MARILE PROBLEME ALE MIŞCĂRII LEGIONARE (dovezi chiar din cărţile legionare privind caracterul fascist, antisemit, ecumenist, ezoterist şi neortodox al grupării legionare)

CUPRINS:

  1. DOVEZI CLARE DIN CĂRŢILE LEGIONARE, PRIVIND CARACTERUL FASCIST, HITLERIST ŞI ANTISEMIT AL Mişcării Legionare încă de la începuturile înfiinţării acestei organizaţii de către Corneliu Zelea Codreanu..
  1. ACTE GRAVE DE ÎNTINAREA A DREPTEI CREDINŢE ORTODOXE (introducerea zvasticii în ceremeniile religioase ortodoxe, depunerea de jurăminte legionare, ecumenismul, cererea introducerii pedepselor cu moartea, conflictul cu ierarhia BOR):

2.1 INTRODUCEREA ZVASTICII ÎN CEREMONIILE RELIGIOAS. INTRODUCEREA PEDEPSEI CU MOARTEA. JURĂMINTELE LEGIONARILOR.

2.2 CAPCANA ECUMENISMULUI ÎN CARE S-A SCĂLDAT M.L.

2.3 Cultul mândriei în ML /  Ezoterism / folosirea de injurături

2.4 CONFLICTUL CODRENIŞTILOR CU IERARHIA BOR,ŞI DEZBINAREA / LOVIREA ÎN FRĂŢIETATEA CU NEAMURILE ORTODOXE RUSE, SÂRBE SAU GRECEŞTII.

  1. DOVEZI DESPRE JUSTIFICAREA OMUCIDERILOR, NEIERTAREA DE VRĂŞMAŞI ŞI MÂNDRIA RIDICATĂ LA RANG DE CULT ÎN M.L.:

3,1 JUSTIFICAREA OMUCIDERILOR, NEIERTAREA DE VRĂŞMAŞI

3,2 Cultul mândriei în ML

3,3 Dictatură vs obedianţa totală, ca principiu de funcţionare a M.L.

CĂRŢILE LEGIONARE DE CĂPĂTÂI  SUNT PLINE DE LUCRURI EXTREM DE GRAVE, CARE VĂDESC CARACTERUL PROFUND FASCIST, ANTISEMIT, HITLERIST ŞI NEORTODOX DIN CADRUL MIŞCĂRII LEGIONARE, încă de la începuturile înfiinţării acestei organizaţii

Menţionez că analiza acestui articol se desfăşoară cu precădere asupra perioadei Codreniste a Mişcării Legionare, pe care legionarii de azi o denumesc ce-a mai curată.

Dacă până acum eraţi şi dvs dintre cei ce credeau că Mişcarea Legionară a fost doar o mişcare spirituală de revigorare a neamului românesc, o mişcare “sfântă” “plecată de la Duhul Sfânt”, mişcare ce nu ar fi avut nimic în comun cu ideologiile  fasciste, naziste, hitleriste şi antisemite, atunci acest articol, vi se adresează.

Vă invit să discerneţi cu mare atenţie lucruri extrem de grave găsite în cărţile de căpătâi ale doctrinei legionare: CORNELIU CODREANU – “PENTRU LEGIONARI”, ”CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB”, ”ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA”, dar şi de la alţi autori, Virgil Maxim – “Imn pentru crucea purtată” ca şi la Nichifor Crainic, Pr. Gheorghe Calciu, Duiliu Sfinţescu, P. Ţuţea…
Mă simt obligat să menţionez că blogurile legionare cenzureaza complet toate dovezile găsite în acest articol de blog!

  1. DOVEZI CLARE DIN CĂRŢILE LEGIONARE, PRIVIND CARACTERUL FASCIST, HITLERIST ŞI ANTISEMIT AL Mişcării Legionare  încă de la începuturile înfiinţării acestei organizaţii de către Corneliu Zelea Codreanu.

În “PENTRU LEGIONARI, la pag.58 căpitanul CZ Codreanu scria în 1936:

Existau în Germania mai multe organizaţii politice şi doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate însă şubrede. Studenţimea de la Berlin şi cea de le Jena era împărţită în societăţi şi număra foarte puţini antisemiţi. Masa studenţească cunoştea vag problema. De o acţiune studenţească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei de la Iaşi nu putea fi vorba.

Am avut multe discuţii cu studenţii de la Berlin, în 1922, care desigur astăzi sunt hitlerişti şi mă mândresc să le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învăţate la Iaşi.

De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici” şi cu care legasem bune relaţiuni. Numele său era Strumpf şi locuia în Salzwedeler Strasse 3.   Acesta mi-a spus: „se  aude de o mişcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl aşteptăm noi, poporul german”.      Viziunea acestui muncitor s-a împlinit.   Eu am rămas cu admiraţie pentru puterea lui de intuiţie datorită căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni şi fără să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german.

 Tot acolo la Berlin şi cam în acelaşi timp, am auzit şi vestea uriaşei izbucniri fasciste: marşul asupra Romei şi victoria lui Mussolini.   M-am bucurat ca de victoria ţării mele!.

Mussolini este viteazul care a călcat balaurul în picioare, el e din lumea noastră, de aceea toate capetele de balaur se năpustesc asupra lui jurându-i moarte. Pentru noi, el va fi un luceafăr luminos care ne va da speranţe; ne va fi dovada vie că hidra poate fi învinsă. O dovadă a posibilităţilor noastre de biruinţă.

Dar presa jidovească şoptea la urechile noastre: “Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba vă bucuraţi”.  Nu e vorba de ce ne bucurăm noi; e vorba de ce vă supăraţi Dvoastră de victoria lui, dacă nu e antisemit. Care e raţiunea atacurilor mondiale ale presei jidăneşti în contra lui? În Italia sunt atâţi jidani câţi ceangăi în România pe Valea Siretului. O mişcare antisemită în Italia ar fi, ca şi cum noi românii, am porni o mişcare contra ceangăilor. Dar dacă Mussolini ar fi trăit în România, n-ar fi putut fi decât antisemit, pentru că fascism înseamnă în primul rând, apărarea naţiei tale împotriva primejdiilor care o pândesc, înseamnă desfiinţarea acelor primejdii şi deschidere de drum liber către viaţă şi mărire pentru naţiunea ta. În România, fascismul nu putea să însemne decât înlăturarea primejdiilor care ameninţă poporul român, adică înlăturarea primejdiei jidăneşti şi deschidere de drum liber către viaţa şi mărirea la care au dreptul să aspire românii. Iudaismul a ajuns la stăpânire în lume prin masonerie şi în Rusia prin comunism. Mussolini a distrus la el acasă aceste două capete iudaice, care ameninţau Italia cu moartea: comunismul şi masoneria. Acolo, iudaismul a fost desfiinţat prin ce a avut el. La noi, va trebui desfiinţat prin ce are: jidanii, comuniştii şi masonii. Aceste gânduri le opuneam noi, tinerii români, în general, încercărilor iudaice de a ne despărţi de bucuria biruinţei lui Mussolini.”

La pag.92 căpitanul îl citează bucuros şi pe antisemitul A.C. Cuza, mentorul său din tinereţe: “Soluţia problemei jidăneşti (constă) prin eliminarea jidanilor, dezvoltând puterile productive ale românilor şi protejând întreprinderile lor”   iar în paragraful următor căpitanul remarca cu tristeţe că:  “De câtva timp N. Iorga nu mai este antisemit. Se înţelege, ruptura (de noi) s-a făcut ireparabilă”.

La pag.111 căpitanul mai scrie: “ În ajunul deschiderii, ştiind că a doua zi dimineaţa armata va intra în Universitate, am făcut planul de a o ocupa noi, în timpul nopţii. De cu ziuă, am trimis un student de încredere care a intrat în sala paşilor pierduţi şi a desfăcut zăvoarele la două geamuri mari, fără ca să se observe, în aşa fel încât numai împinse din stradă ele să se deschidă. Fără a comunica planul, am convocat, la ora 9, o sută de studenţi în sala Bejan. La ora 10, Universitatea a fost ocupată de noi. Pe frontispiciul ei se arborase steagul cu zvastică.

La pag.187 căpitanul descrie cum, în 1924 în procesul împuşcării lui Manciu a fost achitat de un complet de judecată cu simpatii fasciste:  “N-am avut vreme să judecăm mai mult, pentru că uşile s-au deschis şi mulţimea ne-a luat, ducându-ne în sala de şedinţe. Lumea, când am apărut purtaţi pe umeri, s-a ridicat în picioare, strigând şi fluturând batistele.   Preşedintele Varlam era cuprins şi el în valul de entuziasm căruia nu i-a putut rezista. Juraţii erau fiecare la locurile lor, în piept purtând toţi câte o fundă tricoloră cu zvastică. Mi s-a citit verdictul de achitare, după care am fost luat pe sus şi dus afară, unde se aflau peste zece mii de oameni. Cu toţii am format un cortegiu şi neau dus pe braţe, pe străzi, în timp ce lumea de pe trotuare arunca flori.”

La pag.250 căpitanul elogiază scrisoarea avocatului M.I. Lefter :   „Soarele strălucitor al zvasticii n-a întârziat nici de această dată să ne scoată din haos. Din lumina lui binefăcătoare ne-a dat spre mântuire Legiunea Arhanghelului Mihail (?!?incredibil). De acum sufletul românesc e încălzit iarăşi de credinţa că mişcarea aceasta sfântă nu va pieri. Ideea naţională ne va chema la datorie. Cei ce nu vor înţelege, vor cădea. Sunt alături de voi.

La pag.254 căpitanul face apologia doctrinelor fasciste, naziste şi legionare scriind:

Nu vreau să fac în acest capitol critica dictaturii, ci voiesc să arăt că mişcările din Europa: „Fascismul”   „Naţional-Socialismul (nazismul)” şi „Mişcarea Legionară” etc. nu sunt nici dictaturi, după cum nu sunt nici democraţii. Cei care ne combat, strigând: „Jos dictatura fascistă!”, „Luptaţi împotriva dictaturii! Feriţi-vă de dictatură!”, nu lovesc în noi. Împuşcă alături sau cel mult pot lovi în faimoasa „dictatură a proletariatului”.

În cartea căpitanului “Cărticica şefului de cuib” la Pct 12: aflăm    “titlurile conferintelor tinute de cuibul AXA din Bucuresti:   1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. “ Iar la FDC se îndoctrinau tinerii cu teme gen  „ 3. Afinitatea între fascism si Miscarea Legionarã.   4. Puncte comune între HITLERISM  şi Miscarea Legionarã.”  Iar la pct 83 căpitanul CZC spune: La ora 10 am plecat toti în costum national, cu cãciulã, cu svasticã mare în dreptul inimii, în coloanã de mars, directia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a officiat o rugãciune pentru pomenirea sufletelor strămoşilor români.

În cartea OMUL EROIC a lui Nichifor CRAINIC – editată şi distribuită de Fundaţia Sf Martiri Brâncoveni – Constanţa, la pag.12 autorul aduce şi el elogii dictatorului Benito Mussolini:

“Credinţa în dreptatea, în libertatea sau în misiunea neamului său se transformă în voinţa năpraznică de realizare. Eroul istoric e vulcan în erupţie al sufletului colectiv. Mi-aduc aminte de o vorbă , frumoasă între toate vorbele frumoase, ce-au rămas în istorie pe seama eroismului. E vorba unui ţăran bătrân din Agro Pontino, spusă acum doi ani lui Benito Mussolini. Agro Pontin o e fostă mlaştină imensă dintre Roma şi Terracina, dintre Apenini şi Marea Tirenică. Au încercat s’o sece cezarii romani ; după ei papii şi după papi însuşi Napoleon. In decurs de două mii de ani, niciuna din aceste puteri ale lumii n’ a izbutit. Mussolini a secat-o într’un singur an. Pe locul unde a fost mocirlă şi putrefacţie, se întinde azi o nesfârşită câmpie roditoare, înflorită de superbe sate şi oraşe, unde zeci de mii de familii, care au fost muritoare de foame, îşi găsesc pacea şi fericirea în legământul reînnoit cu ţarina mamă. In fiecare an , la vremea secerişului, Benito Mussolini se duce în Agro Pontino, unde lucrează ţărăneşte o zi întreagă. El e cel care seceră întâii snopii, el e cel car e îi introduce întâiu în maşina de treierat. Privindu-l cu mânecile suflecate până în coate , ca un simplu lucrător, cu fruntea cât bolta veacului nostru asudată de muncă , bătrânul ţăran înmărmurit de uimire a scăpat acest strigăt:   — Tu sei noi tutti!  Adică tu eşti noi toţi; tu eşti poporul italian; tu eşti neamul nostru  întreg.    Nu cunosc o definiţie mai lapidară (lapidar = scurt, concis)  a eroului decât această vorbă simplă, împinsă din adâncul instinctului popular ca o perceptie, pe care viaţa însăşi o aplică pe una din cele mai mari întrupări ale ei.”

La pag.282 Codreanu ne arată ce producea el în închisoare:  “Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, făcută în închisoarea de la Văcăreşti; lui moş Chirculiţă i-am dat o zvastică. Pe Lefter şi Potolea i-am numit în Consiliul suprem al Legiunii…

În “Cărticica şefului de cuib”  la Statute, Codreanu, în 1936 admira renaşterea europeană a statelor fasciste:  “Priviti în toate pãrtile: tãri ca Italia,  Germania care înviazã la viatã nouã si-si taie din biruintã în biruintã drumuri noi sub soare.

– Iată aici o poză de la cununia căpitanului, în care cununiile au fost modificate adăugându-li-se zvastica sub cruce. Desigur că această o poză nu o veţi găsi niciodată pe siteurile legionare care încearcă să ascundă orice urme de zvastici, pentru a câştiga cât mai mule fonduri, aderenţi şi simpatizanţi.

Iată-l aici şi pe prietenul trădător al lui Codreanu, Mareşalul Ion Antonescu, etalându-şi şi el  zvastica.

 

Chiar şi în cartea “Sfântul Închisorilor” alcătuită de Monahul Moise de la Măn. Oaşa, Valeriu Gafencu considera că:  “Codreanu, în doctrina sa, s-a abătut de la adevăratul creştinism.”  Aşadar, de ce se mai face cultul acestei persoane, întocmindu-i-se  chiar condace, acatiste şi icoane fiind găsit şi în aşazisul SINAXAR de la Petru Vodă ?

Dacă se iau cărţile legionare la verificat, orice om cu o minimă bază dogmatică şi cu spirit critic mai dezvoltat va găsi foarte multe nereguli.  Iar internetul este plin de fotografii şi filmări din acea epocă în care îi  puteţi vedea pe toţi protagoniştii de mai sus şi la alte întâlniri şi manifestaţii legionare, înconjuraţi de zvastici şi alte simboluri sau gesturi fasciste.

  1. ACTE GRAVE DE ÎNTINAREA A DREPTEI CREDINŢE ORTODOXE (introducerea zvasticii în ceremeniile religioase ortodoxe, depunerea de jurăminte legionare, ecumenismul, cererea introducerii pedepselor cu moartea, conflictul cu ierarhia BOR):

2.1 INTRODUCEREA ZVASTICII ÎN CEREMONIILE RELIGIOASE. INTRODUCEREA PEDEPSEI CU MOARTEA. JURĂMINTELE LEGIONARILOR.

În PENTRU LEGIONARI La pag.260, dar şi în Cărticica Şefului de cuib, la pct 83 căpitanul CZC spune: “La ora 10 am plecat toti în costum national, cu cãciulã, cu svasticã mare în dreptul inimii, în coloanã de mars, directia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugãciune pentru pomenirea sufletelor strămoşilor români.

În “PENTRU LEGIONARI”, la pag.91 căpitanul CZ Codreanu scrie în 1923 despre “sfinţirea” la Mitropolie a steagurilor cu svastici, şi sosirea grupurilor legionare din judeţele ţării:    “Încă din seara de 3 martie au început să sosească vagoane întregi cu grupuri, având în frunte pe conducători care aduceau pânza steagurilor. Până dimineaţa, sosiseră 42 de grupuri, cu 42 de stegari.   Pânza acestor steaguri era neagră în semn de doliu; la mijloc o pată albă rotundă semnificând nădejdile noastre încercuite de întunericul pe care ele vor trebui să-l învingă; în mijlocul albului o zvastică, semnul luptei antisemite din întreaga lume, iar de jur-împrejurul steagului, tricolorul românesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucureşti şi forma acestor steaguri.   Acum le-am prins de prăjini, le-am învelit în jurnale şi am plecat cu toţii la Mitropolie, unde s-a oficiat serviciu religios în faţa a peste 10.000 de oameni. În momentul în care urma să fie sfinţite , s-au desfăşurat cele 42 de steaguri negre în faţa altarului. Odată sfinţite, ele vor pleca pe tot întinsul ţării, în jurul fiecărui steag ridicându-se o adevărată cetate de suflete româneşti.   Aceste steaguri aruncate în fiecare judeţ vor fi cheaguri care vor aduna laolaltă pe toţi cei de un gând şi de o simţire… De la Mitropolie, mii de oameni în cortegii cu steaguri desfăşurate sau îndreptat prin Piaţa Unirii, Lăpuşneanu şi Carol, spre Universitate“.


La pag.202-203 căpitanul scrie despre şederea sa în Grenoble-ul “creştin”:

Înaintând mai departe, m-am încredinţat că nu mă înşelasem, pentru că, oprindu-mă în faţa unei statui, am citit: „Bayard, chevalier sans peur et sans reproche”. Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care după o viaţă întreagă de bătălii, bătrân, murea rănit în luptă, ţinându-şi în mână sabia al cărei mâner se transformase în cruce şi de la care primea bătrânul viteaz, acum în ceasul morţii, cea din urmă binecuvântare.”   sau   “Intr-o margine a oraşului Grenoble am vizitat o bisericuţă străveche, Sfântul Laurenţiu, şi spre marea mea uimire, am găsit pe plafonul acesteia de culoare albastră, peste 50 zvastici aurite…   De aceea mă retrăsesem în vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile şi crucile lor, înnegrite de vremuri şi uitare. …. trăiam în Franţa istorică, în Franţa creştină (n.ed. eretică), în Franţa naţionalistă… În Franţa lui Bayard! Nu în Franţa lui Leon Blum! Piaţa, „Marche des puces”, cum îi spuneau Francezii, era plină de jidani, de unde îşi trăgea şi numele…    Am vizitat şi vechea mânăstire (catolică) „Grande Chartreuse”, din care, cei 1.000 de călugări fuseseră alungaţi de statul ateu. Pe diferitele icoane am văzut urmele pietrelor cu care mulţimea, în timpul revoluţiei, bătuse pe Dumnezeu.”   Iar la pag.210 căpitanul se arată postitor şi ne povesteşte cum mergea în duminici  la bisericile catolice creştine din Grenoble, unde lega prietenii cu “creştinii” de acolo.

Iată videoclipul înhumării lui Codreanu. Vedeţi şi aici, de la min 0:12 legionari fluturând steaguri tricolore cu zvastic:

În PENTRU LEGIONARI, la pag.250 căpitanul elogiază scrisoarea avocatului M.I. Lefter :   „Soarele strălucitor al zvasticii n-a întârziat nici de această dată să ne scoată din haos. Din lumina lui binefăcătoare ne-a dat spre mântuire Legiunea Arhanghelului Mihail (?!?incredibil).

La pag.316 din “PENTRU LEGIONARI” puteţi observa cum Codreanu, în timpul unei alocuţiuni în Parlament, a înaintat 7 cereri, în prima dintre ele cerând  introducerea pedepsei cu moartea:    “1. Cer introducerea pedepsei cu moartea pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public.”

Cu altă ocazie, Codreanu a cerut acelaşi lucru  şi în Senat, după cum găsim în “Cărticica şefului de cuib”, Punctul 85: „CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public. (Aplauze  pe mai multe bãnci).  La care Prof. D. V. G. Ispi îi răspundea: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtãtor al ideei crestine. Iti aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – cã sustinerea acestei idei este anticrestinã.

2.2 JURĂMINTELE LEGIONARILOR.

La sfârşitul broşurii “Cărticica şefului de cuib”  Codreanu introduce în 1937 ca model pentru cadrele legionare jurământul lui Moţa şi Marin:

JUR  în faţa lui Dumnezeu, în fata jertfei voastre sfinte pentru Hristos si Legiune.  Sã rup din mine bucuriile pãmântesti,  Sã mã zmulg din dragostea omeneascã,  SI pentru învierea neamului meu,  In orice clipã,  Sã stau gata de moarte,   JUR !..   Sã punem inima, fruntea si trupul lui Mota şi a camaradului sãu Marin temelie Naţiunii Române, Fundament peste veacuri pentru viitoarele mãriri românesti.  Sã punem deci pe Moţa si Marin bazã viitoarei elite românesti, care ea, va fi chematã sã facã din neamul acesta ceea ce deabia îndrãzneste mintea noastrã.  Voi, care reprezentati primele începuturi ale acestei elite, sã vã legati prin jurãmânt, cã vã veti comporta în asa fel încât sã fiti cu adevãrat începutul sãnãtos, de mare viitor al elitei române, cã veti apãra întreaga Miscare Legionarã, ca ea sã nu alunece pe cãi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfactie a ambitiilor personale sau poftelor de mãrire omeneascã.   Veti jura cã ati înteles, cã deci nu mai existã nici un dubiu în constiinta Dvs. cã Ion Mota sI Vasile Marin n-au fãcut uriasa lor jertfã pentru ca noi câtiva de azi sau de mâine, sã ne îmbuibãm de bunãtãti sI sã benchetuim pe mormântul lor. ..  De aceea, veti jura cã ati înteles cã a fi elitã legionarã, în limbajul nostru, nu înseamnã numai a lupta si a învinge, ci înseamnã: Permanenta jertfire în slujba neamului, cã ideea de elitã este legatã de ideea de jertfã, de sãrãcie, de trãire asprã si severã a vietii, cã unde înceteazã jertfirea de sine, acolo înceteazã elita legionarã.  Vom jura deci, cã vom lãsa prin legãmânt urmasilor sã vinã sã jure la mormântul lui Mota sI Marin pe urmãtoarele conditii esentiale ale elitei, pe care noi însine jurãm:

  1. Sã trãim în sãrãcie, ucigând în noi poftele de îmbogãtire materialã.
  2. Sã trãim o viatã asprã sI severã cu alungarea luxului sI îmbuibãrii.
  3. Sã înlãturãm orice încercare a exploatãrii omului de cãtre om.
  4. Sã jertfim permanent pentru tarã.
  5. Sã apãrãm Miscarea Legionarã cu toatã puterea noastrã împotriva a tot ce ar putea s-o ducã pe cãi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea sã-i mãcar înalta linie moralã.

          JURÃM!

 Bucuresti 12 Februarie 1937 

În “Cărticica şefului de cuib”  la Punctul 88 Codreanu afirmă:  „Noi (legionarii), slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreunã ca sã furãm tara nu ne-am legat împreunã ca sã ne cãpãtãm partizani, si sã le dãm ca sã roadã oase din oasele tãrii.   Noi ne-am legat împreunã sã rãmânem sãraci pânã la mormânt, vom sãrãci si acei ce suntem bogati, dar ne-am legat sã biruim. Sã învingem si sã rãzbunãm.  Stãm gata de jertfã, stãm gata de moarte cu totii.  Acestia suntem noi, legionarii.”

