(IMPORTANT) Apelul Sfantului Munte: respingerea asa-zisului Sinod din Creta si incetarea pomenirii Patriarhului Ecumenic

Textul in engleza preluat de pe blogul parintelui Peter Heers: https://orthodoxethos.com/post/athonite-fathers-call-for-rejection-of-cretan-council-and-cessation-of-commemoration-of-the-patriarch-of-constantinople

Pan-Orthodox Council Martyria Phronema Tradition
ATHONITE FATHERS CALL FOR REJECTION OF CRETAN COUNCIL AND CESSATION OF COMMEMORATION OF THE PATRIARCH OF CONSTANTINOPLE

An „Open Letter” from Athonite Fathers to the Holy Community of the Holy Mountain of Athos is calling for an immediate convocation of the governing body of Mt. Athos in order to condemn the „false council” of Crete and cease the comemoration of the Patriarch of Constantinople on Mt. Athos.

OVER 60 Hieromonk and monks, with a disciple of Saint Paisios, Elder Gabriel of the Kelli of St. Christodoulos (Holy Monastery of Koutloumosiou) at their head, have written an open letter to the Holy Community of Mt. Athos calling upon the Abbots to reject the Council in Crete and stating their intention to cease commemoration of the Patriarch of Constantinople on account of his leadership in the „false council” at which the pan-heresy of ecumenism was given a green light and bolstered in word and deed.

The Athonite Fathers briefly list 12 points of divergence of the Cretan Council from Orthodox Tradition and Faith, promising to return in the near future with an extensive analysis of council and texts in question. Referring to the controversial section 6 of the text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World,” the Athonites see this as acceptance of the Papal-Latin parasynagogue as a „church”. Furthermore, as they point out, the text’s positive estimation of the decisions of the Dialogue with the Latins (especially the texts produced in Munich in 1982, Bari in 1987, New Valaam in 1988 and most particularly in Balamand in 1993) signifies acceptance, on the part of those bishops who signed the text in Crete, of the „ecclesial character, apostolic faith, authentic mysteries and apostolic succession” of the „Papal heresy.” „From this alone,” the Fathers write, „it is apparent that this Council has fallen away from Orthodox Faith and Confession.”

With regard to the role played by the Patriarch of Constantinople in the promotion both of „the pan-heresy of ecumenism and in particular of the false council of Crete,” and the need for the Athonite community to cease his commemoration „until such a time” as the heresy is condemned, the Athonite Fathers write characteristically:

„The Patriarch of Constantinople stands as the chief inspirer and promoter of the Synodical text and as such for us Athonite Fathers, but also for all Orthodox Christians, priests and laymen, he has been shown to be, in word and deed, a Heresiarch, as once was Arius, Nestorius, Bekko, etc., as distinguished clergy and theologians have clearly demonstrated. This is the case not only on account of [his promotion] of the pan-heresy of Ecumenism but also on account of [his promotion] of the Pan-thriskeia [religious sycretism], shown in and word and deed and through common prayer [with non-Christian religious leaders]. He teaches strange dogmas, unorthodox and anti-patristic, and thus, for this reason, according to the words of our Lord, „And a stranger will they not follow, but will flee from him: for they known not the voice of strangers.” (Jn. 10:1-5)

In conclusion, the Athonite Fathers write:

„Holy Fathers, the Orthodox Church and Orthodox Christians have been declared undesirable and singled out for harassment. Already at the heretical false council of Crete all those Orthodox Christians who stand opposed to it and reject it, whether they be bishops, priests, monks or laymen, were characterized as „heretics,” „zealots,” and „hyper-Orthodox.” Will we allow this false characterization to pass into the popular conscience? With much humility, fear of God and love for our Orthodox Church we entreat you and ask that we may all stand together so that a truly Holy and Great Orthodox Council may be called in order to reject this false council [of Crete].

Venerable and Respected Fathers of the Holy Community, Holy Abbots, 100 years of extreme oikonomia and tolerance of the ecumenist, latinizing, unionist Patriarchs and bishops has brought about a terrible erosion of faith and fed heretical deviations. The damage and corruption which has been brought about by this falsely-called „oikonomia” in the mindset of the Orthodox clergy and laity is of astounding proportions. We entreat you once again: struggle to guard the Holy Deposit of our Orthodox Church and Faith.”

The full letter in the original Greek can be found here: http://aktines.blogspot.gr/2016/07/blog-post_62.html

Nota mea: in plin delir al al celor spalati pe creier de ecumenisti, delir in care acuzau orice fel de poztie anti-sinod ca „schisma” sau „talibanism” (acuze folosite oricum si orice situatie aratand nu adevarul, ci neputinta ecumenistilor si lipsa oricarei cunoasteri teologice), Sfantul Munte Athos vine cu un apel clar: asa-zisul sinod nu este un sinod ortodox si se impune incetarea pomenirii eresiarhului patriarh Bartolomeu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

120 de răspunsuri la (IMPORTANT) Apelul Sfantului Munte: respingerea asa-zisului Sinod din Creta si incetarea pomenirii Patriarhului Ecumenic

  1. Păi poate şi poziţiile anti-Creta ar trebui să aibă toate o anumită ţinută ca să nu fie justificate comentariile respective. Asta nu înseamnă că nu au existat asemenea acuzaţii şi faţă de oameni care într-adevăr sunt mai presus de orice bănuială.

  2. Este, într-adevăr, foarte importantă poziţia Sfântului Munte. Dacă Sfântul Munte nu şi-ar sancţiona întâistătătorul, pe Patriarhul Bartolomeu, ar induce în eroare (ar sminti) pe ortodocşii din toată lumea.

    Nu ştiam că pr. Peter Heers are blog, pare foarte interesant. Şi văd că a scris o carte despre conexiunile dintre Vatican II şi Sinodul Panortodox, cred că merită citită.

    • simona zice:

      Sfantul Munte inseamna 60 de parinti? Cum le mai rasuciti din condei!

      • Doamna Simona, de-a lungul istoriei Bisericii, atunci când s-a încercat impunerea de sus, de la Constantinopol, a unor poziţii eretice, de multe ori cei care au mărturisit ortodox şi s-au opus cu hotărîre ereziei au fost în minoritate. Cuviosul Maxim Mărturisitorul aproape că a fost singur, la un moment dat. Dreapta credinţă nu stă în număr şi în majoritate, altfel n-ar spune Hristos: „nu te teme, turmă mică”.

        Şi de altfel, dacă aţi merge la linkul unde este publicată scrisoarea în limba greacă, aţi vedea şi lista de semnături (cei 60 de părinţi sau câţi sunt), şi faptul că se continuă strângerea de semnături. Puteţi traduce cu Google Translate.

      • simona zice:

        Va indepartati de subiect, doamna Elisabeta. Era vorba de minoritatea pe care ati erijat-o in numele majoritatii, deoarece Sfantul Munte este o comunitate, nu o personalitate.

      • Dacă nu înţelegeţi răspunsul, e problema dumneavoastră, nu a mea.

      • Andrei zice:

        Simona, intreaga Chinotita a criticat textele presinodale. Vezi aici: http://www.atitudini.com/2016/06/comunicatul-chinotitei-sf-munte-athos-cu-privire-la-sinodul-panortodox-ingrijorari-si-lamuri-docmunet-tradus-integral-din-limba-greaca/

        Tinand cont ca deciziile de la sinod au fost practic aceleasi ca in textele presinodale, acum totul va fi acceptat sine qua non? Inainte sa umblati cu acuze de genul, ar fi bine sa va puneti la curent cu intreaga problematica.

      • Andrei, mulţumesc pentru completare, eu m-am referit strict la faptul că Sfânta Chinotită trebuie trasă de mânecă de cei 60 de monahi în loc să se autosesizeze. Dar să nu uităm că „tragerea de mânecă” de dinainte de Creta a dat rezultate, şi Sfânta Chinotită a dat acest comunicat.

    • simona zice:

      Andrei, iar suntem pe contrapunct.Chinotita critica, iar cei „60” desfiinteaza.
      Eu am sesizat ca cei 60 ( care reclama convocarea Chinotitei)nu inseamna Sfantul Munte. Si nici Chinotita , decat ca figura de stil. De exemplu senatul reprezinta opinia generala a poporului?
      In fine.

      Dar ce zic cei 60? Ca Patriarhul Constantinopolului este eretic si sa se inceteze pomenirea lui. Pentru ca la final sa ceara cu umilinta si sa implore ca „sa putem sta impreuna”, pentru ca si ei sunt numiti la randul lor eretici, zeloti, etc.
      Tu ce intelegi din acest „impreuna”?
      Eu am inteles ca „impreuna” pentru cei 60 inseamna cei de un fel fara ceilalti de alt fel.
      Petru ca nu stiu cum sa traduc altfel pozitia lor cu „nepomenirea” Patriarhului.

      Atentie , insa! Sunt pareri cum ca daca nu te opui sinodului cretan esti fricos, las, obedient, spalat pe creier. Nicidecum nu se ia in considerare si varianta ca fiecare este incredintat in parerile sale. Astfel de lupte sunt permanente, nu mai departe stilistii, in insusi Muntele Athos. Ce sa spunem atunci de Gheron Iosif, ca a fost eretic? Nu cerea si el, la randul lui, nepomenirea? Ca dupa aceea sa recunoasca ca a gresit?
      De ce va grabiti atat de tare cu „erezia”?Cu „ereticii”?
      Desi nu sunt impotriva Sinodului cretan ( adica nu caut nodul in papura asa cum fac unii), eu nu-i numesc pe oponenti eretici, desi ii asemui a avea o atitudine similara cu ceva aparte de Biserica, insa e riscant sa ne aruncam astfel de vorbe care pretind o mare siguranta de sine.

      • Andrei zice:

        Simona, tu doar cauti nod in papura. Pe acelasi principiu poti sa ma acuzi ca am spus ca un munte vorbeste. Intelege ce e de inteles din textul propriu-zis, dar si din faptul ca atat Sfanta Chinotita, cat si destui monahi in particular au vorbit impotriva Sinodului din Creta. Trebuie sa strige cumva si pietrele pentru tine ca sa te convingi?

        1. Tu nu intelegi pozitia lor de nepomenire a patriarhului cam la fel cum nu intelegi nici chestiunea desei Impartasanii. Sau ma rog, intelegi cum vrei tu. Monahii respectivi urmeaza calea patristica a ingradirii fata de erezia propavaduita „cu capul descoperit” de un „minciuno-episcop”, asa cum spune canonul 15 al Sinodului I-II.

        2. Gheron Iosif Isihastul a fost inselat de catre zeloti intr-o chestiune care nu tinea de dogma, si anume calendarul. La sinodul din Creta insa s-a incercat acordarea caracterului eclesial eterodocsilor, ceea ce este o erezie. Nu mai discutam si de chestiunea ontologiei persoanei sau incalcarea canoanelor prin acceptarea casatoriilor mixte. Chiar este nevoie de atatea explicatii pentru a se vedea erezia de la sinod?

        3. Nici nu ai cum sa ii numesti pe oponentii sinodului eretici, pentru ca oponentii nu au niciun fel de greseala dogmatica. Tocmai ca ei se opun greselilor dogmatice de la sinod, sau poate va deranjeaza ca nu tac si nu prefera „intelegerea” umanista?

        4. Faptul ca patru Patriarhii si atatea manastiri, preoti de mir sau laici resping sinodul pe motive dogmatice, nu iti spune absolut nimic?

  3. Cristian zice:

    „Furthermore, as they point out, the text’s positive estimation of the decisions of the Dialogue with the Latins (especially the texts produced in Munich in 1982, Bari in 1987, New Valaam in 1988 and most particularly in Balamand in 1993) signifies acceptance, on the part of those bishops who signed the text in Crete, of the „ecclesial character, apostolic faith, authentic mysteries and apostolic succession” of the „Papal heresy.” „From this alone,” the Fathers write, „it is apparent that this Council has fallen away from Orthodox Faith and Confession.” – textul din Creta apreciaza pozitiv, in special, Balamand 1993 – suficient pentru a deveni evident faptul ca sinodul este eretic. Se fac aproape 20 de ani de cand BOR a facut mult mai mult decat a lasa impresia ca apreciaza ca pozitiv Balamand 1993 – l-a ratificat in Sinod! In cazul particular al BOR, nu cred ca mai era nevoie sa asteptam Adunarea din Creta pentru a se lua masuri. Dar lucrurile au mers mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
    ########################################
    Fundamental: „Venerable and Respected Fathers of the Holy Community, Holy Abbots, 100 years of extreme oikonomia and tolerance of the ecumenist, latinizing, unionist Patriarchs and bishops has brought about a terrible erosion of faith and fed heretical deviations. The damage and corruption which has been brought about by this falsely-called „oikonomia” in the mindset of the Orthodox clergy and laity is of astounding proportions.”!!!!

  4. Suslik zice:

    Pe de alta parte, daca pozitia nu este a Chinotitei (ma enerveaza abuzul de adjectivul „sfint/sfinta”), si deci nu Manastirile au initiativa, ci doar o parte din parintii aghioriti, dupa cum stim ca masele sint din ce in ce mai ovinizate si imbecile spiritual, vor zice „ah, e initiativa doar a unora de acolo; restul consuna cu Sinodul si ala ecumenic”. Nu e vorba de a minimaliza credinta, ci de a gindi practic, pragmatic, chiar tactic daca vreti. Realist!

    • Asteptăm şi decizia Sfintei Chinotite. Deocamdată, scrisoarea este către Sfânta Chinotită.

      Păi poate chiar consună! De fapt sună a gol, şi în gol se aude ecoul fidel al mesajului de la Constantinopol/Creta, fără alte comentarii 🙂 Într-adevăr, nu sunt toţi părinţii de acolo nişte ecumenişti înrăiţi, dar preferă şi ei să nu se bage, ca mulţi alţii. Al treilea tip de ateism, cum spunea Sf. Grigorie Palama, este tocmai tăcerea celor care au capacitatea de a mărturisi în momentele cheie în care ereziile ameninţă dreapta credinţă.

    • Păi cred că unii şi acum consideră că dacă Sf. Nicodim Aghioritul (pe care l-am prăznuit azi) până către sfârşitul vieţii a fost luat la şuturi de „Sfânta Chinotită” pentru poziţia cu privire la deasa împărtăşire cu Sfintele Taine, trebuie s-o fi meritat, pentru că el şi ceilalţi „colivazi” erau puţini (mai puţini decât cei care au semnat această scrisoare deschisă contra „Sinodului” „Panortodox” din Creta), iar ceilalţi erau mulţi.

      • Suslik zice:

        Pai da, faza pe un forum: „de obicei majoritatea are dreptate”. Mda. Unii au creier, eventual unu dualcore mult spus, dar mintea…yok! De fapt, nu e vorba de subinteelct. Nu, e vorba de ceva mai grav: de murdarul instinct pervers de a „ghici ce vrea stapinul”. Oamenii sint tot mai spalati pe creier nu atit de o propaganda sa zicem intelectualista, pur verbalizanta, nu, asta ar fi inca bine…ci de o combinatie parsiva de atasament de valorile materiale si frica de pedeapsa. Bita si morcovul ingemanate intr-o spirala dubla (dublu helix, ca ADN-ul 🙂 ) a tehnicii dracesti, pardon, a artei guvernarii. Adica multi stiu, de fapt, ca macar e posibil sau chiar recunosc efectiv ca parintii acestia athoniti sau altii au dreptate, dar de, „Domne, sistemul are piinea si cutitu’, ce vrei sa ma pun rau pentru niste calugari, am familie domle, lasa-ma in pace cu credinta si ecumenismul matale; sa se lamureasca preotii intre ei, ca de aia e preoti. Chiar, ai idee cit cere athonitii astia pentru un deschis de biblie, ca sa imi stiu si io viitorul?”. Replica e imaginata de mine, dar trebuie sa recunoasteti ca in gradina cu sclavi a „maicii domnului” (nu a Preasfintei, cu siguranta) este extrem de reala, din pacate.

