ca domnul Ardeleanu, autorul blogului „Adevarul despre Arsenie Boca” s-a inrolat in armata celor care lupta contra Desei Impartasanii. Si nu oricum, ci dovedind o totala lipsa a cunostintelor teologice pe problema Euharistiei, dar si lipsa unei onestitati intelectuale. Din pacate se alatura celor care s-au decis sa „apere Ortodoxia” necunoscand invataturile fundamentele ale credintei (hristologia, eclesiologia si legatura cu lor cu Euharistia si viata eclesiala), dar nici pozitia celor pe care ii ataca. Dovada fiind ca e in galeria celor care ne acuza ca indemnam oamenii sa se impartaseasca fara pocainta, in conditiile in care nimeni nu invata asa ceva. Deci facem „replici” si articole doar ca nu mai vrem sa omoram muste in timpul liber… Iar etichetele astea de „desisti” si „raristi” sunt bune de o emisiune umoristica.

Nu am comentat tot articolul, pentru ca nu are rost. Odata ce ii citesti inceputul intelegi cu ce ai de-a face.

Partea problematica apare astfel de la inceputul deja pomenit al articolului, unde observam cum domnul Ardeleanu incearca sa ofere o replica apeland nu la antropologia patristica ortodoxa (pe care in mod clar nu o cunoaste din moment ce se raporteaza aproape exclusiv la „Dogmatica” parintelui Staniloae) ci la un personalism, dar un personalism pe care culmea, nu il intelege de asemenea!

Asta deoarece, asa cum vede si in primul volum al „Dogmaticii”, persoana nu poate exista decat in relatie cu alte persoane, ori domnul Ardeleanu ne arata un soi de personalism individualist (daca poate exista asa ceva). Asta se vede inca din prima fraza:

De la început trebuie să înțelegem că (după Sfinții Părinți) chiar și numai a vorbi de deasă sau rară împărtășanie este o mare eroare. Întotdeauna ei ne învață că Sfânta Împărtășanie nu trebuie să fie nici deasă, nu trebuie să fie nici rară, nu trebuie să țină niciodată cont de frecvență, ci este întotdeauna PERSONALĂ în context, care ține atât de pregătirea, de vrednicia sau nevrednicia primitorului, dar și de modul în care acesta își are viața în general și în special în momentul în care dorește să se împărtășească.

A se citi si urmatoarele pasaje. Tocmai harababura asta personalisto-pietisto-individualista arata ca domnul Ardeleanu trateaza situatia cu mult amatorism (ne)teologic.

Si asta nu doar datorita faptul ca nu stie nici ce e antropologia patristica ortodoxa, dar nici macar personalismul pe care incearca sa-l foloseasca pe post de argument, dar trage si niste concluzii din premise inexistente. Cand afirma ca Sfintii Parinti au invatat ca impartasirea este „personala” si ca nu exista problema frecventei in teologia patristica, de fapt nu face decat sa scoata la iveala alte carente in cunoasterea si abordarea teologica.

In primul rand, domnul Ardeleanu face eterna separatie care a dat nastere multor erezii (cum ar fi mesalianismul sau pelagianismul) si anume: asceza este separata de participarea la viata Bisericii, viata a Bisericii care este viata lui Hristos comunicata oamenilor in Duhul Sfant prin Sfintele Taine.

In al doilea rand pentru Sfintii Parinti participarea deasa sau rara la Sfanta Impartasanie chiar a fost o problema pe care au abordat-o tinand cont ca oamenii au avut mereu tendinta fie de a se apropia fara constiinta eclesiala, fie a se departa fara motiv tocmai de sursa vietii sau Viata Insasi.

Sfantul Chiril al Alexandriei arata de ce trebuie sa ne impartasim des lasand la o parte falsa evlavie: „Dar dacă suntem iubitori ai vieții veșnice, dacă dorim să avem pe Dăruitorul nemuririi în noi înșine, să nu renunțăm, asemenea unora dintre cei nepăsători, să fim binecuvântați, nici să nu lăsăm să ne prefacă diavolul evlavia în viclenie, și în cursă, și în laț păgubitor. Căci s-a scris: «Cel ce mănâncă din pâine și bea din potir cu nevrednicie , judecată sieși mănâncă și bea» (I Cor. 11, 29). Când mă cercetez pe mine însumi, văd că nu sunt vrednic. Când deci vei socoti că ești vrednic spunând aceasta, vei auzi de la noi: Când vei socoti că ești vrednic să te prezinți lui Hristos? Chiar, chiar de te vei îndurera pururea de lunecare, nu vei înceta niciodată să luneci. «Căci cine va pricepe greșalele?» după Sfântul psalmist (Ps. 18, 13). Astfel să te socotești cu desăvârșire lipsit în veci de sfințenia care mântuiește”.[1] E un indemn clar al Sfantului Chiril sa nu stam departe de Sfanta Impartasanie, astfel ca se pune problema unei dese sau rare Impartasanii. Dar vedem in acelasi timp cum Sfantul Chiril leaga intr-un mod total ortodox pocainta de participarea deasa sau continua la Impartasanie considerand ca fara Impartasanie nu ne putem desavarsi.

Asta o spune si mai clar in alt loc: „Deci, gândește-te să duci o viață binecredincioasă și, așa crezând, te vei împărtăși de binecuvântarea care alungă nu numai moartea, ci și bolile din noi. Căci, venind Hristos în noi, slăbește legea care stăpânește sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia față de Dumnezeu și omoară patimile, neținând seama de păcatele în care ne aflăm, ci vindecându-ne mai degrabă ca pe niște bolnavi. Căci întărește pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut, ca un Păstor bun, Care își pune sufletul pentru oile Sale”. [2]

Este clar ca pentru Sfantul Chiril nu doar constiinta si pocainta sunt probleme ci si faptul de a sta departe de Sfanta Impartasanie. Critica adusa celor care se considera nevrednici ne arata ca si in acele timpuri erau oameni care se tineau departe de Sfanta Euharistie.

Legatura ortodoxa dintre virturi si necesitatea Impartasirii este aratata si de Sfantul Macarie al Corintului: „Însă nimeni nu poate dobândi liniștea dacă nu are celelalte virtuți. Dar virtutea nu poate fi realizată fără lucrarea poruncilor, iar ținerea poruncilor nu este desăvârșită fără dragoste. La rândul ei, dragostea nu poate fi reînviorată fără Sfânta Împărtășanie”. Si nu se margineste la atat, ci ii condamna pe cei care se spun ca virtutile pot exista in afara desei Impartasanii: „Aceste lucruri le examinăm deoarece mulți născocesc singuri diverse virtuți, crezând că prin acestea se vor mântui fără împărtășirea deasă, lucru care e aproape imposibil, deoarece nu voiesc să se supună voinței lui Dumnezeu, adică desei împărtășiri, după rânduiala Bisericii, atunci când se adună la fiecare Liturghie sărbătorească”.

Si Sfantul Vasile cel Mare pune problema desei Impartasanii: „Desigur ca impartasirea zilnica si hotararea de a primi zilnic sfantul Trup si Sange al lui Hristos e un lucru bun si folositor, caci El Insusi o spune limpede: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” (Ioan 6, 54). Cine se indoieste ca participarea continua la viata n-ar fi acelasi lucru cu a trai pe mai multe planuri?”. Iar replica obisnuita, ca acelasi Parinte a dat epitimii indepartand de la Cuminecare este lipsita de suport deoarece nimeni nu cheama la Deasa Impartasanie fara pocainta (prin care se si reduce durata epitimiei dupa cum arata acelasi sfant Vasile la sfarsitul epistolei sale canonice). Apoi tocmai indepartarea de la Sfanta Impartasanie (echivalenta cu afurisirea sau indepartarea din comuniunea bisericeasca) ne arata ca regula obisnuita si spre care trebuie sa aspire crestinii este tocmai Impartasanie continua. Si din moment ce pentru Sfintii Parinti impartasania continua era expresia participarii la comuniunea eclesiala, ce ne spune asta despre cat ar trebui sa se impartaseasca un crestin? Dar si despre logica propavaduirii desei Impartasanii intr-o epoca in care se spune ca oricat de vrednic ai fi, tot la 40 de zile trebuie sa te impartasesti?

Este ciudat cum acest citat apare si in articolul cu pricina, dar concluziile raman totusi cele pe care autorul vrea sa le scoata in evidenta, nu ceea ce este clar.

Tocmai insistenta aceasta a Sfintilor Parinti pe apropierea continua de Potir ar trebui sa ne ridice cateva semne de intrebare. Concluzia ca nu conteaza musai cat de des de apropiem, ci doar cum ne apropiem este evident fortata si fara nicio legatura cu ceea ce invata Parintii. Si cand concluzia contrarie mai este si pusa pe seama teologiei patristice, avem de-a face practic cu o frauda sau in general cu ceva necinstit. Asta deoarece pentru Parinti conteaza si cat, si cum. Iar acel „cum” nu este niciodata un moralism sec sau o asceza para-ecleziala, ci constiinta propriei pacatosenii sau „povara” pe care o aducem la Hristos pentru a ne odihni (Matei 11, 28). A separa asceza de participarea la Viata lui Hristos nu este altceva decat o negare a invataturii Bisericii despre sinergia dintre harul lui Dumnezeu si vointa omului sau indumnezeirea voii umane.

Consider din start ca articolul domnului Ardeleanu e compromis prin acest amatorism, dar e foarte ciudat ce spune mai departe: „Sfânta Împărtășanie este marea întâlnire între Persoane, deci marea Taină”. Scriind „Persoane” cu litera mare, intelegem ca este vorba de Persoanele Sfintei Treimi. Si atunci nu pot sa nu intreb de unde a scos domnul Ardeleanu o asemenea „teologie”, pe care nu am intalnit-o nicaieri si care e rodul unei speculatii pornita dintr-o ravna prea mare si prea fara discernamant. Ar trebui ca, din moment ce a ales sa se exprime in public pe teme de credinta si mai ales, teme dogmatice, sa studieze cu multa seriozitate scrierile Sfintilor Parinti si lucrarile teologice contemporane bazate pe teologia patristica. Altfel, va spune multe chestiuni suspecte de erezie (cum este cea de mai sus) si smintitoare. Si sa spui asemenea chestii din ignoranta, e un pacat si mai mare. Sfantul Ioan Scararul spune: „Nu vă găsiți vouă scuză în ignoranță , fiindcă omul ignorant care nu s-a străduit să afle mai mult va fi bătut pentru ceea ce nu a vrut să ştie !”.

Si p.s. Citarea aproape in exclusivitate a unor duhovnici contemporani, unii cu pareri dogmatice indoielnice (ca Parintele Staniloae sau Parintele Calciu), nu doar ca nu confera autoritate unui text, dar si arunca si mai rau umbra asupra lui. Asta in conditiile in care la inceput sunt invocati Sfintii Parinti…

Nu mai zic de copy-paste-urile haotice, citarile fara niciun fel de cap si coada, toate facand un text pe care efectiv nu am reusit sa il duc pana la capat.

______________________________________________________________

[1] Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Scrieri, partea a patra, trad. introducere şi note Pr. prof. Dumitru Stăniloae, în col. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 41, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 413

[2] Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Scrieri, partea a patra, trad. introducere şi note Pr. prof. Dumitru Stăniloae, în col. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 41, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 413

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Un scurt raspuns adresat domnului Ardeleanu

  1. Eu n-am mai avut răbdare să fac acest lucru, adică o replică la obiect, concretă.

    Ai arătat, între altele, că domnul Victor Ardeleanu este inconsecvent când spune că trebuie să ne raportăm la Sfinţii Părinţi şi nu la teologii contemporani, însă dumnealui se raportează la pr. Stăniloae şi pr. Calciu.