Iar la  Pct10  “Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea”.  Iar la PUNCTUL 16. “Inchiderea sedintei:  Membrii cuibului se scoalã în picioare cu fata spre rãsãrit. Salutã cu bratul întins spre cer. Toti repetã dupã seful cuibului: „Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea”. 

Iar la pct.84 Codreanu porunceşte:  “ Primul punct de program legionar:  Dacã vã întrebã cineva sã-i spuneti cã primul punct este  JURÃMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE!   Căci a  doua zi dupã victoria legionarã se va constitui „TRIBUNALUL EXCEPTIONAL„, care va chema în fata lui si va judeca pentru trãdare de Patrie…”

La pct 80 este prezentat jurământul de la înfiinţările de cuiburi: “Subsemnatii, domiciliati în comuna ………., judetul ……….., convinsi de pericolul care amenintã existenta patriei, ne legãm împreunã prin jurãmânt sã luptãm pentru triumful Legiunii.”  ca mai apoi, la pct 81 bis  Codreanu să ne spună că “legionarul nu face jurământ”.  ASTA VĂDEŞTE crasa dezordine mentală a celui ce a întocmit aceste enormităţi contradictorii!

Iar  la pct 85 Codreanu minte afirmând în Senat că: “D-le presedinte, d-lor deputati, eu sunt cel mai tânãr dintre dvs. si reprezint o miscare tinereascã. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fãrã ajutorul si sprijinul nimãnui  fiind bine ştiut faptul că numai pentru studiile din Germania şi Franţa ale căpitanului s-au făcut împrumuturi şi sacrificii colosale de către membrii M.L.

– In  cartea (link) “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…” scrisă de Duiliu Sfintescu-  la pag 76,  Codreanu spunea: „…legionarii mi-au jurat numai mie credinţă, nu şi altuia”

Tot în  cartea (link) “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…” autor Duiliu Sfintescu-  la pag 385, legionarul Grigore Ion Stamate îi dădea indicaţii lui Duiliu Sfintescu:   „- Pentru soţioara mea, repet ce ţi-am spus şi altădată: i-am fost toată viaţa credincios. Să ştie şi ea asta, şi mor cu conştiinţa împăcată… Avem un copil, pe Dinu, îl ştii… creşte-l tu aşa cum am vrut eu, dă-i viaţă legionară… In casa mea, deasupra icoanei am aşezat baioneta fratelui meu mai mare, căzut pe front ca voluntar.

Ia-o şi învaţă-l cum să o mânuiască! Strânge-i bine mâna pe ea, ca să crească în iubire de neam! Copilul meu să fie legionar! Atât te rog!

Considerând enormităţile de mai sus, îmi vine acum  în minte profeţia Sf Cosma Etolianul: “Va veni vremea când acolo unde tinerii îşi atârnă acum puştile, ţiganii îşi vor atârna instrumentele.”

2.3 CAPCANA ECUMENISMULUI ÎN CARE S-A SCĂLDAT M.L.

2.3.1. DOVEZI DESPRE DEVOŢIUNEA LUI CODREANU CĂTRE ANTON DE PADOVA

În acest link  al asociaţiei filo-legionare  FGManu  (http://www.fgmanu.ro/permanente.php?v=arhiva&an=2013&editie=An+XVI+Nr+6+iunie+2013), Preotul Prof. Marius Vişovan  se arată încântat de faptul că CZ Codreanu avea o devoţiune deosebită faţă de Sfântul” papistaş Anton de Padova.

Moţa în scrisoarea de la Lisabona din  3 Decembrie 1936, confirma faptul că Codreanu îl venera pe ibericul “sfânt” Anton de Padova:    Aici la Lisabona (n.ed.  Lisabona e chiar oraşul în care s-a născut  şi a trăit o lungă perioadă Sf Anton de Padova cunoscut si sub numele de Sf. Anton de Lisabona), hotelul la care ne-a adus Ministrul Spaniei  este aşezat lângă o frumoasă lucrare în faianţă (porţelan) a Sfântului Anton cel drag Căpitanului, căruia se rugau atâţia legionari în vremurile de prigoană şi care, alături de Arhanghelul Mihail şi de Sfânta Paraschiva, este un sfânt creştin (nu eretic?) de care sufletele noastre se simt atrase mai mult.”  spunea Moţa.

– Iar în  cartea “RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI ALE TINERILOR CARE DORESC TOT    ADEVĂRUL DESPRE MIŞCAREA LEGIONARĂ-link scrisă de Duiliu Sfintescu- un alt legionar de frunte (Secretarul personal, de incredere, al lui Codreanu) la pag 596,  găsim mărturia căpitanului despre Anton de Padova:     „Duminică, 15 Mai.   A trecut şi Duminica şi la mine tot n’a venit nimeni.   La prânz mi-a adus de acasă nişte borş cald de pasare într’un termos, friptură şi pâine albă. Mi le-or fi adus biata mama şi soţia mea.  Ce-or fi pe sufletul şi pe capul lor.

Am gustat câteva linguri din borşul cald, dar slăbiciunea trupului şi durerile din suflet nu-mi permit să mănânc. Aşa ca se usucă ceas cu ceas carnea pe mine. Creşte însă în inima mea credinţa în Dumnezeu. Mă rog în fiecare zi Maicii Domnului şi Sf. Anton de Padova, prin ale căror minuni am scăpat la 1934.  In aceste vremuri de urgie sunt singura mea mângâiere.

Încă mai aveţi dubii cum că Codreanu chiar se ruga la „sfântul ” papistaş Anton de Padova? Vă mai aduc atunci ca mărturie însăşi Circulara lui Codreanu din 17-18 februarie 1938 prezentă şi în cartea lui Virgil Maxim – IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ, unde la pagina 40 publică acea Circulară a lui Codreanu din 17-18 februarie 1938 cu privire la post şi rugăciune. Voi reda ultima frază a acelei circulare: „În cei 16 ani de luptă, în cele mai grele şi mai primejdioase clipe, am citit la 12 noaptea, timp de 42 nopţi Paraclisul Maicii Domnului. Am mai citit în timpul prigoanei, purtând-o tot timpul la mine, cărticica de rugăciune a Sfântului Anton de Padova.”
  Iar Virgil Maxim apreciază acea ultimă frază a circularei în felul următor: „Finalul Circularei îl confirmă pe Căpitan ca trăitor al celor enunţate şi ca verificator al puterilor Dumnezeieşti lucrătoare prin post şi rugăciune.
  Ţineţi cont de faptul că circulara aceea dată de Codreanu către legionari a fost dată în ultima parte a vieţii sale. Aşadar dacă a plecat dincolo cu erezii ecumeniste asta înseamnă că habar nu avea ce este ortodoxia, pentru că ecumenismul este erezia ereziilor după cum ne învaţă  Sfinţii Părinţi.

Iată aici şi dovezi clare care  confirmă faptul că Moţa şi Marin au murit pentru apărarea “creştinismului” papistaş  din Spania, apărând chipurile cioplite ale  “sfinţilor” papistaşi:

În Testamentul lui Ion Moţa găsim scrisoarea din Spania,  în 1936 în care spune:  “Desigur aţi aflat că dorim să luăm şi noi parte câtva timp la lupte, cam o lună de zile, căci pe atât ne-a ţărmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire creştină a inimilor a două neamuri (neamul românesc şi cel spaniol).”    Fraţilor, să nu uităm că neamul spaniol cel catolic este ERETIC!

Tot din Spania, Moţa scria: “Fiara roşie va fi biruită, fără îndoială, până la sfârşit. Căci Biserica (cumva şi cea papistăşească din Spania?) întemeiată de Domnul Hristos nu va putea fi doborâtă „nici de porţile iadului”. .. Noi credem în învierea Bisericii atât în Rusia cât şi în Spania comunistă. Dar această înviere cât şi mântuirea ţării noastre de pacostea stăpânirii lui Antihrist, atârnă de vrednicia noastră! Dumnezeu a spus că Biserica nu va fi doborâtă nici de porţile iadului pentru că Dumnezeu a avut încredere în vrednicia oamenilor, în alipirea lor de Dumnezeu…Dumnezeu a învrednicit pe şapte legionari ai Căpitanului să-şi petreacă sărbătorile Crăciunului şi să aştepte Anul Nou cu mâna pe puşcă, pe grenadă ori pe mitralieră, risipiţi pe străzile Madridului sau în munţii spanioli, în încleştarea luptei împotriva celor care, cu baioneta scot ochii Mântuitorului de pe sfintele icoane şi batjocoresc pe Maica Domnului şi sfântul Ei prunc. Nici o putere, nici o dragoste nu este deasupra Neamului, nu se poate împlini decât în Neamul său, afară doar de puterea lui Hristos, de dragostea pentru el. Hristos este acelaşi şi în Spania şi în România (n.ed. aşa spun şi ecumeniştii de astăzi). Când o oaste diavolească se ridică pentru a izgoni pe Hristos din lume, când pe faţa luminoasă a Mântuitorului se trage cu baioneta şi cu mitraliera, atunci toţi oamenii, din oricare neam ar fi, trebuie să sară în ajutorul Crucii. Cu atât mai mult cu cât cei care lucrează acum la dărâmarea creştinismului în Spania (n.ed. Spania era papistaşă, nu creştină), nu se mulţumesc cu nenorocirea acestei ţări ci vor ataca mâine aşezarea creştinească şi românească a tuturor ţărilor, aşadar şi a României noastre.”

– Tot în  cartea (link) “ RĂSPUNS LA …” scrisă de legionarul Duiliu Sfintescu,  la pag 288 găsim şi pozele statuilor  “sfinţilor ” catolici cu ochii scoşi din orbite, la vederea cărora Moţa şi Marin au decis să plece în Spania (Sf. Bruno cu ochii smulşi – Măn. Toledo; sculptura unui călugăr franciscan de la Oropese – Toledo, mutilată şi orbită; Statuia Imaculata Concepţie din Sevilla sec XVIII, mutilată de topoare, Sacre Coeur din Malaga;  Cap de Christ din sec XV de la Badajos, separat de corp printr-o lovitură de secure şi cu ochii smulşi; Cap de Christ cioplit în lemn din sec XVII din Maqueda, mutilat şi orbit; Statuia “Fecioara Regilor” din catedrala din Malaga, lovită şi căreia îi lipseşte acum Pruncul).

Să ţinem cont că,  Moţa  a fost delegatul ML care a  participat la 17 decembrie 1934 la Congresul Fascist de la Montreux- Elveția, unde, Ion I. Moța a propus o moțiune în chestiunea evreiască în urma căreia congresul, în unanimitate, hotărăște „să combată acțiunea destructivă a evreilor”.

Ei, cum rămâne fraţilor cu acesti cuviosi, martiri, mucenici, apostoli ai neamului românesc, care, spun unii, s-au jertfit pentru credinţa strămoşească, cărora unele mănăstiri “ortodoxe” filofasciste le ridică monumente şi le întocmesc acatiste şi icoane? Aceştia au profil de mucenici sau de mercenari? Nu cumva să se fi aflat tocmai ei printre prigonitori ortodoxiei când s-au aliat luptând alături de forţele oculte occidentale antiortodoxe, pentru a lupta împotriva frontului adevăratei ortodoxii format din Rusia-Serbia-Grecia.  Şi totuşi, NU vreau să-i judec, dar rămâne o singură mare problemă. De ce unii se joacă de-a Biserica făcându-i sfinţi şi întocmindu-le acestora condace, icoane şi acatiste, încălcând drastic rânduiala trasată de Sf Părinţi şi chiar Sf Sinoade care spun că nu se cuvine creştinilor a cinsti “sfinţi” necanonizaţi ?

– În “Cărticica şefului de cuib”, Punctul 85 Codreanu afirma în Senat un alt lucru halucinant:  „In ce priveste orientarea noastrã, dacã este chestiunea sã alegem între aceste douã extreme, suntem din acei care cred cã soarele nu rãsare la Moscova, ci la Roma. Noi credem cã pãrintii nostri, strãbunii nostri, cari ne-au adus pe pãmântul acesta; oasele lor, cel putin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bunã, în ceasurile noastre grele si dureroase

– În  cartea “IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ” la pag 115,  V. Maxim evocă un moment de ecumenism legionar:

„Sfintele Paşti 1945.   Profitând de atitudinea indecisă a directorului, am obţinut permisiunea să sărbătorim Sfintele Paşti cu slujba religioasă în curtea închisorii, la Troiţa Nicadorilor, la care să ia parte toţi deţinuţii, şi cei de drept comun. Doar criminalilor de război nu li s-a permis să iasă în curte. Totuşi, cu ajutorul gardienilor prieteni, cei de pe latura opusă T-ului care nu puteau vedea slujba Sfintei Învieri au fost băgaţi în celule cu vedere spre Troiţă. Toţi preoţii noştri împreună cu cei oficiali, ortodox şi greco-catolic, care încă funcţionau, au pregătit slujba Învierii.

La strigarea: Veniţi de luaţi Lumina!, adresată celor „Patru Răsărituri ale lumii” de părintele Ion Marinescu cu un timbru de adevărat Vestitor ceresc, s-au aprins făcliile tuturor, chiar şi ale celor din Celular. Imnul Hristos a Înviat a spart lumina dimineţii, izbucnind ca un strigăt din morţi din piepturile celor osândiţi pentru credinţa în Învierea neamului românesc. Părintele, în afara tipicului, a ridicat Sfânta Cruce spre Celular…„

– În  cartea “IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ” la pag 78,  Virgil Maxim mai evocă şi un alt episod de ecumenism legionar:  În Transilvania, fiind trei confesiuni dominante, ortodoxă, catolică (mai apoi şi greco-catolică) şi protestantă, preoţii confesori aparţineau acestora. Rolul duhovnicilor este de a pune pe delincvent în situaţia de a realiza conştiinţa păcatului săvârşit şi a se pocăi pentru a fi reintegrat în societate, salvat din mâna diavolului. Duhovnicii oficiau Serviciul Divin şi îndeplineau o funcţie administrativă: cenzori ai corespondenţei, bibliotecari, făceau parte din comisiile de avizare a eliberărilor anticipate (condiţionate), girând îndreptarea morală a vinovaţilor.

La transformarea Aiudului în închisoare pentru politici, acestei structuri organizatorice i s-a adăugat un punct cerut de legionari: preoţii închişi să aibă dreptul de a săvârşi Sfintele slujbe. S-a aprobat cu greu să devină duhovnici, alături de preoţii oficiali ai penitenciarului. Capela ortodoxă şi cea greco-catolică erau arhipline; mulţi rămâneau în curte. Preotul greco-catolic oficial, Părintele Brânzei cu Preotul ortodox oficial, Părintele Marina, erau ca şi fraţi; slujeau împreună şi cu preoţii legionari sau se suplineau când unul din ei lipsea pentru pricini binecuvântate.”

– În  cartea “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI” scrisă de Duiliu Sfintescu- la paginile 40 şi 45,  găsim scris despre căpitan că trăia în lipsuri franciscane:  „Stelian Stănicei, secretarul lui Corneliu Codreanu din ultimii ani ai săi (1936-1938) scria într-un portret publicat în 1988: Căpitanul era sărac şi trăia în lipsuri franciscane. Pe vremea când la Iaşi făcea avocatură şi mai câştiga un ban, îl dădea pentru lupta naţională sau ajuta pe cei lipsiţi.”

– În  aceeaşi carte “ RĂSPUNS LA …” scrisă de Duiliu Sfintescu- la pag 71,  găsim scris cum Căpitanul lăsase  testament ca, în caz de ucidere a sa, locul său la conducerea Legiunii să fie luat de un neortodox, Greco-Catolicul  ION Bănea – nimeni altul decât şeful organizatei legionare din Ardealul de Nord:     „Căpitane, acum când Moţa nu mai este, cine v-ar putea înlocui dacă mişeii ar reuşi să vă ucidă?”

Întrebarea a provocat un fior de gheaţă la toţi cei prezenţi. Căpitanul a răspuns calm, ca şi cum ar fi fost vorba de o chestiune oarecare, de rutină, adresându-se tuturor; -Ce părere aveţi voi?

S-a desfăşurat un dialog între el şi cei prezenţi şi s-au pronunţat rând pe rând, diferite nume.

–       Domnul inginer Clime, spune unul.

–       Clime e de o mare credinţă, dar ţine prea mult la mine personal. Nu credeţi voi că un şef al Mişcării, în afară de credinţă în destinul ce-l construim pentui Neamul Românesc, mai trebuie să aibă multe alte calităţi?…Clime are multe dar ţine prea mult la mine.

–       Domnul General Cantacuzino, spune altul

–       Domnul General e ca un părinte al nostru. El ne-a fost şi ne poate fi de mare ajutor. Ar fi însă prea grea şi apăsătoare pe umerii lui o asemenea misiune. Şi apoi nici el nu s-ar gândi la o astfel de răspundere.

–       Alexandru Cantacuzino, spune altul.

–       Alecu n-ar putea îndeplini această funcţiune, cu toate calităţile lui extraordinare de a dispreţui moartea în bătălie. E prea impetuos. Cu greu s-ar putea adapta la pasul dragostei şi profundei religiozităţi pe care trebuie să meargă Mişcarea, mai ales acum, după jertfa lui Moţa. Alecu e un viteaz. De-acum ţara vrea să vadă şi sfinţi, dacă se poate.

S-au pronunţat apoi, pe rând, numele profesorului Nae Ionescu, Radu Mironovici, Iasinschi, Vasile Cristescu şi ale altora.

Într-un târziu, după un moment de linişte, Căpitanul a spus: Numele lui Ion Bănea nu l-aţi pomenit nici unul dintre voi.

S-a făcut tăcere, după care Căpitanul a continuat: Bănea a trăit cu mine mai bine de doi ani la Căminul de la Râpa Galbenă, la Iaşi. A trăit toate frământările noastre de la începutul Mişcării. Are o minte şi o inteligenţă sfredelitoare, e bun organizator, cu dragoste pentru toţi şi cu calităţile care se cer unui şef. El s-a născut cu aceste calităţi. E un legionar complect şi desăvârşit. Până acum n-a greşit niciodată. E de un mare echilibru intelectual şi sufletesc, educator cu o mare viziune a viitorului şi nu are nevoie de nici o indicaţie de la nimeni.  Evident, faptul că Bănea nu era ortodox, ci unit cu Roma (greco-catolic) -fapt cunoscut de Căpitan şi de noi toţi – nu avea nici o importanţă.  ” 

Însă, Ion Bănea nu a mai apucat să preia  conducerea legiunii doar din cauză că a fost împuşcat în 21 Septembrie 1937 la Râmnicul Sărat.

– În  aceeaşi carte “ RĂSPUNS LA …” scrisă de Duiliu Sfintescu- la pag 196,  găsim biografia altui legionar de frunte HORIA Cosmovici ( principalul apărător al lui Corneliu Codreanu în procesul de înaltă trădare intentat şi organizat din ordinul camarilei regale):  „La 8 septembrie 1943 Cosmovici face trecerea la Biserica Romano-Catolică în capela privată a Monseniorului Vladimir I. Ghika.

La 16 decembrie se căsătoreşte. Are doi băieţi şi şapte nepoţi. După 1944 a fost arestat de 6 ori şi a făcut în total 17 ani de închisoare, în 1964 este eliberat de la Periprava.

La 13 mai 1969 este ordonat preot greco-catolic de către episcopul catolic  Iuliu Hirţea.  “

– În  aceeaşi carte “ RĂSPUNS LA …   ” scrisă de legionarul de frunte Preot Prof. Duiliu Sfintescu- la pag 292,  găsim afirmaţia legionarului Preot Profesor Ioan NEGRUŢIU:  Să dea Dumnezeu ca toată frământarea ecumenistă din ultimii ani să aducă roade bogate. Să ne deschidă cât mai curând ochii minţii şi ai inimii ca să ne facă sâ înţelegem că în faţa noastră avem miliarde de semeni străini de Hristos, dacă nu chiar duşmani declaraţi ai Lui şi ai Bisericii Sale; şi că unirea neîntârziată a tuturor creştinilor în duhul dragostei este un imperativ al vremii noastre.

Cineva, nicidecum neînsemnat (Părintele Dumitru Stăniloae) spunea nu demult, vorbind despre creştinii catolici şi cei ortodocşi că între aceştia, nu se pune problema dacă este posibilă unificarea, ci dacă le mai este îngăduit să rămână separaţi. Dumnezeu să ajute Bisericii Sale!”

– Tot în  cartea -link “ RĂSPUNS LA …” scrisă de Duiliu Sfintescu-  la pag 217,  este prezentată biografia ecumenistă şi renascentistă a altui legionar de frunte:   Nicolae ILIESCU   Profesor universitar. Doctor în litere al Universităţii din Padova. Doctor în filozofie al Universităţii Harvard, Cambridge, Massachussets, S.U.A. Timp de 34 de ani, a fost profesor de literatură italiană (Ev Mediu şi Renaştere) la Harvard, trecând prin toate gradele de învăţământ, inclusiv cel de titular de catedră. In prezent e pensionat (parţial), cu titlul de Profesor Emerit. A fost şeful primei Frăţii de Cruce la Liceul Radu Greceanu din Slatina, Olt. Experienţa vieţii lui e numai o reflexie a ceea ce educaţia din Frăţiile de Cruce a însemnat pentru tineretul legionar.

A fost ales şi reales (un total de şase ani) preşedinte la una din cele mai prestigioase societăţi de cultură din S.U.A. şi Canada: The Dante Society of America. Discursul de inaugurare şi l-a început cu fraza: „Le pauvre paysan du Danube..”. A fost ales să şeadă pe scaunul marelui poet american Henry Longfellow, fondatorul de acum 90 de ani al acestei extraordinare instituţii… în casa lui, în oraşul Universităţii Harvard.

Este membru al Academiei Americane de Studii Medievale, al Societăţii Americane de Studii despre Renaştere.   A fost, de la început, membru şi colaborator al Societăţii Academice Române, de la Roma, cea mai importantă instituţie de cultură a exilului românesc. A primit cea mai renumită bursă de studii umaniste, dată de Fundaţia Guggenheim.    Preşedinţia Consiliului de Miniştri italian i-a premiat studiul despre Sfântul Augustin („sfânt” de la care a plecat erezia Filioqve), iar secţia culturală a Ministerului de Externe Italian i-a decernat Medaglia della Cultura”.

În cartea căpitanului “Cărticica şefului de cuib”  Punctul 43 se specifică: “un deputat legionar care a iesit ales într-un judet, trebuie sã alerge în 5 – 6 judete ca sã propovãduiascã credinta cea nouã (?) si sã cheme la viatã toti românii, pregãtind ceasul victoriei.”      La Pct 54 se arată că toti legionarii trebuiau să se roage in comun (fiind printre ei si multi greco-catolici): “rugãciunea, se face în comun de cât mai multi.  De aceea, în sedintele cuibului, care se tin în toatã tara sâmbãtã seara, se vor face rugãciuni….”  Iar  la Pct 64 căpitanul CZC îl citează pe sinucigaşul filosof păgân Seneca: “Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată
Si Pr Gh Calciu se declara antiecumenist convins, însă pe catolici îi includea in ograda Adevărului… Si nu e deloc singurul mare teolog care gândea asa. Vedeţi  link  aici  https://www.youtube.com/watch?v=o31hKbMjhJQ

În acest   (link)  al asociaţiei filolegionare fg manu  găsim un articol recent în care suntem informaţi că  pe 9 Martie 2015  “ În faţa Monumentul Luptătorilor Anticomunişti din Braşov a avut loc o slujba religioasă de pomenire şi comemorare săvârşită de un sobor de 10 preoţi din cultele: ortodox, greco-catolic, evanghelic şi reformat.”