      • :)) Nu ştiu cât e de râs, dar… facem haz de necaz!

  5. Suslik zice:

    Hm…saitul acela, atitudini.com…e un sait cu un adevarat cult al iustinpirvismului. Nu am incredere in cei proveniti din filiera legionaro-apocalipto-cipofoba. Mai bine zis, in modul in care percep si comunica anume realitati credinciosilor.
    Indiferent ce declara sau nu Athonul, sa ne vedem de treburile noastre: Har Domnului, in BOR e inca Har, si inca ne putem boteza, spovedi, impartasi, casatori, etc. Asta conteaza.

  6. Sluga netrebnica zice:

    Prima marturisire de credinta ortodoxa impotriva ereziilor adoptate la intalnirea ecumenista din Creta 2016 (“sfantul si marele sinod panortodox”):

    “Dupa multa rugaciune inaltata catre Preabunul Dumnezeu si indelungi sfatuiri cu ierarhi, stareti ai unor manastiri, duhovnici, teologi ortodocsi si dupa ce am studiat cu atentie documentele si hotararile finale ale asa-numitului „Sinod Panortodox” din Creta 2016, va aducem la cunostinta decizia pe care am luat-o, impreuna cu obstea pe care o conduc, alaturi de toti fiii dubovnicesti, care sunt madulare vii ale Bisericii Ortodoxe cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica.

    Incepand cu Duminica Sfintilor Romani – 3 iulie 2016, noi, leromonahul Macarie Banu, staretul Schitului Oiluz-Bacau si leromonahul Atanasie Parfeni, am intrerupt pomenirea Dumneavoastra ca ierarh al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, la toate sfintele slujbe bisericesli si vom ramane in acesta decizie pana in momentul in care va veti dezice public de abaterile de la Dreapta Credinta pe care vi le semnalam.

    Acest fapt l-am justificat teologic, dogmatic si canonic, in fata credinciosilor prezenti la Sfanta Liturghie, intemeindu-ma pe invatatura Sfintei Scripturi, Dogmele si Canoanele Bisericii (Canonul 15 Sinodul I-II). Traditia de veacuri a Bisericii Ortodoxe ne invata sa pastram credinta ortodoxa autentica, nefalsificata si neintinata de virusul mortal al ereziei, sa ne luam masuri si sa punem in practica, prin Harul lui Dumnezeu, calea bisericeasca a intreruperii pomenirii numelor pseudo-episcopilor care nu mai invata drept Cuvantul Adevarului.

    Concret, motivele pentru care am luat aceasta decizie extrema sunt urmatoarele: …”

    Integral: https://danielvla.wordpress.com/2016/07/15/schitul-oituz-primul-asezamant-monahal-din-romania-care-intrerupe-pomenirea-unui-episcop-ioachim-bacauanul-la-sfintele-slujbe-din-cauza-ereziei-ecumenismului/

    https://monahulteodot.wordpress.com/2016/07/14/primul-act-canonic-firesc-de-intrerupere-a-pomenirii-unui-ierarh-eretic-in-bor/

    http://www.glasulstramosesc.ro/blog/romania_ortodoxa_se_trezeste_primul_act_canonic_firesc_de_intrerupere_a_pomenirii_unui_ierarh_eretic_in_bor/2016-07-15-118

    http://www.aparatorul.md/gheron-sava-lavriotul-sfantul-munte-va-intrerupe-comuniunea-cu-patriarhul-bartolomeu/

    http://sinodultalharesc.xyz/2016/07/14/romania-ortodoxa-se-trezeste-staretul-macarie-de-la-schitul-oituz-primul-staret-din-romania-care-intrerupe-pomenirea-ierarhului-in-urma-sinodului-panortodox/

    • ioanc zice:

      In legatura cu nebunia care se vehiculeaza in aceste zile pe internet, ca nu ar mai trebui sa intram in biserici si sa participam la taine, am gasit si un raspuns al monahului Teodot in legatura cu aceasta nebunie. Deci sa participam sau nu la slujbele in care sunt pomeniti ierarhii care au semnat documentele problema la Sinodul din Creta?
      Monahul Teodot: „[…] Am indemnat sa nu se mearga la slujbele celor 25 care au semnat – in frunte cu fostul patriarh – dar inca nu este nici o proba ca n-ar mai fi valabile slujbele celor care-i pomenesc pe cei 25. Unii nu sunt de acord cu ecumenismul si creta dar totusi, de frica ii pomenesc pe cei 25. Eu stiu 2-3 preoti care nu-i pomenesc pe cei 25. Acum sa nu mai mergem deloc la Biserica ? Pentru cei 25 de nebuni ? Cred ca ar fi o mare greseala. Daca nu zic bine, astept indreptare : oamenii se indreapta prin oameni.”

      iar in alt loc spune: „cineva s-a rugat P. Justin daca mai este valabila Sf.Liturghie daca inca este pomenit Teofan iar P. Justin i-a raspuns : este prin iconomie, adica pentru credinciosi , nu pentru preoti, care ar fi trebuit sa intrerupa pomenirea, ci pentru credinciosi.”

      Bucurie si Doamne, ajuta!

      • „inca nu este nici o proba ca n-ar mai fi valabile slujbele celor care-i pomenesc pe cei 25”

        Chiar aşa, şi este o prostie şi o răstălmăcire scoasă din minţile strâmbe ale schismaticilor stilişti că ar putea să nu fie valabile slujbele – adică să nu mai lucreze Harul. Şi aceasta este într-adevăr o iconomie a lui Dumnezeu.

      • Cristian zice:

        Ioan,

        Neparticiparea la slujbe nu e nebunie (a se vedea de exemplu perioada de dupa intoarcerea delegatiei bizantine dela Ferrara-Florenta sau invatatura Sf. Visarion Sarai in Ardealul „ros” de uniatie al sec. XVIII), iar monahul Teodot pune gresit problema. Ingradirea de eretici se face pentru ca asa invata Sfinta Traditie, nu pentru ca Tainele savarsite de preotii sau arhiereii eretici nu ar mai fi valabile. Nu este treaba crestinului sa dea verdicte relativ la validitatea Tainelor acestor eretici – este treaba Sinoadelor.
        Ingradirea de preotii si ierarhii eretici (prin neparticiparea la slujbele lor) nu presupune si nu este consecinta unui verdict personal relativ la Tainele savarsite de acestia.

      • ioanc zice:

        Cristian iti respect punctul de vedere, dar cred ca incurcam merele cu perele. Alta a fost situatia dupa sinodul mincinos de la Ferrara-Florenta cand s-a pronuntat „unirea” dintre ortodocsi si catolici si tot alta situatia in Ardeal, in secolul al XVIII-lea cand o gramada de preoti treceau, cu catel si purcel, la uniatie, lepadandu-se astfel de Biserica cea Una a lui Hristos.
        Si am zis ca e o nebunie, gandindu-ma unde ne vom boteza copii, unde ne vom casatori, unde ne vom spovedi, unde ne vom impartasi, unde ne vom mai ingropa mortii, daca sustinem ca in Biserica nu mai e Har. Situatia de azi difera, încă, de situatiile prezentate mai sus. Iar daca se va proclama nu stiu ce unire a crestinilor sau preotii vor fi siliti ca in timpul slujbei sa faca tot felul de „aggiornamente” ca in cazutul Apus, atunci da vom face ce ne-au invatat Sfintii Parinti, prin exemplul lor, ne vom pune nadejdea doar in Hristos Dumnezeu, iar in asa zisele „biserici” nu intram. Clar eu unul n-am sa merg nici la stilisti, nici la papisti si cu atat mai putin la reformati sau la nu stiu ce biserica nou infiintata, chiar de se vor declara pompos ca fiind cea a adevaratilor ortodocsi sau a ortodocsilor de pe urma sau a ortodocsilor antiecumenisti si anticip si alte prostii de genul.
        Nadejdea noastra este Tatal, scaparea este Fiul iar acoperamantul este Duhul Sfant, Treime Sfanta, slava Tie!

      • Cristian,

        Subscriu explicaţiei pe care o daţi!

      • Cristian zice:

        Ioan,

        1. „Alta a fost situatia dupa sinodul mincinos de la Ferrara-Florenta cand s-a pronuntat „unirea” dintre ortodocsi si catolici si tot alta situatia in Ardeal, in secolul al XVIII-lea” – situatiile au fost diferite pt. fiecare erezie in parte din istoria Bisericii, dar invatatura Sfintilor Parinti aceeasi: fugiti de eretici ca de serpii veninosi.

        2. „unde ne vom boteza copii, unde ne vom casatori, unde ne vom spovedi, unde ne vom impartasi, unde ne vom mai ingropa mortii, daca sustinem ca in Biserica nu mai e Har.” – datoria mea ca crestin marturisitor este sa ma ingradesc de eretici chiar daca nu mai am unde sa ma casatoresc, inmormantez, etc, dar nu e treaba mea ca crestin sa stabilesc daca Tainele savârşite de eretici sunt valide si/sau daca in BOR mai lucreaza sau nu Harul Duhului Sfânt. Nu am spus niciun moment ca BOR nu mai are Har. Dar motive de a ne ingradi de ereticii din BOR exista demult, chiar si fara Adunarea din Creta. Iar rezultatul faptului ca am tot facut „reaua ascultare” (in sensul extremei iconomii) il arata foarte clar cei (cca.) 60 de parinti athoniti in scrisoarea lor: „100 years of extreme oikonomia and tolerance of the ecumenist, latinizing, unionist Patriarchs and bishops has brought about a terrible erosion of faith and fed heretical deviations.”

        ##########################

        AnaElisabeta,

        Explicatia privind ingradirea de eretici fara a da verdicte relativ la Tainele savarsite de ei am primit-o la randul meu dela pr. Matei Vulcanescu.

        Doamne, ajuta!

      • Suslik zice:

        Ma iertati, cum adica „cineva s-a rugat p. Iustin”?! Socant!! De cind inselatii cu mintuire nesigura sint sfinti in buna regula?! Aveti idee pe citi a dus in ratacire legionarul Iustin Pirvu cu ideologia ML, filetism si cipofobie?!
        Exact cum a scris in alta parte d-na Ana Elisabeta: sa fim impotriva ecumenismului, dar sa nu cadem in alte rataciri.

      • Sunt de acord că nu este bine să se roage pr. Iustin, chiar şi dacă ar fi fost sfânt. Nu avem destui sfinţi canonizaţi la care să ne rugăm?

        După părerea mea, situaţia pr. Iustin este asemănătoare cu a Cuviosului Paisie, adică unii ucenici au insistat pe anumite lucruri pe care pr. Iustin se poate să le fi spus, neînţelegându-le sau neexprimându-le bine, adică într-un mod care să nu permită interpretări rătăcite. Nu cunoaştem în Ortodoxie noţiunea ca un individ, chiar şi cu viaţă sfântă, să fie infailibil. Oamenii mai spun/scriu şi prostii. Iar în cazul pr. Iustin, multe prostii s-au scris în numele său de către ucenicii care i-au luat interviuri – putem să-i credem că au fost cu totul fideli înregistrărilor sau mai degrabă că au mai pus de la ei?

        Am fost de faţă când maica stareţă Iustina de la mănăstirea Paltin, cea care l-a îngrijit pe pr. Iustin, împreună cu câteva măicuţe, l-au întâlnit pe ÎPS Serafim al Pireului. I-au pus tot felul de întrebări pe probleme dogmatice şi canonice, legate mai ales de eclesiologie, de primirea ereticilor în Biserică şamd. Maica a spus că aşa învăţa şi părintele Iustin şi că se bucură că şi Mitropolitul Serafim învaţă la fel, pentru că înseamnă că sunt în acelaşi duh. Iar alte măicuţe au spus că nu s-au mai simţit aşa de când l-au întâlnit pentru ultima dată pe pr. Iustin. Sigur, asemenea sentimente pot să fie subiective.

        Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie confundat pr. Iustin cu imaginea pe care i-au creat-o anumiţi „ucenici”, în fapt persoane care s-au folosit de imaginea pr. Iustin ca să-şi propage propriile idei. Avem alte motive să considerăm că pr. Iustin însuşi ar fi fost înşelat?

      • Cristian zice:

        Ana Elisabeta,

        „Avem alte motive să considerăm că pr. Iustin însuşi ar fi fost înşelat?”

        Aici lucrurile au nevoie de grabnica limpezire demult, dar, dupa cum spunea dl. Dinu Tigoianu intr-un comentariu mai vechi tot pe acest blog: „In urma cu aproape doi ani, aflandu-ma in Grecia, am mers la Pr.Theodoros Zisis si printre altele i-am zis ca in Romania, in afara de ecumenism mai sunt si alte multe inselari, iar Pr. Theodoros a spus: ”De aceea Patriarhia nu le combate, pentru ca ecumenismul blagosloveste toate ereziile””.

        Imi pare fundamentala afirmatia pr. Zisis. Si o leg de pr. Iustin Pârvu pentru faptul ca Miscarea Legionara nu a fost in esenta ei o miscare politica, ci o scoala spirituala eretică (pietista poate, etno-filetista, cu accente pagâne, juraminte aiuritoare, etc – de discutat). Iar pr. Iustin, ca si toti ceilalti legionari ajunsi mari personalitati ale Ortodoxiei mioritice, nu s-au dezis sau căit defel de/pentru apartenenta la aceasta scoala spirituala, făuritoare a omului nou, crestinul-legionar (Hristos devine insuficient in sec. XX pt. ei). Pr. Iustin, ca si ceilalti, au ramas fideli până la moarte jurămintelor eretice legionare.

        Ori, daca Miscarea Legionara a fost eretica, este ca si cum ne-am intreba daca un părinte care nu s-a dezis niciodata de masonerie a fost inselat. Îmi pare o inconsistenţă să condamni masoneria dar să tolerezi ca „inofensiv” duhul Legiunii.

      • Suslik zice:

        Ce zice Teodot ăsta?! „Fostul patriarh”? „Nebuni”? Ăsta e monah sau derbedeu schismatic? Ăsta e hal de a vorbi, nu zic de ierarhii tăi, dar de niște episcopi? Sau de oameni, la urma urmei? Ce zice Domnul despre a categorisi pe cineva ca „nebun”/”prost”?

    • Am citit şi eu mărturisirea celor de la Schitul Oituz şi la prima vedere mi se pare în regulă. Este la ani-lumină distanţă de acel textuleţ care apăruse pe „Sinodul tâlhăresc” la scurtă vreme după evenimentul din Creta. Acum, să nu aibă ei alte „bubiţe” din care se mai aud pe-acolo prin zonă, gen filo-legionarism, anti-cip-ism, apocalipticism etc.

      • Am întrebat pe blogul pr. Matei Vulcănescu şi părintele răspunde:

        „Foarte bine ca a intrerupt pomenirea ierarhului ce predica erezia si accepta sinodul talharesc, dar scrisoarea de intrerupere are lacune teologice…”

        Încă nu a precizat care sunt lacunele, deşi am întrebat şi eu, şi Cristian – care comentează uneori şi pe acest blog.

  7. Suslik zice:

    Cita vreme exista Taine valide in BOR, putem si mai ales trebuie sa ne spovedim, etc., si mai ales sa ne cuminecam cit mai des. Cind erezia va deveni dogma explcita si impusa, atunci facem ca cei ce au respins uniatia: stergem bisericile de pe lista destinatiilor de drum si activitate. Ar fi de risul celor de Jos sa respingem ocaziile de ne a ne impartasi, doar pentru un motiv privind nevrednicia ierarhilor. Intrebare retorica-si-nu-tocmai: ca sa fiu poetic, „bolgia” cu eretici eutiheeni ii include sau va include, dupa Dreapta Judecata, pe toti crestinii bizantini care s-au impartasit din acelasi Potir cu patriarhii ecumenici de pe vremea schismei acachiene? Sau rusii, cind viitorul cardinal Isidor era in fruntea bisericii din Rusia? Si asa mai departe. Nu, noi ca omaeni trebuie sa urmam acrivia pe cit se poate omeneste si cu ajutor de Sus in vointa si constiinta, dar sa negam iconomia rabdarii Dumnezeiesti, asta e…periculos, ca sa fiu succint.