    • Andrei zice:

      Si nu se raporteaza oricum, ci avand o tentativa sa gandeasca lucrurile personalist (o parodie de personalism, dar totusi…), deci total diferit de antropologia patristica. Si sunt mai multe inconsecvente, dar ar fi o munca titanica si inutila sa scoti in relief toate ciudateniile din articolul respetiv. Asa cum am spus, e clar inca din primele fraze cu ce avem de-a face. Restul e detaliu…

      • Am sesizat aspectele personaliste sau de influenţă personalistă, dar le-am lăsat deoparte pentru că sunt greu de explicat în câteva cuvinte, şi asta pentru că trebuie explicat întotdeauna care e problema cu personalismul. Sunt lucruri subtile, după cum s-a văzut şi din faptul că foarte puţini comentatori au vorbit despre aspectele personaliste care apăreau într-unul din textele (pre) sinodale.

  2. simona zice:

    Si dvs. citati cu predilectie. De ce nu citati din Sfantul Ioan Gura de Aur, sau chiar din apostol?
    Sfanta Maria Egipteanca tot cu deasa impartasanie se ridica in vazduh cand se ruga?
    Ma tem insa ca nu ati inteles suficient ce a vrut sa spuna Sfantul Chiril referitor la acea ispita, si mai cred ca nu aveti motive temeinice de a-l critica pe domnul Ardeleanu…ori sa va ridicati pana la Dumitru Staniloae…chiar daca va impartasiti des…
    Povatuirile din Liturghier: „Preotii de enorie sa invete pe poporenii lor ca, intr-un cuget curat, atat parte barbateasca cat si femeiasca, de va fi cu putinta la praznice, iar de nu, negresit in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca pentru Sfanta impartasanie… Iar de vor vrea sa se apropie de Sfanta impartasanie si afara de cele patru posturi obisnuite, sa posteasca mai inainte… si sa se pregateasca dupa randuiala, prin marturisirea pacatelor…”528 (Liturghier, ed. 1987, p. 442).
    Indepartarea prin epitimii de la Sfanta Euharistie nu reflecta neaparat necesitatea impartasirii zilnice, dar poate arata ca pentru sufletul omului exista resurse alternative de refacere si nu moare fara Euharistie. Dar poate muri din cauza impartasirii cu nevrednicie(1 Cor. 11, 30).
    Exista cazuri cand credinciosul primeste un mare har inainte de a se spovedi si impartasi, respectiv de a incepe o viata in Biserica, sau poate exista situatia(frecventa) in care cu toata deasa impartasanie(si evlavie aparenta) sa ramai neinduhovnicit. Adica sa nu ai Duhul Sfant si sa nu-L cunosti pe Hristos, pe Care , dupa cum ne invata apostolul, nu-L poti cunoaste decat prin Duhul Sfant.

    • Andrei zice:

      Simona,

      1. Cazul Sfintei Maria Egipteanca a fost deja discutat in toate operele legate de deasa Impartasanie. Poti sa citesti „Viata sacramentala” a lui Larchet sau ce zice parintele Petru Pruteanu aici: http://www.teologie.net/2010/01/05/cand-si-cum-sa-ne-impartasim/

      2. Citarea din Liturghier e cel putin amuzanta in cadrul acestei discutii. In primul rand, liturghierele nu degeaba sunt corectate si actualizate constant si in al doilea rand nimeni niciodata nu va cita intr-o discutie serioasa din Liturghier, dat fiind faptul ca indrumarile cu pricina nu reflecta in vreun mod infailibil teologia Bisericii. Daca erau suficiente indrumarile respective, nu mai avea niciun rost studiul Liturgicii sau al Dogmaticii in facultate…

      3. Teologia euharistica a Sfantului Chiril al Alexandriei e foarte clara. Ma tem ca tu nu ai inteles ce vrea sa spuna. Dar acolo spune clar: crestinii trebuie sa se impartaseasa si sa isi doreasca sa se apropie constant de Impartasanie. Mai mult, daca vei citi comentariul sau la Evanghelia de la Ioan, vei vedea ca Sfantul Chiril afirma fara echivoc ca viata lui Hristos ni se transmite noua in Biserica prin Sfanta Impartasanie. Exista de asemenea si studii concrete despre teologia euharistica si relatia ei cu hristologia si eclesiologia la Sfantul Chiril, cum e cel al lui Paul Gavrilyuk. Un fragmnet, aici: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/contributia-sfantului-chiril-al-alexandriei-la-dogma-asumarii

      4. Indepartarea de la Sfanta Impartasanie inseamna foarte clar in traditia patristica si dreptul canonic indepartarea din comuniunea bisericeasca (afurisire). Ceea ce inseamna ca viceversa este: esti in Biserica atata timp cat te impartasesti continuu. Regula este intarita de canoanele: 9 apostolic, 2 antiohia, 66 Trulan. Lasati speculatiile astea, ca nu tin. Si nu e prima data cand veniti aici cu speculatii personale, nu cu lucruri concrete.

      5. In ciuda a ceea ce cred cei care spicuiesc din Sfantul Ioan Gura de Aur, acest Parinte era pentru deasa Impartasanie si nici nu avea cum altfel. Dar, ca si Sfantul Chiril, indruma oamenii sa nu se apropie fara sa constientizeze aceasta taina. Puteti citi un studiu exhaustiv despre teologia euharistica a Sfantului Ioan Gura de Aur in cartea „Gandirea teologica a Sfantului Ioan Gura de Aur” scrisa de marele patrolog Stylianos Papadopoulos.

      • Andrei zice:

        Si p.s. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca cei care nu se impartasesc trebuie sa stea doar la Liturghia Catehumenilor. Faceti asta cand nu va impartasiti? Va puteti gandi de ce Sfantul Ioan nu ii considera pe cei care nu se impartasesc vrednici sa asiste la Liturghia Credinciosilor?

    • simona zice:

      Oricat de mult s-ar dezbate aceasta tema nu se va ajunge la un rezultat batut in cuie.Problema nu se pune in desimea sau rarimea impartasaniei, ci in calitatea pregatirii, respectiv in starea de curatie a sufletului, cea care poate genera DORINTA sincera si IUBITOARE de impartasire cu Hristos. Este de preferat sa avem permanent aceasta stare propice primirii Impartasaniei, dar solutia nu este deasa Impartasanie, ci imbunatatirea calitatii vietii crestine. Este evident ca odata realizat acest lucru, el este urmat de deasa Impartasanie.Dar trebuie sa observi ca nu Impartasania propriu zisa te deschide si te imbunatateste spre alta impartasanie, ci pregatirea este cea care sta la baza calitatii persoanei, de a primi sau nu Sfanta Euharistie. In textul la care ma trimiti se si specifica necesitatea ascezei la cei care se impartasesc des.
      Asadar, ce este mai intai? Impartasania, sau pregatirea? Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca fara aceasta pregatire, sau stare imbunatatita, sa nu te impartasesti niciodata.
      Sfantul Chiril vorbeste despre ispita falsei smerenii care ne face sa stam departe de Sfanta Euharistie. Ori, chiar acest lucru este un pacat care arata intunecarea sufletului si nu stiu daca pentru vindecarea falsei smerenii este suficienta Sfanta Impartasanie si nu ar trebui si ceva pocainta. Nu stiu. Dar din cate stiu, pocainta cere o asceza pe masura pacatului, altfel ne vine ispita mai mare.Practic, nu am auzit pe nimeni ca s-ar fi sfintit doar prin deasa si Sfanta Impartasanie.
      Observ insa ca ai o tendinta de a exagera (din ce in ce mai mare) atunci cand sugerezi erezia ( la V. Ardeleanu) prin trimiteri la mesalianism, etc.
      Iar teoria aceea cu Sfanta Maria Egipteanca si altii ca ea nu are nicio relevanta in sensul sustinerii unei Impartasanii sistematice. Asta nu inseamna ca sunt pentru o rara Impartasanie, ci doar afirm ca pentru Sfanta Impartasanie sunt importante circumstantele.

      Parintele Cleopa era inca unul dintre aceia care nu punea accent pe deasa Impartasanie, ci pe calitatea trairii duhovnicesti. Pentru ca si deasa Impartasanie poate duce la slava desarta, in situatia in care acest lucru (desimea) nu este in aspectul general al Bisericii actuale, sau poate duce la o banalizare a actului in sine.
      Deci, nu ar fi mai bine, ca fiecare sa vorbeasca in numele sau, sau sa se sfatuiasca cu duhovnicul sau?

      • Andrei zice:

        Of Simona, of. Mai jos ma acuzi ca sunt „vindicativ” si ca nu sunt „crestin”, dar acest comentariu arata de ce am zis ca esti troll. Si nu e prima noastra discutie in care faci exact acelasi lucru: incepi prin a arunca un comentariu „contra”; eu iti raspund si iti dau o replica; apoi tu revii ignorand total ceea ce am zis eu, in schimb continuand sa spui fix acelasi lucru din primul comentariu.

        Pai in conditiile astea nu se poate discuta draga Simona. Eu sunt deschis dialogului, dar nu pot repeta la nesfarsit aceleasi chestii, chestii care oricum sunt ignorate si nu sunt incorporate in discutie (cum ar fi normal si civilizat si „crestineste”). Si tinand cont ca este deja a nustiucata discutie de genul cu tine, ar trebui sa intelegi faptul ca mi-am pierdut putin rabdarea. Plus ca nici macar nu ai citit in intregime articolul (doar ai trecut cu vederea peste el). Scrii chestii care au deja raspunsul in articol. Si iarasi zic: cum sa continuam asa?

        P.S. nu l-am acuzat pe Ardeleanu de erezie, doar l-am avertizat ca tot separand asceza de viata Bisericii, poti cadea inevitabil in erezie. Si erezii care au facut asta sunt cu carul.

  3. Andrei, nu ştiu cum reuşeşti, faci în aşa fel încât să atragi anumiţi comentatori… 🙂

    • simona zice:

      Articolele nu sunt scrise si pentru „anumiti comentatori”? Sau, mai ales?

      • Toate articolele sunt pentru toată lumea, dar anumite articole atrag anumiţi comentatori. Recunosc că nu înţeleg perseverenţa de a urmări un blog până când spune ceva contra convingerilor dvs. E clar că nu vă interesează conţinutul blogului în general, altfel aţi lua parte şi la alte discuţii, aţi contribui şi pozitiv, nu v-aţi limita doar la comentarii negative la articolele cu care nu sunteţi de acord. Chiar n-aveţi altceva mai bun de făcut decât să cutreieraţi internetul căutând articole pe care să le corectaţi cu comentariile dvs.?

      • Andrei zice:

        Ana, nu stiu daca ai observat, dar Simona este ceva (culmea) specific mediului online, si anume: troll. Din cate observi, speculeaza si bate campii de fiecare data si e ceva ciudat ca prefera sa isi piarda timpul mereu comentand chestii si incercand sa fie Gica-contra. Pentru ca se vede ca incearca, nu sunt simple nedumeriri. Asta se poate vedea si din comentariile ei de pe Pelerin Ortodox, unde i se pare ciudat absolut tot, inclusiv ce spune IPS Serafim de Pireu. Comenta la articolul cu enciclica antiecumenista a IPS Serafim de Pireu din 2012 spunand: „de cand s-a transformat Dumunica Ortodoxiei in duminica antiecumenismului?”. Citatul e din memorie, dar asta e ideea. Cum poti sa pui astfel de intrebari? Ori esti depasit total de situatie si trebuie sa pui mana pe carte, ori esti troll.