Tot pe siteul asociaţiei filolegionare fg manu (link)  aflăm  despre o altă mare căpetenie legionară de confesiune neortodoxă, părintele (unit cu Roma) Virgil PuşcaşiuŞeful Banatului Legionar,  zonă de mare importanţă pentru ML, de unde s-au obţinut în 1937 cele mai multe voturi.   “Unul dintre legionarii de elită ai generaţiei interbelice, a fost preotul greco-catolic Virgil Puşcaşiu.  Virgil Puşcaşiu s-a născut în 1902 în localitatea Gurba, jud. Arad, părinţii săi fiind Ioan (preot greco-catolic) şi Irina (casnică). S-a căsătorit cu Elvira Grozescu, învăţătoare, cu care a avut 4 băieţi (unul din ei, Horia, va deveni în anii’80 cunoscutul speaker de la Vocea Americii). A făcut facultatea de Teologie şi a funcţionat ca preot în mai multe parohii din zona Banatului… După interzicerea Bisericii Greco-Catolice, în 1948, a lucrat ca muncitor la Timişoara, de unde a fost arestat din nou în 1951 şi a pătimit în închisorile comuniste Timişoara, Cap Midia, lagărul Oneşti, fiind eliberat în 1955.”

 Alt mare legionar cunoscut şi etalat acum de filolegionarii contemporani este Nicolae Steinhard (convertit în temniţele unde se aflau şi legionari) care în Jurnalul fericirii – evocă la pag 82 un moment ecumenist tipic legionar:

” 10-15 Martie 1960.    Lecţiile de catechizare merg foarte repede; părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios, şi e drept că şi eu mă dovedesc a cunoaşte destul de multe. Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, ce vreau să fiu, catolic sau ortodox? Le răspund tară şovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. Dar cei doi greco-catolici vor asista la botez şi ca un omagiu pentru credinţa lor şi ca o dovadă că înţelegem cu toţii a da viaţă ecumenismului într-o vreme în care Ioan al XXIII-lea e pe tronul pontifical, voi rosti crezul în faţa preoţilor catolici. Toţi trei îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenicitătii şi să făgăduiesc a lupta –  dacă-mi va fi dat să ies din închisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima. Nu se poate şti cînd vom fi scoşi din celula 18 (e de tranzit) şi răspîndiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să nu mai amînăm. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii. Nu vor fi trecut prin Urmare nici zece zile între sosirea mea în celulă şi efectuarea botezului. N.N.P. a avut dreptate. ”

Iar la pag 326 Steinhard afirmă: „1963 în celula 88 (dacă nu mă înşel) de la Gherla, mare şi ticsită, sunt mulţi preoţi de toate confesiunile. Ecumenismul e pus în practică, în fiecare dimineaţă, din iniţiativa unui preot dîrz şi a unor mireni inimoşi, se organizează o slujbă interconfesională. Stau laolaltă preoţi romano-catolici, uniţi, ortodocşi, pastori luterani şi calvinişti. Unul din luterani e partizan al mişcării liturgice (Berneuchncr Bewegung) din cadrul protestantismului. Cîţiva predicatori sectanţi se ţin la început de o parte. Apoi unii dintre ei (şi tolerantul Traian Crăcea, băiat excelent) ni se asociază.   Nimic nu poate reda splendoarea acestei slujbe lipsită de altar, odăjdii, icoane, tămîie, orgă şi obiecte de cult. Siluetele slabe îmbrăcate în zeghe, capetele tunse, feţele palide, cuvintele şi cîntecele murmurate (să nu audă caraliii) făuresc o atmosferă care rivalizează prin intensitate şi energie creatoare de entuziasm cu cele mai fastuoase ceremonii din cele mai măreţe catedrale ale lumii. Locurile magice ale creştinităţii -Capela Sixtină, catedrala din Chartres, Sfinta Sofia, Athosul, din Wart-burg, mănăstirile Zagorsk şi Optino – par a fi toate aici, în duh şi in principio. Ne simţim ca în catacombe, dacă ar veni peste noi primejdiile şi năprasnele sunt sigur că toţi le-am înfrunta. Cuvintele Domnului: unde sunt doi sau trei adunaţi, în numele Meu voi fi şi Eu îşi află aplicarea. Nu, nimic nu poate reda, explica, transmite incomparabila frumuseţe a slujbelor acestora de înfrăţire ecumenică. Lor, cel puţin tot atît de bine ca societăţii dinainte de revoluţia franceză, li se pot aplica vorbele lui Talleyrand: cine nu le-a apucat nu ştie ce-i la douceur de vivre. Prezenţa lui Hristos este orbitor de evidentă şi orice s-ar întîmpla mai tîrziu – nu ne-am prefăcut în îngeri – nu se va putea şterge senzaţia de răpire la cer pe care o dă improvizata pseudo-lirurghie. Încercăm şi un sentiment de adîncă recunoştinţă faţă de cei ce ne-au pus în situaţia de a ne împărtăşi din asemenea inimitabile şi incomparabile momente care ne scot din timp mai tare decît madeleinele lui Proust. ”

În Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt mai scrie la pag 418:

„15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Hristos, naş de botez fiind Emanuel Vidraşcu (coleg de lot, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi catolici, doi preoţi uniţi şi unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic”.

Tot pe siteul asociaţiei filolegionare fg manu (link)  avem mărturia doamnei Aspazia Oţel Petrescu care povesteşte cum se spovedeau şi împărtăşeau la preot greco-catolic (unit cu Roma):    “Eram în postul Paştelui. Neamul românesc urca muntele Golgotei presărat cu jertfe omeneşti. Nu ne mai găseam liniştea şi ne rugam pentru cei ce s-au dus. În grupul nostru era şi un preot greco-catolic. Părintele era dintr-un sat din apropiere. Ajunseserăm în Săptămâna Mare. Cum se lăsa noaptea, el pleca în satul lui, căci păstorul nu-şi părăseşte turma. Făcea slujbe şi îşi spovedea şi împărtăşea enoriaşii, după desfiinţarea bisericii greco-catolice şi arestarea preoţilor. Ziua, Părintele se ocupa de noi. Ne-a slujit, ne-a spovedit şi ne-a împărtăşit. A fost o săptămână de post şi rugăciune… În Joia Mare am ascultat cele 12 evanghelii, iar Vineri am participat la Prohod. În Ajun, când a început să se îngâne ziua cu noaptea, Leon Şuşman ne-a dus, cam două ore, până într-o pădure de foioase. Aici a venit Părintele, cu sătenii lui iar noi a trebuit să fim liniştiţi, ca să nu ne vadă cei ce vor veni… Am auzit paşi şi vocea puternică a Părintelui: „Veniţi de luaţi lumină!”. Sătenii şi-au aprins lumânările, pregătiţi să-L primească pe Iisus cel Viu. Şi noi L-am primit, dar fără lumânări aprinse.    Cu două zile înainte, reuşisem să mă împărtăşesc. În arestul tribunalului era şi un preot greco-catolic… Fiind, întâmplător, nesupraveghiate, am auzit din celula alăturată vocea preotului: „Aşezaţi-vă în genunchi şi mărturisiţi-vă păcatele”. Apoi, rostind semnul Crucii, ne-a strecurat pe sub uşă 12 bucăţele minuscule de pâine, învelite într-o foaie de hârtie. „În loc de vin , beţi apă”, a mai zis preotul. „Eu binecuvântez”. Totul nu a durat mai mult de două minute.

Şi pe siteul rostonline  link găsim dovada duhului ecumenist al ML şi în cazul lui Ion Gavrilă Ogoranu (cunoscut legionar, de confesiune greco-catolic, apropiat al episcopului greco-catolic Ioan Suciu, şeful rezistenţei armate al partizanilor din Munţii Făgăraşului care aşteptau sosirea americanilor eliberatori).  “Anchetat 6 luni de Securitate, Gavrilă a fost eliberat la interventia directă a  presedintelui american Richard Nixon.

La trecerea sa în veşnicie, trupul neînsufletit al lui Ogoranu a fost depus timp de trei zile în biserica din satul Galtiu, în care slujesc deopotriva ortodocsi si greco – catolici. Slujba de înmormîntare a fost oficiata de un sobor de preoti greco-catolici si ortodocsi. Iar înainte de a scoate sicriul din biserica, un preot a dat citire unui mesaj din partea lui Lucian Muresan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din România.   De asemenea, badia Gavrila va fi pomenit de noi toti în fiecare an, în prima duminica dupa Sf. Ilie (20 iulie), la Manastirea Brîncoveanu din Sîmbata de Sus – Brasov (Arsenie Boca), unde are loc comemorarea „partizanilor” ucisi în munti sau în închisori. Vreme de 15 ani, ceremonia de la Sâmbăta de Sus a fost organizata de Ion Gavrila – Ogoranu, supravietuitor al luptelor din munti.  Ion Gavrila a fost initiatorul pomenirii de la Sîmbata, împlinindu-si astfel, în parte, un legamînt facut cu camarazii săi, în prima zi de Pasti a anului 1952, la manastirea Brîncoveanu. Atunci, au jurat ca acei care vor supravietui le vor aduna ramasitele pamîntesti celor ucisi de comunisti si le vor îngropa la manastire, pentru a le cinsti cum se cuvine. Dupa 1990, lînga manastire, Gavrila, ajutat de alti fosti detinuti politici, a ridicat o cruce înalta de marmora alba pe care a scris numele celor care s-au jertfit în munti. Oasele camarazilor sai nu le-a mai gasit.”

Tot pe siteul asociaţiei filolegionare fg manu (link)  găsim scris: “La Roman a avut loc o nouă manifestare culturală din seria “Martiri şi mărturisitori ai neamului românesc (1948 – 1989)” vineri, 20 martie, în sala de conferinţe a Hotelului Roman. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală “Petru Tocănel” din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan în colaborare cu Asociaţia “Mitropolit Visarion Puiu”, Societatea Culturală “Clepsidra”, Liceul Romano-Catolic “Sfântul Francisc de Assisi” şi Colegiul Naţional “Roman-Vodă”. Preotul Tiberiu Roşu, de la parohia ortodoxă Stejaru, a conferenţiat pe tema “Viaţa şi moartea în închisorile comuniste”. “Mă bucur că aceste teme trezesc interesul tinerilor, aflaţi în număr mare în sală, şi îi felicit pentru această atitudine”, a spus Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman.

  Iată ce spune al titan, şi el “sfânt” al închisorilor – PETRE ŢUŢEA, în ultimii ani de viaţă,  în acest interviu video https://www.youtube.com/watch?v=SYmoUAvW1a0:

La Min 6:55  “… îmi pare bine dacă poporul român dispare, asta e soarta unui popor de năuci. În situaţia asta e un popor de imbecili…… la unguri era ocupatie militară rusă dar strigau jos comunismul iar la noi nu  e picior de soldat străin dar puţim a căcat. Popor nul! Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi.”  La 9:15 îşi reneagă ironic calitatea de român spunând “Eu nu sunt Român ci mai degrabă turc, pentru că să faci atâţia ani de temniţă pentru un neam de cretini, asta numai eu am fost în stare”. Aşadar, chiar el recunoaşte că nu a fost în temniţă pentru mărturisirea Lui Hristos ci pentru idolul “ŢARĂ”.

La min 33:55 Ţuţea îşi argumentează şi el crezul ecumenist spunând că “Noi, suntem biserica autoritară, şi catolicismul şi ortodoxia! Dacă vezi un popă beat îi spui sărutmâna!”  iar la min 34:30 îşi arată caracterul rusofob şi combate apologetica ortodoxă a reporterului în favoarea greco-catolicilor uniţi cu Roma spunând: “Nae Ionescu, spre regretul meu, a fost colaboratorul lui (…) şi a greşit integral! Deoarece prin sacerdoţiul Blajului (greco-catolic) dumneata nu scrii cu chirilică.Din punct de vedere românesc, Dumnezeu e român. Sau dacă (Dumnezeu) nu este român atunci este împotriva lui. Ce au făcut episcopii ortodocşi în timpul lui Ceauşescu? Au mâncat căcat ortodox! Ce au făcut sacerdoţii greco-catolici? Toţi cu excepţia unui cardinal au murit în temniţă! Dacă sinodul e un căcat… şi eu put a căcat...”  Canonizaţi-l şi pe acest “sfânt ” al închisorilor. Am ajuns să cred că doar nemăsurata milostivire a Lui Dumnezeu ne opreşte a fi călcaţi în picioare iar de ruşi.  Căci am merita!!!

Despre NICHIFOR CRAINIC

Observând fervoarea cu   care “patriotii” cer  azi canonizarea sfinţilor închisorilor în rândul cărora la loc de mare cinste se află şi Nichifor Crainic – unul dintre membrii şi mentorii de vază ai Mişcării Legionare şi ai lui CZ Codreanu, m-am hotărât să-i studiez şi acestuia câteva din “operele” sale revoluţionare.

De exemplu, în broşura STATUL ETNOCRATIC  scrisă de Nichifor CRAINIC (Carte -Cod ISBN: 978-606-93480-5-5)  editată şi redistribuită de Fundaţia (filolegionară) Sf Martiri Brâncoveni – Constanţa, la Capitolul II “BISERICA” în pag.17 autorul aduce imixtiune  în treburile interne ale BOR enunţând câteva măsuri grave:  „Românii uniţi cu Roma, catolici în dogmă, au rămas ortodocşi prin forma şi prin esenţa cultului. În mod practic, şi ei fac parte din Biserica naţională. Tineretul de amândouă confesiunile va fi crescut în duhul solidarităţii tradiţionale. Interesul statului e să cultive ce uneşte, iar nu ce desparte. Manualele didactice confesionale vor avea această ţinută. O impune conlocuirea cu alte neamuri faţă de care românismul trebuie să fie un bloc solidar… Preoţii vor sta sub autoritatea chiriarhală şi vor fi salariaţi de stat. Se va introduce principiul gradaţiilor prin examene, cu referire specială la activitatea în parohie. Preotul nu e numai un paznic al datinilor…  Mănăstirile ţării se vor reorganiza sub o comandă unică. Monahii vor fi selecţionaţi după aptitudini şi repartizaţi în grupe de contemplaţie, de cultură, de propagandă şi de samaritarism.”  Mie personal îmi pare teribil de grav acest ultim pasaj al “sfântului” Nichifor CRAINIC!   Iar la capitolul VI autorul dictează felul de viaţă la care trebuia să adere muncitorimea română: “În afară de orele de muncă, viaţa muncitorească va fi organizată după modelul statelor naţionale din Apus: case culturale, educaţie morală şi fizică, teatru, cinematograf, sport, excursiuni în ţară şi străinătate. ”   Iar la capitolul XI -MARELE PLAN DE RECONSTRUCŢIE, ne spune că acest plan  va fi “popularizat şi acceptat de naţiunea întreagă, executat de echipe guvernamentale alese din elitele profesiunilor şi controlat de Parlament, acest plan va fi supravegheat de Majestatea Sa Regele, căci în statul etnocratic, Regele e factorul dinamic al întregii opere de creaţie românească.
Marele plan de reconstrucţie a statului etnocratic angajează întreaga naţiune, prin profesiuni, la munca de creaţie, sub tutela si autoritatea Majestăţii Sale Regelui.”       Iată fraţilor, în ce ar fi transformat ţara demenţa acestor  oameni dacă Dumnezeu nu I-ar fi oprit …  Înapoi fraţilor la Sfinţii Părinţi, la cei adevăraţi, canonizaţi de Biserică, şi nu mai alergaţi după cai verzi pe pereţi prin puzderia de pseudo-sfinţii veneraţi azi de majoritatea românilor! Mai bine adăpaţi-vă fraţilor de la izvoarele curate ale ortodoxiei, din scrierile Sfinţilor Părinţi.

Ce mai găsim scris de  Nichifor Crainic:  în ziarul GÂNDIREA (Anul XX – 1941, Nr.7) , găsim un articol halucinant în care Crainic evocă laudativ Hitlerismul, în timp ce Ruşii şi Grecii  ne erau prezentaţi şi înfieraţi ca duşmani:  „Nici o cucerire nu durează dacă nu e pecetluită de sângele jertfelor, — ne spunea noul Mareşal al României (Antonescu) cu puţin înnainte de a deslănţui războiul sfânt. Dacă anul trecut ni se luase până şi posibilitatea de a ne lupta, anul acesta ea a devenit un adevărat privilegiu acordat nouă, Românilor. Căci în Europa de azi se numără pe degete popoarele cărora li s’a dat onoarea de a se rândui „umăr la umăr” cu cea mai puternică armată din lume, care e armata lui Adolf Hitler. Iar dintre puţinii favoriţi, noi suntem cei dintâiu ca număr şi ca sacrificii.  Când am pierdut o treime din ţară, România era încă democrată şi se dărăpăna sub garanţiile Angliei. Basarabia şi  Bucovina le-am recucerit sub garanţiile Reichului naţional-socialist.

Dacă nu cunoaştem niciun sacrificiu englez făcut vreodată pentru noi, neamul românesc nu va trebui să uite în veacul veacului că sângele eroilor germani a curs pentru pământul strămoşilor noştri, precum sângele nostru a curs pentru noile idealuri, propuse lumii europene de Adolf Hitler.   Fuhrerul german s’a înscris deja în istorie printre ctitorii României. El ne-a redat putinţa de a lupta; prin el am şters rugina de pe arme şi am suflat cenuşa defăimării de pe numele ţării; el a încărcat pe cel dintâiu ostaş al nostru cu cinstea fără asemănare, chiar între popoarele privilegiate, de a comanda o parte din oastea germană înfrăţită cu a noastră; prin el am câştigat iarăşi pământul delà Ceremuş şi delà Nistru.   Gândiţi-vă la prăpastia prăbuşirilor de ieri, ca să puteţi măsura cu toate dimensiimile bucuriei culmea pe care stăm astăzi!”  şi    “Dacă e vorba de latinitate, ochii noştri s’au îndreptat mereu spre steaua italică şi am văzut în  corporatismul mussoliniain formula ce trebuie  adaptată realităţilor româneşti, pentru a ieşi din anarhia democrată şi din haosul social al politicei interne.”    şi    “In ce priveşte slavismul, el a rămas, mai ales după dispariţia imperiului habsburgie, singura mare primejdie pentru statul român, — primejdia de ieri, de astăzi si de mâine. Slavismul, — adică Rusia. Istoria ne învaţă că mai mult am pierdut când am crezut că Ruşii ne-ar fi prieteni sau ocrotitori decât atunci când ne-au fost adversari pe faţă. Această constatare ne duce la concluzia inevitabilă că o bună înţelegere între noi şi Răsăritul slav nu e posibilă, dacă voim respectarea integrală a teritoriului şi a statului românesc. Axioma, delà care trebuie să pornească oricând orientarea politicei noastre externe, e următoarea : Statul român există împotvioa voinţei Rusiei.
Câtă vreme va dura la Răsărit de noi o forţă slavă  organizată, ea ne va fi duşmană chiar dacă s-ar declara prietenă. Sigur, nimeni dintre noi nu-şi închipuie că izvorul care alimentează această duşmănie, ar fi numai Basarabia. Cu Basarabia sau fără Basarabia, nu se modifică nimic din soarta imensului imperiu rusesc, dar nu se modifică, mai ales, atitudinea rusă faţă de România. Dacă Basarabia încorporată României însemnează ostilitate din partea Moscovei, Basarabia încorporată Rusiei n’a însemnat niciodată satisfacţie.  Magistralul expozeu al Fuhrerului german, prin care justifică atacul împotriva Sovietelor, ne-a desvăluit odată mai mult acest adevăr, dând pe faţă intenţia exprimată de Molotov la Berlin, în Noembrie 1940, de a cotropi Moldova şi de a invada Balcanul.  Rusia de orice nuanţă, ţaristă sau comunistă, are aceeaşi năzuinţă imperialistă să iasă la marea sudică. Colosul ei eurasiatic poate să respire în largul apelor prin Wladivostok spre Pacific, prin Murmansk spre Nord, prin Kronstadt spre Baltica, dar o ieşire la Mediterana, pe care să fie stăpân, nu are. Delà Petru-cel-Mare până la Stalin, se manifestă aceeaşi tendinţă de a scăpa de sufocare prin răbufnirea spre Sud.  Sub ţari, în veacul al XIX-lea cu deosebire, acest imperialism economic apărea înveşmântat pe deoparte în odăjdiile ortodoxiei, iar pe de alta colorat de aşa zisul ideal panslavist.
Doctrinarii slavofilismului — curent de naţionalism reacţionar îmbinat cu (radiţionalism pravoslavnic, — concretizau năzuinţa de expansiune spre Sud în Constantinopol, care trebuia să devină cetate ţaristă, şi motivau acest lucru prin titlul ce şi-l arogase Rusia, de protectoare a ţărilor ortodoxe din Balcani, împotriva Turciei.”    şi     “Astfel, tendinţa de acaparare a Constantinopolului şi de comunizare a Europei occidentale (din partea Rusiei) constituie motivarea binecuvântată a uriaşei cruciade împotriva Moscovei. Noi, Românii, suntem deopotrivă de interesaţi în această cruciadă. Ea însemnează pentru noi nu numai eliberarea teritoriilor smulse de Ruşi şi a fraţilor de sânge risipiţi dincolo de Nistru, dar şi asigurarea pentru ziua de mâine a fiinţei statului naţional românesc. Ea însemnează apoi salvarea ordinei sociale interne de primejdia bolşevizării şi libertatea de a concepe această ordine pe temeiurile naţionalismului de stil nou. Ea însemnează, în sfârşit, încadrarea definitivă a României în Europa nouă, aşa cum o gândeşte cuceritorul continentului, Adolf Hitler.”    Şi faţă de greci N Crainic  arată dispreţ:  “Cât Athosul  a fost sub dominaţie grecească, în semn de recunoştinţă pentru fabuloasa noastră generozitate, călugării români din Sfântul Munte au fost persecutaţi în chip neomenos.”

Ioan Ianolide, unul dintre “sfinţii închisorilor” faţă de care eu am avut mare evlavie până acum, îl considera pe Nichifor Crainic dreptcel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii”.

Revenind la scrierile codreniste, remarc faptul că în tot cuprinsul cărţii PENTRU LEGIONARI, nu găsim nicio referire la vreun duhovnic de care să facă ascultare, ba chiar nu găsim nici măcar o singură dată cuvântul “ortodox” sau “duhovnic” sau orice referire la ortodoxie.  În schimb este cvasiprezentă formularea generală “Biserica Creştină” şi omul nou, formulând astfel chiar şi un Crez (?!?) al Socialismului Naţional-Creştin pliat pe modelul crezului niceo-calcedonian: “Cred …. Şi într-unul mare şi puternic „părinte al muncitorilor” şi Rege al ţăranilor, Ferdinand I-iul, care pentru fericirea României totul a jertfit şi care pentru mântuirea noastră una cu poporul s-a făcut. Care în fruntea oştilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti a biruit, şi care din nou cu dragoste şi încredere se uită către ostaşii ce-i datorează credinţă, şi care vor găsi în cazărmi o adevărată şcoală a naţiunii, pe care să o treacă în termenul de un an. Într-un tricolor înconjurat cu razele Socialismului Naţional-Creştin (nazism), simbol de armonie între fraţii şi surorile României Mari. Într-una Sfântă Biserică Creştină cu Preoţi trăind din Evanghelie şi care să se jertfească apostoleşte pentru luminarea celor mulţi..
DEMENŢĂ ÎN ULTIMUL HAL !!!