    • Mirenii sunt într-adevăr un caz diferit faţă de monahi. Monahii nu sunt de capul lor, sunt mai mulţi într-o mănăstire, au preot, duhovnic, stareţ. Dacă se întrerupe pomenirea ierarhului, este decizia lor comună, astfel încât slujbele continuă.

      Pentru mireni, este mai delicat pentru că dacă vor să fie la fel de riguroşi, trebuie să aibă un duhovnic care întrerupe pomenirea ierarhului. Dacă se despart de duhovnicul lor, cum vor şti dacă râvna lor de a nu se împărtăşi este una bună, pentru care se vor împărtăşi nevăzut de Harul Sfintelor Taine (aşa cum spune Sf. Nicolae Cabasila că se întâmplă cu cei care sunt în pustie sau din diferite motive nu pot ajunge la Sfânta Liturghie slujită de un preot ortodox), sau este una fără socotinţă care îi poate rătăci şi pierde, pentru că sunt lipsiţi atât de Harul Sfintelor Taine, cât şi de sfatul unui duhovnic?

      În afară de învăţarea ereziei de către clerici, mai avem un criteriu pe care ni l-a lăsat Gheron Iosif Isihastul (parcă – sper să nu fac vreo confuzie de nume): când vom vedea împărtăşindu-se din acelaşi Sfânt Potir ortodocşi şi eretici (e vorba de cei care sunt în „biserici” eretice şi nu de ortodocşi care au o conştiinţă dogmatică confuză), să ne îndepărtăm de Sfântul Potir şi să nu avem nicio părtăşie cu cei care fac acest lucru. Cu „sinodul” din Creta, se mai face un pas către acest deziderat al unora, dar încă n-am ajuns acolo.

      Trebuie să nu acceptăm acest sinod, dar ca mireni nu este cazul, cel puţin deocamdată, să refuzăm să ne mai împărtăşim. Dacă ni s-a trezit conştiinţa dogmatică, un lucru pe care-l putem face este să alegem, dacă avem posibilitatea, un duhovnic care tratează în mod responsabil nu doar sufletele noastre, ci şi învăţătura de credinţă a Bisericii. Dacă ne interesează în mod serios acest lucru şi ne mai şi rugăm măcar din când pentru asta, Dumnezeu rânduieşte.

      Apropo de nebotezare: este o prostie, mă scuzaţi, să se lase copiii nebotezaţi sub orice motiv. Dacă nu este preot (fie că e o situaţie de urgenţă, fie că nu există din diverse motive un preot ortodox în zonă şi nici perspective de a apărea într-un interval de timp rezonabil), copilul se botează de către un mirean, bărbat sau femeie, prin afundare în apă curată de trei ori (sau stropire numai dacă nu se poate prin afundare, din motive obiective), spunându-se următoarele (citez din memorie): „Se botează X în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, amin!” După aceea, când este posibil, se completează de către preot rânduiala Sfântului Botez, fără a se repeta ceea ce deja s-a făcut, şi se face Mirungerea.

      • Cristian zice:

        @AnaElisabeta

        1. „Dacă ni s-a trezit conştiinţa dogmatică, ” – in intelegerea mea, care intr-adevar poate nu e deloc „coapta”, nu prea te poti numi crestin autentic daca nu ai constiinta dogmatica.

        2. ” un lucru pe care-l putem face este să alegem, dacă avem posibilitatea, un duhovnic care tratează în mod responsabil nu doar sufletele noastre, ci şi învăţătura de credinţă a Bisericii. ” – iarasi, aici dupa câte inteleg, cautarea unui astfel de duhovnic nu este o optiune ci o obligatie.

        3. „Apropo de nebotezare: este o prostie, mă scuzaţi, să se lase copiii nebotezaţi sub orice motiv.” – asa cred si eu, si intr-adevar este buna observatia pentru ca poate din spusele mele – „datoria mea ca crestin marturisitor este sa ma ingradesc de eretici chiar daca nu mai am unde sa ma casatoresc, inmormantez, etc,..” – s-ar intelege poate ca si copiii sa ramana nebotezati. In aceste cazuri extreme, ei trebuie intr-adevar botezati „de orice crestin ortodox, tatal familiei in general” (pr. Matei Vulcanescu).

        4. „Dacă se întrerupe pomenirea ierarhului, este decizia lor comună, astfel încât slujbele continuă. Pentru mireni, este mai delicat pentru că dacă vor să fie la fel de riguroşi, ….” – sunt vremile de pe urma, spun multi. Ar fi prea frumos sa marturisesca Adevarul toti (iero)monahii dintr-o manastire. Mie, din contra, imi pare ca astazi situatia unui (iero)monah marturisitor este mult mai grea decat a unui mirean.

      • Cristian,

        Suntem de acord dar, precum se vede, realitatea din jurul nostru, presupunând că trăiţi în România, diferă de ideal.

        1. Bineînţeles că un creştin autentic trebuie să aibă conştiinţă dogmatică. De aceea în vechime oamenii erau catehizaţi foarte serios înainte de botez, iar instituţia naşului are ca scop tocmai să asigure că copiii care sunt botezaţi vor primi educaţia creştină necesară, inclusiv dogmatică, pe măsură ce cresc. Dar cred că ştiţi foarte bine care e situaţia reală la noi, aşa încât mă tem de decizii luate de oameni care nu sunt bine lămuriţi în credinţa lor. Este tipic pentru omul ignorant să nu-şi dea seama de cât de mult nu ştie şi să considere că dacă a citit două-trei articole a devenit expert.

        2. Da, căutarea unui duhovnic bun e o obligaţie, dar după cum ştiţi există prejudecata că nu e bine să-ţi schimbi duhovnicul. Duhovnicul e ca un doctor: dacă ai găsit unul bun, te ţii de el, dacă ai descoperit că e incompetent, mai cauţi. Nu este suficientă iertarea păcatelor, duhovnicul trebuie să fie capabil să sfătuiască.

        3. Am subliniat ideea cu botezul făcut prin iconomie de mireni (de tatăl copilului sau un alt membru important al familiei, dar în caz de urgenţă, când copilul este în pericol de moarte, şi de altcineva, bărbat sau femeie – femeia poate boteza dacă nu se găseşte un bărbat, pentru că este o iconomie mai mare), pentru că poate nu se cunoaşte de toată lumea. De multe ori, copiii botezaţi astfel îşi revin spectaculos! Acum mai mulţi ani a fost un reportaj la Pro TV cu o domnişoară reporteriţă care ne-a anunţat: „doamnelor şi domnilor, tocmai am botezat un copil!” Eu am crezut iniţial că a fost naşă, dar se pare că copilul era la spital şi nu au putut găsi niciun preot, pentru că era o sărbătoare foarte mare, Adormirea Maicii Domnului cred. Tânăra era foarte emoţionată, de fapt mişcată, pentru că e imposibil să fi fost ceva doar psihologic, când face cineva aşa o faptă de mare milostenie duhovnicească nu se poate să nu simtă măcar puţin Harul, să simtă că acolo a lucrat ceva, mai bine zis Cineva, dincolo de firescul acestei lumi.

        4. E posibil, dacă acel monah sau ieromonah este în minoritate în mănăstirea sa.

    • Cristian zice:

      @suslik

      „Cita vreme exista Taine valide in BOR, …..”

      Pentru limpezire voi cita in continuare raspunsul pe care l-am primit de la pr. Matei Vulcanescu:

      ” Intrebare: Un preot care predica si sustine erezia ecumenista sau parte din ea (de exemplu teoria Bisericilor ramuri, 2 plamani, Taine lucratoare la catolici, etc), sau in general orice alta erezie mai are Harul preotiei lucrator?

      Raspuns: Intrebarea aceasta tine de mentalitatea clericalist papistasa rationalist scolastico-tomista, pentru ca Sfintii Parinti nicodata nu si-au pus o astfel de intrebare, problema lor nu este daca lucreaza sau nu Harul ci starea in comuniune cu un preot sau episcop ce invata in public erezia adica cu cieva care huleste pe Duhul Sfant. Si atunci raspunsul Sfintilor Parinti era oprirea comuniunii cu un astfel de pseudo episcop sau pseudo preot.
      ……..
      Nu se pune problema existentei sau non existentei Harului. Problema este daca acea persoana sau grup de persoane predica sau nu erezia, indiferent daca Dumnezeu isi retrage sau nu Harul Sau.”

      • Andrei zice:

        Apropo si de dogma explicita si impusa. Nu cred ca trebuie sa asteptam vreo legalizare a ereziei la nivelul intregului Sinod al BOR cat timp exista cazuri particulare (Nifon, Ioachim) care predica erezia „cu capul descoperit”. Daca esti in eparhia celor doi, de exemplu, in opinia mea nu trebuie mers la slujbele unde sunt pomeniti. Dar nici nu trebuie sa te rupi de BOR in totalitatea sa. Te duci la un episcop care nu propavaduieste erezia, tot din cadrul BOR. Si chiar daca l-ar pomeni pe Nifon sa zicem, ramai in comuniune cu el prin iconomie, asa cum arata si Sfantul Teodor Studitul.

      • De acord, nu ne punem problema validităţii, aşadar a existenţei sau inexistenţei Harului. De altfel s-a şi văzut că dacă se pune problema aşa, se poate ajunge la concluzii absurde şi la schisme. Prin iconomie, până la condamnarea sinodală explicită a unei erezii, Harul lucrează, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să facem tot ce e omeneşte posibil ca să ne delimităm de erezie. Ne ducem la preoţii care au o conştiinţă dogmatică corectă, aşa cum bine spune şi Andrei. Acum, se pune problema ce facem dacă există o nevoie urgentă de preot şi nu există în preajmă unul cu conştiinţă dogmatică corectă? În primul rând, să ne ferească Dumnezeu de asemenea decizii delicate, iar în al doilea rând, să ne lumineze ca să luăm decizia corectă. Decizia fiind: cât de flagrantă trebuie să fie predicarea ereziei şi/sau încălcarea canoanelor (mă refer la cele contra împreună-rugăciunii cu eretici de exemplu) ca să refuzăm acel preot chiar şi într-o situaţie de maximă urgenţă? Nu este o decizie uşor de luat.

  8. Suslik zice:

    Intr-adevar, cred sincer ca numai cind si daca se va promova erezia ca dogma explicita si pe cit de oficial se poate, atunci pur si simplu uitam ca exista „mersul la biserica” in programul nostru de activitati si cladiri numite „biserici” in destinatiile noastre de drum, ca sa fiu mai clar. Desigur, cine va voi atunci sa se impartaseasca cu (cei care atunci vor fi) ierarhii eretici, vor face asta pe propriul risc soteriologic. Cred e posibil ca dl, Maricaru sa fi exagerat un pic cu mersul peste Dunare. Pentru ca, daca si bulgarii sau rusii/moldovenii vro avea ierarhii cazute oficial si integral in erezie, nu e logic ca solutia ultima este neparticiparea euharistica la pseudo-eclesialitate, ca pe vremea sinodului Ferrara-Florenta si a uniatiei?

    • Eu n-am fost de faţă când Marian Maricaru a spus acest lucru, dar oricum presupun că nu se gândise foarte mult, ci era un soi de „ipoteză de lucru” pentru o situaţie la fel de ipotetică, la momentul respectiv. Dacă va avea ceva de spus pentru situaţia actuală, la modul teoretic sau practic, o va face el singur. Dacă încă n-a spus, poate că se mai gândeşte. Oricum, nu mi se pare corect să discutăm public o afirmaţie care din câte ştiu eu nu a fost făcută în public.

  9. Sluga netrebnica zice:

    „Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii.”

    Integral: http://www.aparatorul.md/profetia-sfantului-anatolie-al-optinei-despre-vremea-cand-ereticii-vor-pune-mana-pe-biserica-2/

  10. mihai zice:

    parerea mea personala daca nu ma insel este faptul ca acest sinod ce tocmai sa incheiat a fost de fatada intrucat ce sa discutat acolo sa inceput dinainte cu iereziile, cum ar fi casatoriile si avem exemple cu ghiotura, ca sa nu mai vorbim de slujbele la comun cu ieretici, oricum sunt dubioase miscarile

  11. Sluga netrebnica zice:

    „Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasilie cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşază de la sine în afara Bisericii. La fel şi cei ce păstrează comuniunea cu ei.

    Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

    Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

    Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).”

    Integral: https://acvilaortodoxa.wordpress.com/2011/11/05/sfintul-vasile-cel-mare-despre-partasia-cu-erezia/

  12. Suslik zice:

    Me tem ca istoria esfigmenitilor este un avertisment serios despre ce se poate intimpla cu unii, care setosi de a fi sub o anume autoritate si inregimentati in o cauza, au sfirsit prin a trece de la nepomenirea ierarhului eretic la a pasi in afara Bisericii. Se pare ca unii nu pot trai fara a fi sub un anume omofor, oricare a r fi acela. Asa ca „eroicii” lu’ peste, scandalagii si schismaticii esfigmeniti au fost cindva doar niste cinstiti si simpli nepomenitori ai lui „primus inter pares” eretic din Fanar. Ma mai gindesc si la parintele Nicihita Pascan, si altii ca sf.sa, si ma tem ca genul de zeloti fara cunostinta, care abunda in lumea mireneasca dar si in cea monahala, sint exact genul care ar „sari calul in partea cealalta”.
    De aceea eu sustin mereu prudenta si aminarea cit mai mult posibil a gesturilor extreme. Pavajul Iadului este facut din intentii chiar mai bune decit dorinta de ingradire de anume ierarhi.

    • Fenomenul Esfigmenou este un foarte bun exemplu de ce se poate întâmpla când bunele intenţii sunt depăşite de râvna fără socotinţă şi fără cunoştinţă, dublată aşadar de ignoranţă, căpoşenie şi aruncare cu capul înainte.

      Aşadar, cum spune şi un proverb, mai bine să măsurăm de şapte ori şi să tăiem o singură dată, orice-ar fi: stofa, lemnul, pomenirea ierarhilor care învaţă erezii. Şi cu atât mai mult trebuie să fie foarte prudenţi mirenii care simt râvna de a nu se mai spovedi şi împărtăşi pentru că nu au în preajmă un preot care să nu-l pomenească pe ierarhul care a semnat în Creta sau care nu condamnă circul din Creta.

    • Cristian zice:

      @suslik, @AnaElisabeta

      „Me tem ca istoria esfigmenitilor este un avertisment serios despre ce se poate intimpla cu unii, … , au sfirsit prin a trece de la nepomenirea ierarhului eretic la a pasi in afara Bisericii.”
      „Fenomenul Esfigmenou este un foarte bun exemplu de ce se poate întâmpla când bunele intenţii sunt depăşite de râvna fără socotinţă şi fără cunoştinţă, dublată aşadar de ignoranţă, …”

      DACA* esfigmenitii sunt rătăciţi, nu sunt in niciun caz pentru că au lepădat înselarea pierzătoare de suflete a laxismului extremei iconomii inca de acum mai bine de 40 de ani prin intreruperea comuniunii cu Patriarhul Ecumenic. A lăsa să se înţeleaga asta e ca şi cum ai spune uitaţi-vă la Nestorie sau Eutihie unde au ajuns luptându-se cu erezia – lăsaţi-o deci mai moale cu lupta împotriva eresurilor. Cei care s-au pierdut ducând lupta cea buna au făcut-o din cauza patimilor lor si a vrajmasului.