      • Eu am evitat termenul de troll, care poate e mai rar folosit la noi, dar exact la asta m-am gândit.

        Este foarte interesant că cei care sunt contra desei împărtăşiri nu sunt contra ecumenismului, sau în tot cazul mulţi nu sunt (domnul Ardeleanu face excepţie, de exemplu – cel puţin aparent).

      • Andrei zice:

        In general cei care sunt contra desei impartasiri sunt cei crescuti cu Argatu si Cleopa si le este foarte greu sa renunte la invataturile lor asa cum le este greu sa renunte si la invataturile despre „ascultare” ale celor doi (si nu numai). Adica au fost programati astfel incat sa creada ca tot ce le ofera ierarhii si in general clericii bisericii „stramosesti” trebuie primit cu „ascultare”. Vezi si obsesia cu parintele Staniloae sau citarile din Liturghierul romanesc.

      • simona zice:

        Mai Andrei, ascultarea este o virtute, nu un defect. Ceea ce faci tu aici se numeste incitare la neascultare, la anarhie, babilonie. Pai atunci la ce mai pretinzi respectarea canoanelor? Nu doar pentru a fi si tu „contra” la ceva (cineva)?

      • Andrei zice:

        Ascultarea este o virtute doar in anumite situatii. In alte situatii (gen erezia) poate fi un pacat si o modalitate de justificare a altor pacate mari (ignoranta). Iar ascultarea de canoane e una, ascultarea de un cleric care invata erezia e alta si e impotriva canoanelor, deci nu ai cum sa asculti de ambele in acelasi timp. Si logic ca au prioritate canoanele.

      • De acord cu Andrei: noi ascultăm în primul rând de Hristos. Dacă există ierarhi care Îl contrazic pe Hristos (contrazicând de exemplu anumite canoane adoptate de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii lui Hristos, sau chiar Sfânta Scriptură însăşi), avem datoria să nu-i ascultăm. Altfel, dacă oamenii ar fi ascultat de ierarhii care învăţau după capul lor, până acum s-ar fi desfiinţat Biserica, ar fi fost înghiţită cu totul de erezii.

      • Andrei zice:

        Sau exista si varianta in care Sfantul Maxim Marturisitorul a fost de fapt un „anarhist” si ar trebui sa il scoatem din calendar. Si multi alti sfinti. Eu chiar nu inteleg de ce tot vrea Simona sa justifice ecumenismul dar si „ascultarea” orbeasca. De fapt nu justifica ecumenismul, pentru ca nu are vreun argument teologic. Doar face ce face ea de obicei: Gica-contra. Dar nu am mai avut si discutia asta?

      • simona zice:

        Andrei, cu alte cuvinte l-ai facut pe parintele Cleopa eretic: „ascultarea de canoane e una, ascultarea de un cleric care invata erezia e alta” ; ” In general cei care sunt contra desei impartasiri sunt cei crescuti cu Argatu si Cleopa „.

        Cine este impotriva desei Impartasanii? Poti arata citate din invataturile parintelui Cleopa, care la randul lui il cita pe Sfantul Ioan Gura de Aur cand vorbea despre Impartasanie?
        Tu faci (iarta-ma) precum sectarii: iei in vizor unele si le ignori pe altele.

        Iata foarte clar si mai clar de atat nu se poate, mai elocvent si mai atestat decat la Sfantul Apostol Pavel si la Sfantul Ioan Gura de Aur:

        „Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Cor. 11, 28-29).

        Asadar, „asa” sa manance si sa bea , adica „asa” sa se cerceteze, iar nu „asa” des.

        Iar marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, în această privinţă spune aşa:

        „Mulţi cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”. Apoi zice: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, TOTDEAUNA să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, NICI MACAR O DATA. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.

        Deci solutia nu este in des , sau rar, ci in viata curata : ” cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă NEPRIHANITA”.

        De aceea v-am si atentionat pe tine si pe d-na(domnisoara) Elisabeta, ca atitudinea voastra (si a mea, desigur) nu se potriveste unei dese impartasanii, ca unora ce ne plac ironia, defaimarea, rautatea, mascareala, etc.
        Toate acestea indica lipsa ascezei, a pocaintei si a fricii de Dumnezeu. Practic ele indica o viata fara Hristos si o necunoastere a Lui. A-L cunoaste pe Hristos este dat celor ce au duhul lui Hristos, iar acest lucru presupune o viata de trezvie si de asceza smerita, impletita cu o pocainta curata si continua, cum recomanda Arh. Sofronie de la Essex..
        Sa fim sinceri ca noi nu avem acest duh al lui Hristos. Eu, cel putin, recunosc. Si la ce mi-ar folosi sa spun ca sunt ceea ce nu sunt, sau ca am ceea ce nu am?

      • Andrei zice:

        Interesant cum eu fac precum sectarii, in schimb tu preluand o singura opinie a unui singur Sfant Parinte care pare sa iti dea dreptate, ocolind cu gratie ce spun canoanele si atatia Sfinti Parinti citati de mine.

        Sfantul Ioan Gura de Aur a abordat mai multe subiecte in opera sa vasta. Sa ai impresia ca scotand un pasaj din intregul operei sale reprezinta un argument, este o greseala. In pasajul citat de tine, sfantul vorbeste de cei care se impartasesc cu indiferenta.

        Cand insa vine vorba de cei care se pot impartasi si nu se impartasesc zice:

        In celelalte clipe desi de multe ori sunteti curati, nu va apropiati; iar la Pasti, chiar daca aceasta ar fi pentru voi ceva peste masura de indraznet, va apropiati. O, ce obicei! O, ce prejudecata! In zadar jertfa este zilnica, in zadar stam noi inaintea jertfelnicului, niciunul sa se impartaseasca! (Omilia III 4 la Efeseni, PG 62, 28-29)

        Va indemn nu ca sa nu fiti de fata, ci sa va faceti pe voi insiva vrednici de sederea de fata si de apropiere (de Impartasanie). El ne-a chemat la ceruri…iar noi nu ne grabim, nici nu alergam inspre aceasta? (Omilia III 5 la Efeseni, PG 62, 30)

        De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire si cinste de la Hristos, ca să ne împărtăşim cu Trupul si cu Sângele Lui, să nu ne lenevim a face acest lucru. Nu vedeţi pe copii cei mici cu câtă grabă apucă sânul mamei lor? Cu câtă repezeală pun buzele la sân? Cu aşa grabă ar trebui ca şi noi să ne apropiem de această Sfântă Masă si de acest sân al duhovnicescului Potir, ca să ne împărtăşim. Sau mai bine zis, cu mai mare grabă să ne alăptăm din Sfânta împărtăşanie, ca nişte prunci care se alăptează cu Harul Sfântului Duh, şi singura noastră mâhnire să fie neîmpărtăşirea cu aceasta hrană Deviată făcătoare (Omil. 82, la cap. 26 de la Matei)

        Ce diferenta este intre ceea ce invata de fapt Sfantul Ioan Gura de Aur (o viata completa de asceza si participare la Taine) fata de insinuarile voastre ca pregatire primeaza in fata frecventei, cand amandoua sunt importante, asa cum arata si Sfantul Ioan.

        Apoi, Simona, ti-am aratat ce zice dreptul canonic, ai in articol si ce zice Sfantul Chiril al Alexandriei sau Sfantul Macarie al Corintului. Si sunt multi Parinti care arata ce inseamna aceasta „vrednicie” pe care voi o interpretati ca ceva peste puterile omului (dupa care, daca ar fi sa ne luam, nu s-ar impartasi nimeni, niciodata). Si din moment ce canoanele poruncesc impartasirea continua (celor care nu au pacate opritoare), e clar ca Sfantul Ioan Gura de Aur nu este impotriva canoanelor. Ba chiar a zis: „Dacă nu este bine a tăcea cineva când este nedreptăţit, cu cât mai mult va fi pedepsit cel ce trece cu vederea şi tace când sunt hulite dumnezeeştile legi şi canoanele?”.

        Iar tu SImona, ar trebui sa tii cont de ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur, mai ales ca sustii rugaciunile cu ereticii contra canoanelor. Vrei sa iti arat cat de putin asculti tu de Sfantul Ioan de fapt? Mai ales si in ceea ce zici de sinod si de comuniunea cu ereticii?

  4. simona zice:

    Andrei si Elisabeta, e pacat ca va impartasiti atat de des(presupun), dar nu ati invatat mai intai sa fiti in buna cuviinta si cu lucrurile si cu cuvintele. Dialogul dintre voi doi demonstraza ca argumentele voastre se bazeaza in special pe caracterizari vindicative ale celor care nu va canta in struna. Chiar daca va deranjeaza comentariile mele (caci pe altii nu-i vad sa se inghesuie), ar trebui sa profitati de acest lucru pentru a va etala calitatile de crestini, apararea adevarului facandu-se in special prin acest lucru: ” Asa sa lumineze…” etc.

    • Simona, aţi mai încercat să vă impuneţi punctele de vedere pe acest site, v-aţi prezentat argumentele, v-am adus contra-argumente, nu le-aţi primit, dar insistaţi să reveniţi periodic şi să reciclaţi aceleaşi argumente. Eu personal nu mai am ce să vă spun diferit şi nu mă interesează această discuţie. Este alegerea lui Andrei să permită comentarii care ştim că nu vor duce nicăieri, tocmai pentru că respectă dreptul tuturor comentatorilor de a se exprima, câtă vreme există respect reciproc. Dar poate se lămureşte şi Andrei cu ocazia asta că nu e nevoie de înjurături şi blesteme ca să-şi exprime cineva lipsa de respect, ci poate de exemplu să insinueze că ceilalţi comentatori nu sunt buni creştini, sunt răzbunători (asta înseamnă vindicativ, dacă nu ştiaţi), nu au bună cuviinţă etc.

      Ce m-a deranjat pe mine este pierderea timpului meu cu discuţii pe care le-am mai avut. Interesant este că dacă v-am confruntat, v-am spus că nu este în regulă ce faceţi, nu este o atitudine corectă, ci una care se cheamă trolling, aţi început să vă arătaţi „colţişorii” şi să judecaţi caracterul nostru de buni creştini. Că aveţi o altă opinie şi vreţi să vorbiţi despre ea înţeleg, dar că vi se atrage atenţia că modul în care o faceţi este greşit, nerespectuos şi se cheamă trolling (adică acest obicei de a reveni mereu doar cu comentarii negative, repetând uneori argumente care au mai fost discutate, fără a avea niciodată nimic pozitiv de zis), şi ca reacţie puneţi la îndoială caracterul de buni creştini, buna cuviinţă şi ce aţi mai zis acolo, asta nu mai înţeleg. Ar trebui să vă ridice şi dvs. unele semne de întrebare, după părerea mea.

      Dumnezeu îi luminează pe cei care caută Adevărul şi care permanent şi din toate punctele de vedere caută să îşi supună propria judecată Adevărului Bisericii, aşa cum a fost el revelat de Domnul nostru Iisus Hristos şi propovăduit de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, prin Sfânta Scriptură şi Sfintele Sinoade Ecumenice. Cine se consideră pe sine judecător infailibil, respinge harul luminător. Această lucrare a harului este posibilă doar la cei care nu se fac pe ei înşişi criteriul ultim şi infailibil de judecată. Este nevoie de foarte, foarte multă rugăciune pentru ca Dumnezeu să lumineze pe cineva care nu vrea să fie luminat, pentru că deja e convins că are dreptate, o spune şi Sf. Ignatie Briancianinov.