Să observăm şi  aportul direct al  Pr Arsenie Boca,  “sfântul” călugăr care umbla deseori în binecunoscuta rasă albă asemenea iezuiţilor, la salvarea “cu preţul vieţii”  a multor  manuscrise “preţioase” ale marelui teolog ecumenist  Nichifor Crainic.

Ca să vedem şi starea duhovnicească a clericilor BOR filolegionari (erau mulţi Ierarhi si foarte multi preoţi), să vedem  şi o mostră de ecumenism venită din partea unui Înalt Ierarh ortodox al acelor vremuri IPS CALINIC ARGATU   link :    “Aşa a fost de la Dumnezeu,  ca România Ortodoxa sa aibă în sînul ei un Rege catolic si o Regină protestantă (Carmen Sylva), un fel de model european ecumenic !  Episcop al Argesului si Muscelului  CALINIC ARGATU ”.

De remarcat faptul că, în anul 1869 Regina Elisabeta (Carmen Sylva) s-a casatorit cu Domnitorul Carol-I din dinastia de Hohenzollern, respectînd Constitutia României care prevedea că printul putea sa se casatoreasca doar cu o fată de înaltă viţă nobilă straină. Ţineţi cont mai ales de faptul că, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) de confesiune protestantă a fost apoi  inmormântată cu sobor ortodox la Măn. Curtea de Arges fără să aibe botez ortodox, iar Noul Testament, editat în 1859 avea coperta de argint în imagine si dedicată aceleiaşi Regine Elisabeta.

Înţeleg iar acum de ce suntem văzuţi ca ULTIMII între neamurile ortodoxe.

  Acum vă supun atenţiei o poezie a lui Radu Gyr dedicată lui Codreanu:

Mergi printre noi cu sfânta-ţi moarte vie,

ne tămăiezi cu marea ta tăcere…

Mormântul tău e numai înviere,

Prin tine luminăm de Veşnicie.

Prin tine bem, setoşi, din Mântuire

Prin tine doar, ne-am curăţit de zgură…

Izvor ne eşti şi cină şi zidire

Şi patrafir şi cuminecătură

Eşti azima (împărtăşania catolicilor, provenită de la evrei) pe care ‘n plâns o cere

Inima noastră pururerea flămândă.

Eşti drumul nostru către zări de miere,

Eşti perna pentru tâmpla fumegândă.

Eşti ruga ţării pentru biruinţă,

mistria noastră ‘n aur ferecată,

dalta de foc înfiptă în credinţă…

Mormântul tău e viaţa noastră toată

….

Luăm un pumn de lut din groapa sfântă

şi-l punem pe vechi răni de închisoare;

şi rănile din noi tresar şi cântă,

se fac medalii şi zâmbesc în soare…

(poezia “Mormântul Căpitanului”)

Dacă nu v-aş fi spus cui îi este dedicată poezia aţi fi crezut că este un imn dedicat lui Hristos, nu-i aşa? Mă întreb acum dacă a fost o fi o simplă coincidenţă faptul că Radu Gyr a fost înmormântat în cimitirul Bellu-Catolic…

Tot la categoria ecumenism – ocultism poate fi încadrat şi M. Eliade, un alt cunoscut mentor legionar care era deja practicant yoghin când a fost acceptat în rândurile Mişcării Legionare în anul 1935. A scos cartea Yoga în 1936, care apare simultan în limbile franceză și română. Nu am auzit niciun legionar al acelor vremuri care observând cărţile eretice editate de Eliade să ia atitudine faţă de gravele derapaje de ordin duhovnicesc în care se complăcea “marele” mentor legionar.

În  cartea -link “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI ….” scrisă de legionarul Duiliu Sfintescu-  la pag 203 găsim biografia lui Eliade:

Mircea ELIADE  Născut la Bucureşti la 28.02.1907.

Licenţiat în filozofie la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, cu o teză despre filozofia Renaşterii (1928). A avut ca profesor pe Nae lonescu, devenind unul din străluciţii prieteni ai acestui „Socrate al filozofiei româneşti”.

În perioada Dec. 1928 – Dec. 1931 studiază în India şi îşi susţine licenţă la Calcutta.

După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta, până în anul 1934.

Stim bine şi  mărturia  Pr Arsenie Boca care se hrănea intens cu studiile ezoterice ale lui Eliade de la Calcutta:  “Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice”  mărturisea la acea vreme Pr Arsenie Boca.

-În 1933 Eliade îşi ia doctoratul în Filosofie cu o teză despre „Gândirea şi practica în Yoga” după care  îi apar o serie de opere: „Isabel şi apele diavolului (1930), Maitreyi (1933), Şantier, Huliganii, Nuntă în cer, întoarcerea din rai, Domnişoara Cristina, Şarpele -considerat de Eliade simbol al renaşterii şi al fertilităţii..

1933-1938 predă cursuri de filozofie şi Istoria religiilor la Universitatea Bucureşti.

-In 1938 este arestat şi deţinut la Miercurea-Ciuc împreună cu elita legionară, printre care profesorul său Nae lonescu.

– 1940-1941 ataşat cultural la Londra şi 1942-1945 la Lisabona.

In 1945 se stabileşte la Paris, unde predă istoria religiilor, întâi la Ecole Pratique des Hautes Etudes, apoi la Sorbona;

Din 1956 devine profesor titular la Catedra de istoria religiilor a Universităţii din Chicago (din 1985 avem Catedra de Istoria Religiilor „Mircea Eliade” de la Universitatea din Chicago care îi poartă şi azi numele). În acest timp mai apar: Secretul doctorului Honigberger, Nopţi la Serampore, Pe strada Mântuleasa, La ţigănci, Noaptea de Sânziene, în curte la Dionis, Tinereţe fără bătrâneţe, Nouăsprezece trandafiri. Opera sa de căpătâi va fi „Tratat de istoria religiilor” – Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.

Savant de renume mondial, devine membru de onoare al Academiei Americane (1966), Britanice (1970), Belgiană (1975).

Doctor Honoris Causa al Universităţii Yale (1966), La plata (1969), Loyola-Chicago( 1970), Colegiul din Boston (1970), colegiul din Law-La-Salle din Philadelphia (1972), Colegiul Oberlin (1972), Lancaster (1975), Sorbona(1976), Washington(1985).

În cartea căpitanului “Cărticica şefului de cuib” Partea-I, Punctul 7 se specifică: „Cuibul adunat este o bisericăîn care se vor cânta doar cântecele trimise de Legiune

  EZOTERISM prin folosirea de talismane – venerarea materiei

În Cărticica Şefului de Cuib,  la pct83 Codreanu ne prezintă şi dimensiunea ezoterist-ocultă a M.L., prin folosirea talismanelor, săcuşorul cu ţărână fiind –TALISMANULUI LEGIONARULUI:   “Cu ţãrâna astfel amestecatã s-au umplut mai multe sãculete mici, dându-se fiecãruia, dupã facerea legãmântului, pentru a-l purta la gât.. Ion Mota a luat legãmântul lui Corneliu Codreanu, dupã care i-a încredinţat acestuia sãcusorul cu tãrânã. Dupã aceea Corneliu Codreanu a luat legãmântul lui Ion Mota si celorlalti.   Acest legãmânt a constat din 5 întrebãri si rãspunsuri, anume:  1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite sã înfrângi toate dorintele si interesele tale personale?  – Rãspunsul: Da!  2. Recunoscând cã stãpânirea jidanilor asupra noastrã ne aduce pieirea sufleteascã si nationalã, te legi frate cu noi sã lupti penru apãrarea, curãtirea si dezrobirea pãmântului strãmosesc? – Rãspuns: Da!

  1. In aceastã luptã te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail? – Rãspuns: Da! 4. Vei purta aceastã tãrânã cu evlavie la pieptul tãu? – Rãspuns: Da! 5. Si nu vei pleca dintre noi? – Rãspuns: Nu voi pleca!”      şi    “Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail si Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastrã ca talisman Sfânta ţãrânã a pãmântului strãmosesc, sã scoatem din ea sângele vitejesc si sã-l turnãm în vinele noastre.”

În “Cărticica şefului de cuib”  la Punctul 89 Codreanu impune o altă idolatrie:  a patriei cel puţin egală cu Dumnezeu:  „De acum încolo de un singur glas va trebui sã ascultati, tainic si nepãtruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas sã-l audã toatã suflarea voastrã. Lui sã vã supuneti într-un singur suflet.”

În cartea căpitanului “Cărticica şefului de cuib” Partea-I, Punctul  –              16 BIS este descris spiritul de neliniste si de tulburare în care se desfăşurau în în zilele sfinte marsurile legionare: “ Duminica si în zilele de sãrbãtoare cuiburile de toate categoriile: Frãtii, Cetãtui, etc., trebuie sã se obisnuiascã a pleca în mars. Noi nu ne cunoastem  tara. Unii nu-si cunosc nici satul vecin.  In zilele de sãrbãtoare, pe ploaie sau pe vreme bunã, iarna sau vara, sã iesim afarã în mijlocul naturii. Pãmântul românesc sã devinã un furnicar în care sã se întâlneascã pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate directiile.”

 ÎNJURĂTURI în cărţile legionare

– În  cartea (link) “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…” scrisă de Duiliu Sfintescu-  la pag 146,  găsim evocat momentul compunerii imnului legiunii, imn încurajat de legionarul de frunte G-ral Cantacuzino cu înjurături de mamă: „Codreanu păru încântat la rândul său. Se hotărî să se dea titlul cântecului „Sfântă tinereţe legionară”. În aceiaşi după amiază fu supus audiţiei generalului Cantacuzino – Grănicerul la locuinţa sa din strada Gutenberg, din care o parte fusese alocată drept sediu Mişcării Legionare. Fără a mă cunoaşte, Generalul se exprimă precum îi era obiceiul, într-o neaoşă limbă românească: – Bravo, mă băieţi! E dat în…  mă-sa ăl care I-a compus!

Am acceptat râzând cuvintele de omagiu ale năstruşnicului General, care înjura de mamă şi la bine şi la rău. A fost pentru mine cel mai neobişnuit, dar şi cel mai sincer şi spontan elogiu.

În testamentul lui Moţa scris in Spania găsim scris: “Dragoste şi credinţă deplină în Căpitan şi în Legiunea lui, în Legiune noastră! „  si  De ce să vă chinuiţi prea mult, când eu (Mota) am sufletul mântuit, în împărăţia lui Dumnezeu? ”  Se vedea deja mântuit, bietul sărman …

2.4   CONFLICTUL CODRENIŞTILOR CU IERARHIA BOR, ŞI DEZBINAREA / LOVIREA ÎN FRĂŢIETATEA CU NEAMURILE ORTODOXE RUSE, SÂRBE SAU GRECEŞTII:

În “PENTRU LEGIONARI”, la Capitolul LUPTA DE LA NEAMŢ-31 AUGUST 1931, căpitanul Codreanu se plângea de preoţimea ortodoxă: “Din toate categoriile sociale, preoţii se poartă cel mai slab. În judeţele unde se strâmbă crucile de pe biserici, în faţa stăpânirii politicianiste, atee şi jidănite, într-o luptă în care eram singurii care veneam în numele crucii, cu pieptul deschis în faţa monstrului păgân, preoţii din judeţ, cu o excepţie de vreo 3-4, au fost în  contra noastră.

– În  cartea “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI ALE TINERILOR CARE DORESC TOT    ADEVĂRUL DESPRE MIŞCAREA LEGIONARĂ”-link scrisă de Duiliu Sfintescu- la pag 132,  VASILE MARIN  considera că pravoslavnicii ruşi sunt criminali, şi se lua la trântă şi cu Patriarhul BOR de la acea vreme căruia îi cerea să se pocăiască lepădând veşmintele arhiereşti şi alăturându-se legionarilor într-o tabără de muncă:    „Nu mai departe decât peste Nistru, unde odinioară stăpânea pravoslavnica biserică rusă (n.ed  Vasile Marin  confunda Rusia pravoslavnică martirică, cu Rusia serghianistă si bolşevică), îşi aminteşte I.P.S. Ta Miron Cristea, cum preoţii au fost răstigniţi în odăjdii, bisericile transformate în grajduri şi crucea Domnului făcută scrum şi pulbere?  Şi toate acestea s-au întâmplat acolo şi se vor repeta şi aiurea, numai pentru faptul că tineretul în loc să muncească în „tabere gratuite”, „cu scop de a propaga ideile dizolvatei” etc. etc. a învăţat în universităţi de la profesori masoni şi democraţi şi în afară de la conducători şi clerici rasputinizaţi, să considere religia ca un opiu al poporului, să tăgăduiască existenţa lui Dumnezeu şi să nu cultive dragostea pentru neam şi ţară, adică exact acelaşi lucru pe care îl doresc autorităţile masone de azi, atunci când dau ordine şi înalt Prea Sfinţia Ta le execuţi, ca tineretul să fie oprit de a mai ridica biserici Domnului.  Ai păcătuit greu, foarte greu I.P. Sfinţite. Ai păcătuit faţă de Dumnezeu, ai păcătuit faţă de neam şi ai păcătuit faţă de biserica pe care, harul dumnezeesc, te-a destinat în aceste momente hotărâtoare s-o conduci. Te-ai înhămat la poruncile oamenilor cu putere de o clipă şi ai călcat poruncile Domnului; ai apucat pe căile lumii părăsind potecile Atotputernicului. Ca orice bun creştin, şi I.P.S. Ta eşti cel dintâi în ţara aceasta, trebuie să Te pocăieşti, şi s-o faci cât mai neîntârziat, în zilele acestea ale Postului Mare, să nu te prindă în păcat marea Săptămână a patimilor şi învierea Domnului. Noi, tinerii acestei ţări, îţi oferim creştineşte, fără ură şi fără patimă, prilejul.    Iată-l:    Să lepezi pentru o săptămână cele mătăsoase veşminte cari îmbracă trupul I.P.S . Tale şi să vii într-o tabără de muncă de-a noastră; să îmbraci aspra haină călugărească ţesută din păr de cămilă, să mănânci de la cazan fiertură ca pustnicii, şi să odihneşti alături de noi pe pământul crud ca anahoreţii; să frămânţi cu mâinile şi cu sudoarea frunţii Tale 10.000 de cărămizi iar pe ministrul care a dat ordinul blestemat să-l pui în fiecare seară să-şi care apă cu găleata, pentru a-Ţi spăla picioarele pline de tină. Numai astfel, înalt Prea Sfinţite, Domnul din Ceruri şi adânca noastră credinţă ortodoxă te va elibera de osânda în care Te-a aruncat erezia pe care ai faptuit-o, prin ordinul semnat propriu de SfrinţitaTa mână.  Semnat: Vasile Marin ”.  Iar la câteva rânduri diferenţă, Vasile Marin mai afirma: „La injoncţiunea aceleiaşi puteri lumeşti, reprezentată prin glasul unui ministru al actriţelor, uitând întâmplarea de la 24 Ianuarie 1933, printr-o adresă a Sf. Sinod, Patriarhul României trece agresiv la atac şi de data aceasta în mod oficial, prin scris, aruncă anatema asupra tineretului cel mai nobil al acestei ţări, acel tineret care acum trei ani, la Parcul Carol, stropise cu sângele lui Crucea Mântuitorului. Lucrurile nu mai pot rămâne tăinuite…  De cincisprezece ani încoace tineretul acestei ţări caută drumul mântuirii. Prin graţia divină a inspiraţiei, conducătorul lui (Codreanu) l-a găsit: e drumul mântuirii prin credinţă nelimitată în Dumnezeu, prin credinţa în virtuţile cardinale ale neamului, prin credinţă în puterea sfântă a muncii”.

– Tot în  cartea -link “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…” scrisă de Duiliu Sfintescu-  la pag 340  găsim că Episcopul filolegionar P.S.S. VENIAMIN Arhiepiscopia Bucureştilor (care a slujit împreună cu Mitropolitul Bălan la prohodul Moţa-Marin 13.02.1937) a vrut să profite de faptul că fraţii sârbi erau masacraţi de Hitler spunând: „Când a trebuit să plec din ţară, ţinta mea era Valea Timocului-Serbia, unde trăiesc cei mai oropsiţi dintre români, fără lumina şcolii şi biserică în graiul lor. Voiam să profit de împrejurarea că Serbia se găsea sub nemţi ca să încerc acolo o retrezire românească. In acest scop aranjasem la Timişoara cu Caranfil Spânache, a cărui sărăcăcioasă cameră studenţească mi-a fost ultimul domiciliu în ţară, să-mi trimită materialul didactic ce voi vedea la faţa locului că-i necesar.”

Acum încep să înţeleg de ce sârbii, ruşii şi grecii ne ocolesc, excluzându-ne când vine vorba de frăţietatea ortodoxă…   Judecând şi episodul trădării în cazul Kosovo, când Sârbii au fost atacaţi mişeleşte de NATO exact pe unde nu erau baricadaţi, pentru că nu se aşteptau la un asemenea cuţit înfipt pe la spate tocmai de la un stat-frate “ortodox” fie el şi  rrromânia.   Şi, observând că cimitirele eroilor sârbi căzuţi pentru ajutorarea românilor în luptele cu duşmanii se întind de-a lungul ţării până în Dobrogea la Medgidia, consider că MERITĂM PE DEPLIN TRATAMENTUL LOR de acum deseori dispreţuitor!

– Tot în  cartea -link “ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…” autor de Duiliu Sfintescu-  la pag 545,  găsim dovada că clerul BOR de atunci avea grave abateri dogmatice. Să vedem circulara Episcopilor Ortodocşi Români din Ardeal, dat în 1916 împotriva intrării României în Războiul împotriva Austro-Ungariei, pentru întregirea neamului:

România, căreia fiinţă i-a dat patria noastră Ungaria, căci Radu Negru de la Făgăraş a întemeiat Principatul Ţării Româneşti; Dragoş din Maramureş a întemeiat Principatul Moldovei şi cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat şi s-a întărit România liberă şi independentă, care de bună voie s-a legat de Monarhia noastră, cu contract de credincioşie şi cu făgăduieli de spijinire reciprocă (…) România, spre marea noastră durere, a călcat fagăduiala noastră de credinţă, a rupt peceţile contractului, în chip perfid, a ridicat armele asupra Patriei noastre (Austro-Ungare) şi a înălţatului nostru împărat şi rege şi asupra acelor fraţi care de doi ani de zile luptă pe viaţă şi pe moarte, contra duşmanilor Monarhiei…   Da, ei nu au ascultat porunca sângelui, n-au auzit chemarea fraţilor de-o limbă şi un sânge, de a ne da o mână de ajutor, ca trupele Regatului Român să lupte alături de noi, împotriva duşmanului comun, care tinde la nimicirea patriei noastre şi la sugrumarea neamului românesc, să lupte hotărât şi cu bărbăţie contra Rusiei cotropitoare. Nu, ci, amăgiţi de lupi îmbrăcaţi în piei de oi şi ameţiţi de făgăduielile lui Iuda, au desconsiderat cele mai vitale aspiraţii ale neamului românesc, sub cuvânt că vin să ne „slobozească”, vin să ne facă robi muscalilor, vin însoţiţi de hoardele ruseşti, care au jefuit şi au aprins satele şi bisericile întemeiate de Ştefan cel Mare, care au ucis pe urmaşii plăieşilor vestiţi de la Dumbrava Roşie, care au necinstit Putna şi Suceava, locuri sfinţite de închinare ale sufletului românesc, vin acuma să ne calce şi să ne fure moşia agonisită de strămoşii noştri cu sudori de sânge…  Unde vă este şi cu ce se arată patriotismul vostru, Români ucigaşi de fraţi” – scrisoare  semnată de: Arhiepiscop şi Mitroplit Vasile Mangra, ales şi întărit de Ioan I. Papp, Episcopul Aradului şi de Dr. Miron Cristea, Episcopul Caransebeşului (extras din oficiosul Mitropoliei ortodoxe de la Sibiu „Telegraful Român” Nr. 84/1916, publicat cu ocazia intrării României în războiul de unificare împotriva Austro-Ungariei în anul 1916.)
Si Nichifor Crainic elogia cruciada impotriva Rusiei pravoslavnice:   “Astfel, tendinţa de acaparare a Constantinopolului şi de comunizare a Europei occidentale (din partea Rusiei) constituie motivarea binecuvântată a uriaşei cruciade împotriva Moscovei. Noi, Românii, suntem deopotrivă de interesaţi în această cruciadă. Ea însemnează pentru noi nu numai eliberarea teritoriilor smulse de Ruşi şi a fraţilor de sânge risipiţi dincolo de Nistru, dar şi asigurarea pentru ziua de mâine a fiinţei statului naţional românesc. Ea însemnează apoi salvarea ordinei sociale interne de primejdia bolşevizării şi libertatea de a concepe această ordine pe temeiurile naţionalismului de stil nou. Ea însemnează, în sfârşit, încadrarea definitivă a României în Europa nouă, aşa cum o gândeşte cuceritorul continentului, Adolf Hitler.”  Iar referitor la greci, N. Crainic ne spune cu ironie  “Cât Athosul  a fost sub dominaţie grecească, în semn de recunoştinţă pentru fabuloasa noastră generozitate, călugării români din Sfântul Munte au fost persecutaţi în chip neomenos.”

Observ la toţi marii legionari de seamă o orientare de prietenie la adresa fasciştilor  europeni şi a “bisericii” apusene, în schimb în privinţa sârbilor, a ruşilor şi grecilor găsim doar ură şi dispreţ. Şi observ că şi astăzi, mentalitatea printre legionarii cunoscuţi de mine a rămas neschimbată.

Să ţinem cont şi de faptul că N Crainic a fost mentorul lui Pr Arsenie Boca despre care spune: “În vremea cât (A Boca)  a studiat la Academia de Bellearte a frecventat şi cursurile mele de la Facultatea de Teologie. Cu această ocazie l-am cunoscut personal. El pretindea că, audierea cursurilor mele, i-a deschis calea spre desăvârşirea spirituală şi ca urmare, a plecat în Grecia la Atena şi mai ales la Muntele Athos, unde şi-a însuşit tehnica vieţii spirituale”.

Ţinând cont şi de faptul că N Crainic  a urmat  studii de specializare la Facultatiile de Teologie catolica si de Filosofie ale Universitatii din Viena (1920-1922), se explică şi mai clar multe lucruri…

2,4,1 Dictatura impusă în ţară de ML si ingerinţa in misiunea BOR

În cartea căpitanului – “Cărticica şefului de cuib” Partea-VII găsim:  “campania electoralã este de o importantã foarte mare pentru cã este singura cale pe care ne-o pune legea la dispozitie pentru a face orice schimbare dorim în tarã.”

3,  DESPRE JUSTIFICAREA  OMUCIDERILOR, NEIERTAREA DE VRĂŞMAŞI ŞI MÂNDRIA RIDICATĂ LA RANG DE CULT ÎN M.L.:

3.1 DESPRE JUSTIFICAREA  OMUCIDERILOR, NEIERTAREA DE VRĂŞMAŞI

În “PENTRU LEGIONARI”, la pag. 364 căpitanul CZ Codreanu mai scria: “În faţa coloanelor noastre vor cădea toţi asupritorii noştri. Să iertaţi pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pentru credinţa voastră în neamul românesc, nu-i veţi ierta. Să nu confundaţi dreptul şi datoria creştină de a ierta pe cei ce v-au făcut vouă rău, cu dreptul şi datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au trădat şi pe cei ce şi-au asumat răspunderea de a i se împotrivi. Să nu uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului. În numele lui le purtaţi. În numele lui, deci, veţi pedepsi cu ele: neiertători şi necruţători.”