      * spun daca pentru ca eu nu stiu sa aibe alta problema in afara de faptul ca refuza comuniunea cu toti cei care au trecut pe calendarul nou, dar poate intr-adevar nu cunosc eu toate aspectele de acolo.

      • Suslik zice:

        Esfigmenitii au intrat in comuniune cu un sinod s.r.l., un goc, stiti dvs., „adevarata biserica ortodoxa, sinodu’ lu’ hrisostom, matei, ciprian, etc.”, (habar nu am cum se cheama grupul schismatic respectiv, promit insa sa mai caut, nu stiu de ce nu mai gasesc informatia), sa fie la ei acolo. Asa ca sint schismatici pentru ca..sint, nu pentru ca o spune mosul isteric din Fanar.

      • Cristian zice:

        Aici staretul dezminte ca ar pomeni vreun episcop stilist:

        http://acvila30.ro/obstea-asediata-a-manastirii-esfigmenu-da-raspuns-minciunilor-patriarhului-ecumenic/

        dar desigur ramane de vazut. Si pana la urma statutul de astazi al esfigmenitilor nu este foarte relevant in problemele cu care ne confruntam.

      • Ştim în ce an au intrat în comuniune cu schismaticii? Poate după 2011, când a fost scris acest articol. În comentarii e dat un link către un filmuleţ de pe un site stilist, din 2012, unde apare şi stareţul de la Esfigmenou la un soi de sinod de-al lor. Dar n-am avut răbdare să mă uit să verific că aşa e.

        „refuza comuniunea cu toti cei care au trecut pe calendarul nou” – nu e totuşi o decizie cam la grămadă?

        Iconomia şi laxismul sunt lucruri diferite, chiar dacă în mod superficial, în unele momente, ar putea părea că se aseamănă.

      • Cristian zice:

        Faptul ca se ingradesc de cei care sunt pe nou nu trebuie luat ca cert – din cate imi amintesc am citit asta intr-un comentariu mai vechi, dar nu mai retin unde.

        Nu stiu, poate intr-adevar am fost superficial si exprimarea „laxismul extremei iconomii” nu este tocmai potrivita. Rog cititorul sa ignore cuvantul laxism: „înselarea pierzătoare de suflete a extremei iconomii”.

      • Cristian, ceea ce am vrut eu să spun este că buna iconomie nu poate fi confundată cu laxismul – şi nici, iată, nu poate duce la pierderea sufletelor. Prin definiţie, iconomia are ca scop mântuirea sufletelor. Trebuie, într-adevăr, să fim atenţi ca să nu numim iconomie ceea ce nu este iconomie.

        Prin laxism am presupus că vă referiţi la această atitudine de nepăsare, de aşteptare ca lucrurile să se rezolve de la sine şi încredere că ele nu sunt deloc grave, aşa încât nici nu contează dacă se rezolvă sau nu.

        Înţeleg că v-aţi sfătuit cu pr. Matei Vulcănescu. Foarte bine aţi făcut. Acum uitaţi-vă şi în alte colţuri mai întunecoase ale internetului şi vedeţi cum se pune problema acolo. Cei care mai ieri îşi făceau (cică) bagajele ca să plece în munţi în caz că vor fi forţaţi să accepte documente cu cip sunt acum cei mai activi proponenţi ai împărtăşirii doar la preoţi care nu pomenesc ierarhii care nu denunţă „sinodul” din Creta ca neortodox sau, cum nu există asemenea ierarhi şi nici preoţi care să nu pomenească ierarhii (în afară de schitul Oituz), practic ei propun tuturor creştinilor să nu se mai împărtăşească. Nu zic că nu va veni şi un asemenea moment, însă mă îngrijorează agitaţia produsă şi/sau întreţinută în jurul acestui subiect de persoane care până acum nu au strălucit prin discernământul duhovnicesc. De aceea prefer să sfătuiesc pe cine ne citeşte că nu tot ce zboară pe internet se mănâncă. Nu mă refer, bineînţeles, la cine se sfătuieşte cu pr. Matei Vulcănescu. Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, contează şi cum sunt interpretate sfaturile primite, pentru că dacă există lipsuri în ceea ce aş numi fundamentarea teoretică, pot apărea confuzii grave.

        Cred că deja am povestit bancul cu tânărul foarte grăbit şi râvnitor să se însoare care nu cunoştea diferenţa între circumcizie şi castrare…

      • Andrei zice:

        Sunt multi astazi care sufera de sindromul „eroului”, un soi de justitiari (Batman ortodox?) si care abea asteapta momentul sa arate ce mari marturisitori sunt ei. SI binenteles, totul combinat cu salata apocaliptica („e vremea cand trebuie sa marturisim… antihristul se apropie”). Mi-e greata… Astfel de oameni fac mai mult rau Bisericii decat ecumenistii in opinia mea, mai ales ca multi din ei nici nu respecta conditiile impuse de Parinti pentru a protesta, si anume sa CUNOSTI BINE CREDINTA, TEOLOGIA SI PATRISTICA. Sfantul Vasile cel Mare zice sa nu primim ce e rau din ce spun ierarhii, dar la inceput zice clar ca ascultatorii trebuie sa fie la randul lor „cercati in Scripturi”.

    • Cristian zice:

      Eu unul nu inteleg ce am spus atât de grav incât să genereze astfel de reactie. Nu am intenţionat decât să aşez puţin altfel în frază ceea ce afirmă cei 60 parinti in scrisoarea de mai sus:
      „The damage and corruption which has been brought about by this falsely-called (numita mai sus tot de ei extreme) „oikonomia” in the mindset of the Orthodox clergy and laity is of astounding proportions.” – respectiv: inselarea extremei iconomii = false „oikonomia”, pierzatoare de suflete = damage and corruption which has been brought about.

      Daca s-a inteles (sau se intelege altceva) imi pare rau, dar asta am vrut sa spun. Oricum, eu nu am vorbit nicaieri de „(buna) iconomie”, ci de (falsa) extremă iconomie.

      Pe de alta parte, pentru mine este de neinteles a invoca drept motiv pentru retinerea dela o anumita pozitie (actiune) faptul ca aceasta este adoptata (şi) de unii cu marturisire indoielnica. Important este ce invata Biserica si Sfintii Parinti. Daca aceasta coincide cu ce fac si unii care sunt potential rataciti, nu vad de ce m-as opri dela a face acel lucru. Dar poate nu sunt eu suficient de „copt” in intelegerea mea, caci tot asa nu pot intelege, dupa cum am spus mai sus, cum te poti declara impotriva legionarismului dar sa nu vezi niciun motiv pentru care pr. Iustin Parvu insusi ar fi fost inselat.

      Cat despre ” cei mai activi proponenţi ai împărtăşirii doar la preoţi care nu pomenesc ierarhii care nu denunţă „sinodul” din Creta”, chiar Andrei spunea ieri: „La ce a facut Patriarhia Ecumenica nu in ultimii zece sau douazeci de ani, ci in ultimul secol (?!), mie mi se pare oricum tardiv sa intrerupi pomenirea acum. Sa nu uitam ca Mitropolitul Augustin de Florina dorea intreruperea pomenirii lui Bartolomeu inca de acum vreo 15 ani. Cate nu a facut Bartolomeu intre timp?” Sa inteleg de aici ca PF Daniel este incomparabil mai bun ca Bartolomeu, si deci situatia dela noi este radical diferita in bine fata de Constantinopol?

      • Cristian,

        Am senzaţia că vorbim împreună şi ne înţelegem separat. Eu nu mai ţineam minte textul original din care aţi citat cu privire la iconomie. Acolo, din câte-mi amintesc, se şi explica de ce este pierzătoare de suflete această iconomie (aşa-numită): pentru că încet-încet s-au înrădăcinat şi se înrădăcinează (procesul continuă) în cei mai mulţi concepţii eclesiologice eretice.

        De-a lungul discuţiei, cu toate acestea, s-a folosit termenul de iconomie cu diferite înţelesuri, nu doar acesta la care v-aţi referit acum. Probabil că nici părinţii aghioriţi nu doresc, dacă-mi permiteţi această presupunere, desfiinţarea oricărei iconomii, ci doar ceea ce se ascunde adesea sub eticheta iconomiei, adică fie indiferentismul, fie politica perfidă a paşilor mărunţi, de transformare treptată până la insesizabil a dreptei credinţe în erezie.

        Nu ştiu de ce consideraţi că v-am atacat, de vreme ce nu v-am contrazis pe fond, ci doar am precizat tot timpul că e nevoie de prudenţă, e nevoie să nu ne grăbim, e nevoie să ne gândim bine înainte de a face sau spune ceva, pentru că suntem pe internet şi pe de o parte suntem citiţi de oameni care ne pot înţelege greşit, iar pe de altă parte suntem citiţi de oameni rău intenţionaţi care caută să ne răstălmăcească cuvintele. Dacă vă asumaţi acest lucru, în ideea că cine se sminteşte înseamnă că e deja smintit, e alegerea dvs.

        Ideea că pr. Iustin Pârvu ar fi fost înşelat şi chiar că pr. Iustin Pârvu ar fi promovat legionarismul sunt noi pentru mine. Este binecunoscut că pr. Iustin Pârvu s-a înconjurat de tot felul de „ucenici” care i-au difuzat învăţătura, punând şi de la ei, nici nu este clar în ce proporţie. Aşadar întrebarea mi se pare legitimă şi aştept un răspuns de la oricine are bunăvoinţa să mi-l dea.

        Şi eu am considerat că Daniel pentru noi e Bartolomeu 2, dar iată că au apărut unele indicii că nu e chiar aşa.

        Nu ştiu dacă am reuşit să mă explic, iar dacă am reuşit să mă explic dacă am reuşit să vă şi conving. Nici nu trebuie să vă conving eu, de vreme ce aveţi duhovnic şi persoane de încredere cu care să vă consultaţi. Eu aş vrea doar să vă conving că nu ar trebui să vă simţiţi atacat personal, şi nici măcar în convingerile dvs, de vreme ce discuţia a fost mereu în jurul unor nuanţe.

      • Cristian zice:

        1. Inca o data, ceea ce am vrut sa spun este ca esfigmenitii au incercat sa intrerupa acum 40 de ani „the damage and corruption which has been brought about by this falsely-called „oikonomia” in the mindset of the Orthodox clergy and laity (which) is of astounding proportions.” Ce s-a intamplat cu ei dupa, nu e clar, cel putin pentru mine. Vremurile sunt asa de grele incat imi pare nepotrivit a-i judeca prea aspru pe esfigmeniti si a-i tolera la nesfarsit pe ecumenisti sau altfel de rataciti si eretici. Relativ la stilisti – din cate stiu, Sf. Ioan Iacob nici nu s-a dus la parastasul patriarhului Nicodim tocmai pentru ca îi tratase cu mare asprime pe stilisti, de a caror ratacire se faceau vinovati (si) cei care au schimbat calendarul – dupa cum o spune si pr. Zisis: „Schimbarea Calendarului, în 1924, de către Patriarhia Ecumenică și Biserica Greciei a fost o acțiune unilaterală și ”pucistă”, pentru că nu a avut loc printr-o hotărâre panortodoxă. A rupt unitatea liturgică dintre Bisericile Ortodoxe locale și a provocat schisme și dezbinări între credincioși.”

        2. Ce intentioneaza athonitii mai exact in privinta iconomiei – poate ne vor spune in curand.

        3. In privinta faptului ca m-as fi simtit atacat – iertare, am gresit.

        4. In privinta prudentei – sigur ca este buna. Dar eu nu cred ca am spus undeva actionati, acum e momentul. Dar nici nu spun ca nu ar fi, numai pentru ca acelasi lucru este sustinut prin colturile intunecoase ale internetului. Fiecare sa caute, sa se roage, sa citeasca si sa ne lumineze Bunul Dumnezeu pe toti.

        5. Cu privire la Daniel – care sunt acele noi indicii?

        6. Cu privire la pr. Iustin – cred ca am fost suficient de limpede in comentariul din 19 iulie 2016 la 11:14 am. In esenta: daca ai fost mason si masoneria a fost desfiintata, iar tu nu te-ai dezis/cait niciodata de apartenenta la masonerie si nici nu ai spus vreodata ca masoneria nu e buna, ba chiar ii lauzi prin discutii particulare de cate ori ai ocazia, te poti numi ortodox? Inlocuiti masoneria cu scoala spirituala eretica Miscarea Legionara. Cat despre promovarea legionarismului, pun o singura intrebare (retorica sau nu): de icoanele lui Codreanu dela Diaconesti nu stia?

      • Cristian zice:

        Erata la mesajul din 21 iulie 2016 la 2:14 am:

        4. In loc de:

        Dar nici nu spun ca nu ar fi, numai pentru ca acelasi lucru este sustinut prin colturile intunecoase ale internetului.

        a se citi:

        Dar nici nu spun ca nu ar fi acum momentul, numai ca să contrazic „colturile intunecoase ale internetului” unde se sustine ca ar fi.

      • Cristian zice:

        Erata 2 la comentariul din 21 iulie 2016 la 2:14 am:

        6. In loc de:

        de icoanele lui Codreanu dela Diaconesti nu stia?

        a se citi:

        de icoanele (sau chiar acatistele) lui Codreanu care circula pe la noi nu stia?

        Spun asta pentru ca nu se stie (spune) unde sunt facute; Diaconesti a fost doar presupunerea mea, potential eronata.

  13. Hm, se pare că mi-am postat comentariile la articolul greşit :))))

  14. Sluga netrebnica zice:

    Sa nu uitam ca Sfantul Munte Athos a intrerupt pomenirea patriarhului eretic timp de 50 de ani. Tot muntele Athos si nu doar o manastire sau alta. Daca nu ma insel, intreruperea pomenirii a avut loc intre anii 1924 – 1974.

    • Suslik zice:

      Și este posibil să înceapă din nou, cu succes, mișcarea aghiorită de nepomenire… Totuși, contextul internațional este foarte diferit de cel din perioada respectivă.

  15. ioanc zice:

    V-as supune atentiei link-ul de pe basilica.ro, de fapt predica Preafericitului Daniel (http://basilica.ro/patriarhul-romaniei-iubirea-milostiva-si-vindecatoare-a-lui-hristos-trezeste-in-pagani-credinta-puternica/). Exceptand faptul ca la un moment dat numele Mantuitorului, Hristos, apare cu litera mica in text, mie mi se pare ca Preafericitul ne arata o noua invatatura, aratand ca si-a insusit pe deplin noua eclesiologie, a noii ere de unitate si credinta. Pentru iubirea de Hristos si a dogmelor lasate noua de Sinoadele Sfintilor Parinti ce vin sa intareasca invatatura revelata noua de catre Hristos, va supun analizei urmatorul pasaj (textul l-am copiat intocmai cu greselile de rigoare):
    „După ce l-a admirat pe acest păgân Mântuitorul Iisus hristos adaugă o profeţie şi anume, că vor veni de la Răsărit şi de la Apus popoare păgâne care vor sta în Împărăţia Cerurilor la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov, părinţii poporului ales. Cu alte cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că prin acest centurion roman se deschide o nouă perspectivă şi anume, nu doar mântuirea poporului ales, ci şi mântuirea tuturor popoarelor care crezând în Iisus Hristos vor moşteni Împărăţia Cerurilor. De aceea, centurionul roman ca şi femeia canaaneancă, reprezintă prefigurări sau începutul deschiderii Împărăţiei Cerurilor spre toate neamurile pe baza credinţei în Iisus Hristos.