      Sentimentul propriei dreptăţi este un lucru tare interesant. Cum spunea pe un ton mai glumeţ fostul meu duhovnic: dacă am petrecut ultimele trei zile având permanent dreptate, e timpul să ne punem întrebări. Nu contează că citim dacă din ce citim luăm doar ce ne susţine propriile convingeri, nu contează că ne sfătuim dacă şi de sfătuit ne sfătuim doar cu cei care sunt de acord cu noi. Există acest mic criteriu: în orice discuţie în contradictoriu din viaţa de zi cu zi, se întâmplă vreodată să acceptăm că celălalt a avut dreptate, iar noi n-am avut? Că altfel începem să ne credem mari mărturisitori ai Adevărului Bisericii şi noi suntem de fapt doar mari mărturisitori ai faptului că avem întotdeauna dreptate.

      • Andrei zice:

        Comentariile sunt la liber pentru ca am fost plecat in vacanta si nu am vrut sa intrerup discutiile care se purtau aici (tinand cont ca nu prea a stat pe net in vacanta si nu puteam modera in timp real). Dar posibil de azi sa introduc din nou moderarea pentru ca intr-adevar, unii oameni chiar nu se simt deloc. Asa cum am zis mai si mai sus intr-un raspuns adresat tot Simonei, comenteaza repetand ca o moara stricata aceleasi chestii si mai rau, ignora total ceea ce ii spune interlocutorul. Si cand interlocutorul vrea sa scape de o astfel de „discutie” (de fapt monolog), Simona mai vine si cu texte gen „vindicativ”…

        Si intr-adevar, este o problema cand nu ai absolut nimic pozitiv de zis sau mai rau, cand o tii pe a ta doar ca sa nu ai nimic pozitiv de zis. Asta e ridicol.

      • simona zice:

        D-na Elisabeta,

        1. „Este alegerea lui Andrei să permită comentarii … tocmai pentru că respectă dreptul tuturor comentatorilor de a se exprima (?!), câtă vreme există respect reciproc (?!). Dar poate se lămureşte şi Andrei cu ocazia asta că nu e nevoie de înjurături şi blesteme( ?!) ca să-şi exprime cineva lipsa de respect, ci poate de exemplu (sa foloseasca cuvantul troll ?)să insinueze că ceilalţi comentatori nu sunt buni creştini, sunt răzbunători (asta înseamnă vindicativ, dacă nu ştiaţi – multumesc pentru informatie, intamplator chiar asta am vrut sa spun), nu au bună cuviinţă „.

        Ok! Ma conformez si recunosc: sunt un troll ( si ce mai vreti voi)si chiar cu mult mai mult (sau mai putin). Totusi, daca voi considerati ca sunteti plini de respect, atunci in ce consta lipsa de respect?

        P.S. In DEX gasiti explicatia si pentru „condescendent”(daca nu stiati !).

        2. „nu au bună cuviinţă”

        Ma faceti raspunzatoare pentru cuvintele apostolului „Sa va purtati in buna cuviinta si cu lucrurile si cu cuvintele”. Fiecare cu constiinta lui.Nu va condamn.

        3. „adică acest obicei de a reveni mereu doar cu comentarii negative, repetând uneori argumente care au mai fost discutate, fără a avea niciodată nimic pozitiv de zis”

        Probabil din cauza monotoniei subiectelor propuse de autorul articolelor, majoritatea bazandu-se pe critica. E molipsitor.

        4. „Cine se consideră pe sine judecător infailibil, respinge harul luminător. Această lucrare a harului este posibilă doar la cei care nu se fac pe ei înşişi criteriul ultim şi infailibil de judecată”.

        Si cine se considera pe sine judecator infailibil si ultimul criteriu de judecata?
        De exemplu, care este parerea voastra ca ultim criteriu de judecata in ce priveste parintele Staniloae si parintele Cleopa? Obsesie? Sau cu parintele Argatu? Dar parintele Argatu , ca si parintele Cleopa nu pretindeau rara impartasanie, de unde ati scos asta? Sau cu ascultarea – in sens peiorativ – de acesti parinti ( e nevoie sa trec si definitia lui „peiorativ” din DEX?)?
        Duhovnicul meu a fost parintele Sofian Boghiu.

        5. „Sentimentul propriei dreptăţi este un lucru tare interesant”.

        Si dvs ati incercat acest sentiment? Mie mi se pare mai degraba prostie, lipsa de intelepciune. Dar e posibil sa nu avem aceleasi sentimente.

      • Andrei zice:

        Probabil din cauza monotoniei subiectelor propuse de autorul articolelor, majoritatea bazandu-se pe critica. E molipsitor.

        Exista si alegerea de a ocoli blogul daca nu va place. De exemplu, mie nu imi place Saccsiv. Motiv pentru care nu il citesc si nici nu comentez acolo. Daca repetati nonstop aceleasi chestii, nu va schimba nimic. Sunt destui carora le place ce scriu /cum scriu si oricum nu caut fani, ca altfel as fi abordat subiecte bombastice cu Apocalipsa si cipuri.

        Dar parintele Argatu , ca si parintele Cleopa nu pretindeau rara impartasanie, de unde ati scos asta?

        Părinte, te poţi împărtăşi şi în fiecare duminică?
        – Nu, e prea des şi devine obicei, nu este voie, cel mai des la 40 zile, aşa, săptămânal, trebuie să ţii post, împărtăşania nu se dă oricum.

        http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/19/–Sfanta-Impartasanie–-Sfaturi-si-raspunsuri-duhovnicesti/

        A se citi si restul perlelor de acolo. Si stiu, o sa imi spuneti ca de fapt parintele Argatu nu le-a zis in realitate. Dar oamenii totusi asculta de asftel de sfaturi pe principiul autoritatii.

        Parintele Cleopa: Copiii mici pana la sase-sapte ani, daca sunt botezati, se impartasesc fara spovedanie, la 30 sau 40 zile. http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm

        Iar ascultarea atunci cand cineva invata ceva gresit este aratat clar de Sfintii Parinti ca fiind o greseala:

        Sfantul Vasile cel Mare ne zice ca:„Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia care rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă dinspre ei”.

        Sfantul Ioan Gura de Aur adauga: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urîtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mîntuirea poporului, iar proaducerea jertfei aceeaşi este fie că are viaţă curată sau necurată cel ce proaduce.”

        Si Sfantul Simeon Noul Teolog: „Cu rugăciuni şi lacrimi cere lui Dumnezeu să-ţi trimită un povăţuitor nepătimitor şi sfânt. De asemenea şi tu cercetează Dumnezeieştile Scripturi, dar mai ales scrierile practice ale Sfinţilor Părinţi şi comparând cu acestea ceea ce te învaţă învăţătorul şi superiorul tău, să cântăreşti singur… şi ceea ce este în acord cu Dumnezeieştile Scripturi să le primeşti înlăuntru şi să le ţii în minte, iar ceea ce este fals şi străin să le vădeşti şi să le arunci, pentru a nu fi înşelat. Şi să ştii că mulţi învăţători înşelaţi şi mincinoşi se arată în zilele noastre”

      • simona zice:

        Andrei,

        „Clevetirea este moartea sufletului” spun Sfintii Parinti. De aceea mi se pare nefiresc sa nu recunoastem in noi insine patima clevetirii, cat si patima ponegririi (vezi incercarile de a ponegri pe parintii nostri duhovnicesti, sau clevetirea si ponegrirea aproapelui nostru).
        Si pentru ca am facut observatia ca citezi cu predilectie dupa cum doreste inima ta, voi aduce si altfel de citate chiar din Sfantul Nicodim Aghioritul:

        „Si dupa culm El, din dragoste pentru tine, se jertfeste zilnic pe Sfanta Masa, asa si tu, din dragoste pentru El, esti dator sa aduci :
        1. – Jertfa cugetelor si a vointei tale, pe care sa le smeresti, precum este scris:”Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit”(Ps. 50,18)
        2. – Jertfa cuvintelor tale, proslavindu-L si multumindu-I totdeauna pentru dragostea ce ti-o arata prin aceasta Sfanta Taina:”Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda”(Ps.49,15)
        3. – Jertfa faptelor…precum este scris: „Sa nu uiti niciodata facerea de bine si darnicia, ca astfel de jertfe sunt placute lui Dumnezeu”(Evrei, 13,15)
        4. – Jertfirea trupului tau, jertfind pentru Dumnezeu toate patimile trupului si poftele, dupa cum porunceste apostolul zicand:” Va rog , fratilor, pentru mila lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta si placuta lui Dumnezeu”(Rom.12,1).Caci sa stiti, imboldul dragostei este asemanarea, adica insasi dragostea este izvor al dragostei si cine vrea sa fie iubit trebuie si el sa iubeasca, dupa cum spune intelepciune:”Eu iubesc pe cei ce ma iubesc si ei pe mine”(Prov.8,17), si ucenicul cel iubit:”Noi Il iubim pentru ca El mai intai ne-a iubit „( I Ioan 4,10)”.
        ( Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicesti, pg.212)

        Pare de neinteles aceasta indiferenta a voastra fata de asceza, indiferenta pe care nu ai cum sa o negi, deoarece cu ceva timp in urma ma intrebai „dar ce are rugaciunea de zi(in comparatie cu cea de noapte, care se numeste si „priveghere”)? Pai, exact asta are: jertfa patimilor si a poftelor noastre trupesti,care sunt lenevia si indiferenta fata de Dumnezeu.
        Ori, este stiut ca privegherea de noapte intareste foarte mult sufletul in ispite,ii da puterea infranarii in toate, il curateste, il lumineaza, il daruieste cu multa vedere duhovniceasca si multe alte bunatati de care esti strain nu doar cu simtirea, ci chiar si cu stiinta si cu bunavointa.
        In consecinta este remarcabila slobozenia cu care imparti (gratulezi) tuturor oponentilor diverse epitete si jigniri, prin atacul la persoana, in loc sa te limitezi la contradictia din discutie.

        „Preasfantul Trup al lui Hristos, primit cu VREDNICIE(!!!), este arma celor din razboaie…Prin El ne facem mai blanzi, in necazuri mai rabdatori, in dragoste mai fierbinti, la cunoastere mai ageri, mai grabnici la ascultare, mai simtitori la lucrarea Harului” (N.A., D.D., pg 213).

        Dupa cum observi, nici Nicodim nu se sfieste sa foloseasca cuvantul”vrednicie” legat de primirea Sfintelor Taine. De aceea putem noi oare vorbi in numele altuia despre ce face si simte, legat de aceste Taine?

        Trebuie sa ne spovedim inainte de Sfanta Impartasanie? Ne spune clar si raspicat tot Nicodim Aghioritul:

        „Pe cand tu, un vierme ticalos, care de nenumarate ori primesti acest mai presus de ceruri dar; tu care te SPOVEDESTI si te lepezi de pacate INAINTE de a te impartasi, te intorci iarasi , cum se intoarce cainele la pacatele de mai inainte si inseli pe Dumnezeu cu noi pacate…Hotaraste-te ca de acum sa te pregatesti cu mai multa grija si bagare de seama pentru Sfanta Impartasanie: cu spovedanie inflacarata, cu zdrobire de inima si NEVOINTA (ce-o fia aia, Nicodime?), cu POST dupa putinta si cu infranarea gandurilor; cu FRICA de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, dupa cum ti-a randuit duhovnicul, pentru ca astfel sa imblanzesti pe Dumnezeu si sa dobandesti mai mare castig duhovnicesc de la Sfintele Taine; caci dupa mai MARE, sau mai MICA pregatire pe care o face omul, primeste si har mai mult , sau mai putin de la dumnezeiasca Imapartasire.
        Este vadit ca cu cat mai des vei face o ASTFEL de PREGATIRE si te vei impartasi mai des, cu atat mai des vei primi si folosul sufletesc din Sfantele Taine, spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre iertarea pacatelor, spre sporirea dumezeiescului Har, spre omorarea patimilor si spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea si Sf. Apostoli(119) si Sf.Parinti in Liturghiile si in invataturile lor , toti – cu o gura – indeamna pe toti si pe mobahi si pe mireni, care nu sunt opriti de duhovnic (!), sa se pregateasca – PRECUM AM SPUS – si sa se impartaseasca adeseori cu Sfintele Taine. Caci pe cat se lenevesc si nu se impartasesc, pe atat de mult sunt stapaniti de patimi si pacate” (N.A., D.D. pg 214).