În “PENTRU LEGIONARI…”, la pag.  144 căpitanul Codreanu justifică uciderea trădătorilor:   “Pe Moţa îl vedeam îngândurat. El mereu ne spunea că de vom ieşi de aici nu vom putea face nici un pas înainte fără pedepsirea trădătorului. …. Dacă nu rezolvăm problema trădării, opera noastră va fi compromisă. Mâine dimineaţă e procesul. Îl aşteptăm cu emoţie. În sfârşit acum se va hotărî cu noi. Suntem la cancelarie unde aşteptăm să ne vadă familiile. Erau părinţii lui Corneliu Georgescu, veniţi din Poiana Sibiului. La un moment dat intră şi Vernichescu (trădătorul). Moţa îl apucă de braţ ca şi cum ar vrea să-i spună ceva şi pleacă cu el în camera vecină, în birourile funcţionarilor. Peste câteva minute auzim şapte detunături de revolver şi strigăte. Ieşim pe sală. Moţa trăsese în Vernichescu pentru ca să pedepsească trădarea.    Eu mă reped lângă Moţa să-l apăr, căci era înconjurat de gardieni şi funcţionari care îl ameninţau. Lumea enervată se potoleşte. Noi suntem luaţi imediat şi încarceraţi, fiecare într-o celulă. Pe ferestruică observăm cum Vernichescu este scos din infirmerie şi dus la spital pe targă. Începem să fluierăm cu toţii din celule imnul nostru de luptă „Studenţi Creştini din România Mare”, şi-l petrecem cu acest cântec până iese pe poarta închisorii. Peste două ore a sosit judecătorul de instrucţie, Papadopol. Ne cheamă pe rând sus. Noi toţi ne solidarizăm cu Moţa.  A doua zi, după o noapte dormită pe ciment, am fost duşi la Tribunal. Situaţia noastră era acum foarte grea. Noi însă, în arestul din subsolul Tribunalului, am cântat tot timpul cântecele noastre de luptă..

La  pag.  126   căpitanul CZ Codreanu mai spune: “La Câmpulung a venit Moţa ca să mergem la schitul de pe Rarău al lui Petru Rareş, muntele pe care îl iubesc eu cu deosebire. Urcând Rarăul, Moţa începe să-mi spună frământările lui sufleteşti: – Studenţii nu mai pot rezista până la toamnă şi, decât o capitulare ruşinoasă, a noastră a tuturora, după un an de luptă, mai bine să-i îndemnăm să intre la cursuri, iar noi, care i-am condus, să terminăm frumos mişcarea sacrificându-ne, dar făcând să cadă alături de noi toţi acei pe care îi vom găsi mai vinovaţi de trădarea intereselor româneşti. Să ne procurăm revolvere şi să tragem în ei, dând un exemplu groaznic care să rămână de-a lungul istoriei noastre româneşti. Ce se va alege după aceasta de noi, vom muri sau vom rămâne toată viaţa în închisoare, nu mai interesează.    Eu (Codreanu)  am fost de acord, că actul final al luptei noastre să fie, cu însuşi preţul prăbuşirii noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertând de la posturile de mare răspundere pe care le deţineau, au umilit şi au expus tuturor primejdiilor naţia românească. Şi am simţit în momentul acela clocotind în noi sângele care cerea răzbunarea nedreptăţilor şi a lungului lanţ de umiliri suportate de neamul nostru”.

Mai departe, peste câteva rânduri Codreanu mai afirmă:  “Dacă aş avea un singur glonţ, iar în faţa mea un duşman şi un trădător, glonţul l-aş trimite în trădător”. Prin deducţie logică înţelegem că dacă în faţa lui s-ar afla doar duşmanul, glonţul ar merge liniştit în direcţia aceluia.

Tot în “PENTRU LEGIONARI…” la pag.  130 Codreanu îşi justifica apoi şi la interogator în faţa juraţilor intenţia de împuşcare a duşmanilor:

  Se punea problema: a nega sau a nu nega. În acel minut mi-am încordat toate puterile minţii şi ale sufletului şi am ajuns la hotărârea de a nu nega. De a afirma adevărul. Şi nu cu timiditate şi cu regrete, ci de a şarja cu el.

 – Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut să împuşcăm pe miniştri, pe rabini şi pe marii bancheri jidani.

M-au întrebat numele acestora. Când am început să le spun numele, începând cu Alex. Constantinescu şi terminând cu bancherii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toţi cei de faţă îşi holbau ochii din ce în ce mai mari, îngroziţi. De aceea am bănuit că ceilalţi camarazi, ascultaţi până la mine, negaseră (minţiseră).

 – Dar pentru ce, Domnule, să-i omorâţi?

– Pe cei dintâi pentru că şi-au vândut ţara. Pe cei deai doilea ca duşmani şi corupători.

 – Şi nu regretaţi?

Nu regretăm… Dacă am căzut noi, nu e nimic; în urma noastră mai sunt zeci de mii care gândesc ca noi!   

– În  cartea lui Duiliu Sfintescu “RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI…”-link  la pag 76,  căpitanul spune autorului cărţii:  „Să nu crezi!   Maniu, da, o fi duşmanul lui (al regelui), dar numai un duşman. Pe când pe mine mă consideră rival. Regele crede sau presupune că noi, legionarii, suntem pentru un regim fascist, ca şi el în definitiv.   Dar două săbii (fasciste) nu încap într-o teacă. Cât timp Mişcarea noastră va exista şi se va dezvolta nu poate fi vorba de înscăunarea dictaturii regale. Deci, înlăturarea, nu atât a Mişcării, cât a mea personală, devine indispensabilă.    Eu: „Şi legionarii vor admite aşa ceva? Vor tolera ca regele Carol să vă extermine, fără nici o vorbă?    Codreanu: „Băieţii sunt buni, disciplinaţi şi ţin la mine. Sunt sigur că m-ar răzbuna, dar de acuma încă, în public, nu pot vorbi deschis despre această problemă.

În “PENTRU LEGIONARI”, la pag. 276 căpitanul mărturisea:

Mie mi se urca sângele în cap şi iar îmi trecea prin mine să pun mâna pe armă, să mă ridic în munţi şi să trag cu nemiluita în cetele de duşmani şi de vânduţi, dacă autorităţi şi legi în România Mare pot patrona asemenea crime în contra naţiunii române, a onoarei şi a viitorului ei şi dacă aceste legi şi autorităţi vândute i-au închis orice speranţă de dreptate şi de mântuire românească.”

În “PENTRU LEGIONARI”, la pag. 169 căpitanul evocă sub titlul – ZIUA FATALĂ 25 OCTOMBRIE 1924, momentul în care împuşcă 3 persoane şi ia apoi ca paravan / ostatec pe avocatul Victor Climescu pentru a scăpa teafăr din mulţime:

În atare condiţiuni sufleteşti şi de fapt,  m-am prezentat la Judecătoria Ocolului 2 Iaşi.  Prefectul s-a prezentat cu întreaga poliţie şi în plină şedinţă, în faţa avocaţilor şi a judecătorului Spiridoneanu care prezida, s-a năpustit asupra noastră. În aceste împrejurări, cu riscul de a mă pierde, strivit de cei douăzeci de poliţişti înarmaţi, am scos revolverul şi am tras. Am ţintit în cine se apropia de mine. Primul, a căzut Manciu. Al doilea, a căzut inspectorul Clos, al treilea, un om cu mult mai puţin vinovat, comisarul Huşanu. Ceilalţi au dispărut. Peste câteva minute, în faţa Judecătoriei, se găseau câteva mii de jidani (n.ed. oare toţi antifasciştii sunt jidani?), care cu mâinile ridicate în sus şi cu degetele crispate de ură, aşteptau să ies pentru a mă sfâşia. Eu am luat în mâna dreaptă pistolul, în care mai aveam cinci cartuşe şi cu stânga am apucat de braţ pe d-l Victor Climescu, avocat din Iaşi, rugându-l să mă însoţească până la Tribunal. Am ieşit şi astfel am străbătut printre jidănimea care urla, dar care a avut totuşi bunul simţ ca, în faţa revolverului, să-mi facă loc. Pe drum m-au prins jandarmii, m-au despărţit de domnul Climescu şi m-au introdus în curtea Prefecturii de Poliţie. Aici comisarii au sărit pe mine să-mi ia revolverul. Era singurul prieten pe care-l mai aveam în mijlocul acestei nenorociri. Mi-am adunat toate puterile opunând, cinci minute, rezistenţă, ca să nu-l scap din mână. Dar până la sfârşit am cedat. Mi s-au legat mâinile la spate cu lanţuri şi am fost aşezat între patru soldaţi cu baioneta la armă.”

În Pentru Legionari. La pagina 95 Codreanu afirmă:

Acestor politiciani, a caror tradare fata de neam este asa de îngrozitoare, daca sunt vii, neamul va trebui sa le scoata ochii; daca sunt morti, va trebui sa-i scoata din morminte si sa le dea foc ciolanelor, în pietele publice. Pe copiii si nepotii lor, neamul va trebui sa-i urmareasca în averi, confiscându-le si sa-i stigmatizeze cu epitetul de «copii de tradatori»


În “PENTRU LEGIONARI” la pag. 237 căpitanul spune  “Respingeam, aşa dar, umilinţa de a ne vedea din nou în lanţuri. Vom ataca de acolo, coborând, în toate viesparele jidăneşti. Sus, vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos, vom împrăştia moarte şi milă. Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă, vom fi desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti.

Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare”. (C.Z.Codreanu: „9 Porunci Legionare”, din ziarul G.d.F. a Basarabiei). Bietul „martir” Codreanu oare nu ştia nici măcar atâta lucru, că creştinul iubeşte viaţa?

“Moartea, numai moartea legionară (…) / Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!” – Radu Gyr: „Imnul Tinereții Legionare”.

3,2 Cultul mândriei în ML

În “PENTRU LEGIONARI”, la pag. 129 căpitanul  mai  scria despre mândrie- caracteristica legionarului:

Suntem abia la începutul acestui drum al umilinţei. Puşi apoi în picioare cu faţa la perete, fără a avea dreptul să întoarcem capul şi ţinuţi mai multă vreme în situaţia aceasta ne gândeam: oameni de acum câteva ceasuri, liberi, mândri şi hotărâţi de a sfărâma lanţurile neamului nostru, iată ce am ajuns: nişte bieţi neputincioşi, stând cu feţele la perete nemişcaţi, la porunca unor nenorociţi de agenţi de poliţie, căutaţi prin buzunare ca pungaşii, despuiaţi de gulere, cravate, batiste, inele. De acum va veni marea noastră suferinţă, care încetul cu încetul ne va sfâşia inima. Suferinţa începea prin umilirea noastră.   Cred că nu există suferinţă mai mare pentru un luptător care trăieşte din mândrie şi din onoare, decât dezarmarea şi apoi umilirea lui. Totdeauna, moartea e mult mai dulce decât aceasta”.

În Cărticica Şefului de Cuib la Pct81 BIS,  legionarul trebuie să facă legământul că: “Voi fi mândru însă în vremuri aspre în faţa vrăjmaşului

Pe spatele coperţii “PTR LEGIONARI” editată cu sprijinul Fundatiei filolegionare fgmanu, am remarcat câteva citate halucinante de-ale lui Emil Cioran:  “Legionarul trebuie să fie un om în care mândria suferă de insomnie (mândria nu doarme)”   sau îl compară pe Căpitan cu Mântuitorul spunând   “Cu excepţia lui Iisus, niciun mort n-a fost mai prezent (decât Codreanu) printre vii ”.  De ce Cioran îl consideră mort pe Mântuitorul, când Acesta este viu ?

În Pentru Legionari, la pag. 136 Codreanu mai spunea  “Viaţa din închisoare e grea, istovitoare pentru omul care s-a născut liber şi care a trăit mândru.”

3,3 Dictatura vs obedianţa totală, ca principiu de funcţionare al M.L.

LEGIONARUL NU TREBUIE SĂ GÂNDEASCĂ CI DOAR SĂ EXECUTE:

În cartea căpitanului “Cărticica şefului de cuib” Partea-I, Punctul 18 se specifică: “Toti legionarii vor avea o singurã pãrere, un singur gând si un singur suflet. De aceea trebuie sã aibã toti un singur sef.”    Iar la Punctul 35 se dictează  “Legionarii  vor merge uniti chiar pe un drum rãu (gresit).  Pentru cã drumul cel mai rãu este dezunirea.  Pe când altfel si în iad dacã ar merge trupa legionarã, de va fi unitã, va învinge tot iadul si se va întoarce pe urmã înapoi învingãtoare.”  HALUCINANT !!!
La Pct 44 legionarului i se aduce la cunostinţă faptul că:  “Noi dacã am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci dãm. Dãm  suflet, dãm muncã, dãm suferintã, dãm tot ce avem pentru ziua cea sfântã a biruintei neamului românesc.”     La Pct 46 C ni se prezintă şi prozelitismul legionar: “în sate, fiecãrui om din cuib i se vor încredinta cel putin 5 gospodari din sat, pe care sã caute sã-i convingã sã voteze cu Legiunea.”

La sfârşitul broşurii “Cărticica şefului de cuib”  Codreanu menţionează: “Aceastã brosurã este legea fundamentalã a Legiunii, singura care angajeazã oficial organizatia. Tot ce a apãrut mai înainte rãmâne desfiintat”.  Aşadar, toate elucubraţiile menţionate mai sus rămân valabile.

 

 

Hitler, Codreanu, și creștinismul

Ţinând cont că CZ Codreanu a nutrit o deosebită admiraţie faţă de Hitler, înţelegem acum de unde veneau unele similitudini între aceştia: Şi Hitler se declara mereu creştin catolic  și nu a spus nimic vreodată împotriva lui Dumnezeu. Şi Hitler În Mein Kampf, cita din Evanghelii și se ruga ca Dumnezeu să binecuvânteze lupta pentru libertate, pe care o pregătea. Ba, mai mult, se considera un instrument al lui Dumnezeu. El a cerut ca în școlile publice germane să se efectueze rugăciunile lui Hristos și tot el a introdus fraza „Gott mit uns” („Dumnezeu cu noi”) pe uniformele armatei germane dar și crucea. În discursul său din parlament, cu ocazia adoptării legii ce îi oferea puteri depline, Hitler s-a manifestat tot ca un catolic convins. El a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism în multe dintre discursurile sale politice. De exemplu, în cel din 27 octombrie 1928, Hitler declara: „Mișcarea noastră este realmente creștină. Suntem animați de dorința de a-i vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest ceas de cumpănă pentru poporul nostru”. Doctorul Otto Dietrich, care a făcut parte din anturajul lui Hitler, a afirmat că dictatorul nu a părăsit Biserica catolică. Vaticanul nu numai că nu l-a excomunicat din Biserică, ba chiar l-a sprijinit . Să nu uităm că unul dintre torționarii naziști de la Auschwitz, polonezul Karol Józef Wojtyła, a devenit Papa Ioan Paul al II-lea. Iar Joseph Ratzinger, viitorul Papă Benedict al XVI-lea, a făcut parte din rândurile tineretului nazist încă de la vârsta de 14 ani.

Sprijinul acordat de Vatican dictatorului german avea ca scop convertirea spaţiului U.R.S.S.-ului la catolicism. Pentru acest lucru, împotriva Uniunii Sovietice a pornit o adevărată cruciadă. În vara anului 1941, Hitler a făcut apel la toate forțele creștine și a autorizat misionarii catolici de a merge în noile teritorii din Est.   În numele lui Mussolini, ambasadorul Attolico i-a sugerat cardinalului Maglione ca Papa să recomande tuturor episcopilor catolici să ridice voluntari împotriva Sovietelor. Să nu uităm declarația lui Hans Kerll, ministrul Afacerilor eclesiatice ale Celui de-al III-lea Reich: „Aşa cum Hristos şi-a adunat cei 12 discipoli într-o cohortă fidelă până la martir, în acelaşi fel suntem noi martorii unui spectacol identic. Adolf Hitler este, într-adevăr, Sfântul Duh”.

CONCLUZIA FINALĂ

Ţin să menţionez faptul că analiza acestui articol s-a concentrat mai mult pe perioada codrenistă a Mişcării Legionare (şi deloc perioada simistă),  perioadă considerată de legionari ca fiind ce-a mai “dreaptă”, “curată”, “sfântă”, “martirică” şamd.

Privind retrospectiv întreg tabloul acelor evenimente, îmi dau seama că lait-motivul celui de-al II-lea război mondial devine reductibil defapt doar la “RĂZBOIUL OCCIDENTULUI ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI” ,  al minciunii împotriva Adevărului, fiind doar o altă încercare de-a diavolului de a mai muşca câte ceva din corabia ortodoxiei – singura Biserică Adevărată şi mântuitoare lăsată de Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Opinia mea este că mai toţi marii protagonişti ce s-au lăsat angrenaţi în tabăra europeană “de dreapta” pot fi încadraţi în două mari categorii:  fie nişte simpli înşelaţi (usefull idiots), fie masoni (mult mai puţini).

Până nu demult aveam şi eu duhovnic filolegionar, ucenic al Pr Justin Pârvu, care avea evlavie deosebită la CZ Codreanu pe care îl considera martir, mucenic al lui Hristos. Surpriza foarte mare am avut-o când la întrebarea dacă ML a fost fascistă, mi-a răspuns că nu e bine să cred tot ce spune presa, că nu e adevărat. Însă, la prezentarea tuturor acestor dovezi, el a început să scuze în faţa Sf Altar fascismul, spunând: “termenul fascism vine de la latinescul fascia, iar în fond fascismul nu era chiar aşa de rău că doar deh…  aşa erau vremurile atunci, trebuia făcut ceva căci jidănimea prinsese foarte mare putere…”.   Din respect pentru el, şi pentru a nu-i crea probleme, nu-i voi da numele. Însă din acel moment eu nu l-am mai considerat duhovnic, căci pentru mine, noţiunile de ortodox şi fascist sunt incompatibile. Voi lăsa totul în seama Lui Dumnezeu, Căruia mă rog să-l ierte şi să-l scoată din capcana  în care se scaldă poate din pietism sau ignoranţă.
Trist este că, aceşti clerici legionari actuali, oameni (unii orbi alţii vicleni) care încă divinizează oameni gen Codreanu, Moţa, Marin, Crainic şamd,  aceşti oameni consideră că sunt prigoniţi pe nedrept, ei rămânând fideli  fascismului, se văd martiri ai Lui Hristos, asemenea înaintaşilor legionari.

Consider că mai toate scrierile legionare sunt pline de probleme pentru oricine are un ochi duhovnicesc cât de cât  format.   Şi fraţilor, poate că e adevărat că jidaneria prinsese rădăcini în România, însă vă întreb, oare de ce în ţări ca Grecia, sau Serbia minorităţile problematice nu şi-au făcut loc? Pentru că acolo, spre deosebire de România, nu au găsit mediu atât de prielnic, nu au găsit aşa multă prostie şi lipsă de cateheză ortodoxă. Spun unii că satul românesc a fost distrus de cârciumile jidăneşti. Chiar şi aşa dacă o fi, oare jidanii băgau cu forţa ţăranii la băute prin crâşme? NU CRED! Dacă ţăranul român ar fi avut cateheză, ar fi ştiut de la Sf Părinţi care sunt armele creştineşti cu care ar fi trebuit luptat, şi anume: „să nu cumperi de la păgâni”, să nu plăteşti ghicitoare,  lăutari etc. Dar românul de atunci a ştiut el mai bine şi i-a plăcut circul, până a văzut că a rămas în fundul gol, şi apoi singura soluţie găsită a fost scoaterea pistolului.
Şi ca să clarific un aspect, mă declar total împotriva ocultei masonice antihristice, sioniste. Doar că, eu refuz să accept o doctrină fascistă ca să lupt împotriva acestora. Pentru mine lucrurile sunt foarte clare deja: diavolul a creat “problema jidănească” şi tot diavolul a venit şi cu soluţia – cealaltă extremă  “de dreapta”. EU URĂSC EXTREMELE!  Atât sionismul ocult jidănesc, cât şi mişcările extremiste fasciste şi antisemite sunt doar două extreme controlate de acelaşi stăpân – diavolul.   Lăsaţi extremele şi tineţi calea de mijloc, a Bisericii Lui Iisus Hristos!  Deşi e mai dureros, e mai bine să fii miel decât lup, pentru că lumea noastră nu e aici, ci ne aşteaptă alta, veşnică.

Şi, Fraţilor, lăsaţi cultul pseudosfinţilor la o parte! Nu mai umblaţi după cai verzi pe pereţi că râd dracii de noi. Observ cu tristeţe cum, comparativ cu Pr Arsenie Boca,  la Sf Ioan Cel Nou de la Suceava nu merge mai nimeni să se închine unui foarte mare sfânt ortodox, canonizat de Biserică, a cărui viaţă ar trebui cunoscută de fiecare român. Adăpaţi-vă de la izvoarele curate ale ortodoxiei cercetând scrierile Sf Părinţi canonizaţi de Biserică că sigur nu greşiţi! Şi, Slavă Domnului, avem foarte mulţi sfinţi de la  care să cerem sfat duhovnicesc!

Vorbeam, acum o lună, cu un fost “camarad” din Constanţa ce tocmai se întorsese dintr-o tabără de muncă (pelerinaj) de o săptămână la schitul Colciu – Athos, unde participase  alături de alţi camarazi proveniţi dintr-o cunoscută fundaţie FILOLEGIONARĂ  fgmanu, fundaţie care asemenea înaintaşilor, perpetuează vechea învăţătură sincretistă ecumenistă.

Şi îmi povestea el cât de paşnic şi frumos a fost acel pelerinaj unde pe drum s-au cântat DOAR cântece legionare la care eu l-am întrebat   -Bine bine, dar de ce nu aţi şi intonat şi vreo cântare psaltică bizantină?   – “Ehh.. păi eu nu ştiu să cânt aşa ceva, nu am voce muzicală”  – Dar pentru cântece legionare ai putut învăţa, şi ai şi voce, nu ?

Şi tot evoca el camaraderia şi disciplina exemplară, de la care ar trebui să luăm exemplu şi noi constănţenii care mai tot timpul eram în dezbinare (acum înţeleg şi de ce).

Fiind eu foarte încântat de acea “minune” a armoniei grupului, am întrebat care a fost secretul. Răspunsul a fost simplu: -“Am ascultat orbeste de seful organizaţiei! Orice spunea el, aceea se făcea, se asculta orbeşte de el !!! Şi, mai mult, pe întreaga durată a pelerinajului nu am auzit nici măcar odată cuvântul “ecumenism” cu care tu mă tot baţi la cap. Nici măcar părinţii de la Colciu nu ne-au spus!”

Nu demult, cu acea căpetenie am discutat şi eu la o masă într-o mănăstire unde la întrebarea  – Ce părere ai despre ecumenism?  mi-a răspuns sec – “Habar nu am şi nici nu mă interesează chestii dinastea. Astea sunt treburi de preoţi. Eu sunt doar om de acţiune, îmi iau camarazii şi plec să fac fapte bune, cât mai multe fapte, fapte, şi plec mai departe…”

Ţinând cont că Sf Părinţi consideră ecumenismul ca fiind panerezie – adică erezia ereziilor, consider destul de grav răspunsul acelei căpetenii. Şi cum să faci ascultare oarbă în asemenea caz? Şi cum să stai în armonie într-un astfel de grup în care nu se face diferenţa dintre ortodoxie şi erezie, între Rusia pravoslavnică şi rusia bolşevică?