    Inainte, as vrea sa va marturisesc ca tot atat de bine pot sa fiu eu cel in inselare si-mi asum caderea, caci nu-s vrednic. Insa explicati-mi si mie ce inseamna: mantuirea „nu doar a poporului ales” (eu unul stiu ca acestia sunt ortodocsii, cei dreptslavitori), „ci si mantuirea tuturor popoarelor care crezand in Iisus Hristos vor mosteni Imparatia Cerurilor”. Intrebarea mea e la care popoare se refera Preafericitul. Eu unul inteleg ca aceasta neliniste pentru mantuirea fratilor, atat crestini dreptcredinciosi dar si necrestini sau rau credinciosi, (sub erezii, atei sau pagani) este nelinistea cea buna. Insa stiu la fel de bine ca mantuirea nu este un produs al vreunui efort omenesc, „în dar sunteţi mântuiţi, nu din fapte, că să nu se laude cineva”, iar mantuirea vine prin credinta dreapta in Iisus Hristos (cea ortodoxa), adica prin primirea acestui dar. Mantuirea insemnand asa cum spune Sfantul Pavel comuniunea cu Hristos cel Inviat, credinta constienta, vie si lucratoare. Deci Hristos deschide posibilitatea mantuirii, nu da automat mantuire tuturor, indiferent de starea lor fata de Hristos, indiferent de patimile lor, de conceptiile lor si de viata lor. Parerea mea e ca daca nu marturisim conform Traditiei, ajungem sa-l luam pe Origen in brate cu a lui apocatastaza. Oricum aceasta e si roada ecumenismului, care ne invata ca toti ne inchinam aceluiasi dumnezeu. Sa inteleg ca se face apologie si teoriei baptismale si teoriei ramurilor cand se spune ca se vor mantui toate popoarele care cred in Iisus Hristos? De ce acelasi limbaj inselator, ambiguu si nu drept marturisitor asa cum ne invata Sfintii Parinti?
    Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne arate calea pe care trebuie sa mergem.

    Doamne, ajuta!

    • Andrei zice:

      Din fericire, nu e nicio problema in predica asta. Evreii (poporul ales la vremea aia) credeau (si multi dintre ei cred si acum) ca Mesia va veni sa ii elibereze de popoarele pagane si sa intemeieze o imparatie pamanteasca. Hristos insa a predicat despre Imparatia Cerurilor, deschisa si paganilor. Si prin minunile acestea facute cu paganii, Hristos voia sa le arate evreilor incet-incet ca si paganii sunt chematii la mantuire.

    • ioanc zice:

      Da. Recunosc, am gresit. Iertare Patriarhului Daniel. Asa se intampla cand din cauza aprinderii si fierbintelii esti orb duhovniceste. Probabil, in perioada urmatoare, ma voi apleca mai mult asupra propriilor patimi si ganduri si am sa las cele lumesti in grija bunului Dumnezeu.
      Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Pace si bucurie in sufletele voastre! Oricum, o sa va citesc in continuare comentariile cu placere.

      • 🙂 Să nu exagerăm – „orb duhovniceşte”? Ne mai lasă Dumnezeu să mai şi greşim, să ne smerim, să nu ne credem infailibili. Între „orb duhovniceşte” şi infailibil mai sunt şi alte stări 🙂

      • Ioan C, eu citesc cu mare interes comentariile pe care le scrii. PF Daniel are în general predici foarte bune, n-am sesizat să bage fitile ecumeniste. El tace şi face: săptămâna de rugăciune ecumenică, participarea la CMB, la dialoguri bilaterale… Eu personal nu ştiu să aibă scrieri ecumeniste, dar recunosc că nu i-am parcurs „cărămizile”, nici măcar nu le-am răsfoit.

      • Andrei zice:

        @Ana

        Chiar ar ramane toata lumea socata sa vada cat de traditionalist e PF Daniel in scrierile sale si cat de mult subliniaza importanta dreptei credinte. In scris, e unul din teologii mei preferati. Si nu glumesc 😀

        @Ioan

        Poti sa stai linistit. Esti departe de cei care cauta nod in papura la fiecare gest si cuvant al unui ierarh. Si chiar mi-ar parea rau sa nu mai comentezi cu aceeasi frecventa doar din cauza asta. Cu totii gresim si cu totii ne aprindem cateodata.

      • Andrei, dar dacă ai citit, spune-mi te rog cum se compară de exemplu cu pr. Stăniloae în materie de eclesiologie? Vorbeşte de biserici nedepline de exemplu? Pe scurt, abordează teme care să ţină de eclesiologie într-o manieră ortodoxă?

        Unii s-au smintit sau mai bine zis au strâmbat din nas când ÎPS Serafim al Pireului a spus acele lucruri elogioase la adresa PF Daniel, dar iată că mitropolitul hiperboliza chiar mai puţin decât mi-am imaginat eu.

      • Andrei zice:

        Din cate imi amintesc nu spune nimic neortodox dpdv eclesiologic. Adica, as fi remarcat ceva daca vedeam. E in schimb putin influentat de personalismul parintelui Staniloae, dar probabil l-a depasit din moment ce a dat binecuvantare sa se publice cartea lui Larchet contra personalismului.

      • Bine, dar n-a spus nimic neortodox pentru că a spus ceva ortodox, sau pentru că a evitat temele eclesiologice cu totul? Asta-i întrebarea…

  16. Suslik zice:

    Aveti mare dreptate in chestiunea cu „sindromul eroului/marturisitorului”. Cunosc si eu astfel de ipochimeni, care habar nu au chestiuni de cateheza elementara, da’ ei „marturisesc”. Pe cine si ce, nu stiu, si cred ca ei insisi nu stiu. Chiar i-am zis cuiva o replica: la un sir de afirmatii confuze si in avalansa, toate mustind de infierbintata obsesie cu Anti, i-am replicat „Las’ sa vina. Nu Domnul Insusi si Apostolii alesi de El au profetit primii ca va veni? Care e problema? Frica animalica, sau ce?”.
    Se stie public ca in primul rind PF Daniel si Inaltul Teofan au staruit pentru amendamente ortodoxe in Creta. A spus-o si pr. Aldea, care numai lingusitor de curte nu este. Si ciudatii astia tocmai pe ei ii ataca. Mie imi suna a alt gen de joc… Cum am ami zis si pe alta postare: cea mai eficienta, in termeni de investitie energetica, arma pentru a dobori sau slabi o miscare, sau chiar o persoana, sau cauza urmata de acea persoana, este ridiculizarea. Aruncarea in derizoriu si grotesc, penibil sufocant.
    Nu cred ca este momentul pentru nepomeniri si agitatii in BOR. Cind, nu daca, vom vedea femei-episcop, muzica electronica in biserica, si „icoane” pe linga care porcariile de la Draganesti par opere stil Dali sau Picasso, atunci nu doar ca facem nepomenire, ci ignoram bisericile. Pur si simplu.

    • Cristian zice:

      „Se stie public ca in primul rind PF Daniel si Inaltul Teofan au staruit pentru amendamente ortodoxe in Creta.”

      Dar au semnat. Ceea ce dupa Sf. Vasile cel Mare (a se vedea commentul de mai sus – @sluga netrebnica) este ceea ce conteaza:

      Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

      Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

    • Suslik,

      Sunt de acord, cu următoarele amendamente:

      1. M-aş mira să fi susţinut ÎPS Teofan personal ceva ortodox. A susţinut delegaţia în ansamblul ei. A fost o mare bucurie pentru mine să aflu că delegaţia noastră s-a dus pregătită în Creta, chiar dacă nouă nu ne-au spus – pentru că noi suntem oi şi oile nu gândesc, doar ascultă.

      2. Totuşi, ÎPS Hierotheos Vlachos spune că în cele din urmă delegaţia românească şi-a retras cel mai valoros amendament, pentru că s-au făcut presiuni.

      Apropo de muzică şi pictură… să nu încep să povestesc. Calitatea lasă muuult de dorit prin unele locuri, chiar dacă ca intenţie artiştii au vrut (sau s-au făcut că vor) să lucreze tradiţional.

    • P.s. Adică dacă artele sunt criteriul, multe biserici ar trebui ocolite la o distanţă sigură (unde să nu bată nici difuzoarele) 😀

      • Suslik zice:

        Nu ma refeream la arta bisericeasca ca si criteriuunic sau predominant, desi, da, si erminia bizantia ar trebui revalorizata in miorotica noastra autocefalie, dar ma refeream la modernismul ecumenoid ca la o plaga, dind niste exemple care mi-au veinit primele in minte. Ginditi-va ca sint indivizi care abia asteapta sa joace un rol de Congar sau Bugnini in ortodoxie. Adversarii nostri, care ii corup pe sacerdotii nostri si adorm poporul, si care adversari de fapt il slujesc pe Adversarul, au tactica: pasi mici, apoi brusc o actiune in forta si un pas mare. Si in politica laica si in cea eclesiala, mai ales dupa 1920 incoace. De obicei, pretextul pentru a doua etapa il ofera actiunile zelotilor-fara-de-dreapta-scootinta. Asa a fost pe vremea stilistilor, asa (poate) va fi si acum. Exista ceva numit diplomatie eclesiala, oricit suna de oribil termenul si pare indoielnic conceptul. Cautati si veti gasi cu duiumul exemple de pogoraminte si diplomatie in istoria Bisericii. Si nu ma refer la pogoraminte gen „casatorim pe cutare de enspe ori” sau „daca se sinucide o personulitate publica, ii facem slujba, duca-se canoanele”. Nu. Ma refer la demersuri inteligente, la ponderatie, la a intelege dincolo de litera. Nu sint ecumenist, sub nici o forma. Chiar am o teorie personala, bazata in parte pe filosofia blagiana, despre daunele cumplite pe termen lung si la mia multe nivele decit cel strict eclesiastic, aduse de sincretismul pentru care ecumenismul asta siroposo-apostatic si sec este doar prequelul (prefer sa nu expun aceasta idee in public). Si faptul ca nu sintem inca in galeata ca „ortodocsii” finlandezi, se datoreaza inclusiv unor ierarhi ca Daniel si Teofan.

      • Apropo de arte, găsisem prilejul să fac o glumă 🙂

        O să răspund la unele puncte mai interesante.

        „Ginditi-va ca sint indivizi care abia asteapta sa joace un rol de Congar sau Bugnini in ortodoxie.” – Da, de exemplu al căror nume începe cu Zizi- şi se termină cu -oulas! 🙂

        Politica paşilor mărunţi este deja nu doar o bănuială, ci un fapt dovedit, chiar dacă dovezile sunt doar circumstanţiale. Nu avem stenograme sau înregistrări cu capii răutăţilor planificând pe zeci de ani asaltul contra Ortodoxiei, dar roadele se văd.

        „Cautati si veti gasi cu duiumul exemple de pogoraminte si diplomatie in istoria Bisericii. Si nu ma refer la pogoraminte gen „casatorim pe cutare de enspe ori” sau „daca se sinucide o personulitate publica, ii facem slujba, duca-se canoanele”. Nu. Ma refer la demersuri inteligente, la ponderatie, la a intelege dincolo de litera.” – Aşa este, totul este să nu cădem în extrema cealaltă (în raport cu zeloţii acefali).

        Apropo de teoria pe care o aveţi, eu, care nu cunosc filosofia lui Blaga, nici nu am idee la ce vă gândiţi. Dar mor de curiozitate! 😀

  17. Suslik zice:

    Daca aveti o forma de contact (e-mail sau altceva), va voi transmite informatia. Chiar, vreau sa va cer parerea in anumite aspecte care ma framinta; e vorba de demitizare, spus pe foarte scurt.

    • Dacă la mine vă referiţi, vă poate transmite Andrei adresa de e-mail.

      • Suslik zice:

        Da, la dvs. și la dl. Andrei. Vreau, dacă se poate, să vă pronunțați într-o chestiune, legată de eclesiologie, ce mă frămîntă de multă vreme. Mulțumesc.

      • Andrei zice:

        Adresa de mail cu care postati comentarii e reala? O sa trimit un mail pe acea adresa daca da.

      • Eu pot să exprim o părere, dacă mi-o cereţi, şi sper eu să pot să apreciez corect dacă ceva îmi depăşeşte competenţele. Însă în probleme de dogmatică, cel mai bine este să vă adresaţi direct părintelui Matei Vulcănescu şi/sau soţilor Iftime.

        Spuneaţi însă că aveţi şi nişte informaţii, legate probabil de una dintre întrebările pe care le-am pus.

  18. Suslik zice:

    Domnule Cristian, ce au facut zelotii athonitii a fost ok, cu exceptia a ce au facut recent esfigmenitii: intrarea in comuniune cu schisma. Deasemenea trebuie deosebit intre nepomenire (care are intemeiere canonica, fiind o cale pedagogica de atentionarea ierarhului, tocmai din dragoste filial-bisericeasca pentru mintuirea acelui ierarh; stiu ca pr. Matei Vulcanescu a scris/vorbit o multime despre aceasta si despre deosebirile fata de alte forme de protest ierarhic intraeclezial) si absenteism liturgic. Prima este in regula, a doua…e o vad ca pe o treapta spre schisma sau chiar, horribile dictu, spre ateismul practic. Adica, da, sint de acord cu acel absenteism cind erezia este vadita si oficiala. De pilda: se proclama ca orice pastor, padre sau „episcop/episcopita” protestanti, neoprotestanti, catolici sau anglicani pot intra oricind, nu doar in saptamina de uriciune-impreuna, in biserici sa predice, atunci acele biserici trebuie resfintite, si, in consecinta, pina la resfintire, nu mai sint biserici, eventual cluburi cu arhitectura eclesiala. Deci, nu mai intram acolo; pa si la revedere. Sau daca ma trezesc ca aud o muzica pe care de obicei o ascult cit se poate de lumeste, dar de fapt se aude din biserica in timpul liturgiei, iarasi, e un caz de absenteism liturgic cit se poate de ok. La cit de „maimuta” e rominul, va asigur ca s-ar gasi o droaie de clone ale lui nea Schonborn (stiti, cardinalul-clovn) pe acilea. Muzica de Albinoni (asta e inca bine) sau chiar Enya. Clovni, picnic, balonase, popcorn…Cica asta e liturghie dupa unii. No, sa fie la ei acolo.

      • Suslik zice:

        Mulțumesc; foarte la obiect. Cine este părintele grec? Nu am apucat să văd tot titlul, care poate conține detalii. Bine, evident că părintele romîn este pr. Matei Vulcănescu (ce energie de luptă are acest părinte; e clar că în BOR un părinte ca sfinția sa (nu mai zic de episcopi, „vise, taică, vise”) ar fi fost demult persecutat și respins de marea masă. În adormita noastră autocefalie nu există măcar o „clonă” a pr. Vulcănescu. Da, există neofasciști, cipofobi, stiliști ascunși/instigatori la schismă (vezi Nichita Pașcan), boccăiți, ultraecumeniști, etc., dar de care ar fi mai bine…nu.

      • Şi eu am apreciat cuvântul foarte limpede al pr. Theodoros Zisis.

        În ce-l priveşte pe pr. Matei Vulcănescu, nu mi se pare plauzibil să aibă clone în BOR, ba chiar mi se pare că dacă nu l-ar fi „transplantat” Dumnezeu în Grecia, n-am fi putut avea nici măcar un singur părinte Matei Vulcănescu aşa cum îl cunoaştem, adică foarte activ în lumea ortodoxă, mereu prezent pe internet, mereu cu comentarii legate de evenimentele actuale şi de principalele confuzii ale credinciosului român.

    • Cristian zice:

      Parintele grec este Theodor Zisis.

    • De acord dar, în ce priveşte muzica şi celelalte arte, noi suferim, în cel mai rău caz, de un rău tradiţionalism, care ne face să respingem tot ce percepem ca modernist şi netradiţional, dar să acceptăm tot ce pare tradiţional: colinde la sfânta liturghie, pricesne, muzică „psaltică” cu iz de operă sau de cârciumă (gen romanţe) etc. Contează să fie sau să pară tradiţional, nu contează cât de bine s-ar cânta, sau cât de prost sună sonorizarea, iar înrâurirea duhovnicească a muzicii e un subiect dincolo de sfera de preocupări a credinciosului, psaltului sau clericului român.