        Imi cer iertare ca am indraznit sa „marturisesc” (cum spuneti voi) aceste lucruri in fata voastra, dar siguranta cu care vorbiti despre desimea Impartasaniei, ca despre un lucru inchizitorial, mergand pana la afirmatii ca preotii care retin de la Impartasanie sunt eretici, desi Taina Marturisirii nu priveste pe nimeni in afara de cei trei : penitent, duhovnic si Dumnezeu, ma face sa va atrag atentia ca in consens cu Sfantul Nicodim Aghioritul, cu Sfantul Ioan Gura de Aur, cu Sfantul Apostol Pavel, etc, au vorbit si duhovnicii nostri Cleopa si Argatu si Staniloae si altii si toti, in general.
        Situatia jalnica din Biserica la ora actuala, nu vine din rara Impartasanie, ci din ocolirea NEVOINTELOR si a veritabilei pregatiri inainte de Impartasanie. Pentru ca oamenii spun ca doar sfintii trebuie sa faca metanii, sa tina post si sa privegheze, sa aiba plansul continuu in suflet, ajungand astfel mai rau decat protestantii si altii. Majoritatea crestinilor se multumesc cu o spoiala de pocainta, cu o rutina formalista mundana, etc, etc, permitandu-si asa zisele pacate „marunte” de a vorbi orice le vine la gura si in gand.
        „Cel ce-si infraneaza limba a ajuns la masura barbatului desavarsit”.

        Ma feresc de atata ipocrizie ca sa cer „invredniceste-ma, Doamne, si pe mine sa ajung la masura barbatului desavarsit”, atata timp cat cunosc calea si nu o fac. Ghena este partea celor ca mine.

      • Andrei zice:

        E ca si cum ati spune ca Sfantul Nicodim s-a contrazis pe sine. Si totusi, asemenea Sfantului Ioan Gura de Aur, a indrumat si la impartasirea continua atunci cand nu exista impedimente. Si atunci?

        Apoi, Ana a vut mare dreptate cand zicea ca voi nu criticati deasa Impartasanie, ci ceea ce intelegeti voi ca inseamna deasa Impartasanie. Unde ai vazut tu indiferenta fata de asceza… nu stiu. Dar e aceeasi problema si la tine, ca si la dl. Ardeleanu: e greu sa faceti loc in aceeasi logica a ascezei legata in permanenta de Tainele Bisericii asa cum e si normal. Sau cum spunea Sfantul Maxim Marturisitorul, ca roadele ascezei nu pot fi puse in miscare decat de Sfanta Euharistie.

      • simona zice:

        Andrei,

        „ceea ce este în acord cu Dumnezeieştile Scripturi să le primeşti înlăuntru şi să le ţii în minte, iar ceea ce este fals şi străin să le vădeşti şi să le arunci, pentru a nu fi înşelat”

        Si pentru ce a zis acolo Parintele Cleopa, il treci la eretici, ca nu „este în acord cu Dumnezeieştile Scripturi” fiind false si straine?
        Tot asa mergand, ajungem la situatia stilistilor, sa ne razboim pe nimic. Macar poti sa arati raul dogmatic care decurge din acest”fals” asa cum il numesti tu, in baza marturiilor din Sfanta Scriptura care face referire la impartasirea (acum lamureste-mi pretentia ta: saptamanal, sau zilnic?)regulata la nu stiu cate zile? Arata-mi si mie textul, ca , sincer, nu il cunosc.
        Iar daca e vorba de canoane si nu de impotriviri dogmatice si erori grave de credinta, atunci da-mi voie sa-ti spun ca exagerezi si te incarci cu judecati la care unii sfinti ( in cazul tau) dau dezlegare, in timp ce altii te afurisesc.Si dezlegarea la judecata de altfel nu cred ca consta in concluzii de genul: erezie si gata. Ci mai degraba a judeca adevarul, respectiv lipsa adevarului din spusele cuiva.Pentru ca nu a venit judecata finala si oricum nu o vom face noi.

      • Andrei zice:

        Unde am zis eu ca parintele Cleopa este eretic? Am zis doar ca nu tot ce a invatat este conform Traditiei si nu trebuie sa tinem cont de ele.

        Si totusi exista un rau dogmatic, daca tinem cont de legatura din Euharistie si Biserica si de modul de participare la viata lui Hristos din Biserica pe care rara Impartasanie le anuleaza total. Dar asta este o discutie mult mai complicata. Dar daca zici ca ai citit cartea Sfantului Nicolae Cabasila, ar trebui sa ai ceva habar.

        Impartasirea in Scriptura era continua: „Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.” (Fapte 2, 42). Dar nu stiu ce alt cuvant din Scriptura iti trebuie asupra faptului ca Impartasania este vitala, decat cuvantul lui Hristos: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. ” (Ioan 6, 53). Nu este suficient? Si nu trebuie la cateva zile, sau la cateva luni, ci la fiecare Sfanta Liturghie, dupa cum o arata canoanele si Sfintii Parinti. Repet o intrebare pe care deja ti-am pus-o: stii ca Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste de cei care nu se impartasesc plecand dupa Liturghia Catehumenilor?

        Si in „Omiliile la Matei” da marturie ca toti cei care ramaneau la Liturghie se impartaseau: „De aceea nici în oraș, nici în biserică nu poţi ști degrabă cine-i credincios și cine-i necredincios, afară doar de ai sta în timpul împărtășirii cu Sfintele Taine ca să vezi cine iese afară şi cine rămîne să se împărtãșească.”

        Iar daca e vorba de canoane si nu de impotriviri dogmatice si erori grave de credinta, atunci da-mi voie sa-ti spun ca exagerezi si te incarci cu judecati la care unii sfinti ( in cazul tau) dau dezlegare, in timp ce altii te afurisesc.Si dezlegarea la judecata de altfel nu cred ca consta in concluzii de genul: erezie si gata. Ci mai degraba a judeca adevarul, respectiv lipsa adevarului din spusele cuiva.Pentru ca nu a venit judecata finala si oricum nu o vom face noi.

        Vezi tu Simona, de aceea ar trebui sa inveti mai multa teologie pentru a putea sa iti dai cu parerea. Unele canoane nu sunt altceva decat adevarurile dogmatice puse in practica. Asa ca nu arunca usor cu ele la gunoi, ca este foarte grav. Desigur, nu trebuie sa le idolatrizezi, unele chiar sunt problematice, dar dreptul canonic a lamurit aceste probleme si a lamurit canoanele autentice care arata experienta Bisericii. Stii ca Sfantul Teodor Studitul a intrerupt pomenirea nu pentru erezie, ci pentru o incalcare a canoanelor? Si nu e singurul. Iar canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic spune:

        Aşadar, acestea astfel fiind, şi fiindu-ne nouă mărturie, bucurându-ne de ele ca si când cineva ar găsi comori multe, cu bucurie (ne însuşim) primim în inimile noastre sfintele canoane, şi întărim întreaga şi nestrămutată orânduire a lor, a celor ce sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice, şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli, şi ale
        sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de către unul şi acelaşi Duh, au orânduit cele de folos.

        Canoanele nu sunt toate niste chestii dispensabile, Simona. Mai ales cele care pun in practica experienta dogmatica.

    • simona zice:

      Andrei,

      „In pasajul citat de tine, sfantul vorbeste de cei care se impartasesc cu indiferenta”.

      Asta intelegi tu, dar el vorbeste strict despre des si rar, spunand :”Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă neprihănită”.

      Asadar ce-ti spune tie „nici cei ce de multe ori” ci cei care au viata NEPRIHANITA? Nu vorbeste aici despre starea noastra de pregatire si nicidecum despre desimea impartasaniei?
      Chiar daca in alt loc el cere deasa impartasanie si arata importanta acestui lucru, totusi nu ne lasa straini de a ne avertiza de pericolul care ne paste daca nu avem pregatirea necesara.
      Asadar, daca te impartasesti la un an sa o faci cu pregatire, cu trairea adecvata.Daca te impartasesti in fiecare zi, la fel.
      In cartea „Viata in Hristos” de Nicolae Cabasila pe care ti-o recomand cu caldura daca nu ai citit-o, explica foarte pe inteles ce inseamna Euharistia, cum lucreaza ea si de ce este nevoie sa o luam ca hrana.
      A vorbi despre rar si des este un lucru extrem de sensibil pentru ca nu poate sa existe un tipar univeresal valabil, in asa fel ca sa judecam pe cineva dupa acest criteriu. Pentru ca am mai spus, sunt unii imbuntatiti care se impartasesc rar si sunt unii neinduhovniciti si obtuzi care se impartasesc des.Ce vei face in aceste cazuri? Vei contrazice induhovnicirea acelora, in favoarea sustinerii si laudei celor care se impartasesc des, dar fara folos?
      Eu vad problema asa: sa se arate folosul desei impartasanii prin transpunerea ei in linmbaj duhovnicesc pe intelesul tuturor, fara a mai intretine aceasta discordie intre parerile contrarii (dicordie pe care voi insiva ati generat-o)si fara a mai face permanent acuzatii( sub diverse aspecte) de erezia unora si altora, pentru a va reliefa dreapta voastra credinta si corectitudine.
      Credeti ca nu va puteti sustine credinta si tezele decat folosind epitete defaimatoare (spalati pe creier, lobotomizati, troll, etc) ? Ne invata asa ceva Ioan Gura de Aur?

      „In celelalte clipe desi de multe ori sunteti curati, nu va apropiati; iar la Pasti, chiar daca aceasta ar fi pentru voi ceva peste masura de indraznet, va apropiati. O, ce obicei! O, ce prejudecata!”

      Aici, da, sfantul vorbeste despre nepasare si superficialitate si, mai departe, despre datoria (celor evlaviosi, care au dezlegare) de a se impartasi.
      Pai, sigur ca ambele sunt importante,dupa cum spui, si toate sunt importante („Pe acestea sa le faceti si pe celelalte sa nu le lasati”).
      Aici iti dau multa dreptate si daca s-ar fi pornit de la aceasta idee nu s-ar fi ajuns la nicio cearta. Ideea este insa ca nimeni nu va ajunge la sfintenie incepand cu deasa impartasanie, sperand ca va ajunge prin asta si la neprihanire. Insa daca ne silim sa devenim neprihaniti, chiar si fara sfanta impartasanie, vom primi puteri care ne vor face vrednici de a primi sfanta impartasanie des. Asta este tot ce am vrut sa arat si sunt numeroase ,marturiile despre acest fapt.
      Cel mai bine este insa ca omul sa ajunga din prima la vrednicia de a se impartasi, desi ma indoiesc ca ajunge cineva fara infranare. Si de ce zic asta? Nu ca nu ar fi posibil si fara asceza trupeasca, dar atunci smerenia, iubirea de vrajmasi si pocainta prin lacrimi ar trebui sa existe obligatoriu.Niciun sfant nu descrie aceasta cale ca fiind una pe care fluieri mergand cu ochii inchisi. Arh. Sofronie ne avertizeaza(ca si Siluan Athonitul si altii), ca nu-i de gluma deloc. Daca ai inteles altceva, ma tem ca ai inteles gresit.