 

Oricum, nu vreau să judec pe legionari ca indivizi ci doar încerc să discern MIŞCAREA LEGIONARĂ.
Cât despre ură, mărturisesc că nu urăsc pe legionari ci doar faptele lor!Va avea Cine să judece pe toţi, însă consider tot ce a fost în trecut doar o bună lecţie de învăţătură, de luat aminte ce se întâmplă atunci când îndrăzneşti să te joci cu Dumnezeu şi cu cele sfinte. Inevitabil, Doare….

Treziţi-vă şi pocăiţi-vă, cât încă mai puteţi…

NOTE DE FINAL:
Domnul doctor Mircea Puşcaşu într-o interpelare mi-a insinuat că singurii care au stat împotriva tăvălugului talmudic au fost legionarii. Ţin să-l informez că rezistenţa ortodoxă împotriva ecumenismului (erezia ereziilor) a fost ţinută la acea vreme de mulţime de preoţi şi monahi nelegionari! Nu-mi veţi putea găsi preoţi legionar din acea vreme care să fi fost antiecumenisti (exceptând poate câţiva naivi conjuncturali), pentru că duhul ML a fost profund ECUMENIST!  Nu poţi lupta împotriva răului cu armele răului, fiind înşelat de cel rău.  Mai spunea că eu nu pot fi serios din moment ce caut “greşeli dogmatice” într-o carte naţionalistă gen PENTRU LEGIONARI.   Păi, atunci de ce aceste cărţi FASCISTE, NAZISTE, HITLERISTE ŞI ANTISEMITE sunt încă tipărite şi distribuite MASIV către tinerii ignoranţi de către fundaţia filolegionară Sf Martiri Brâncoveni CONSTANŢA ca şi de alte fundaţii legionare din ţară? De ce li se întocmesc unor FASCIŞTI ŞI ANTISEMIŢI gen Codreanu, Moţa sau Marin condace, acatiste şi icoane introduşi prin Biserici fiind catalogaţi „mucenici, martiri şi apostoli ai credinţei neamului românesc” de către părinţi smintitori, bătrâni cu barbă albă?
Şi eu sunt botezat ortodox, aşadar este şi Biserica mea. Şi vă întreb, de ce îmi băgaţi pe gât ca sfinţi acele specimene demne doar de milă şi luare aminte?
Sunt prea multe dovezi grave, clare şi incontestabile în cărţile legionare pentru care afirm tare şi răspicat că ML a fost o organizaţie FASCISTĂ, STRĂINĂ DE DUHUL ORTODOX, fiind pe drept afurisită de ierarhii vremii (găsiţi pe blog detalii). Dacă cineva mai poate afirma că ML nu a fost de sorginte FASCISTĂ atunci acel om este fie viclean, fie prost, fie pur şi simplu ignorant.

Post scriptum….  că am fost întrebat despre etichetele cu „sfinţii închisorilor” de la începutul acestui blog. Sunt vechi de peste 2 ani, însă vor fi schimbate cât de curând posibil. Când voi avea timp voi reforma întregul aspect al blogului.

Doamne ajută!

Sursa: http://silviu-ion.blogspot.ro/2015/05/marile-probleme-ale-miscarii-legionare.html

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

84 de răspunsuri la MARILE PROBLEME ALE MIŞCĂRII LEGIONARE (dovezi chiar din cărţile legionare privind caracterul fascist, antisemit, ecumenist, ezoterist şi neortodox al grupării legionare)

  1. suslik1973 zice:

    Trăiască feudalismul și Împăratul! E clar: fascismul, nazismul, legionarismul sînt niște sociopatii politico-oculte. Legiune de draci, într-adevăr. Anatema căpitanului, legionarilor și simpatizanților lor!

    • gabyel1995 zice:

      Legionarii au fost o haita de criminali si tradatori in frunte cu Horia Sima care a predat Romania hitleristilor . Horia Sima chiar se lauda cu asta . Multi legionari de dupa
      1947-1948 constituiti in cuiburi in munti luptau pentru recuperarea averilor nationalizate de comunisti . Acesti legionari erau fosti industriasi disperati ca li s-au confiscat fabricile si uzinele . Normal ca meritau mari pedepse in urma faptelor anti sociale savirsite ca si
      azi . Legionarii erau antisemiti , dovada progromurile de la Bucuresti si Iasi din 1941 .
      Legionarii erau fratii de arme ai hitleristilor .

      • suslik1973 zice:

        Asa este, mare dreptate aveti. Sper ca in manualele de istorie, toate, sa fie pus adevarul „incomod” pentru unii, cu pogromurile facute de „cainele rosu” la Odessa si Iasi, si nu numai. Sa o spunem pe cea dreapta: si Romania a aparticipat la Shoah, iar miscarea legionara a fost de acord cu „endlosung” si a anticipat-o doctrinar. Daca discursurile „capitanului” pline de ura antisemita, daca nu sunt instigari la genocid, atunci nu stiu ce sunt.

  2. suslik1973 zice:

    Trăiască feudalismul și Împăratul! Sper să nu fie canonizați vreodată așa-zișii sfinți ai închisorilor, în urma ireponsabilei campanii ce s-a făcut! Nici o ființă care și-a dat girul pentru Holocaust nu merită nu zic apreciere publică, ci dimpotrivă, merită o uitare totală și mai ales anathema! Nici măcar dacă ar avea, prin absurd, moaște, sau mai bine zis, ceva ce imită moaștele autentice (Necuratul e maestrul fake-urilor),

  3. ioanc zice:

    Uite ca am devenit si purcelusi.(1) Andrei, pregateste-te! Se pare ca vei fii anatematizat. Cred ca nu ar fi prima oara. Domnule Ene Mihai, va multumesc inca odata pentru amabilitatea dumneavoastra de a ma gratula astfel. Dumnezeu sa va miluiasca!

    _____________________
    (1) – https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/15/piciorus-sa-vina-jandarmii-sa-i-apare-pe-ierarhi-de-extremisti/#comment-321465

    • Andrei zice:

      Se pare ca mihai e atat de prost pe cat reiese din analfabetismul lui. E bine ca mai si pune de la el („veti vedea cum sunt facuti in fel si chip Serafim de pireu” – cand vreodata a zis cineva de ceva de IPS Serafim pe acest blog?). Apoi, acest „ieretic” pune problema asa: „ia uite cum ii ia in primire pe Corneliu Zelea Codreanu si Horia Sima” fara sa specifice exact si cum. Ca eu nu m-am apucat sa ii injur gratuit (cum fac ei), ci am postat un articol extrem de bine documentat al lui Silviu Ion (care este fost saccsivist si care s-a lasat de saccsivism tocmai cand a vazut cat pot sa manipuleze indivizii astia). Dar repet, ce sa-i ceri lui „ierezii”. Pana si saccsiv scrie corect gramatical si scrie si „erezii”, iar el tot „ierezii” spune. Nu e clar ca are niste probleme la mansarda? Si nu vreau sa fiu rautacios, dar faptele asta arata.

  4. suslik1973 zice:

    Ahhhh. Idiotul ăla agramat mi-a făcut poftă de piure, cu „pireul” lui. Acum, serios, e foarte clar că legionarii, chiar și în așa zisa „perioadă codrenistă” ar fi aprobat bucuroși, în insanitatea lor politică și mentală, „soluția finală” a lui Hitler și Himmler, adică Holocaustul.

  5. suslik1973 zice:

    Deci eu îmi vărs lăturile și sînt purcel. Pe onoarea mea, de mult nu am mai rîs așa. Agramatu-le mihai, vezi că porcii mangalița e mai scumpi ca tine care nai valoare cu yereticii tai care fuge dă cipuri. Să trăiască familia ta, dute la clasa zero să înveț alfa-betu.

  6. suslik1973 zice:

    Și da, afirm cu toată răspunderea: în cazul foștilor legionari închiși legal și pe bună dreptate de comuniști, campania cu „sfinții închisorilor”, aia cu „din temnițe spre sinaxare” e greșită și chiar ireponsabilă politic. Legionarii au instigat la omor grav și deosebit de grav și au ucis ei înșiși, cu bestialitate și cinism. Au fost parteneri politici ai naziștilor, care au fost autorii Holocaustului. Astea sînt fapte clasice de istorie, de manual de școală, aproape. Desigur, acei deținuți anticomuniști care NU au fost legionari/fasciști, dacă au lăsat moaște reale, pot și trebuie sanctificați. Legionarii și alte gunoaie, nu! Pe mormintele genocidarilor (naziștii) și aliaților lor (legionarii și alții), nu trebuie flori, ci altceva…

  7. madalina zice:

    Felicitari pentru articol. Si eu ma intrebam dupa ce am auzit „Sfanta tinerete legionara” de ce zic „Ni-i draga moartea / moartea pentru capitan”cand singura jertfa ar trebui sa fie pentru Hristos. S-a cultivat cultul personalitatii.
    Am o nedumerire, legata de Parintele Justin
    A fost plin de har, ales de Dumnezeu si totusi i-a sustinut pe legionari. A fost primita jertfa sa din inchisoare, dar ma intreb cum a primit darul inainte vederii si a ajutorarii semenilor si puterea rugaciunilor sale s-a vazut daca a sustinut asemenea ideologie? De ce a ingaduit Dumnezeu inselarea asta legata de Codreanu?
    Parintele Justin e singurul pe care il consider reper de duhovnicie, sunt intru totul de acord cu tot ce ai zis de ML, de Arsenie Boca nu mai vorbesc, insa nu inteleg atitudinea Parintelui Justin care nu putea fi manipulat, inselat, indoctrinat usor?

    • suslik1973 zice:

      Oricine poate fi manipulat. Totul este să găsești pîrghia potrivită. Nu trebuie să ne urcăm semenii pe un piedestal. Chestia cu harismele unui duhovnic sau ale altuia: din nou, sînt supuse perceției subiective. Darul X sau Y pot fi și „bonusuri” de la Adversar. Deseori, oamenii pur și simplu îl lasă pe Dumnezeu, în dedicație și dragoste, pe un loc…diferit de ptimul loc. Ceea e echivalent, horribile dictu, cu a Îl uita. Și atunci pare că unora le e mai dragă o mișcare, o ideologie, o filosofie, un mod de viață, etc. Așa apar cultul personalității, totalitarismul, și orice este sau poate fi o înșelare de proporții. Eu nu înțeleg în ruptul capului cum o mișcare rasist-misticardă, care instiga la omor și cultiva ura, poate fi seducătoare pentru un om întreg, mai mult, pentru un om citit și care Îl iubește pe Dumnezeu și tot ce ne dăruie și ce ne poruncește. Se pare că pentru unii fin epoca respectivă, care după criterii exclusiv lumești erau „mari”, a fost fascinant amestecul acesta de utopie delirantă și fanatism homicidar și genocidar. Ideea de a te transforma, nu pe calea rabiei, ci a ideologiei sau credinței, într-un animal turbat, care mușcă tot ce estr viu în jur, este scoasă din pivnița mucegăită a patologiilor minții. Un om simplu, dar normal la cap, nu s-ar fi prins în „fascinația” în care au căzut personulități descreierate de prea multă lectură și părere de sine.

    • Cristian zice:

      @madalina

      Relativ la relatia pr. Iustin – Miscarea Legionara am mai comentat aici
      https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/07/14/important-apelul-sfantului-munte-respingerea-asa-zisului-sinod-din-creta-si-incetarea-pomenirii-patriarhului-ecumenic/#comment-5270
      si aici
      https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/07/14/important-apelul-sfantului-munte-respingerea-asa-zisului-sinod-din-creta-si-incetarea-pomenirii-patriarhului-ecumenic/#comment-5400

      Cat despre „A fost plin de har, ales de Dumnezeu si totusi i-a sustinut pe legionari. A fost primita jertfa sa din inchisoare, dar ma intreb cum a primit darul inainte vederii si a ajutorarii semenilor si puterea rugaciunilor sale …” si „Parintele Justin e singurul pe care il consider reper de duhovnicie” cu iertaciune si putina pricepere, dar multa durere, indraznesc totusi sa va recomand un pasaj din Sfantul Teofan Zavoratul, spre cercetare si cugetare:

      „In viata lui Eftimie cel Mare se povesteşte că era în ţara lui un bătrân îmbunătăţit,
      cinstit de toată lumea şi de ale cărui sfaturi şi poveţe mulţi se folosiseră. Toţi îl
      considerau sfânt şi om al lui Dumnezeu. Dar când ajunse pe patul morţii, veni la el alt
      stareţ şi văzu cum dracii îi înconjuraseră triumfători patul, aşteptând să-şi dea
      sufletul… Vedeţi, ce credea lumea şi cum era de fapt!” (Sfântul Teofan Zavoratul, „Viata
      launtrica”)

  8. madalina zice:

    Au fost si multi infiltrati in ML, care au facut aceste gesturi reproprabile pentru a o distruge din interior si a o denigra. Cam cum se intampla azi cu Biserica. Sa nu cadem in extrema cealalta si sa negam orice jertfa, orice fapta buna sau sa ii atribuim alta influenta. Am citit analizele lui Ion Cristoiu care prezinta obiectiv si lucid, fara accente patimase ML. Mai sunt cercetatori si istorici pe care ii puteti consulta. Opinia lui Cristoiu nu e atat de vehementa si caegorica. Au existat si multe inscenari.
    In ceea ce priveste Parintele Justin, eu ma raportez la experienta mea personala si a familiei mele, cand am avut necazuri. Am fost ajutata intr-un moment dificil, ulterior peste ani am descoperit ca o fosta colega de facultate a revenit la credinta, s-a lasat de niste rataciri si si-a refacut viata datorita ajutorului primit acolo. Sunt multe asemenea cazuri si ar fi necinstit sa presupun insinuarile acelea pe care le faceti. Ii sunt recunoscatoare pentru ca m-a ajutat intr-un moment greu. Si asta inainte sa devina cunoscut, prin anii ’97, apoi mai tarziu, in 2008. Sunt din zona Neamtului si l-am cunoscut inainte sa fie cautat si cunoscut. Nu doresc polemici sau discutii in contradictoriu. Sunt mai multe situatii in care eu sau membri ai familiei au fost ajutati. Va recomand sa nu vorbiti sau sa trageti concluzii pripite daca nu cunoasteti. Ii raman datoare si cred ca sunt mii de crestini care pot afirma acest lucru. Mai e si cazul lui Ilie Lacatusu. Va rog sa-mi dati exemple de duhovnici care sa zideasca si sa aiba o lucrare similara in ultimii 26 de ani. Sau poate fiecaruia i se va gasi vreun cusur. Aveti exemple de duhovnici care sa se daruiasca 12-15 ore pe zi enoriasilor, la 90 de ani? Nimeni nu e perfect sau infailibil, insa exemplul dat ca pilda mai sus este deplasat. O spun cu luciditate si cu discernamant, fara patima si fara a urca pe nimeni pe vreun piedestal. Imi pare rau ca o simpla postare starneste reactii de genul acesta. Ma delimitez de ML, nu agreez abordarea aceasta, dar asta nu inseamna ca trebuie cazut in extrema cealalta a negarii oricarei marturisiri si a ignorarii jertfei lor – Valeriu Gafencu, Tutea, Ianolide, Ogaranu, Elisabeta Rizea. Mirul din moastele Sfintilor Inchisorilor, osuarul de la Aiud si din alte locuri. Ce reprezinta ele? Sa insinuezi ca lucrarea sa nu e ceea ce pare, dand asemenea exemple … Domnul va judeca. Daca ei nu sunt plini de har, atunci cine? Aveti exemple de traitori autentici? Parintele Justin si cei din inchisori nu au ucis pe nimeni, nu au ridicat mana asupra nimanui, deci sa nu-i socotim asemenea ucigasilor. Fiecare va fi judecat pentru ce a facut el, nu pentru fapta altuia. Orice padure are si uscaturi, insa a deduce ca toti erau inselati e o mare sminteala. Ce usor e sa judeci cand nu ai facut nicio zi puscarie pentru credinta ta.
    Dumnezeu va judeca pe fiecare dupa intentiile pe care le-a avut si daca faptele au fost facute cu buna-credinta si poate naivitate, au fost iertati.

  9. madalina zice:

    Din cate stiu, Parintele Justin a fost profund marcat de cartea Doctorului Paulescu – Spitalul. Cahalul. Talmudul. Francmasoneria (apare un citat din Sfintia Sa in prefata cartii reeditate), carte pe care a citit-o in tinerete si care a stat la baza convingerilor antisemite.
    Cred ca in vremea aceea erau populare acele carti in care se spunea despre blasfemiile din Talmud, apoi s-a publicat „Protocoalele Inteleptilor Sionului” si ele au stat la baza formarii acestei pareri.
    Poate la inceput ML a avut o pornire buna, avand adepti multi intelectuali (pe Eliade savant specializat in hinduism nu il putem banui de traire prea apropiata de ortodoxie, Nae Ionescu) si cred ca pe asta s-a bazat initial ML cand si-a inchegat grupul. Ca ulterior ea a deviat si a derapat de la planul initial, asta e alta poveste. La vremea aceea, preotii erau deja in inchisori. Ei se opuneau ateismului comunist si blasfemiilor din Talmud pe care le considerau pacate impotriva Duhului Sfant.
    Iar cantecul cu Sfanta tinerete… mi se pare o facatura grosolana, cineva din interior a filmat si a trimis presei, cu buna-stiinta facand rau, stiind ce impresie generala va crea si cum va fi blamat Parintele Justin. Cred ca a fost o provocare, la fel ca si dezgroparea Parintelui Calciu, stiindu-se dinainte in ce scandal va fi tarata Manastirea si controversele care se vor crea.
    Cred ca la baza convingerilor preotilor a stat cartea dr. Paulescu, populara la acea vreme, in care se vorbea despre musulmani, evrei, iudaism si cum e vazut Iisus Hristos si Maica Domnului si asta a atras reactia virulenta a acestora. Adeptii Talmudului scriu si azi blasfemii pe zidurile Bisericilor din Ierusalim, drept dovada ca se mai aplica si azi invataturile acestea de catre evreii din cartierele extremiste. Crestinii (preotii, pelerinii sau cei care poarta cruce sau se imbraca diferit in Ierusalim, diferit de evreii haredi) sunt scuipati sau se arunca cu pietre asupra lor. Pe asezamintele crestine se scriu amenintari, blasfemii si crestinii sunt marginalizati. Si asta nu de o grupare extremista, gen ML, ci de cetateni rezidenti ai Ierusalimului.
    Cum dr. Paulescu era o somitate in acea perioada si avea autoritatea morala, fiind credibil dpdv al integritatii si realizarilor sale, a convins intelectualii de necesitatea apararii credintei sau de luarea unor masuri. Ca ML s-a transformat in altceva, asta e deja istorie.
    Dar cred ca de fapt preotii nu s-au dezis niciodata de necesitatea apararii credintei vis-a-vis de blasfemiile aparute in Talmud si se temeau ca ele vor lua amploare (cam cum e azi cu inmultirea tiganilor, aparitia moscheelor, venirea musulmanilor si invazia altor religii).

    • Cristian zice:

      1. Onest vorbind, prin cele ce le-ati afirmat despre pr. Iustin, pe care nu le contest in general, nu demonstrati in vreun fel ca pasajul din Sfantul Teofan nu ar fi aplicabil pr. Iustin.

      2. „Va recomand sa nu vorbiti sau sa trageti concluzii pripite daca nu cunoasteti.” – asa este – dar eu nu am vorbit decat despre ceea ce cunosc cu siguranta:
      – pr. Iustin nu s-a dezis niciodata de apartenenta la ML, pe care a considerat-o pana la moarte o miscare care aducea poporul in jurul Bisericii, etc (a se vedea inregistrarile)
      – Duhul ML este ERETIC. Nimic nu-ti foloseste – nici suferinta, nici moartea, nici anticomunismul, nici jerfa pt. aproapele – daca cuibaresti in inima ta erezia.

      Iertati-ma, nici eu nu vreau sa pornesc vreo polemica, dar durerea e mare cand intelegi dupa atatia ani ca ai crescut intr-o Biserica in care eresurile stau bine cuibarite peste tot si toti „marii” sau mai micii duhovnici ai zilei iti vorbesc de orice altceva, numai de ele nu. Ori, aici este esenta mantuirii – a nu fi eretic. Trebuie luptat cu toate eresurile – a lupta impotriva ecumenismului de pe pozitia duhului legionar nu face bucurie decat dracilor. Sfantul Fotie cel Mare arata foarte frumos acest lucru:

      ”Tu respingi doctrina lui Eutihie și crezi că, făcând aceasta, te poți mândri că ai adevărata credință […] Trebuie să știi că nu este deajuns să te prefaci că ești diferit de Eutihie pentru a nu primi nicio critică, tot așa cum, în morală, cel care nu este complet vicios, nu este pentru aceasta nici perfect în virtute, și nu este considerat viteaz cel care doar nu s-a aliat cu dușmanul, fiind nevoie în plus, pentru a fi numit biruitor, să respingă dușmanii și să-i hărțuiască până la victorie. În același fel, cel care nu acceptă erezia pâna la capăt, nu înseamnă că este ortodox pentru aceasta, trebuind în plus ca acesta să se atașeze de toate celelate lucruri pe care le implică adevărata credință, punându-se în afara oricărei critici și ridicându-se până la perfecțiunea credinței […]. Fugi de Eutihie? Dar dacă îl lauzi pe Dioscor, dacă îl frecventezi pe Sever, dacă nu vezi decât prin ochii lui Iacob (Baradeu), tu nu vrei să-ți dai seama că te găsești prins și legat în aceeași plasă a ereticilor și tras, astfel, spre aceeași prăpastie a pierzaniei?” (Sf.Fotie , Epistolă către Amfilohie vol III, editată ca Epistola nr.284, Leipzig 1985/ Persoană și Natură Jean-Claude Larchet pag.135)

      Iertati-ma daca gresesc, dar graiesc pt. ca asta cred cu tarie.

  10. suslik1973 zice:

    Oricine crede in ceva, partea proasta ca acel ceva oate fi gresit, fatal de gresit. De pilda, inselatul fascist, raposatul Iustin Pirvu, care il scuza pe samanul de la Prislop pentru pictura eretica de la Draganesti, zicind ca a fost iertat de Dumnezeu (de unde stia Iustin asta, era „vazator cu duhu'”? bine, adeptii lui fanatici asta cred).

  11. suslik1973 zice:

    Bine, adevarul e ca sint greu de discernut adevarul de minciuna in cazul neofascistilor din cercul raposatului Iustin Pirvu… Cred sincer ca acea campanie, „din temnite spre sinaxare”, fara voie, face un serviciu legionarismului/neofascismului. Da, cei morti ca martiri in inchisori, adica inchisi din cauza credintei (de obicei acuzati de „acrivitati mistice dusmanoase” sau ceva asemanator), cu moaste in buna regula, si care NU au fost legionari sau cuzisti, pot si trebuie sanctificati. Orice crestin intreg e de acord cu asta. Insa NU adunaturile de extrema dreapta, indiferent de contextul in care au fost comdamnati.

  12. Aly zice:

    Ceea ce nu ati inteles e ca daca nu ingaduia Dumnezeu aceasta miscare nu exista .
    Si daca nu ar fi existat , acest stat Romania nu mai era se numea Israel . Si Jules Verne a scris despre numarul mare de evrei stabiliti aici care le luau pamanturile romanilor. Si Iorga era de partea lui si i-a incurajat sa faca si ei afaceri nu numai evrei dar dupa aceea a tradat.
    La judecata vom afla adevarul gol golut. Pana una alta si-a iubit tara ceea ce in zilele noastre nu se prea practica.