      Propun următorul experiment mental. Să ne imaginăm că primim următorul anunţ: „Iubiţi credincioşi! În marea sa mărinimie, papa – sau antihristul, sau cine vreţi – a poruncit ca să se repare toate sfintele biserici tradiţionale şi să se mai construiască încă cinci mii de asemenea biserici, şi toate să se împodobească cu aur şi argint şi toate obiectele liturgice şi icoanele cuvenite tradiţionale, şi fiecare să aibă un cor profesional astfel încât fie care cetăţean care îl acceptă ca cap al Bisericii să poată participa la sfânta liturghie în cele mai bune condiţii. De asemenea, pentru că capul nostru nu este un fundamentalist intolerant, el le permite celor care nu-l acceptă ca cap al Bisericii să facă liturghii la ei acasă sau să achiziţioneze la un preţ avantajos, într-un număr de rate negociabil, unul din cele 500 de lăcaşe prefabricate din beton armat, tip garaj!”

      Ce părere aveţi, care variantă ar avea mai mult succes?

  19. Suslik zice:

    Mulțumesc mult. Doamne ajută!

  20. Voi reveni mai târziu cu răspunsuri, mai ales cu un răspuns detaliat pentru Cristian.

  21. Sluga netrebnica zice:

    Canonul 15 de la Sinodul I-II din Constantinopol – oprirea pomenirii si ruperea comuniunii cu orice episcop care propovaduieste erezii, chiar si inainte de certarea sinodiceasca.

    Canonistul ortodox din România, arhidiaconul prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, spune:

    „In cazul în care erezia ierarhului este vădită, preotul are, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “în cazul în care superiorul propovaduieşte în public, în biserică, vreo învatatură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior. În acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionaţi, dar vor fi apreciaţi, pentru ca au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-a răsculat împotriva acestuia”. (prof. Marian Vanca)

    „Unii afirmă sus şi tare că a opri pomenirea Ierarhului la Sfânta Liturghie pe motiv de erezie (că predică erezia în public sau e în comuniune cu erezia) ar fi schismă. Dar acești oameni se pare că nu au noțiunea de ce însemnă schisma, pe care după cum spune Sfântul Vasile cel Mare „nici sângele muceniciei nu îl poate spăla”.
    Schisma înseamnă depărtare de Hristos şi de Biserica Lui, înseamnă lipsa Harului şi a Mântuirii. Cine e în schismă nu mai are nici Har, nici Taine, nici Mântuire. Dar oare a opri pomenirea episcopului în caz că învaţă erezia e schismă?
    Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia.

    Iată că prin oprirea pomenirii, Preotul şi credincioșii se îngrădesc de erezia propagată prin episcopul respectiv, la fel şi Episcopul se îngrădeşte de mitropolit, mitropolitul de sinod, sinodul de patriarh, Biserica Autocefală de altă Biserică Autocefală, etc.

    Dacă cei care au întrerupt pomenirea episcopului pe motiv de erezie şi numai pe acest motiv ar fi schismatici (rupţi de Biserică) ar însemna că Sfântul Maxim Mărturisitorul a murit schismatic, Sfântul Teodor Studitul a murit schismatic, Sfântul Marcu al Efesului a murit schismatic, etc. Să nu fie!

    Pleiada de sfinți ai Bisericii s-au îngrădit pe ei înşişi de erezie prin întreruperea pomenirii canonice a Episcopului locului.

    Toţi Sfinţii după ce au întrerupt pomenirea episcopului (numit de canoane pseudo-episcop, sau mincino-episcop – din moment ce nu înfierează erezia) au continuat să slujească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi toate Tainele Bisericii, rămânând în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă, dar îngrădindu-se de numitul Episcop de care aparținea. În momentul în care un episcop se leapădă public de erezie şi mărturisește ortodox, se reia şi pomenirea lui de către preoți.”

    Integral: http://vladherman.blogspot.ro/2016/07/ce-spun-canoanele-bisericii-despre.html#.V5INNhIViKE

    Canoane ale Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli:

    Canonul 45:

    „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai.
    Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca.”

    Talcuire
    „Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon daca numai impreuna s-ar ruga, dar nu si impreuna ar Liturghisi cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca cel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestora-si Apostoli.
    Iar de au iertat ereticilor acestora sa lucreze vreo slujire ca clericii, sa se cateriseasca. Fiindca oricare cleric va si liturghisi (impreuna liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca acestia sunt si ereticii, dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11-lea Canon al Apostolilor.
    Ca se cuvine pe eretici sa-i uram si sa ne intoarcem fetele dinspre ei, dar nu candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucra vreo slujire Bisericeasca, ori ca niste clerici, ori ca niste ierei.”
    [Pidalion – Carma Bisericii Ortodoxe, dupa exemplarul original tiparit la Manastirea Neamt in anul 1844]

    Canonul 65 Apostolic:

    „Daca vreun cleric sau mirean va intra in Sinagoga iudeilor, sau a ereticilor, spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
    [Apostolic 7, 45, 71; Sobor 6, 11; Antiohia 1; Laodiceea 6, 32, 33, 37, 38]

    Talcuire
    „Mare pacat socoteste Canonul acesta a intra vreun crestin in Sinagoga iudeilor sau a ereticilor, pentru ca sa se roage. Ca ce parte este credinciosului cu cel necredincios (II Corinteni 6, 15) dupa dumnezeiscul Apostol? Caci, daca insusi iudeii intrand in sinagogile lor si jertfe facand, faradelege fac, fiind opriti afara de Ierusalim a aduce jertfa dupa lege (precum o marturiseste aceasta dumnezeiescul Iustin in dialogul cel catre Trifon, Sozomen in Bisericeasca istorie cartea 5, cap. 21, si Hrisostom in cuvantul al 2-lea impotriva iudeilor), cu cat mai vartos face faradelege crestinul acela ce se roaga impreuna cu rastignitorii lui Hristos.
    Dar si biserica si adunarea ereticilor, ca una ce impotriva de dreptslavitori cugeta, nu se cuvine a se cinsti, ci mai vartos a se lepada.
    Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare cleric sau mirean, ar intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor pentru ruga, clericul, ca unul ce foarte a pacatuit, sa se cateriseasca si impreuna sa se si afuriseasca, iar mireanul numai sa se afuriseasca, fiindca, ca un mirean mai putin a pacatuit decat clericul, facand-o aceasta, ca a se caterisi fiind mirean nu se poate.
    Sau mai drept, precum altii talcuiesc, clericul cel ce ar intra in sinagoga sa se roage, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.”

    [Pidalion – Carma Bisericii Ortodoxe, dupa exemplarul original tiparit la Manastirea Neamt in anul 1844]

    • Dar de ce să nu daţi sursa originală a articolului, adică blogul pr. Matei Vulcănescu, şi faceţi trimitere la una dintre nenumăratele preluări?

      https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/04/07/oprirea-pomenirii-episcopului-locului-schisma-erezie-protest/

    • Atenţie că articolul părintelui Matei Vulcănescu se referă la cei care învaţă erezia înainte de a fi fost condamnată sinodal (în cazul nostru, ecumenismul), iar canoanele pe care le-aţi adăugat se referă la ereticii deja condamnaţi de Biserică, care după cum se vede şi din text au propriile comunităţi separate de Biserică, propriile lăcaşuri de cult etc., cum ar fi de exemplu armenii, papistaşii (romano-catolicii), diferitele grupări protestante etc.

      Aceste canoane condamnă însă împreună-slujirea şi împreună-rugăciunea cu ereticii, care s-a practicat la „sinodul” din Creta pentru că „observatorii” eretici au fost invitaţi să intre să se roage în bisericile ortodoxe.

  22. Suslik zice:

    Pentru dl. Andrei: da, adresa este reala. Puteti trimite pe ea. Multumesc.

  23. Suslik zice:

    Pentru „Sluga netrebnica”: excelente materiale, totusi, eu am o „obsesie”, de tip tehnic, daca vreti: reglajul fin. In cazul de fata, ce anume asigura ca nu se depasesc niste limite? Adica, sa ne gindim la ce s-a intimplat pe vremea schimbarii calendarului: in mod normal, ar fi trebuit ca acei nemultumiti de deciziile stupide si aplicate violent de adunatura de la 1923, precum si de derapajele antipatrsitice la patriarhiei romine de atunci sa ia exact calea metionata de dvs., calea patristica si canonica a nepomenirii. NU! Ei au ales excesele: anume sa tina slujbe pe furis, pe calendarul vechi. Pentru asa ceva, nu aveau acoperirea nici unui canon, nimic nu ii proteja. Pe drept cuvint au fost caterisiti/izgoniti. Mindria si sentimentul persecutiei, precum si obisnuinta obsesiva, fiind ei preoti si (iero)monahi, de a face parte dintr-o structura eclesiala, fie ea si falsa, i-au indemnat la pasul schismei.
    P de alta parte, schismele vechi calendaristice nu au fost oprite de cunoasterea acestor canoane: ierarhi si preoti, care il cunosteau, nu l-au aplicat.
    Pe de alta parte, reactia disproportionata a conducerilor ecumeniste, devenite „puciste”, par sa ignore, deasemenea, existenta si mai ales operabilitatea actuala a acestui canon. Cum este posibil? Adica reactioneaza in forta, ca si cind acest canon ar fi fie abrogat, fie nu ar sti de el (a doua ipoteza e pur teoretica: vorbim de episcopi care sint mitropoliti sau patriarhi, nu niste chiulangii de seminar sau mireni necatehizati). Asta ma framinta: pentru ca nu sint eu paranoic, sau altii de un cuget cu mine, caci vedeti chiat mai sus citatul din teodot ala; se pare ca unii indeamna subtil la nerecunoasterea autoritatilor bisericesti legitime. Ce a zis Sf. Maxim Confesorul? Ca nu ii recunoaste pe Patriarhi ca episcopi? Nu, ca nu intra in comuniune cu ei, pina ce nu se pocaiesc de erezie. A instigat la schisma? Nu, ci a dus lupta cea buna pina la moarte. Cu atit mai putin sfinti ca el sau Vasile cel Mare, care mergea contra curentului arianist, si altii, nu au facut „biserica fugaro-schismatica a adevaratilor ortodocsi”.
    Da, stiu, „non est idem si duo dicunt idem”. Adica, daca si stilistii au inceput cu ingradirea de eretici si cu nepomenirile, dar au continuat-o (si sfirsit-o) prost, ceva arata ca aceasta cale poate comporta riscuri, care insa trebuie asumate, in masura in care le putem purta. Adica, e o cale care clar nu este pentru cei fie foarte mindri, fie foarte fricosi/moi, fie de toate la un loc. Adic amindria te poate duce in schisma, frica in conformism-hranitor-de-erezii, si toate la un loc in confuzie duhovniceasca.
    Pescuitorii in ape tulburi trebuie denuntati si evitati mai abitir decit ierarhii ecumenisti sau parut-ecumenisti. Asa cum la un moment cuiva ii venea sa dea doua palme, pe drept cuvint zic eu, unui stillist care flatula din mintea arhiconului al carui proprietate era, ca cica „nu mai aveti Har in Tainele din BOR”, tot asa trebuie instigatorii la schisma si lepadare de Taine evidentiati public si izolati, pentru nu a isi face lucrarea lor murdara.
    In cel mai rau caz, daca se impute ereticeste treaba, nepomenire de catre preoti si absenteism liturgic de catre mireni, dar numai cind va fi erezie pe fata, la modul grotesc de explicit. Orice ce trece de acestea este schisma, razvratire, si tulburare in Biserica lui Hristos. Prefer la o adica sa ramin in comuniune cu toti ierarhii din aceasta autocefalie sau oricare alta a fost in Creta, pina ce voi parasi aces ttrup, decit sa aduc atingere Templului Euharistic care a fost creeata prin sacrificiul Mielului. Domnul Hristos Si-a varsat Singele pentru intemeierea Bisericii, nu eu sau oricine. Cu ce vom plati o eventuala, sa ne fereasca Dumnezeu pe toti de asa ceva, paguba adusa Eclesiei, mai bine zis, mintuirii madularelor Trupului Mistic al Mintuitorului? „Ce va da un om pentru sufletul lui?”.

  24. Cristian,

    Revin cu răspunsul promis, cât mai pe scurt şi mai cuprinzător.

    1. Aşa cum au mai spus şi alţi comentatori, problema nu este că Mănăstirea Esfigmenou a perseverat în a menţine întreruperea pomenirii chiar şi când alte mănăstiri au reluat-o, după moartea Patriarhului Atenagora (şi se spune că s-ar fi făcut rugăciune pentru asta), ci că au intrat în comuniune cu schismaticii. Dacă nu este adevărat sau dacă s-au pocăit pentru acest lucru, cum a făcut al nostru Danion Vasile, invit pe cei care au mai multe informaţii să ni le împărtăşească.

    2. Aşteptăm de la Sfântul Munte să fie păzitorii acriviei. Ba chiar aşteptăm să apară şi alţi păzitori ai acriviei şi la noi în ţară, în mănăstiri şi în parohiile de mir (adică ieromonahi şi preoţi de mir care să înceteze pomenirea ierarhilor ecumenişti, care susţin participarea la CMB, la dialogurile bilaterale, la săptămâna de rugăciune ecumenică, şi vorbesc numai de bine „sinodul” din Creta). Deocamdată, însă, nu este momentul să fie încurajaţi mirenii în această direcţie. S-au dat exemple de momente în care mirenii, în masă, au refuzat să participe la slujbe: după unirea cu Roma de la Ferrara-Florenţa şi după unirea cu Roma a Bisericii din Ardeal. Acest lucru se potriveşte şi cu ceea ce a spus Gheronda Iosif Isihastul (cred), adică atunci când vor face un potir comun cu ereticii, atunci să nu mai avem nicio părtăşie cu ei (cu ecumeniştii). Dacă mai are cineva şi alte exemple istorice care să justifice alt punct de vedere, de asemenea aş vrea să ştiu.

    3. Nu aveţi de ce să vă cereţi iertare, însă fie, Dumnezeu să ne ierte! Şi pe mine iertaţi-mă, că poate oi fi spus ceva nepotrivit sau interpretabil.

    4. Amin! Mi se pare evident acum că nu vă dădeaţi seama că susţineaţi, fără să vreţi, anumite fenomene, şi încă cu argumente din pr. Matei Vulcănescu, un favorit al respectivilor, pe care ei încearcă să-l transforme într-un fel de cap de afiş. Poate nu ştiaţi că la două-trei zile după ce s-a încheiat circul din Creta, când încă nimeni nu apucase să declare nimic, pe un bloguleţ obscur a apărut un textuleţ atribuit pr. Matei Vulcănescu, foarte tranşant: e un sinod tâlhăresc, întrerupem pomenirea, nu ne mai împărtăşim cu ei etc. Părintele a fost foarte indignat, dar cel care a difuzat textul pe mail, de l-am citit şi eu (că nu obişnuiesc să cotrobăi printre legionari, anticipişti şi alţi -işti), nu şi-a dat seama că e ceva în neregulă. Asta vă poate da o imagine asupra clarităţii în gândire al ortodoxului român, chiar şi atunci când are cele mai bune intenţii, deci ce să mai aşteptăm despre cei care sunt oricum confuzi în legătură cu Ortodoxia? Discernământ în ce priveşte momentul în care să refuze împărtăşirea?

    Sigur că nu putem ţine seama de toţi nebunii, dar când este cunoscut că anumite lucruri pot fi interpretate greşit într-un anumit fel, mi se pare, mie personal, obligatoriu să încercăm să evităm acele răstălmăciri.