      Astfel,daca un penitent care nu are voie sa se impartaseasca ar duce o viata imbunatatita de pocainta, el nu ar fi lipsit de har din cauza faptului ca nu se impartaseste. Nicidecum, si cand am dat-o exemplu pe Maria Egipteanca am facut-o in cunostinta de cauza, scotand in evidenta totodata posibilitatea ajungerii la masuri exceptionale chiar si fara impartasania vazuta. Caci exista infinite mijloace prin care ne impartasim de Hristos Cel Care daruieste unui suflet tot ce are acesta nevoie si il duce acolo unde sufletul aspira prin nevointa a ajunge din evlavie iubitoare. In pofida faptului ca unii nu se pot impartasi, totusi Harul nu este nedrept si se daruieste din plin acolo unde viata crestinului este fara prihana, existand si nevointe pline de jerfire curata, pocainta si iubire.
      Maria Egipteanca nu este o exceptie, sa nu crezi asta, dar ne-am o bisnuit sa sablonam totul, si fara aceste sabloane ne debusolam, ne bulversam, tocmai pentru ca nu avem in noi Duhul Sfant care sa ne invete si sa ne calauzeasca. Maria Egipteanca este un exemplu din diversitatea de exemple care demonstreaza insasi diversitatea Harului. Cand vei cunoaste acest lucru prin experiere , nu te vei mai scandaliza cand ceva va iesi din tiparul stiut de tine.

      Parintele Argatu?Nu stiu sa fi invatat ca este prea des sa te impartasesti saptamanal, nu stiu sa fi impus acel lucru, nu stiu. Insa stiu ca la sfatul lui l-am impartasit pe baiatul meu in fiecare duminica, sapte la rand si s-a vindecat in chip minunat, fiind copil. Insa cu adultii nu stiu daca-i oprea de la desimea impartasaniei.E posibil ca sfatul sa fie pentru o medie a credinciosilor, deoarece era stravazator cu duhul si cunostea pe fiecare ce are nevoie. Dar chiar si asa, presupunand ca ar fi dat acest sfat, niciun rau nu i se poate intampla celui care il urmeaza, deoarece o face din incredintare si ascultare, fara iscodire si nesupunere. Macar de s-ar impartasi toti cu vrednicie la 40 de zile, s-ar schimba fata lumii intr-o luna jumate.

      „Apoi, Simona, ti-am aratat ce zice dreptul canonic, ai in articol si ce zice Sfantul Chiril al Alexandriei sau Sfantul Macarie al Corintului. Si sunt multi Parinti care arata ce inseamna aceasta „vrednicie” pe care voi o interpretati ca ceva peste puterile omului (dupa care, daca ar fi sa ne luam, nu s-ar impartasi nimeni, niciodata)”.

      Primele invataturi si canoane apostolice faceau referire mai degraba la pacatele trupesti, avand cam acelasi aspect cu starea de pacatosenie din V.T. Insa ar fi copilaresc sa ne oprim doar la acest aspect, deoarece insusi Hristos le spune crestinilor:”Sa prisoseasca dreptatea voastra mai mult decat cea a fariseilor”.
      Presupun ca dupa doua milenii a vorbi despre asceza trupeasca si sufleteasca nu mai tine de paranormal, impediment din cauza caruia nu s-ar mai impartasi nimeni. Ei, bine, daca asceza trupeasca este grea, presupun ca de la infranarea rautatii nu ne mai poate scuti nimeni. Si daca am ajunge sa iubim pe vrajmasii nostri si fara sa practicam vreo asceza, atunci am ajuns unde trebuie. Mai indoiesc insa ca va ajunge cineva acolo chiar asa fara nicio infranare a limbii si a voii proprii. Iar din ce spun sfintii, este chiar imposibila o crestere duhovniceasca fara asceza atotcuprinzatoare. Cum parcurgi cele sapte trepte ale rugaciunii fara asceza si infranare?Nu degeaba sfintii le practicau cu prisosinta, pentru ca pe noi sa ne invete sa ne pazim doar de pacatele de moarte, ca-i suficient?Sa fim seriosi.

      Orice duhovnic este mai mare peste canoane si le administreaza cum crede de cuviinta, asa ca nu exista standarde universale, asa cum nu exista nici o singura boala universala de care sa sufere toti oamenii la fel.
      Apoi, daca tu razi ca am citat din liturghier, este la fel de amuzant, in cazul duhului ,sa spui ca vrednicia inseamna doar a nu face pacate grave. De aceea voi va si permiteti cuvantul slobod de orice ingradire, dar eu va spun din experienta ca aceasta stare de boala in care ne aflam foarte multi, inclusiv eu,de a ne ataca si a ne ponegri si de a ne indreptati, este o stare foarte cazuta si rea a sufletului, care nu se vindeca doar prin spovedanie, nici prin impartasanie, ci prin asceza, prin lacrimi si implorarea sincera a lui Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute, caci fara El nu putem face nimic.Daca ma vei crede, bine vei face.
      Daca as fi avut aceasta asceza si pocainta de care pomenesc acum, nu ai mai fi auzit de mine, insa doar boala sufletului meu m-a adus pe acest blog, unde din ispita satanei, ni se da slobozire sa ne facem voile noastre si sa le batjocorim pe ale lui Dumnezeu.
      Iti doresc numai bine tie si tuturor celor de pe aici! Doamne ajuta!

      • Andrei zice:

        1. Maria Egipteanca nu este o exceptie, sa nu crezi asta, dar ne-am o bisnuit sa sablonam totul, si fara aceste sabloane ne debusolam, ne bulversam, tocmai pentru ca nu avem in noi Duhul Sfant care sa ne invete si sa ne calauzeasca. Maria Egipteanca este un exemplu din diversitatea de exemple care demonstreaza insasi diversitatea Harului. Cand vei cunoaste acest lucru prin experiere , nu te vei mai scandaliza cand ceva va iesi din tiparul stiut de tine.

        http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm

        Iarăşi spun unii că iată şi cuvioasa Maria Egipteanca şi mulţi alţi pustnici şi asceţi numai odată s-au împărtăşit în toată viaţa lor şi această întârziere nu i-a împiedicat să se sfinţească.

        Cătră aceştia răspundem că nici pustnicii nu conduc Biserica şi nici Biserica nu a făcut canoanele pentru pustnici, precum zice Apostolul. „Legea nu este pusă pentru cel drept” (I Tim. 10,9), iar dumnezeescul Hrisostom zice: „Toţi cei ce au iubit filosofia şi petrecerea Noului Aşezământ al Evangheliei, n-au făcut-o de frica muncilor, ori de pedeapsă şi ameninţare, ci numai din dragoste şi din dumnezeescul dor. Pentru că acestora nu le-a trebuit nici porunci, nici legi ca să iubească virtutea şi să fugă de răutate; ci ca fii aleşi şi liberi, fiindcă au cunoscut bunul neam al firii lor, fără vreo oare care frică sau teamă de pedeapsă, s-au pornit de la sine spre virtute şi au săvârşit-o.
        Dar şi aceşti pustnici, dacă au avut putinţa şi nu s-au împărtăşit, se osândesc ca nişte călcători ai sfintelor canoane şi ca nesocotitori ai Sfintelor Taine. Iar dacă nu au avut, sunt nevinovaţi, după cum zice sfinţitul Cabasila: „Dacă sufletele celor adormiţi sunt pregătite pentru împărtăşire, iar Domnul totdeauna voeşte şi iubeşte să sfinţească şi să se dea pe sine pentru fiecare, ce lucru poate să-l despartă de împărtăşire? Desigur, nici unul.
        Dar poate va zice cineva: „Dacă un creştin viu, având această pregătire în sufletul său, nu va merge să se împărtăşească, oare poate şi el să se bucure de sfinţirea dela Sfintele Taine, asemenea celor adormiţi? Nu poate fiecare să o dobândească, ci numai cel ce nu poate trupeşte să meargă să se împărtăşească. Aşa cum de pildă sunt sufletele celor adormiţi şi cei ce locuesc şi se sălăşluesc în pustietăţi, în munţi, în peşteri şi în crăpăturile pământului, în apropierea cărora nu se află Jertfelnic şi Biserică şi nici nu este cu putinţă să vadă preot; pe aceşti anahoreţi şi pustnici, Hristos nevăzut îi sfinţeşte cu sfinţenia Tainelor.
        Iar dacă cineva, putând să meargă să se împărtăşească, nu merge, aceluia cu totul îi este cu neputinţă să primească sfinţirea Tainelor. Nu, simplu, Pentru că nu a mers, ci Pentru că putând să meargă, s-a lenevit şi nu a mers. De aci se vede că sufletul său este pustiu de acele bunătăţi, care se cuvine să le aibă pentru Împărtăşire. Căci cum poate avea dragoste şi râvnă pentru împărtăşire, cel care putând să meargă să se împărtăşească, dar nu vrea? Si cum poate avea credinţă faţă de Dumnezeu, cel ce nu se teme deloc de teribila ameninţare pe care o face Domnul împotriva celor ce nesocotesc această Cină? Si cum va crede cineva că el iubeşte Tainele, pe care, putând să le primească, nu le primeşte?

        Sau un alt articol foarte bun: http://ortodoxiatinerilor.ro/euharistia-continua/20451-maria-egipteanca-model-pocainta-impartasire

        Asta pe langa ce ti-am dat deja pe problema asta.

        Apoi, Simona, diversitatea Harului nu inseamna ca Duhul Sfant se contrazice pe Sine. Daca a dat acele „sabloane” (sa le numim canoane), nu inseamna ca se contrazice ulterior prin alta exemple. Inseamna ca din iubire de oameni Dumnezeu lucreaza in diverse situatii si prin iconomie, fara insa sa anuleze revelatia sa data in Biserica.

        2. Primele invataturi si canoane apostolice faceau referire mai degraba la pacatele trupesti, avand cam acelasi aspect cu starea de pacatosenie din V.T. Insa ar fi copilaresc sa ne oprim doar la acest aspect, deoarece insusi Hristos le spune crestinilor:”Sa prisoseasca dreptatea voastra mai mult decat cea a fariseilor”.

        Asta e speculatia ta, sa fim seriosi, si o speculatie menita sa reduca importanta canoanelor apostolice. Hmmm… indraznet!

        3. Eu vad problema asa: sa se arate folosul desei impartasanii prin transpunerea ei in linmbaj duhovnicesc pe intelesul tuturor, fara a mai intretine aceasta discordie intre parerile contrarii (dicordie pe care voi insiva ati generat-o)si fara a mai face permanent acuzatii( sub diverse aspecte) de erezia unora si altora, pentru a va reliefa dreapta voastra credinta si corectitudine.

        Este o categorie speciala pe blog in care gasesti articole cu carul. SUnt carti intregi si studii inclusiv pe internet, iar eu ti-am dat o parte din ele. Ti-am citat canoane si cuvinte ale multor Sfinti Parinti care arata cat se pagubeste cineva care nu incearca sa se impartaseasca cat mai des. Ce sa fac mai mult de atat?

        Apoi ai foarte mult tupeu sa spui ca noi am generat discordia. Am intrat eu pe blogul tau comentand in stil de Gica-contra? Eu cred ca tu ai facut asta. Dar repet, ai foarte mult tupeu, mai ales ca la sfarsit ne spui cum sta treaba cu starea sufleteasca si ce arata asta. Dumnezeule!

        4. Iti arat ca Sfantul Ioan Gura de Aur ii acuza si pe cei care nu fac tot posibilul sa se apropie ci stau departe, iar tu tot p-a ta o tii, ca poti sa te impartasesti si o data pe an. Mai e ceva de adaugat aici? Mai e altceva de spus? Ce alta dovada ca esti chitita sa vorbesti in contradictoriu mai vrei?