    • Andrei zice:

      1. Asta cu Dumnezeu a ingaduit e inutila. Dumnezeu a ingaduit si comunismul, dar asta nu inseamnaca e ceva bun. Oricum cand spunem despre ceva ca Dumnezeu „a ingaduit” sa existe, mai degraba scoatem in relief ca acel ceva a facut mai mult rau decat bine.

      2. Aici discutam despre faptul ca legionarismul nu are nicio treaba cu Ortodoxia, ba mai rau, i se cam opune.

      3. Iubirea de tara nu e o virtute in sine. Iar daca in numele iubirii de neam ii dau altuia in cap, mai bine fara o asemenea iubire de neam.

      4. De ce fix noi deveneam statul Israel?! Nu face asta parte din aceeasi autocompatimire jalnica si tipica a romanilor in care ei sunt cei mai buni si doar ceilalti sunt rai?

  13. Gigik zice:

    mai Andrei, te-ai sclintiti de cap? ce e cu blasfemia asta de articol?

  14. Cristina zice:

    Jos Mainile Murdare de pe Capitanul Corneliu Zelea Codreanu ! Jos Mainile Murdare de pe Parintele Iustin Parvu ! Rusine acestui demn de mila administrator al site ului ! Rusine sa iti fie individ de doi bani ! Rusine sa iti fie nulitate care improsti cu noroi in Martirii neamului romanesc !

    • Andrei zice:

      Comentariul celalalt nu ti l-am aprobat. Poti te rog sa-mi spui de ce simti nevoia sa-i jignesti pe cei care au o alta opinie decat a ta? Consideri ca detii adevarul absolut, motiv pentru care altii sunt doar „indivizi de doi bani”? Ai citit articolul macar? Ai vazut cat de bine documentat e (chiar din cartile legionare)? La un asemenea articol documentat, ce crezi ca denota replica asta a ta? Frustrare? Rautate? Nesimtire? Ignoranta? Toate la un loc?

      Demni de mila sunt doar ignorantii care inghit pe nemestecate niste opinii nefondate fara sa le analizeze critic si care cred pe deasupra ca stiu suficient de multe cat sa nu-si mai puna intrebari.

  15. Cristina zice:

    Pe mine m-ai cenzurat . In schimb, este Ok daca tu ma numesti : „Nesimtita , Frustrata, Rautacioasa , Nesimtita , Ignoranta „… Cum poti sa mai traiesti cu tine insuti , dupa ce ai improscat cu noroi Elita si Martirii Romaniei ?!? Si te mai plangi ca administratorii altor site uri nu vor sa mai auda de tine ! Esti doar unul dintre Tradatorii de care este plina biata tara …..Istoria ne spune ca dusmanii eterni ai Capitanului Corneliu Zelea Codreanu , a martirilor din temnitele comuniste si a marilor duhovnici ai neamului romanesc au fost si vor fi : COMUNISTII , NULITATILE si NECINSTITII ! Care dintre acestia esti tu ? Toate la un loc ?

    • Andrei zice:

      Vezi tu, Cristina, diferenta dintre noi doi este urmatoarea: eu nu am spus ca esti nesimtita si frustrata, am spus doar ca ideile tale denota asta. Adica am judecat continutul ideilor tale si nu pe tine, ca persoana. Tu in schimb, esti degraba varsatoare de concluzii despre persoana mea, ceea ce iarasi, spune multe despre felul cum gandesti.

      Pe langa asta, ca orice om care nu are dreptate, te folosesti si tu de argumentele de tip strawman. Adica incerci sa spui verzi si uscate despre mine, ca asa poate-poate si ceea ce exprim va fi trecut cu vederea. Speri ca daca le intra unor in cap ca sunt „tradator”, vor refuza si sa citeasca ce scriu. Dar sper ca realizezi ca oamenii cu mintea la cap vor analiza continutul ideilor mele… Asa v-ati invatat voi toti, astia, cavalerii dreptatii din Romania: cine nu gandeste ca noi, trebuie incadrat la „tradatori”. Amuzant ca tot pe mine ma faci comunist, cand exprimi gandirea comunista tipica.

      In alta ordine de idei, daca nu poti oferi contra-argumente valide pentru acest articol, atunci clar e un articol adevarat. Ca in rest, stim: cine are tupeul sa mai si gandeasca, e tradator de neam in mod clar 🙂

  16. Cristina zice:

    Articolul tau reprezinta blasfemiile unui individ fara judecata , stapanit de un duh necurat . care incearca din rasputeri ( fara succes ) sa murdaresca tot ceea ce a avut mai curat neamul romanesc. Nulitatile sunt hulitorii Elitelor …..

  17. Andrei, ce să zic, tu practic nu te plictiseşti niciodată cu blogul tău, n-ai când.

    Ce să facem nu toată lumea vrea să trăiască în Adevăr, unii oameni vor să trăiască într-o mitologie sau alta.

  18. Pr. Evghenie zice:

    Pr. Iustin Parvu nu a fost ecumenist, ci antiecumenist, nu aveti ce-i reprosa. Stiu ca a fost vazator cu duhul. Dar despre alti legionari, nu stiu cum au fost, se pare totusi ca unii au gresit. Cum se explica faptul ca pr. Iustin a fost antiecumenist daca era legionar? Cred ca legionarii au fost singurii care au luptat contra uneltirilor iudeo-masonice puse la cale de jidovi. Ei au aparat tara si dreapta credinta, erau ortodocsi convinsi. La acea vreme, ca si acum, cuvintele de pace nu mai puteau ajuta, era nevoie de solutii extreme. Ce, acum mai poti duce Romania pe calea cea buna doar prin cuvinte de pace? Daca nu scoti sabia la dusmanul care te lupta cu sabia, n-ai facut nimic. Rugaciune, dar si lupta pentru tara si neam. Or fi ei si gresit, dar numai cine nu munceste nu greseste. Au vazut ce a facut fiara rosie in Rusia si alte tari ortodoxe, de aceea s-au aliat cu fascistii, in interes national. Si ucrainenii s-au bucurat de invazia fascista care ii scapa de teroarea stalinista. Poate ca sfinti n-au fost, desi dandu-si viata pentru semeni au implinit porunca iubirii, deci e posibil sa fi fost sfinti, Dumnezeu stie. S-a dovedit ca au avut dreptate atunci cand aparatorii credintei noastre au suferit in temnitele comuniste. Si ierarhii nostri ce au facut? Pe legionari nu i-au avut la inima, dar mai tarziu au facut pace rusinoasa cu comunistii.

    • Andrei zice:

      Parintele Iustin, ca orice om, o fi gresit si el. Cert e ca legionarii chiar erau fascisti si rasisti. Iar a fi asa inseamna a nu fi ortodox. Si se vede si la neolegionarii de azi ce fel gandesc. Sa zic ca am vazut discutii despre cum sa nu ai incredere in parintele Aldea pentru ca ar fi tigan? Asta se discuta in sectiunea de comentarii a unuia dintre cele mai mari bloguri neolegionare (poate cel mai mare). Ce sa mai zic de felul cum baga evreii la gramada…

      • Partea oarecum amuzantă (dar numai oarecum) e că pr. Aldea este un pic filo-legionar. Asta o fi și spre trezirea lui în acest sens…

      • Dar e clar că logica suferă dacă îi considerăm pe legionari anti-ecumeniști pentru că erau anti-masonerie și anti-semiți, iar ecumenismul zic unii că are origini masonice și sioniste. În primul rând, chiar din articol, dacă rețin bine, rezultă că legionarii nu făceau distincție între ortodocși și greco-catolici, ba unii chiar și pe romano-catolici îi considerau în aceeași oală. Iar în al doilea rând, ecumenismul trebuie combătut pe temeiuri dogmatice și nu pe temeiuri de teoria conspirației, adică speculații nu chiar demonstrabile despre ce organizații stau în spatele lui.

  19. ioanc zice:

    Din nou, despre legionari.
    Ca și oricare altă ideologie/înșelare/eres, ce îmbracă in mod fals haina creștină, legionarismul a lovit în primul rând in Biserică. Prin sofismele sale a schimbat învățătura/crezul creștin dându-i o interpretare personală.
    Din păcate rănile au rămas deschise supurând și azi puroi … mult puroi și sânge.

    Domnul Alexandru Racu e chiar mai categoric când afirmă: „Este o rușine pentru BOR faptul că nici până astăzi nu s-a delimitat în mod oficial și lipsit de echivoc de aberația sinistră numită legionarism, cu care s-au identificat și continuă să se identifice, într-o măsură mai mare sau mai mică, un număr semnificativ de clerici și credincioși ai ei, și pe care acum am ajuns să o și exportăm”. Mai multe, pe blogul domniei sale: https://alexandruracu.wordpress.com/2017/08/22/scurta-incursiune-lamuritoare-in-mocirla-ideologiei-legionare/

    P.S. E interesanta poza în care apare Corneliu Zelea Codreanu alături de soție. Stau și mă întreb dacă și în Biserică, la Taina Cununiei au stat cu coroanele respective pe cap. În fond și la urma urmei și zvastica, după unii, e tot o cruce.

    • Foarte bun articolul. Și trimiterile lui sunt interesante. Prin intermediul acestor trimiteri am descoperit și alte articole ale lui Mircea Platon, despre legionarism sau nu. Îl recomand în mod special pe acesta, care e bazat pe o analiză a lui Mircea Vulcănescu:

      http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2011/03/mircea-platon-parola-si-pinul.html

      De asemenea, aș zice că merită citit și acesta, despre ”smerenie” și ”adevăruri” impuse de sus:

      http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2011/03/mircea-platon-certificate-de-smerenie.html

      Aș zice că e de maximă actualitate astăzi, în siajul pseudo-sinodului din Creta

    • Câteva vorbe despre cununiile lui Codreanu. Cel puțin asta par să fie, cununii, însă sunt absolut ridicole. Acele svastici sunt cam de trei ori mai mari decât cruciulițele din vârful cununiilor. Cine le-a conceput și-a dat arama pe față. Legiunea nu a avut un fundament creștin, ci doar o spoială.

      Svastica este un tip de cruce, însă doar din punct de vedere grafic. Poartă și numele de cruce gamată, nume sub care de altfel a fost cunoscută înainte ca oamenii lui Hitler să popularizeze denumirea de svastică, preluată din limba sanscrită. (Este limpede că ei căutau un simbol precreștin care să-i reprezinte.) Crucea gamată (gammaton sau tetra-gammaton), denumire dată probabil de greci, cu referire la alcătuirea aparentă din patru litere Γ (sau gamma majuscul dacă nu se afișează corect), apare în antichitate de-a lungul și de-a latul Asiei și Europei. Apare, fie izolată (dar repetată), fie intercalată în unele din variantele profilului decorativ numit meandru, și în arhitectura romană (mai ales ca mozaic), și în arhitectura greacă (mai ales ca relief sculptat în piatră). De aici este preluată și apare sporadic, ca ornament mai ales în mozaic, în arhitectura paleocreștină, bizantină, și creștină occidentală. Însă din câte știu nu i se atribuie, în creștinism, o valoare de simbol și în niciun caz nu înlocuiește vreuna din crucile cu caracter evident creștin, pe care le poartă creștinii clerici sau laici, care se pun pe biserici sau pe obiectele de cult, adică crucea latină, crucea greacă sau crucea rusească.

      După părerea mea, simplul fapt că în epocă acest simbol era denumit cu o denumire păgână care făcea referire la rădăcinile precreștine ale germanilor și ale altor europeni ca ”aryeni”, evocând într-o măsură mai mare sau mai mică și semnificația păgână a acestui simbol (cel puțin unii naziști aveau un interes deosebit în păgânism și chiar ocultism), ar fi fost un motiv suficient ca să impună evitarea lui cu totul într-un obiect de artă liturgică creștină ortodoxă. Creatorii care au comis acest obiect sau această pereche de obiecte nu numai că nu au evitat, ba încă au și supralicitat prezența ornamentului cu semnificație dubioasă, până la a pune în umbră crucile propriu-zise. Nu știu dacă o fi fost un gest conștient sau nu, dar cu siguranță spune multe despre ei, așa cum a făcut arta întotdeauna de-a lungul istoriei.

      • Cristian zice:

        „4 MARTIE 1923
        Profesorul Cuza fixează ziua de duminică, 4 martie. Locul adunării, la Iaşi. Fusesem invitat la masă de profesor. Acolo s-a pus problema numelui organizaţiei care trebuia să ia fiinţă. Căpitanul Lefter spune: Partidul Apărării Naţionale, ca în Franţa. Mie mi s-a părut frumos.
        Profesorul Cuza adăugat:
        – Nu partid, ligă: „Liga Apărării Naţionale Creştine”.
        Aşa a rămas.
        Eu am dat atunci telegrame la Cernăuţi şi Cluj, cu următorul conţinut: „Nunta la Iaşi, 4 martie”. Apoi m-am ocupat până în cele mai mici amănunte cu pregătirea adunării. Planul a fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul Şumuleanu şi tatăl meu: la Mitropolie, rugăciune; la Universitate, omagiu pentru Simion Bărnuţiu şi Gh. Mârzescu; în sala Bejan, întrunire publică.
        S-au făcut afişe, anunţându-se marea adunare naţională. Vestea unei mari adunări româneşti la Iaşi, în scopul înfiinţării unei organizaţi de luptă a mers ca fulgerul printre studenţii celor patru universităţi şi de acolo în mijlocul românilor.
        Încă din seara de 3 martie au început să sosească vagoane întregicu grupuri, având în frunte pe conducători care aduceau pânza steagurilor.
        Până dimineaţa, sosiseră 42 de grupuri, cu 42 de stegari. Pânza acestor steaguri era neagră în semn de doliu; la mijloc o pată albă rotundă semnificând nădejdile noastre încercuite de întunericul pe care ele vor trebui să-l învingă; în mijlocul albului o zvastică, semnul luiptei antisemite din întreaga lume, iar de jur-împrejurul steagului, tricolorul românesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucureşti şi forma acestor steaguri. Acum le-am prins de prăjini, le-am învelit în jurnale şi am plecat cu toţii la Mitropolie, unde s-a oficiat serviciu religios în faţa a peste 10.000 de oameni.
        În momentul în care urma să fie sfinţite, s-au desfăşurat cele 42 de steaguri negre în faţa altarului. Odată sfinţite, ele vor pleca pe tot întinsul ţării, în jurul fiecărui steag ridicându-se o adevărată cetate de suflete româneşti. Aceste steaguri aruncate în fiecare judeţ vor fi
        cheaguri care vor aduna laolaltă pe toţi cei de un gând şi de o simţire. Cu sfinţenia lor sărbătorească, înfăţişarea lor impresionantă şi cu fixarea lor în fiecare judeţ, o mare problemă de organizare şi de orientare populară se rezolva.
        De la Mitropolie, mii de oameni în cortegii cu steaguri desfăşurate s-au îndreptat prin Piaţa Unirii, Lăpuşneanu şi Carol, spre Universitate. Aici s-au pus coroane de omagiu şi de veneraţie pentru Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu şi Gh. Mârzescu, acesta din urmă
        apărător al art. 7 din Constituţie din 1879, tatăl ministrului liberal, George Mârzescu, apărător al jidanilor.” (din Pentru Legionari)

        Deci se specifica limpede: „în mijlocul albului o zvastică, semnul luptei antisemite din întreaga lume”. De altfel svastica trona si pe invitatiile la nunta. Restul citatului poate constitui un element din puzzle-ul tabloului ortodoxiei din Romania anilor ’30.

      • Andrei zice:

        Comentariul a intrat la spam. Nu stiu de ce, dar l-am vazut abia acum.

      • ioanc zice:

        Multumim Ana. Cred ca e exemplul cel mai concret, transpus si in realitate (legat de coroanele cu zvastica), cum iti pecetluieste antihasul capul, (lucrare mintii), aducandu-i inchinare.

      • ioanc zice:

        As dori sa fac o clarificare. Eu nu Persoanele in cauza (legionarii) ii critic, ci ideologia care a stat in spatele lor. Si cred că nimeni n-are dreptul să-i judece pe cei care au trecut si patimit prin închisoare. Nimeni. Indiferent ce au făcut.

      • Ioan C, subcriu la această afirmație, pe care e bine s-o păstrăm permanent în minte, și anume că pecetluirea de către antihrist/antihriști este în primul rând una la nivelul minții, indiferent dacă după aceea urmează sau nu pecetea fizică.
        Apropo de persoane și faptele lor, eu sunt de acord că nu trebuie să-i osândim (condamnăm) pe cei care au făcut anumite fapte. Însă că faptele au fost greșite, și pe deasupra însoțite de concepții eretice, asta trebuie spus. Iar faptele au fost făcute, iar concepțiile inventate și promovate, de persoane. Cineva spunea (nu mai știu cine, am citit relativ recent, e posibil să fi fost pr. Ioan Romanides) că da, condamnăm ereziile și nu pe eretici, însă nu trebuie să uităm că în Sinodiconul Ortodoxiei (care la noi nu se citește, că nu e corect politic, sunt jigniți foștii colegi de școli occidentale ai ierarhilor noștri), se anatematizează nu doar ereziile, ci și cei care le acceptă, începând cu cei care le-au scornit și promovat.

  20. suslik1973 zice:

    Ioan C., aici va inselati: e adevarat ca nu toti cei trecuti prin inchisoare o merita/au meritat-o, insa legionarii au meritat-o cu prisosinta. Au meritat si ce le-a facut Carol II, si ce le-au facut comunistii. De ce? Pentru ca erau un cult al mortii, cu practic nimic diferit de statul islamic, hamas, fatah, si alte gunoaie teroriste. Si de ce scrieti “persoanele” cu majuscula?! Doar nu credeti ca sint “sfinti” (!!!!!!) printre jigodiile astea?! Si daca ar fi fost, tot nu se scrie cu majuscula, asta e rezervat doar Divinitatii.
    E un lucru bun ca haita in verde a iesit din istorie prin vidanjare.

    • Se pare că vă simțiți reprezentat de logo-ul pseudo-sinodului din Creta. Dați-mi voie să vă reamintesc că cei care mai suntem încă ortodocși așteptăm cu interes maxim momentul în care pseudo-sinodul din Creta va ieși din istorie prin vidanjare. Sau sfârșitul istoriei și A Doua Venire a Mântuitorului nostru. Whichever comes first.
      De asemenea, dați-mi voie să vă reamintesc că ce nu e cu putință la oameni, e cu putință la Dumnezeu și că Dumnezeu Fiul S-a întrupat, S-a răstignit și a înviat pentru ca un vrăjitor ca Sf. Ciprian sau un bandit și criminal ca Sf. Moise Etiopianul să poată fi sfinți.

  21. suslik1973 zice:

    Sper si ma rog ca societatea romaneasca sa se linisteasca…prea multa tulburare si dezorientare…sper sa nu mai se auda zgomotul facut de toti care slujesc ca nuclee de turbulenta: provocatorii pe criterii etnice, raspopitii&schismaticii, legionaroizii&antisemitii, etc. Deja au venit si vor mai veni vremuri tot mai cumplite, si trebuie sa stam intr-o unitate a normalitatii si decentei ferme, nu a isteriei fanatice, care e pe granita nebuniei. Avem nevoie de o Biserica respectabila si respectata, de un Stat patriotic si respectabil, de un invatamint care formeaza si caractere si cariere deopotriva, si de multe altele. Toate acestea nu sint compatibile cu fanatismul, fie el religios, ideologic sau etnico-rasist. Castratii corect-politic ai Babilonului eurocrat sint la fel de antipatici si destructivi ca nostalgicii a tot felul de medievalisme religios-inguste: fie cei care „vad” doar in „erezie” pericolul arhetipal sau suprem, fie cei care „vad” in alte popoare si minoritati inamici (care de fapt nu exista decit in capul lor). Avem nevoie de pragmatism si realism. Prea traim, ca popor, si nu doar din 1990 incoace, in o lume autogenerata imaginativ. O lume ale carei tentacule demonice ne trag Dincolo, anume Jos.

    • ioanc zice:

      „Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?”

      Cred ca responsabilitatea noastra, asemenea Apostolilor, e sa primim Adevarul, sa-L urmam si sa-L facem cunoscut lumii. Judecata insa, e a lui Hristos. Traind in acest „pragmatism si realism” (adica in ademenire, in amagire) cu totii suntem gunoaie, cu totii traim intr-un cult al mortii. Biserica nu a fost nicicand respectabila si respectata. Din contra, a fost urata, batjocorita si prigonita pentru o singura vina: aceea de a-L marturisi pe Hristos asa cum ni s-a revelat: Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.

      Vorbiti de pragmatism si realism. Ortodoxia se refera la Imparatia Cerurilor, la o cu totul alta lume, la cea duhovniceasca. Cred ca inlocuirea sau asemanarea Imparatiei cu lumea aceasta e diversiunea de capatai a diavolului. E trist sa vezi ca multi ortodocsi sunt ancorati in realitate si nu in Adevar. Problema e la noi: fiind orbiti de pacate am uitat sau nu mai vedem care e realitatea.

      Amintiti de „castratii corect-politic ai Babilonului eurocrat”. Ma faceti sa zambesc. Mi-am adus aminte ca intr-un intreviu al lui Ninel Ganea luat Parintelui Michael Azkoul (fost student al Părintelui Georges Florovsky și al Părintelui Ioan Romanides), acesta spunea ca principala amenintare pentru un ortodox astazi „vine din relativismul ecumenist, care include și corectitudinea politică”, dandu-l ca exemplu pe actualul Patriarh al Constantinopolului (cel responsabil cu implementarea corectitudinii politice si la noi in ortodoxie prin acest cal troian: Sinodul din Creta, unde se relativizeaza intelesul de Biserica. Prin acest fapt se relativizeaza si Tainele Bisericii). Sa inteleg ca astfel de persoane sunt eligibile numai pentru simplul fapt ca sunt ancorate atat de bine in realismul acestei lumi pragmatice?

      Apropo, v-ati pus vreodata intrebarea cum ne va judeca Hristos? Nu de alta, dat tot aud, in stanga si in dreapta, diversi care pentru a se simti razbunati sau aprobati striga intruna: „Las ca o sa vedem noi la judecata!” Intr-o predica, parintele Visarion Alexa spunea ca parintele Dimitrie Bejan vroia foarte mult sa afle cum va fi judecata de apoi. Dupa multa rugaciune, Dumnezeu i-a aratat. Spunea ca <>Hristos binecuvanta<>, insa la fiecare pacat al nostru, chipul Lui se intrista si suspina. Parintele Dimitrie Bejan spunea ca <>tocmai aceasta durere a Lui: „s-a transformat pentru mine, intr-o judecata.<>” Deci asa ne judeca Iubirea: binecuvantandu-ne.