  25. Răspuns în continuare:

    5. Mă refer la faptul că Bartolomeu este principalul organizator al circului din Creta, şi care a continuat în ciuda opoziţiei celor 4 Biserici locale care au refuzat să participe şi al nenumăratelor critici, inclusiv din partea unor mari personalităţi sau a unor grupuri mari de membri ai Bisericii, iar Daniel a avut o poziţie ortodoxă – până când, desigur, n-a mai avut-o, în urma anumitor presiuni. De asemenea, Bartolomeu se comportă ca un papă în devenire, încercând să acapareze autoritate asupra Sfântului Munte (care ar fi trebuit să funcţioneze autonom), asupra Bisericilor locale din ţările care nu sunt în mod tradiţional ortodoxe (motiv pentru care nu recunoaşte de exemplu autocefalia OCA), şi în general încercând în fel şi chip să fie mai mult decât un „primus inter pares” onorific. Mai degrabă horrific decât onorific! Şi Daniel al nostru are unele înclinaţii spre tiranie şi dictatură, dar în comparaţie cu tartorul constantinopolitan, e mic copil.

    6. Eu chiar nu ştiu ce cunoştinţe avea sau nu pr. Iustin Pârvu despre aceste icoane şi acatiste ale lui Codreanu (Doamne, fereşte!) Cine ştie, să ne dea amănunte! Dacă ştiţi, adică, spuneţi, aduceţi dovezi, iar dacă nu ştiţi, de ce să răspândiţi bârfe? Dar poate ne lămureşte altcineva care ştie mai bine.

    Apropo de comparaţia cu masoneria, după părerea mea apartenenţa la masonerie este mult, mult, mult mai gravă, şi deloc scuzabilă pentru că există condamnări ale masoneriei din partea Sf. Sinod al BOR, al BO a Greciei şi a BO a Ciprului. Deci nu este foarte reuşită comparaţia. În plus, despre legionarism au circulat, iar în unele medii mai circulă încă, diverse legende urbane (că Legiunea a fost exonerată la Nuremberg, că asasinii de fapt nu erau legionari ci agenţi secreţi sub acoperire, că toate elementele negative legate de Legiune sunt de fapt propagandă comunistă etc.) cărora unii încă le dau crezare, deşi Sf. Pavel spune să fim înţelepţi ca şerpii. Deci nu trebuie să fie înşelat cineva ca să fie legionar, e suficient să fie naiv, iar dacă mai are şi amintiri frumoase din tinereţe, de când era camarad cu alţii la fel de naivi şi idealişti, acea naivitate va fi greu de depăşit. Cu atât mai mult cu cât este întreţinută de un cârd de băgători de seamă care o încurajează! Le-a mâncat în c*r pe acele măicuţe să cânte „Sfântă tinereţe legionară” sau ce-or fi cântat ele. Cui îi poate veni o asemenea idee şi de ce nu a intervenit nimeni ca să oprească punerea ei în aplicare, ba încă au mai şi filmat şi pus pe internet? Cum să nu te gândeşti că există forţe care încearcă compromiterea acestui părinte, rămas la un moment dat, după adormirea părintelui Arsenie Papacioc, singurul care punea accentul pe a avea o credinţă ortodoxă curată şi de a o mărturisi ca atare? La Petru Vodă era la un moment dat cam singurul loc din ţară unde aveau cristelniţă pentru adulţi, pentru că erau cam singurii care îşi puneau problema, la modul serios, de a primi ereticii în Biserica ortodoxă prin botez – şi încă unul autentic, prin scufundare. Şi cu toate acestea în acele momente pr. Iustin era cunoscut mai ales din cauza cipurilor, iar acum este cunoscut mai ales ca promotor al mişcării legionare.

    Am încercat şi eu să mă lămuresc ce contact a avut pr. Iustin cu legionarismul, şi am găsit pe internet că mai întâi a devenit monah, iar apoi a intrat la seminarul teologic de la Cernica, şi de-abia aici a intrat în contact cu legionarismul. Ce fel de legionarism puteau practica nişte călugări? Mai spune şi că toţi legionarii cu care a avut de-a face în închisoare au fost oameni de mare calitate, care-şi împărţeau şi puţinul pe care-l aveau în închisoare cu aproapele lor. Păi poate chiar erau! Pe lângă cei cu veleităţi de pistolari, care probabil văzuseră prea multe filme cu cowboys şi cu gangsteri, mulţi au intrat în legiune pentru că le-a plăcut retorica idealistă, neştiind, ca noi astăzi, că acea retorică e doar o faţadă. În plus, tot ce se spune despre pr. Iustin Pârvu şi legionarism sunt, bineînţeles, lucruri scrise de alţii, care nu se ştie cât de obiectivi sunt sau dacă nu cumva, cu bună sau cu rea intenţie, vor să amplifice artificial anumite aspecte din personalitatea şi învăţătura părintelui Iustin Pârvu.

    Am pus şi o întrebare referitoare la faptul că pr. Iustin Pârvu ar fi fost înşelat. Înşelarea este un fenomen duhovnicesc foarte grav şi nu este normal să fie acuzat cineva de înşelare doar pentru că noi avem astăzi, prin internet, mai multă informaţie despre un anumit fenomen istoric. Ar fi putut fi numit înşelat dacă, de exemplu, ar fi indicat că a primit în duh vreo încredinţare sau vedenie asupra caracterului sfânt şi duhovnicesc al legiunii. Din câte am citit, nu este vorba de aşa ceva, ci de experienţa proprie, adică contactul doar cu faţa frumoasă a legionarismului, cea care i-a sedus în epocă şi pe atâţia intelectuali. De asemenea, am fi putut vorbi despre părere de sine (ruda apropiată a înşelării, pe care o tratează Sf. Ignatie Briancianinov în aceeaşi carte, „Despre înşelare”) dacă am fi avut dovezi că părintele îşi punea judecata proprie mai presus de orice alte argumente. Cu asemenea argumente nici nu cred că a avut de-a face, de vreme ce mediul din jurul său era cel care era, iar argumente serioase că mişcarea legionară nu era ortodoxă nici măcar în formele ei cele mai idealiste eu nu am văzut decât foarte recent. În perioada când părintele era încă în viaţă, singurele argumente erau de tipul corect politic şi nimeni nu le lua în seamă, ca pe o euro-spălare pe creier care şi erau. Există, desigur, argumente autentic ortodoxe pentru care o mişcare naţionalist-fascistă nu este plăcută lui Dumnezeu, dar ele n-au intrat în dezbatere decât foarte recent, şi într-un mediu relativ restrâns, mai restrâns chiar decât al fanilor ortodocşi ai legiunii. Şi mai sunt şi acele detalii care dau culoare poveştii pe care eu nu le-am aflat decât foarte recent, cum ar fi că Codreanu se ruga la „sfântul” Anton de Padova, sau că nu se făcea, în mod foarte european, discriminare între ortodocşi şi greco-catolici, nici măcar în ce priveşte cele sfinte.

    Acestea, trebuie spus, sunt elemente ale duhului epocii care i-au afectat pe toţi, inclusiv pe „marii duhovnici”. A rămas în memoria ucenicilor momentul în care pr. Adrian Făgeţeanu a venit alergând la pr. Sofian Boghiu şi strigând: „Părinte, părinte, Sfântul Francisc din Assisi nu era sfânt, avea demon!” La care părintele Sofian, privind cu un calm isihast-ecumenist la agitaţia părintelui Adrian, a răspuns: „Ba, părinte, eu cred că matale ai demon!” Indiferent de alte comentarii, mi se pare interesant că până în acel moment, cei doi părinţi nu puseseră la îndoială sfinţenia lui Francisc. Şi să sperăm că n-au pus la îndoială nici lipsa lui de sfinţenie, după acest moment.

    Închizând paranteza, mă interesează dacă există motive serioase, fără a ne juca cu cuvintele, de a-l considera pe pr. Iustin înşelat, şi de asemenea de a considera că a promovat activ legionarismul ca pe o mişcare ortodoxă, dincolo de diferite texte care pot fi manipulate într-un fel sau altul, chiar şi dându-le o importanţă mai mare decât o aveau de fapt, cu sau fără rea intenţie. Dacă are cineva vreun argument, mă interesează foarte mult.

    Iată-l şi pe pr. Iustin aşa cum îl cunosc eu şi cum ar trebui să-l cunoască toţi românii:

    http://www.credo.ro/tacere-si-marturisire.php

    • Suslik zice:

      Nu exista asa ceva, precum o „fata frumoasa” a ML. Imi pare rau sa va contrazic, dar poate „un aspect militant-seductiv”. Adica avea asupra unor minti efectul unei predici a unui imama din Statul Islamic asupra unui fanatic deja ardent: radicalizare. Faptul ca si intelectuali de marca inepoca au fost la un moment dat atrasi pledeaza pentru periculozitatea ei, nu pentru o fata mai „umana” a ML. Discursurile „capitanului”, erau, in esenta, in afara de un filetism narcisist si delirant-mesianic, de un antisemitism bolnav. Peste tot, in „operele” lui, strabate firul rosu cum ca „”jidanii” sint parazitari” si „trebuie sa scapam de „jidani””. Aceasta exprimare dementa, ca nu o pot numi altfel, are efect pe cam acelasi principiu ca demonii asupra porcilor din Gadareni. Ideologiile de teapa comunismului, legionarismului, nazismului, terorismului islamist-extrem, etc. sint construite astfel incit sa fanatizeze, sa trezeasca bestia gregara din om. Da, da sentimentul acela gregar si violent pe care il au toti care jefuiesc magazine in timpul unor tulburari. Sau alt gen de acte..din acestea. Nu, legionarismul a avut o fatza seductiva…ca orice pacat. Dar frumoasa…nu!

      • N-am zis că umană, am zis că frumoasă. Poate seducătoare ar fi fost într-adevăr mai bine spus. Trebuie avut în vedere şi contextul momentului, în care anumite idei păreau mult mai atrăgătoare decât sunt pentru noi astăzi, pentru că încă nu fuseseră infirmate de istorie. De văzut acel link pe care l-am dat într-un alt comentariu, despre „historian’s bias”.

        Oricum, eu n-am vrut în niciun caz să iau apărarea legionarismului (Doamne, fereşte!) ci chiar mă îndoiesc că pr. Iustin a fost legionarul care este făcut să fie de documentaţia la mâna a doua şi a treia.

      • Asta cu jidanii e o mare problemă, şi pentru mine a fost întotdeauna: faptul că jidanii (ar trebui să pun ghilimele, dar în sfârşit) sunt văzuţi ca duşmanul colectiv, sursa tuturor relelor. E un soi de teorie a conspiraţiei în care se întâlnesc idei care circulau la acea vreme în multe din „ţările civilizate” cu o înţelegere greşită a sentimentului anti-iudaic care apare uneori chiar şi în Sfânta Scriptură (iudeii anti-creştini numiţi „sinagogă a satanei”). Şi pe la Sfinţii Părinţi apare ideea că antihrist se va naşte între iudei. Faptul că „jidanii” erau foarte activi în mişcarea bolşevică în URSS şi în Spania tindea să le confirme rolul apocaliptic. Drept care înţelepţii au pornit să lupte împotriva antihristului cu arma în mână, ca într-un film cu Schwartzenegger (sau, posibil, Stallone – sau, posibil, a fost câte un film apocaliptic cu fiecare din ei 😀 ) Nu există altă cale de a lupta contra antihristului decât unindu-ne cu Hristos, se pare că lor le-a scăpat asta.

    • ioanc zice:

      Cu totii avem pacate. Nu poti pretinde parintelui Iustin c-a fost fara de pacate, aruncandu-l pe un piedestal si lasandu-l in uitare dar nici contrariul. Eu unul il iubesc. Si da e un marturisitor al lui Hristos, prin viata si faptele sale intru credinta, lasand la o parte gargara legionara si fobia cipista. Si eu m-am lasat sedus, oarecum, de ideologia numita miscare legionara si totodata am avut si fobia cipurilor. Probabil toate acestea fac parte din lupta, osteneala noastra de a ne face mici, pentru a-l lasa pe Hristos sa creasca. Sa putem zice: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine!”.
      Apropo de ispita pe care o traim in aceste zile, daca sa mai participam la slujbele unde sunt pomeniti ierarhii ce au participat la Sinodul din Creta. Iata ce zicea parintele Iustin Parvu:

      „– Dar spune într-o viziune a marelui rugător, ascet şi pustnic şi trăitor în Hristos, Sfîntul Serafim de Sarov [de fapt, Sf. Serafim de Varita si Sf. Lavrentie de Cernigov – n.n.], că se vor ridica biserici, paraclise, schituri, clopotniţe şi altare în toată splendoarea aurăriei lor, dar creştinii nu vor putea intra în ele. Am stat şi eu şi m-am gîndit, ce-o fi asta, domnule!? Am fost pus în situaţia să le răspund şi credincioşilor mei la această întrebare, că unii ziceau: „Mai putem noi intra în cutare biserică din Bacău, din Timişoara, sau din Iaşi, dacă s-a făcut acolo o slujbă ecumenistă ori un ritual al Cavalerilor de Malta sau un jurămînt masonic? Ei bine, să ştiţi că aceasta este cea mai adîncă blasfemie! Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, pînă se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Cînd ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Pînă aicea merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni.”
      (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/06/16/parintele-iustin-parvu-cuvinte-pentru-vremuri-de-incercare-a-bisericii-ecumenism/)
      Merita citit tot articolul. Acesta a fost parintele Iustin Parvu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

      P.S. Apropo de iubirea de vrajmasi. Am gasit intr-o nota de subsol a cartii „Teologia patristica” a parintelui Romanides, o trimitere la comentariul prof. Giorgios Mantzaridis, asupra cartii „Darea de seama cu privire la Teologia Staretului Sofronie”, a arhim. Zaharia Zaharov, cu urmatorul citat:
      „… Iubirea de vrajmasi este criteriul nemincinos al adevarului si al sobornicitatii Bisericii. In invatatura Sfantului Siluan si a Staretului Sofronie oamenii nu sunt impartiti in prieteni si dusmani (sau in buni si rai), ci in stiutori si nestiutori de Dumnezeu. Acolo unde oamenii sunt recunoscuti ca dusmani inseamna ca este respinsa o parte a trupului umanitatii si sobornicitatea este subminata. Tinerea poruncii iubirii de vrajmasi are intelesul ca omul ii imbratiseaza pe toti oamenii, (ca) devine catholic (universal), sobornicesc. Iar la nivel ecclesiologic iubirea de vrajmasi este criteriul care certifica sobornicitatea. Adevarata Biserica este aceea care pastreaza vie iubirea de vrajmasi. Aceasta mentiune este de maxima importanta si extraordinar de actuala in epoca noastra.”
      Mie mi-a placut. Si mai multe despre iubirea de vrajmasi ca si criteriu al desăvârşirii duhovniceşti, atunci cand este bine inteleasa, aici: http://acvila30.ro/jean-claude-larchet-despre-iubirea-vrajmasilor/

      P.S. 2 Sper ca s-a inteles ca nu fac apologia ecumenismului, care ecumenism mimand iubirea de vrajmasi, din motive de fatarnicie si alte interese, iubeste eresul acestora si nu pe ei.

    • Cristian zice:

      6. Despre pr. Iustin:

      https://www.youtube.com/watch?v=MYopLS96iYY – integral interesant

      –––––

      https://www.youtube.com/watch?v=-fLrylGGY74 – de la min. 3.40

      Rep: Parinte, considerati ca Miscarea Legionara, prin suferinta si martiriul celor care au murit prin lagarele de exterminare si-a atins misiunea, aceea de a sfinti Neamul Romanesc?

      Parintele Justin: Pai da, mai, SIGUR! Sta la baza temeliei sfinteniei noastre!

      Rep: Parinte, ce este Miscarea Legionara?