        Crede-ma pe cuvant ca nici mie nu imi convine situatia si nici mie nu imi plac astfel de discutii. Ce frumos ar fi sa ne intelegem toti bine? Dar cand cineva incearca sa fenteze canoanele (mai ales cele mai importante), pentru mine primeaza in fata oricarei intelegeri. SI asta au spus si Sfintii Parinti.

        Numai bine!

  5. Suslik zice:

    Am trait sa o citesc si pe asta: cica impartasirea deasa e pacat. Cred ca Sf. Nicodim Aghioritul aproape ar uita dulceata Raiului, citind asa timpenie, ba chiar blasfemie. Iata alta persoana care vrea sa o duca bine. Drept care posteaza atacuri la adresa iubitorilor de adevar si mai ales de Adevar. „Sefu’, putina clementa, va rog, am scris acolo impotriva reactionarilor alora, schismaticii aia care e contra la sinodu mare si sfint unde s-a dus si ai nostri. Vreau si io ceva, ca-s un troll cu iexperienta…”. :))))))))
    Mi se pare mie, sau poporul asta jalnic, din care ni s-a dat canon sa facem parte, e compus indeosebi din specimene conformiste pina la lasitate si obediente pina la lobotomizare spirituala?

    • Andrei zice:

      Suslik,

      Din pacate oamenii au tendinta sa respinga ceea ce „nu au prins” ei. Daca acum 15 ani nu se vorbea deloc de deasa impartasire si ei au prins asa, inseamna ca asta este starea normala a lucrurilor.

      Plus, vezi de cate ori acestia afirma ca te poti mantui si fara Sfanta Impartasanie in conditiile in care Hristos a spus clar ca cine nu mananca Trupul Sau si nu bea Sangele Sau nu are viata in el (deci nu se mantuieste). Ce dovada mai clara sa ai ca au o problema, daca nu tin cont in primul rand de ce spune Hristos?

    • Nu, n-aţi înţeles, e păcat că ne împărtăşim des, dar nu întrunim standardele de bună-cuviinţă ale d-nei Simona. Ce să facem, suntem nişte păcătoşi care nu primim de la început plinătatea harului, e nevoie de ani de zile ca să ne curăţească de patimi şi păcate.

      Subscriu, cu mare amărăciune, la al doilea paragraf.

    • simona zice:

      „Mi se pare mie, sau poporul asta jalnic, din care ni s-a dat canon sa facem parte, e compus indeosebi din specimene conformiste pina la lasitate si obediente pina la lobotomizare spirituala?”

      Ce sa zic? Obedienta ma obliga sa-ti dau dreptate. Daca nu v(pe voi)-as compatimi, cu siguranta v-as ferici pentru implinirea cu constiinciozitate a unui canon atat de greu.
      Totusi, aia cu lobotomizarea este lemnificata deja.
      Si, a propos, cand faci glumite „analfabete” si te pelticesti, lasa-i pe altii sa rada. Pe mine de exemplu, e mai fair play si eu oricum te gasesc extrem de simpatic si inteligent. De ce nu incerci la Catavencu? E posibil sa pui pe fuga cateva legiuni pe acolo, pe cand aici, ce mare scofala? Nici macar d-na Elisabeta nu s-a amuzat.

      • Doamna sau domnişoara Simona,

        Să vă explic câteva lucruri, că poate aţi lipsit de la lecţiile respective când eraţi la şcoală. Este diferenţă între pamflet şi atacul la persoană. Dacă răspundeţi la pamflet prin atac la persoană, nu cunoaşteţi regulile jocului. Dacă aţi vrut să răspundeţi tot cu un pamflet, nu v-a prea ieşit. Suslik v-a ironizat comportamentul pe acest site, şi pot să zic că bine v-a făcut. Prea vă luăm în serios! De ce nu vă predicaţi „încredinţările” pe care înţeleg că le aveţi (sau credeţi că le aveţi) în altă parte?

        În al doilea rând, pamfletul nu are ca scop amuzamentul, ci punerea în discuţie a unor teme. Dacă acele teme sunt foarte grave, s-ar putea să nu stârnească râsul, chiar şi când sunt tratate cu ironie. Jonathan Swift a scris un pamflet în care scria că pentru sărăcia şi foametea din Irlanda el are o soluţie care ar rezolva două probleme dintr-un foc, adică oamenii săraci cu mulţi copii să-i vândă pe aceştia ca mâncare pentru cei bogaţi. Nu cred că s-a tăvălit nimeni pe jos de râs citind. (Mai multe aici:)

        https://en.wikipedia.org/wiki/A_Modest_Proposal

        Şi de ce credeţi că nu m-am amuzat? Pentru că am ironizat faptul că consideraţi că dacă ne împărtăşim des trebuie să ne înscriem în ceea ce dumneavoastră consideraţi comportamentul ideal? Ceea ce aţi spus este aberant din mai multe puncte de vedere, nici nu le-am evidenţiat pe toate.

    • Suslik, sper că aşteptaţi doar să se retragă tsunami-ul de comentarii şi nu aţi renunţat complet să ne mai vizitaţi! Andrei are o politică de a lăsa comentatorii să zburde liber, libertate de care unii dintre ei au tendinţa să abuzeze. Asta poate duce la a ne pierde timpul citind şi chiar răspunzând la lucruri care sunt deja demult lămurite, ca să nu mai avem timp să discutăm problemele presante la ordinea zilei. O întrebare de 500 de puncte: cine se bucură dacă nu mai apucăm să discutăm serios despre „sinodul” din Creta?

  6. ioanc zice:

    A zis Sfantul Nicodim Aghioratul: ,,Cu cât se apropie cineva de lumină, se luminează; cu cât se apropie de foc, cu atât mai mult se încălzeşte; cu cât se apropie de sfinţenie, cu atât mai mult se sfinţeşte, cu cât se apropie cineva de Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie, cu atât mai mult se luminează, se încălzeşte şi se sfinţeşte. ”
    A zis Sfantul Iustin Popovici: „Sfanta Liturghie nu se poate concepe fara impartasirea credinciosilor.”

    http://deasaimpartasire.blogspot.ro/
    http://www.seminariasi.ro/teologice/despre-impartasirea-deasa

    Dumnezeu sa ne lumineze pe fiecare!

    • simona zice:

      Ioanc,

      Primul text este bun si face nota distincta de celelalte.

      In al treilea text de la prima adresa:

      „Gânditi-vă, de pildă, că doi dintre cei care s-au împărtăşit la Cina cea de Tainã cu Trupul şi Sângele Mântuitorului au fãcut lucruri care nu ţin de o viaţă superioară: Iuda cel împărtăşit L-a vândut şi Petru cel împărtăşit a zis că nu-L cunoaşte. Domnul Hristos, când le-a dat Tainele.

      Acestea, n-a ştiut ce urmează? A ştiut”.

      Da, de aici ies si alte intelesuri: daca chiar si pe Iuda l-a impartasit Iisus, de ce nu s-ar impartasi la ortodocsi orice eretic, caci Hristos nu scoate afara pe nimeni?

      Si in alta ordine de idei, in al treilea text se cam ia in derizoriu vrednicia si nevrednicia, fara a lua in calcul ce inseamna ele si cam pe unde ar trebui sa fie (de)limitarile lor .

      In ultimul text, cel al parintelui Vulcanescu, se arata efectul vindecator si al iertarii pacatelor al Sfantei Impartasanii . Desigur, Impartasania nu este singura Taina prin care primim vindecari, sau iertare a pacatelor.Sfantul Maslu vindeca cazuri in care Impartasania poate deveni riscanta, iar Botezul sterge pacate mai mult decat Impartasania, deoarece Botezul ne spala de pacate , iar Euharistia ne hraneste cu aceeasi viata primita prin Botez.
      Dar si taina pocaintei ajuta la iertarea pacatelor, si avem numeroase cazuri in care in urma unei marturisiri, ori a unei pocainte fierbinti, credinciosii au murit usurati, fara a se atinge de Sfanta Impartasanie.

      Iar in alt caz:

      „Şi lucrurile merg până acolo că dacă s-ar întâmpla să murim îndată ce am primit Botezul, neducând cu noi de­cât pecetea darului primit prin el, chiar şi atunci ne-ar încu­nuna Mântuitorul cu laurii biruinţei, întocmai ca şi când noi înşine ne-am fi oştit pentru împărăţia cerească”- Nicolae Cabasila.

      • Andrei zice:

        Interesant mod de abordare al Tainelor. Nicio taina nu iarta pacate mai mult ca alta, pentru ca nicio taina nu functioneaza automat. Fara sinergia aflata in fiecare taina, nu se iarta nimic. Avand in vedere sinergia din fiecare taina, fiecare isi aduce aportul egal in drumul omului catre indumnezeire, iar prin Euharistie drumul acesta este culminant fiind de fapt chiar Taina care ne ridica la indumnezeire.

        Citarea lui Cabasila pe o chestiune particulara e total neinspirata. Acelasi sfant zice:

        De aceea Sfanta impartasanie este Taina cea mai mare pentru ca mai incolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adauga ceva. (Despre Viata in Hristos, p. 114)

        Pentru aceea, Euharistia este desavarsirea celorlalte Taine. […] Pentru ca aduce iarasi la viata pe cei ce au murit din cauza pacatelor, asa ceva numai Impartasania poate face. (Op. cit. p.117)

      • ioanc zice:

        Draga Simona, uite m-am bagat si eu in seama ca prostu’n gura lumii. Daca te ajuta cu ceva cele 2 link-uri sa-i dam Slava lui Dumnezeu, iar daca nu sa trecem peste ele si sa-i dam din nou Slava lui Dumnezeu, sa ne lumineze cu Harul Sau. Iertare, n-a fost cu intentie, mila lui Dumnezeu sa se abata asupra noastra. Doamne, ajuta!

      • simona zice:

        Andrei,

        Ai dreptate in completarile aduse de tine, cartea este minunata, dar de ce numesti neinspirata o posibila situatie, prin care putem sa dam slava lui Dumnezeu ca lucreaza spre binele oricarui om si nu doar a unora?
        Daca s-ar lua in serios cele spuse de Cabasila, ortodoxia s-ar mai impunatati cu o dogma ( teologumena). Care este paguba?

        Doamne ajuta!

      • Andrei zice:

        Pentru ca situatiile particulare nu reprezinta regula. Iconomia nu este regula, acrivia este.

      • simona zice:

        Ioanc,

        Amin!

        Iertare din partea mea, dar nu mai suntem copii sa ne frustram chiar din orice. Iarta-ma daca ti s-a parut o rautate, nu am facut decat sa aduc niste completari si, uite, dialogul!
        Multumesc pentru postare, foarte frumos, m-am folosit.

        Doamne ajuta !

      • Ioan C, v-aţi smerit şi acum se cheamă că „v-aţi frustrat” (o inovaţie interesantă cu care s-ar putea completa dicţionarele, adică să se poată frustra cineva pe sine însuşi). Nu întâmplător spune Cuviosul Paisie să nu ne smerim în faţa celor care nu sunt smeriţi 🙂

    • simona zice:

      In raspunsul dat lui Ioanc subscrierea mea este la primul text de la prima adresa, iar completarile facute pe marginea celorlalte texte nu urmaresc punerea in umbra a Sfintei Euharistii. Ci am facut doar dinstinctii intre situatii, nuante si calitati.

  7. N-am mai participat la discuţie pentru că, aşa cum am spus, sunt lucruri care au mai fost discutate, inclusiv în articolele şi comentariile acestui blog. Cine este într-adevăr curios să citească şi nu vine aici doar ca să-şi scrie opinia, le poate citi acolo, în secţiunea Deasa cuminecare. Este şi în meniu pe coloana din dreapta, dar am să ofer şi eu linkul aici:

    https://theologiepatristica.wordpress.com/category/deasa-cuminecare/

  8. Simona insistă: „De aceea v-am si atentionat pe tine si pe d-na(domnisoara) Elisabeta, ca atitudinea voastra (si a mea, desigur) nu se potriveste unei dese impartasanii, ca unora ce ne plac ironia, defaimarea, rautatea, mascareala, etc.”

    Dacă vă place răutatea, aveţi într-adevăr o mare problemă. Dacă îi acuzaţi pe alţii că le place răutatea, aveţi o problemă şi mai mare!

    Dacă aţi citi mai mult din Sfinţii Părinţi, aţi vedea că şi ei au folosit cu discernământ ironia şi pamfletul, ba chiar găsim elemente de ironie şi în Sfânta Scriptură. Există o mare diferenţă între folosirea ironiei ca instrument literar şi folosirea ei din răutate, pe care după câte se vede n-o sesizaţi.

  9. „Toate acestea indica lipsa ascezei, a pocaintei si a fricii de Dumnezeu. Practic ele indica o viata fara Hristos si o necunoastere a Lui. A-L cunoaste pe Hristos este dat celor ce au duhul lui Hristos, iar acest lucru presupune o viata de trezvie si de asceza smerita, impletita cu o pocainta curata si continua, cum recomanda Arh. Sofronie de la Essex.”

    Se vede că şi dvs., Simona, ca şi dl. Ardeleanu, consideraţi că duhovnicii noştri au nevoie de ajutor. Să vă dăm nişte contacte, ca să le explicaţi diagnosticele dvs. bazate pe comentarii pe internet?

  10. „Sa fim sinceri ca noi nu avem acest duh al lui Hristos. Eu, cel putin, recunosc. Si la ce mi-ar folosi sa spun ca sunt ceea ce nu sunt, sau ca am ceea ce nu am?”

    Simona, nu ştiu de unde v-a venit această idee, că este un lucru bun să „recunoaşteţi” că nu aveţi Duhul (cu D mare). Vă daţi seama că puteţi comite o hulă, în acest fel? Se vede că nu. Creştinii nu se diagnostichează singuri, în schimb cer neîncetat venirea Duhului Sfânt. Este în rugăciunile începătoare.

    Şi se vede că nu ştiţi că pentru o lungă perioadă de timp din viaţa omului lucrarea harului Duhului Sfânt, primit prin Sfintele Taine, este una curăţitoare, care curăţeşte de patimi, bineînţeles în măsura în care omul contribuie cu voinţa sa şi nu se împotriveşte prin fapte, gânduri etc.

  11. Off-topic (dar numai oarecum): Un „pamflet” al Sfântului Nicodim Aghioritul:

    Odinioara a mers la Sfantul Munte un protestant din Germania si cauta sa ia in bataie de joc simplitatea calugarilor. A declarat in fata epitropilor din Careia ca el este Proorocul Ilie. Proestosii au inceput sa rada, crezand ca au de-a face cu un nebun. Dar cand a inceput el sa le vorbeasca, au vazut ca nu e nebun, ci este o undita primejdioasa pentru Ortodoxie. Deci, nepricepandu-se ei cum sa-i raspunda, s-au sfatuit ca sa gaseasca pe cineva dintre calugari care sa dovedeasca cu marturii din Sfanta Scriptura ca protestantul este mincinos (iar nu proroc, cum zicea el). Atunci batranii si-au adus aminte de smeritul dascal Nicodim, care traia in vremea aceea intr-o chilie, aproape de Careia. Cuviosul Nicodim s-a prezentat, ca de obicei, imbracat in niste zdrente si incaltat cu opinci de porc. Cand l-a vazut protestantul, a inceput a rade cu hohote. Atunci batranii proestosi i-au lamurit cuviosului pentru ce este chemat, adica sa dea raspunsul cuvenit proorocului mincinos.

    Pricepand cuviosul ca ereticul isi bate joc de calugari, i-a zis: – „Va sa zica, esti Proorocul Ilie, domnule”. – „Desigur!” (a raspuns neamtul). Atunci Cuviosul i-a zis iarasi: – „Proorocul Ilie a avut taierea imprejur, dar dumneavoastra o aveti?!”

    La intrebarea asta proorocul a ramas cu gura cascata si a plecat fara sa mai astea de vorba cu opincarii din Sf. Munte. Toti cei care veneau sa ispiteasca pentru tainele credintei, daca se intampla sa vorbeasca cu dascalul cel flenduros, nu mai aveau pofta sa rada, ci plecau indata rusinati.

    Sursa:

    http://acvila30.ro/sfantul-ioan-iacob-hozevitul-un-sfant-nou-in-biserica-noastra-cuviosul-nicodim-aghioritul-lauda-ortodoxiei-de-azi/

  12. Constantinos zice:

    @ Simona , toti preotii gusta din Potir cu nevrednicie iar majoritatea si spre osanda . Incearca sa-i inveti pe preotii de mir ca trebuie sa manance de post doar in ziua Impartasaniei si vei vedea ce obtii . Adica sa manance alimente de post care sa nu le ridice pofta de impreunare trupeasca cu sotia . Daca ar sluji ei liturghia ca Marele Vasile ( care a depasit nevoia de sotie ), miercurea , vinerea , sambata si duminica ar tine si post fara impreunare . Ar putea sa impace si versetele care par mincinoase :” Iata Eu sunt cu voi in toate zilele… ( Prin Impartasanie )” cu ” Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. ”
    Asa ca duhovnicul tau ( sau „duhovnicul „) daca-i si calugar macar sa manance de post in fiecare zi in cazul in care slujeste zilnic , poate ajunge si la lacrimi dupa Sfantul Simeon Noul Teolog . Sa se lase si cei care se Impartasesc des de minciuna postului de seara euharistic . Intr-o vizita recenta pe la manastirile cu randuiala de Impartasanie deasa am observat ca nu se respecta acel post euharistic in privinta felului mancarilor , la cantitate se mai abtin unii . Ca sa fiu subiectiv , am vazut un preot de mir care a slujit intr-o duminica , apoi dupa ce a botezat un copil a mancat niste paine cu salam sau parizer . Dupa cate-va minute numai gandea limpede , a devenit intunecat si incetosat la minte . Oricum este scris ca cei ce mananca carne nu sporesc in rugaciune , iar daca nu sporesc in rugaciune eu zic ca si Euharistia le este fara folos : Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema . Ca sa nu se zica ca acestea sunt invataturi pe langa ortodoxie mentionez ca Sfantul Ioan Casianul zice ca apostolii au mancat de post toata viata lor dupa Inviere.
    Si preotul Miron Mihailescu sustine postul zicand ca postim atat cat iubim . Cine iubeste mai mult acela nu are nevoie de multa de hrana . Trupul Meu este adevarata mancare si sangele Meu , adevarata batura . Este normal ca energia necreata sa izvorasca energia creata pe care omul o ia obisnuit prin mancare . Toti duhovnicii trebuie sa aspire la masura apostolica pentru a se darui prin ei iertarea de pacate ; ei care n-au ajuns nici macar la masura de prooroc dar nici nu ravnesc a prooroci pentru a vedea atat cat este posibil din viitorul fiilor duhovnicesti .

    • Suslik zice:

      Altă aberație cu iz gnostic, iertați-mă. Dacă ești căsătorit(ă), apostolul ne învață că nu mai ești stăpîn(ă) pe corpul tău. Prostia cu postul sexual permanent e un fel de băgare a monahismului pe ușa din dos în viața mirenilor căsătoriți. Căsătoria albă e ceva destul de discutabil. Oricum, dincolo „nu se vor însura sau mărita”, așa că de ce să nu se bucure mirenii de frumusețile vieții pămîntești, desigur după voia lui Dunnezeu, adică în Biserică?

    • Altă minune: puneţi în aceeaşi „găleată” zilele de miercuri şi vineri cu zilele de sâmbătă şi duminică, când conform canoanelor NU se posteşte decât în timpul posturilor mai lungi, şi atunci nu post aspru (dezlegare la peşte în postul Crăciunului şi al Sfinţilor Petru şi Pavel şi dezlegare la untdelemn şi vin în Postul Mare şi al Sfintei Marii. Singura sâmbătă când se posteşte aspru este Sâmbăta Mare! Dacă logica dumneavoastră ar fi fost corectă, atunci Biserica ar fi rânduit post în toate zilele în care se ţine Sfânta Liturghie, în mod special duminica şi la sărbătorile mari, când creştinii ar cam trebui să se împărtăşească toţi.

      Post euharistic se cheamă ajunarea completă (fără nimic de mâncat sau de băut) de la miezul nopţii până la momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine. Dacă liturghia se face mai devreme decât obişnuit, în timpul nopţii, se începe ajunarea mai devreme. Am mai auzit ideea ca ultima masă să fie de post, însă mă tem că este în cel mai bun caz o tradiţie locală, şi nu ceva universal în Biserică. În cazul zilei de sâmbătă, încalcă acel canon pe care Andrei l-a menţionat.

  13. Constantinos zice:

    @suslik , daca departarea de sotie nu o pot face preotii miercurea si vinerea atunci cum s-ar putea face in posturile mari ? Ar avea ei pat comun martea , joia , lunea si sambata daca nu este liturghie unde obligatoriu se Impartasesc . Randuiala ar fi la fel si pentru mirenii casatoriti daca aceeasi pregatire se cere si pentru preoti si pentru mireni .
    @anaelisabeta , este interzisa ajunarea (nemancarea sau postul aspru ) sambata si duminica doar pentru cei care merg la liturghie , ar trebui sa se manance ceva chiar si de post pana in ora 15 , 16 . De la Sfantul Ioan Casian este gasita aceasta randuiala care nici nu este respectata in totalitate de catre pustnici care nu merg la liturghie sau : ” De cînd s-a făcut monah Cuviosul Pafnutie, aceasta era rînduiala vieţii şi a pustniciei lui: Luni şi vineri nu gusta nimic, miercuri mîncare uscată, iar în celelalte zile mînca cu fraţii.”
    Fiind preot dar neslujind din frica si apoi din cauza batranetii : ” Sîmbătă a fost la Sfînta Liturghie, iar după sfîrşitul ei l-au rugat ucenicii să guste puţină hrană, că este sîmbătă, şi de Joi n-a gustat nimic. Părintele le răspunse: „Ştiu şi eu aceasta, şi după dumnezeieştile pravile se cade a gusta sîmbăta, pentru dezlegarea postului; însă bolnavului i se cade ca trei zile să se înfrîneze de hrană înaintea împărtăşirii cu dumnezeieştile Taine. Şi n-a gustat nimic pînă în ziua Duminicii.”Eu nu sunt de acord cu cele prezentate, nu le aplic in viata mea , dar sa fie cunoscute pana nu ajung cenzurate ca si multe alte pasaje din Vietile Sfintilor.
    Sursa : http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/m … nutie.html
    Deci Biserica nu ar putea sa randuiasca zi de post duminica fiindca nu toti ” ortodocsii ” merg sa se Impartaseasca , iar cei care vor sa manance de dulce duminica dupa ce se Impartasesc pot manca de post lunea . Logica ar fi o zi de post si o Impartasire iar in saptamana luminata a Pastilor se pot Impartasi si fara post deoarece asa s-a intamplat acum ca sa existe si zile aliturgice cand se posteste dar nu se Impartaseste .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s