      Parintele Justin: Mai, nu facem teorie aici. O vezi ce este? (n.n -arata cu mana spre credinciosi si spre manastire) ASTA! Fii si matale vrednic sa misti O LUME INTREAGA si s-o aduci AICI (n.n – la Biserica!)!”
      –––

      http://www.dailymotion.com/video/xy3qy7_maica-ecaterina-despre-evrei-legionari-si-sfantul-inchisorilor-valeriu-gafencu_news – min.8-9

      ––––

      http://www.dailymotion.com/video/x10gigv_parintele-justin-martirii-ca-valeriu-gafencu-se-fac-prin-rugaciunile-oamenilor-ziua-parintelui-parvu_news – min. 4.20 – despre criterii de canonizare

      ––––

      Despre faptul ca pr. Iustin a vazut vreodata o icoana cu Codreanu nu am intr-adevar dovezi, asa ca sunt barfitor. Dar chiar dvs. spuneti despre maicile care i-au cantat cantecele legionare. Pai Sfintii Parinti cand auzeau duhul ereziei manifestandu-se sareau ca arsi. Faptul ca asculta cu placere cantecele maicilor arata fara echivoc ca era inca legionar convins, asta daca mai era nevoie si de alte dovezi dupa vizionarea inregistrarilor de mai sus.

      Cat despre faptul ca pr. Iustin nu putea sti ca legionarismul e eretic pt. ca nu i-a explicat nimeni (nepunandu-se in discutie pana de curand d.p.d.v. dogmatic, cum spuneti), asta, iertati-ma, imi este de-a dreptul de neinteles. Pai atunci de ce-l mai consideram mare duhovnic?

      Cat despre restul comentariului, ma vad nevoit sa repet: nici politica si nici crimele, nici jertfele si nici moralitatea lor „exemplara” nu reprezinta esenta problemei legionare, ci doctrina, care e eretica. Ati citit „Carticica sefului de cuib” sau „Despre legionari”? Daca nu, cititi-le (daca le puteti duce pana la capat, daca nu, va inteleg perfect).
      Cred ca foarte elocvente in acest sens sunt cuvintele legionarului Virgil Maxim:
      „Mişcarea Legionară a epuizat din toate punctele de vedere, doctrinar, formativ-educaţional, metodologic şi organizatoric, toate aspectele şi datele în procesul de devenire a omului nou creştin-legionar, singurul care poate rezolva toate problemele de viaţă materială şi spirituală în acest veac demonizat.” – daca asta nu duh-neste a erezie, atunci nu mai stiu ce sa zic.

      Doamne, ajuta! Si Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti.

      • Suslik zice:

        Stati putin, va rog. Adica crimele ML sint o problema mai mica decit erezia acelei miscari!? Scuze, wtf?! Recititi-va textul, unde spuneti clar asta. Un om viu, cu convingeri eretice sau ateiste sau mai stiu eu, se poate intoarce, se poate pocai. Un om ucis, niciodata: pentru ca e mort. Stiu, suna a truism grupa mica, dar…e nevoie si de asa procedee retorice, din cite vad.. Nu se poate sa creada cineva ca erezia e mai rea decit asasinatul, si inca asasinatul in masa si „motivat” ideologic sau religios. Ma tem ca ginditi ca aceia care in primul mileniu ii ardeau pe manihei, iar in al doilea pe cathari, pe protestanti, pe rascolnici, etc. „Cetatea lui Hristos pe Pamint” facuta prin mina lunga si cu gheare a unui stat chipurile crestin? Nu, multumesc, e preferabila persecutia pina la extinctie: se nasc cereste mai multi martiri. In evul mediu, Biserica si statul feudal european, indeosebi in Vest, erau o prezenta sufocanta si opresiva, o metastaza hibrida. Au meritat ce au primit de la iacobini si mai tirziu, de la bolsevici, daca au considerat ca ereticii merita sa moara.
        Intotdeauna am considerat ipocrizie sa ii cinstim pe mucenici, in special pe cei din perioada Bisericii Primare, dar sa ne bucuram ca Biserica a iesit din catacombe si ca a fost daca nu la putere, in preajma ei. Sincer, era mai bine sa fi ramas acolo, in teama si evlavia din intunericul subteranelor Romei. Propovaduirea era sprijinita in mod clar de Duhul Sfint, nu (si) de „imparatul”, fie el roman, bizantin sau franc, sau tarul rus. Adica, au fost gasite dovezi de crestinism practicat fara teama si pe vremea lui Diocletian insusi, din Britania pina in Tracia, si din Spania pina in Iliria.
        Da, stiu, par a fi sarit de la un subiect la altul. Dar nu e asa: oricine spune ca a ucide e mai putin grav decit a avea convingeri eretice o ia pe calea…inchizitiei. Repet: cit esti viu, ai o sansa, daca ai gresit in convingeri, sa te indrepti.
        In rest, sint de acord cu dvs. Da, Iustin Pirvu a tras dupa el in amagirea legionara si isteria cipofoba multi romini. Nu este sfint, categoric. Cum nu este sfint nici macelarul care a murit de moartea pe care o dorea altora, anume CZC.

      • suslik1973 zice:

        Deci pentru dvs., doctrina legionara, pentru ca este eretica, e mai periculoasa decit crimele faptuite, ca sa exprim mai concis ce v-am raspuns deja.

      • Cristian zice:

        @suslik1973

        Faptul ca erezia e mai grava decat crima invata Insasi Sfanta Biserica. DIn duhul eretic al Legiunii se trag si toate celelalte fapte ale ei, printre care si crimele.

      • Cristian zice:

        @suslik1973

        Intrucat comentariul dela 2:12 am a aparut mult mai tarziu pe blog decat cel dela 2:15 am, fac urmatoarele completari:

        1. „Ma tem ca ginditi ca aceia care in primul mileniu ii ardeau pe manihei, iar in al doilea pe cathari, pe protestanti, pe rascolnici, etc. „Cetatea lui Hristos pe Pamint” facuta prin mina lunga si cu gheare a unui stat chipurile crestin? Nu, multumesc, e preferabila persecutia pina la extinctie: se nasc cereste mai multi martiri.” si „oricine spune ca a ucide e mai putin grav decit a avea convingeri eretice o ia pe calea…inchizitiei. ” – imi pare rau, nu vad conexiunea logica intre ce spuneti (inchizitie, etc) aici si faptul ca Biserica confirma erezia ca fiind singurul pacat care nu se iarta nici in lumea aceasta nici in cea viitoare. Si fiindca ati adus aminte de Inchizitie, ea s-a manifestat dupa caderea in erezie.

        N-am la indemana un citat din Sfintii Parinti, dar am un comment recent al pr. Matei de pe blogul sau: „Dumnezeu sa ne fereasca de o astfel de unire cu ereticii, mai bine sa fiu curvar si homosexual si criminal decat eretic. Am mai multe sanse la mantuire ca imoral si criminal, decat are ereticul care aduce hula Duhului Sfant.”

        2. „Intotdeauna am considerat ipocrizie sa ii cinstim pe mucenici, in special pe cei din perioada Bisericii Primare, dar sa ne bucuram ca Biserica a iesit din catacombe si ca a fost daca nu la putere, in preajma ei. Sincer, era mai bine sa fi ramas acolo, in teama si evlavia din intunericul subteranelor Romei. ” – Biserica a fost scoasa din catacombe de Sfantul Imparat Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii. Voia Lui Dumnezeu s-a manifestat cat se poate de evident. Sa spuneti ca era mai bine sa nu se fi intamplat, este foarte grav. Eu, cu iertaciune, va recomand sa mai chibzuiti si sa cereti sfat.

    • Cristian zice:

      Ana Elisabeta,

      5. Referitor la PF Daniel si argumentele aduse de dvs, sa ma iertati, dar eu inteleg din Sfanta Traditie ca crestinul este chemat sa vegheze ca nicio picatura de otrava sa nu pangareasca izvorul curat al Adevarului Bisericii Lui Hristos, iar nu sa se bucure cand o picatura de apa (aparent pana la urma, caci au semnat) curata cade intr-o oala de murdarii.

  26. ioanc zice:

    Frumos spus. Si subscriu si eu la comentariul d-voastra. Citatul din Teodot, l-am dat mai mult, pentru indemnul sau de a participa in continuare la slujbele unde sunt pomeniti episcopii ce au participat la Sinodul din Creta. Si recunosc ca am avut unele retineri inainte de a-l posta. Insa pentru gandul bun al monahului, fie, am zis. Oricum, ma bucur ca ati aratat si inadvertentele (chiar si cele s.f.) din acel text.

    • ioanc zice:

      A cam aparut aiurea raspunsul dat la comentariul dl. Suslik. (cel in care e de acord si Ana) Cred ca de vina e smartphone-ul. Imi tot face fite, fite.

    • Nu mai ştiam care era citatul din Teodot 🙂 Cred că de-aici plecase discuţia, nu-i aşa? Cel care era cam slobod la gură şi i-a făcut nebuni pe cei care au semnat în Creta… Erau mai multe probleme cu acel citat, între care faptul că pune problema, în mod greşit, a valabilităţii Tainelor. E bine însă că a recunoscut că a îndemnat la neparticipare şi pe urmă şi-a dat seama că a sărit peste cal. Noi, ca mireni, trebuie să-i căutăm pe preoţii ortodocşi şi să ne ţinem strâns de ei, că se poate să aibă nevoie de ajutorul nostru, chiar dacă poate nu sunt 100% gata să întrerupă pomenirea ierarhilor lor – care poate la rândul lor nici ei nu sunt 100% gata să mărturisească ortodox, deşi unii ar vrea.

  27. Cristian, acum am descoperit acest comentariu al dvs., care se pare că în furtuna de comentarii la alte postări, cu alte subiecte, nu am apucat să-l citesc:

    Ana Elisabeta,

    „Avem alte motive să considerăm că pr. Iustin însuşi ar fi fost înşelat?”

    Aici lucrurile au nevoie de grabnica limpezire demult, dar, dupa cum spunea dl. Dinu Tigoianu intr-un comentariu mai vechi tot pe acest blog: „In urma cu aproape doi ani, aflandu-ma in Grecia, am mers la Pr.Theodoros Zisis si printre altele i-am zis ca in Romania, in afara de ecumenism mai sunt si alte multe inselari, iar Pr. Theodoros a spus: ”De aceea Patriarhia nu le combate, pentru ca ecumenismul blagosloveste toate ereziile””.

    Imi pare fundamentala afirmatia pr. Zisis. Si o leg de pr. Iustin Pârvu pentru faptul ca Miscarea Legionara nu a fost in esenta ei o miscare politica, ci o scoala spirituala eretică (pietista poate, etno-filetista, cu accente pagâne, juraminte aiuritoare, etc – de discutat). Iar pr. Iustin, ca si toti ceilalti legionari ajunsi mari personalitati ale Ortodoxiei mioritice, nu s-au dezis sau căit defel de/pentru apartenenta la aceasta scoala spirituala, făuritoare a omului nou, crestinul-legionar (Hristos devine insuficient in sec. XX pt. ei). Pr. Iustin, ca si ceilalti, au ramas fideli până la moarte jurămintelor eretice legionare.

    Ori, daca Miscarea Legionara a fost eretica, este ca si cum ne-am intreba daca un părinte care nu s-a dezis niciodata de masonerie a fost inselat. Îmi pare o inconsistenţă să condamni masoneria dar să tolerezi ca „inofensiv” duhul Legiunii.

    –-

    Parţial v-am răspuns deja, dar să mai completez puţin. Ceea ce a spus pr. Theodoros Zisis eu cunosc din povestirea pr. Matei Vulcănescu şi-mi amintesc puţin altfel, adică ecumenismul, prin relativismul care-i este caracteristic, creează un climat în care înfloresc toate rătăcirile. Şi de ce nu le combate Patriarhia – tot din cauza relativismului, care îi lipseşte pe fanii săi de criteriile ortodoxe.

    Nu cunosc problema jurămintelor legionare. Sigur că pentru un creştin ortodox faptul în sine de a face un jurământ este o neregulă, o greşeală. Dar oare e realist să presupunem că pr. Iustin, ca monah şi student (sau elev, deşi el era mai mărişor ca vârstă) la seminar, a făcut asemenea jurăminte? Spune el sau altcineva că a făcut?

    Eu personal nu consider că legiunea ar fi fost un fenomen pozitiv în România, şi cu atât mai puţin un fenomen pozitiv în Ortodoxia românească. Nu văd nimic ortodox la ea, ci numai o imitare a fascismului din alte ţări, cu elementele romano-catolice înlocuite de un specific local „ortodox”. Iar la „ortodocşii” „legionari” de azi văd un refuz de a accepta ceea ce pentru restul lumii este evident. Hai să zicem că e aşa cum zic ei şi legionarii n-au omorît pe nimeni, ci asasinatele au fost aranjate de provocatori. Dar de ce nu s-a înscenat aşa ceva „Oastei Domnului” de exemplu? (E singurul exemplu care mi-a venit în minte.) Poate pentru că ei nu aveau arme? Iar acele tricouri cu Codreanu pe post de Che Guevarra mi se par super-penibile. Amuzant e că principala diferenţă dintre cei doi pare a fi că unul purta bască şi avea părul lung. În rest, aceeaşi privire dusă, aceeaşi retorică goală (ok, poate nu chiar aceeaşi, da’ pe-aproape), aceeaşi lipsă de profunzime şi de relaţie cu viaţa reală.

    Acestea fiind zise, mi se pare plauzibil ca cineva care a trăit într-un mediu izolat, astfel încât nu a luat contact cu brutalităţile legiunii, ci a văzut doar părţile ei frumoase, şi după aceea a continuat să trăiască oarecum izolat, neavând practic motive să-şi reevalueze aceste amintiri frumoase din tinereţe, să poată să vorbească în continuare frumos despre legiune fără să fie într-o stare de înşelare şi fără măcar să fie un promotor activ al ei. Părintele Iustin nu umbla pe internet, avea repulsie pentru tehnologie, astfel încât depindea de ucenici ca să fie ţinut la curent cu multe lucruri. Opinia mea, bazată mai mult pe intuiţie şi pe nişte fenomene descoperite de „războinicii întru cuvânt” pe când încercau din greu (nici nu mai ştiu dacă au reuşit, până la urmă) să afle care este adevărata opinie a pr. Iustin despre actele cu cipuri, nemediată de nimeni, este că anumiţi ucenici l-au protejat pe pr. Iustin de anumite aspecte ale realităţii (ceea ce nici nu era greu, fiindcă aşa cum am spus într-o vreme critica mişcării legionare era strict de tipul corect politic), pentru ca apoi să-l poată lua pe pr. Iustin ca mascotă pentru preocupările lor politice pseudo-ortodoxe.

    Nu ştiu dacă se poate condamna legionarismul ca erezie, cert este că încă n-a fost condamnat. Şi probabil nici nu există voinţa de a fi condamnat, chiar dacă pe de altă parte nu există nici voinţa de a-i canoniza pe „sfinţii închisorilor”, după câte se spune din motive politice. Masoneria a fost condamnată, chiar dacă unii se fac că plouă. Marea problemă a masoneriei este relativismul ei, faptul că se spune semnul egal între Ortodoxie şi diferite religii, insinuându-se că masonul este mai presus de aceste diviziuni ale oamenilor primitivi. Şi cu legionarismul sunt probleme, există chiar şi un anumit relativism, dar mult mai limitat, există într-adevăr o componentă de etno-filetism. Sunt însă probleme mai puţin evidente, mai ales pentru cineva care ar fi trăit în epoca respectivă. Pentru noi astăzi nu există scuză (aviz purtătorilor de tricouri cu moaca lui CZC), dar noi avem astăzi mult mai multe informaţii decât cei din epocă. Faptul că mulţi intelectuali importanţi au devenit legionari sau au avut simpatii legionare ar trebui să ne pună în gardă asupra faptului că vedem lucrurile cu alţi ochi decât ei. Un argument:

    https://en.wikipedia.org/wiki/Historian%27s_fallacy

  28. Mulţumesc mult pentru răspunsuri, mai ales pentru linkuri. Încă nu m-am uitat la filmuleţe, deci nu pot încă să formulez un răspuns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s