      Tot in aceeasi predica parintele mai spune: „După moarte, vom pierde uitarea. În momentul morții începe un proces de prezent continuu şi toate faptele tale, tot ce ai săvârșit bun sau rău în viața ta, devin prezent şi ele se vor transforma într-un iad sau într-un rai. Nu Bunul Domn te ia şi te aruncă „într-un cazan cu smoală” sau în Rai, ci conștiința ta…îți vei aduce aminte de tot. […], vămile văzduhului. Ştiţi ce sunt acestea? Momente ale trezirii conștiinței, momente de devenire prin care omul trezește în el un prezent continuu, iar la 40 de zile, spune tradiția bisericii, omul se trezește complet, ca şi cum omul s-ar trezi cu toată viața lui desfășurându-se într-un prezent continuu, cu toate faptele săvârșite desfășurate în fața lui ca un lan de grâu…”

      PS Apropo de „Stat patriotic si respectabil”, tot in acelasi interviu, parintele Michael Azkoul la intrebarea: „Cum ar trebui să se raporteze un ortodox la statele și democrațiile moderne?”, a raspuns „În același fel în care Biserica primară se raporta la barbari.”

    • ioanc zice:

      PS2 Ati auzit de Sfintii Inchisorilor? In comunism inchisorile erau adevaratele manastiri si cei ce patimeau in ele erau adevaratii monahi, adevaratii isihasti ai Romaniei acelor vremi. De ce? Pentru ca Hristos era cu ei in celula. Si din acest motiv am scris Persoane cu majuscula. A fi corect politic … inseamna sa-i judeci din nou negandu-le astfel posibilitatea mantuirii. Ceea ce dupa mine e demonic, e tolerant.

      Sunt pline de mir aceste moaste ale Sfintilor Inchisorilor! Strigatul lor surd ii arde si azi pe partizanii corectitudinii politice: „Sa nu ne razbunati!”

      „Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?”

      • suslik1973 zice:

        Sinteti sigur ca acel mir este real? Mie povestea cu asa-zisii sfinti ai inchisorilor imi pare o incercare de a justifica si introduce prin dos mizeria legionara, dezbatuta si disecata clar tocmai pe aceasta pagina de blog. Andrei a facut o treaba excelenta. Inca ceva: cum numele Universului pot fi sfinti (!!!!!) persoane care au instigat la ura, persecutarea si omorul deosebit de grav asupra unui intreg popor, si anume asupra poporului care a daruit lumii Vechiul Legamint?!?! Ce obraz aveau..fintele acelea cind se rugau lui Cristos, Care e dupa trup din neamul pe care il urau!? Pina unde merge schizofrenia ideologica si chiar patologica, in sensul propriu?! Ar trebui sa le fi fost rusine. Nu cumva ei scuipau unde lingeau si invers? Practic, ei il numeau „jidan/jidov” pe Domnul!! Nu explicit, nu direct, dar nu e nevoie de un aichiu de inger sa intelegi implicatiile unei doctrine uritoare de oameni. Si, lasind la o parte aspectul crestin, cum am zis mai sus ramine: sa instigi la ura asupra unui neam e nu politica, ideologie sau activism, ci insanitate pura. Astfel de creaturi NU au cum sa se sfinteasca. Chiar nu e clar din memoriile supravietuitorilor ca ei si-au pastrat si ascutit antisemitismul, si ura in general, in inchisoare?! In zilele noastre, Hamas si Statul Islamic i-ar recruta cu placere. Logic: Iadul ii recunoaste pe ai sai.

      • suslik1973 zice:

        Inca ceva: pe o pagina unde a fost analizat si condamnat legionarismul, ajungeti la concluzia, absolut ilogica, dupa ce s-a demonstrat fanatismul, ura si sincretismul „invataturilor” legionare, ca..pot fi sfinti dintre ei!!!! Tare.
        Chestia totusi ca voiau sa converteasca pe rusi la catolicism e asa de stupida si trasa de par, doar ortodocsii hard-lineri o pot crede. Toata umea stie ca A. H. era teosof, ca era parte din un soi de ordin din asta de hateri ametiti, care visau la Thule, deci nici o treaba cu crestinismul, catolic, ortodox sau protestant. Afirmatiile citate din Mein Kampf erau facute cu scopul de a trage pe fraierul german obisnuit. Aveti idee de sfintii dintre perotii catolici si ortodocsi, si de dreptii dintre popoare din toate confesiunile, care au atins cununa martiriului in lagarele naziste?1 Stiu, e in spiritul oricarei grupari de ultrasi sa dea cit mai tare in ädversari”. Daca surse le sint slave si/sau grecesti, sau romanesti dar fanatice, atunci e clar. Ortodoxul hardliner totdeuna da vina pe catolici si pe cumenisti. Si mie imi este absolut gretos actualul Papa pentru declaratiile sale de lingusire panicat-tradatoare la adresa teroristilor si fundamentalistilor. Evident, dat fiind trecutul lui de simaptizant al bolnavelor doctrine comuniste, ce vreti? Singurul Papa de dupa inflitrarea numita oficial CVII care a fost Papa si nu papa-lapte a fost Papa Emeritus Benedict XVI. Toate astea sint reale. Insa asta e una, si a intari ura asupra Vaticanului cu aiureli de genul „Hitler era catolic”, aiureli de care ultimul chiulangiu la istorie, dar destept si iute la gasit informatii poate ride cu hohote si pe buna dreptate.
        Cu aceasta notabila exceptie, ca informatie, pagina e buna, Doar c amai e ceva…pareti (si ma refer indeosbi la Andrei si d-na Ana Elisabeta) a fi mai indignati ca era o miscare eretica, decit ca era violenta si instiga la suprimarea unor oameni. Daca era violenta dar cu practici si convingeri ortodoxe, treca-mearga, asta pare sa fie o idee subtila. Adica, ortodoxa si dura, cum se purta Imperiul Roman de Rasarit aka Bizanti cu „ereticii” (nu o dati la intors, am gasit informatii cum ca arderea „ereticilor” s-a practicat rapid dupa edictul de la Thessalonic, si in Apus si in Rasarit; deci nu doar hulitii catolici si calvini au avut aceasta practica, ci Biserica si statul feudal crestin, de la inceputuri; cum „justificau” ei biblic si patristic asa o dementa, nu vreau sa stiu; ceea ce inseman ca au cam meritat persecutiile de upa 1789, si ami ales 1917: ce semeni, aceea culegi. Arzi oameni pe rug: credinta iti va fi persecutata, iar oamneii tai la fel persecutati, chiar daca ei, ca persoane, nu au vreo vina pentru ceva din alta epoca. Insa daca e vorba de organizatii, regula universala a pendulului sau eternei rasplati este si mai puternica).
        Pentru mine, erezia e o falsa problema. Probleme reale sint violenta, nedreptatea, ura, invidia, lacomia, fanatismul. Toate patimile listate au primit justificari si intrupari politice. Comunismul intruchipeaza violenta, invidia si faantismul, capitalismul lacomia, nedreptatea, violenta; iar mizerii de tipul legionarismului pe toate, cu fanatismul si violenta la „loc de cinste”. Asa ceva nu e ortodox, nu e crestin, dar, mult mai important, nu e uman. Am o groaza de defecte, dar sint uman. Ceea ce inseamna ca singura modelaitate si situatie in care, fereasca Dumnezeu de o asa incercare, as lovi un semen ar fi autoapararea. „”Tribunalele” ecleziastic-feudale care ardeau „eretici”, din Britania pina in Asia Mica bizantina, sau „tribunalele” naziste care bagau evrei in lagare nu sint umane, decit cel mult ca biologie a corpurilor membrilor lor. Astfel de creaturi nu au cum sa fie sfinti. Daca tot mergem pe linia asta, ajungem la dementa sa il privim cu evlavie pe…Vrajmasul! Nu zic unii ca, intr-o anume masura, e instrumentul mintuirii noastre, chiar impotriva voii sale?! Aberant, just? De acord. Dar, la fel de aberanta este si treaba cu „sfintii inchisorilor comuniste”.
        Scuze pentru lungimea comentariului, dar cred si simt in aceasta problema nu poate fi aruncat in doua cuvinte.

      • ioanc zice:

        Toata stima domnule Suslik. Va multumesc pentru raspuns si … imi place combativitatea dumneavoastra. Referitor la Sfintii Inchisorilor, cred ca am gresit cand i-am nominalizat doar pe cei din randul legionarilor. Cu siguranta ca au fost si altii care n-au avut astfel de simpatii cu damf legionar. Si repet, nu faptul ca au fost legionari i-a facut sfinti, ci inchisoarea.
        Va respect opiniile si cat imi sta in putinta incerc sa va inteleg. Sunt de acord ca legionarismul in intregul lui e antihristic. Insa judecata e a lui Dumnezeu. Doamne-ajuta!

      • Pe scurt, era violentă tocmai pentru că era eretică.

        Motivul pentru care discutăm caracterul eretic al Legiunii este pentru că ni s-au scos ochii atâția ani cu caracterul ortodox al Legiunii.

        De asemenea, ar fi frumos să nu atribuiți oamenilor opinii scoase din puțul imaginației dvs, cum că ar fi că violența Legiunii ar fi fost scuzabilă dacă ar fi fost o mișcare ortodoxă. Vedeți primul paragraf.

  22. Ioan C, am apreciat mult conexiunea dintre ecumenism și corectitudinea politică. De altfel a făcut-o și Mircea Platon. Și de altfel Hristos Însuși și ucenicii Lui, și Biserica Lui, și Ortodoxia Lui, au fost încă de la început piatră de poticnire (scandal). Sigur că nu trebuie să uităm și că nu orice scandal este ortodox (a se vedea, iată, problema legionară), însă orice ortodox ”worth his salt” este un scandal pentru rânduielile strâmbe ale acestei lumi, oricare ar fi ele.

    • ioanc zice:

      Am gasit o poezie-manifest a lui Alexandru Petria sau mai bine zis o definitie a ceea ce se vrea a fi corectitudinea politica:

      „Nu cumva să-i spui negrului negru.
      Nu cumva să-i spui tiganului tigan.
      Nu cumva să-i spui poponarului poponar.
      Nu cumva să-i spui idiotului idiot.
      Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel.
      Nu cumva să spui adevărul. Că nu e cool.
      Asa ni se cere, asa se încearcă să ni se impună.
      Corectitudinea politică e pe cale să ne denatureze iremediabil vietile.
      Dar flatulentelor din creierele lor prăjite putem să le spunem băsini?”

      • suslik1973 zice:

        Superba poezie! Mai ales ultimul vers!

      • Nu asta e problema cu corectitudinea politică. De fapt da, este, în măsura în care este vorba de a nu avea voie să spui adevărul, și anume adevărul care mântuiește. Dar domnul poet nu este supărat că oamenii se pierd și ajung în iad pentru că mesajul lui Hristos ajunge la ei trunchiat, sub forma ultimei declarații de presă a ultimului papă la modă, este supărat că nu le poate spune poponari. De mântuirea poponarilor, însă, îl doare în popou. Fiecare cu prioritățile lui.

  23. Este cu atât mai important să nu uităm că exercițiile ecumeniste sunt un exercițiu în corectitudine politică cu cât una din lozincile cele mai vehiculate astăzi este că noi, ortodocșii, trebuie să luptăm uniți cu alți creștini și cu alte religii contra consecințelor secularizării și corectitudinii politice, adică atacurile la familia tradițională, căsătoriile homosexuale, avorturile, eutanasia, așadar și toate atacurile la dreptul la viață etc. Degeaba apărăm dreptul la viață și dreptul copiilor de a crește în familii tradiționale dacă nu apărăm, în primul rând, dreptul de a mărturisi adevărul.

    • Iar asta pentru că dacă disprețuim adevărul, Îl pierdem pe Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața.
      Mi se părea evident, dar pe urmă m-am gândit că poate nu e la fel de evident pentru toată lumea, cum n-a fost nici pentru Bartolomeu și ciracii lui. Nu e de rușine, pentru niște ierarhi ai lui Hristos, să se transforme de bunăvoie în niște ciraci ai unui om cu politici dubioase?

    • ioanc zice:

      Exact. Aici ati pus degetul pe rana. Am aici o mostra de teologie postpatristica corect ideologica-politica-sociala-etc. Am dat exemplu din acest autor (care e de confesiune greco-catolica, adica in afara Bisericii) nu de alta, dar e mediatizat mai nou si pe Trinitas TV. Merita citit. Un text frumos despre cum trebuie sa fie crestinismul din aceasta realitate pragmatica a lumii de azi. (sursa: facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10210375849138388). Asa mai aflam si noi, cei din confesiunea ortodoxa ca am mai aparut prin secolul al XVII-lea, in urma Reformei.

      Bogdan Duca
      27 august la 17:01

      Mă provoacă Opinia Naivă să îmi spun părerea despre ecumenism.

      E mult de spus, dar voi încerca să fiu punctual:
      1. Cred că geniul Bisericii din primul său secol a stat su semnul unităţii în diversitate.
      2. Bisericile de acum, că le numim Biserica Catolică, Bisericile Ortodoxe, Biserica Anglicana, Biserica Luterană, etc, sunt toate produsele unui fenomen istoric (provocat de Reformă, cred eu) al confesionalizării Creştinismului, când diversitatea a fost înlocuită de obsesia identificării „Bisericii celei adevărate”.
      Astfel, simplificând, ceea ce numim protestantism se naşte cu reforma, ceea ce numim catolicism cu conciliul tridentin, ceea ce numim ortodoxie, se defineşte la sinodul de la Iaşi etc.
      3. Confesionalizarea a dus autosuficienţă confesională şi la pretenţia- încredinţarea fiecărei confesiuni că ea ar fi de fapt Biserica cea adevărată.
      Acest lucru a dus la radicalizarea interpretărilor teologice, la dogmatizarea diferenţelor, la acuze grave.
      4. Politicul şi mai ales apariţia ideii de naţiune modernă şi de stat naţional au încurajat confesionalizarea şi crearea prăpastiilor confesionale.
      5. Soluţia este o anumită smerenie:
      a) recunoaşterea de către fiecare confesiune a greşelilor sale istorice şi exagerărilor sale teologice;
      b) dialog teologic cât mai intens
      c)multă rugăciune în comun.
      6. Nu este o soluţie relativizarea dogmatică şi confundarea dialogului ecumenic cu un soi de „flower-power” ecleziastic. Dialogul ecumenic trebuie să fie sincer şi dur, dacă vrem să aibă rezultate.”

      Daca accesati link-ul se pot citi si comentariile. Stimabilul domn Duca ne lamureste si cine sunt cei care se opun dialogului ecumenic: niste ‘”părinţi respectabili, dar care nu se remarcă prin mari cunoştinţe teologice.” Hai ca am mers sa trag apa.
      Ah si desigur bomboana dupa coliva: ” greco-catolicii sunt doar ortodocşii care au ieşit din blocajele confesionale si nationaliste şi au descoperit universalitatea Crestinismului”

      Totusi, unde e Hristos?

      • Nu merită citit, e un idiot care habar n-are ce vorbește 🙂

      • kalinikos zice:

        ooooo… Bogdan Duca… eternul carcotas. Care a carcotit atat de mult, pana si-a dat seama ca are nevoie de un papa. Sincer, la inceput am fost cam socat ca il promoveaza la Trinitas, am crezut ca nu stiu cine e (e de pomina un selfie facut in fata televizorului, unde mergea TrinitasTV, in timpul unei emisiuni unde aparea el – de parca un Bogdan Duca nu ar fi ajuns in cadru, trebuiau doi), dar se pare ca stiu, deci mi-a trecut socul.

  24. Andrei zice:

    Ah, Bogdan Duca, hipsterul „teolog”.

    Omul care a sustinut pe fata PSD-ul.
    Omul care a sustinut pe fata prima propunere de premier a lui Dragnea (musulmanca Sevil).
    Omul care a avut tupeul sa sustina OUG 13 si sa faca misto de toti oamenii iesiti in strada, desi era atat de clar de ce fusese data ordonanta aia.
    Omul care facea caterinca de semintar de scara blocului de oamenii iesiti in Piata Revolutiei care scandau „Colectiv!”. Din putul gandirii lui a scos: „daca incidentul ar fi fost in Bordello, ce ar fi scandat?”. Aia era problema lui dupa ce atatia oameni murisera in chinuri groaznice.

    Desi i-am dat unfriend, unfollow si nici nu i-am mai citit blogul de vreun an, vad ca aberatiile lui ma urmaresc.

    „Cred că geniul Bisericii din primul său secol a stat su semnul unităţii în diversitate.” Care diversitate? Dogmatica? Exista asa ceva in INTERIORUL Bisericii?

    ” Bisericile de acum, că le numim Biserica Catolică, Bisericile Ortodoxe, Biserica Anglicana, Biserica Luterană, etc, sunt toate produsele unui fenomen istoric (provocat de Reformă, cred eu) al confesionalizării Creştinismului, când diversitatea a fost înlocuită de obsesia identificării “Bisericii celei adevărate”.”

    Sa dai o replica la asa ceva e ca si cum ai incerca sa-l convingi pe unul care crede ca exista Superman, ca nu exista. E aproape imposibil.

    P.S. Duca e din aia care vorbesc de „sorosism”, „marxism cultural” si alte chestii de genul (pozitionandu-se ca fiind impotriva acestor curente), dar totusi sustin ecumenismul. Da Capsali, ma uit si la tine.

  25. suslik1973 zice:

    Pe mine ideea de CpF in sine m-a enervat, in cele din urma. Mai demult imi parea ok, cita vreme nu realizasem ca era o idee timpa si lipsita de perspectiva. Gasca lui arhon Capsali habar nu are istorie. Subiectivismul confesional, cu atit mai mult militantismul ingust-confesional sau ingust-politic, este mort complet ca posibilitate in mine si altii de un cuget. Ca sa ma exprim inginereste: au fost sterse toate pachetele si dependentele lor, iar sursele comentate. :)))) Cind vezi si stii cu groaza care a fost de fapt atitudinea fata de eretici, politeisti, evrei si altii in tot spatiul crestin medieval si modern-timpuriu, cu manifestari si consecinte de la sicane la arderi pe rug, masacre si razboaie religioase, atunci ideile cretine care echivaleaza crestinismul etatist si legalizat cu moralitatea si normalitatea iti produc greata. Si in somn stiu mai multa istorie decit Iulica, iertata fie-mi lipsa de modestie. E tot curentul asta de dreapta, alimentat de (presupusa) victorie a lui Trump (a ajuns presedinte, dar nu se stie daca va invinge pe stinga extrema americana si europeana), care viseaza la o societate crestina cu anasina. Cred ca Andrei si d-na Botez stiti de practica unui anume domnitor roman, care mina oamenii la biserica cu forta. In alte forme inrudite si in alti timpi apropiati, era o practica raspindita. No bine, se pare ca cei (nu neaparat Capsali, ci alti „fundamentalisti”) care viseaza la o societate cit mai crestina, habar nu au de asta. Nici de arderile ereticilor si schismaticilor in scumpul si arhetipalul Bizant ortodox (cel cu Orasul cu majuscula, cum scria cineva pe aici) sau in mareata Moscova a dinastiei Romanov. Nu exista intemeiere in Biblie si justificare/exemplificare patristica pentru mizerii din astea.
    Sa fie clar: NU zic ca „Al Fatahul pentru familie”, cumii numesc pe ei in gluma, vrea constient o astfel de societate. Categoric, NU ii acuz de ceva de acest gen, fereasca Cerul! Dar, prin preferinta lor pentru o societate crestina traditionala, si habarnismul lor istoric si empiric privind mecanismele mintii si emotiilor umane in miscari si societate, pot pava drumul pentru o societate de tip medieval in care statul feudal si biserica/moscheea dicteaza totul. Ori, o societate a obscurantimului religios, atunci, sau marxist, cum se prefigureaza acum in Vestul Europei, e deopotriva murdara si periculoasa. Ei nu stiu ca atunci cind o idee/credinta/ideologie „are vremea ei” adica este la apogeu, atunci se comit excese, cu entuziasmul infantil-fanatic si inconstient al masselor de adepti aglutinati sub steagul cauzei, fie ca pe acel steag este o cruce, o semiluna, o pentagrama sau o secera si ciocan sau altceva. Sint de acord cu parteneriatele civile pentru acei oameni mai aparte din lgbtq.
    Pe termen lung, daca ne intoarcem la o socetate teodula, fie ea crestina sau musulmana, de tip medieval, se va ajunge in timp, la fanatism. Iuliane, oamenii nu invata nimic din istorie. Absolut nimic. Da, tu esti moderat, si CpF este in cadrul legii, ok: NU este o organizatie extremista, cum latra unii, ci doar profund mioapa. Repet: daca, in vitorul previzibil, in cadrul unui fenomen de reactie de masse la nebunia Bruxellului (si NU ma refer la treaba cu lgbt, ci la birocratismul imbecil si agresiv, cum am amintit mai sus, care va vrea sa reglementeze si cum respiri, la o adica), popoarele se vor intoarce la nebunia crucii-ingemanate-cu-sceptrul, va fi: mai putin rau ca acum, la fel de rau ca acum, sau chiar mai rau, dar de semn contrar. Si nu vom fi cistigat nimic in lupta cu Raul. Pentru ca odata ce o credinta sau ideologie ajunge la putere, devine o plaga si are inchipuite dar asasine si exapansive vocatii mesianice. Fie ca vorbim de crestinism, nazism/legionarism, islamism sau (neo)marxism.
    Asta nu inteleg dreptacii, care (cred ca) se opun stingi globaliste, facindu-i de fapt jocul, constient sau nu. Ce fac ei acum este ok din punct de vedere strict legal si democratic, nu contest deloc asta, dar sint incapabili sa vada pe termen lung si foarte lung. NU vreau sa traiesc intr-o societate in care daca nu esti crestin fervent, precum o oaie fara chip, fara nuante si contestari, esti cetatean de rangul doi (vezi locul ereticilor si evreilor in societatea medievala si modern-timpurie), nici in una in care nu ai voie sa te inchini sau sa porti cruce, ca sanchi ii ofensezi pe non-crestini si pe marxisti.

    Miscarile, credintele, societatile secrete, etc., in general aglutinarile structurate, nu inteleg, vreodata, conceptul de neutralitate personala. Indivizii, uneori, da.

  26. suslik1973 zice:

    https://bogdanduca.blog/2017/09/11/cum-se-poate-face-concret-misionarism-printre-refugiati/

    Am ris zdravan. Nici macar un femtomol de realism nu are domnia sa in aceasta problema.

  27. suslik1973 zice:

    Doamnea Botez, „violenta pentru ca era eretica”? Eu nu sint un miliardar, sa fi cmparat biblioteci intregi, eventual cu manuscrise si codexuri in unic exemplar. Tot ce am scris despre violenta statului feudal crestin (de coniventa cu biserica, fie ea catolica, ortodoxa, luterana, reformata, etc.) este la citeva clickuri distanta, nu mai mult. Nu practic descarcarea de informatie prin metode ilegale. De pilda, o sursa super faina este viata Sf. Maxim confesorul, pe care am vazut-o citata pe un forum, si…am vazut rasfoind-o pe link, chestia cumplita ca maicile reconvertite de sfint la ortodoxie/diergism au fost..arse pe rug. Da, cum am scris. Si, cautind eu ulterior, prin surse de istorie juridica, am descoperit cu oroare ca legea respectiva fusese data de imaprati ortodocsi, NU de monergisti pentru acest special prilej, si ca mai fusesera arsi pe rug oameni pentru erezie in perfectul „Oras” capitla ortodoxiei mondiale de atunci. Faptul ca, in urma cu peste zece ani, un fost duhovnic mi-a aruncat cu acidul minciunii peste intrebarile si framintarile mele, spunind fara sa clipeasca ca statul ortodox nu a ars oameni pentru vini confesionale gen erezie si/sau schisma, m-a hotarit sa traiesc, ca pina acum, intr-un no man’s land confesional. Ma consider un ortodox sincretic, sa zic asa. Cam ca cei care, inainte de edictele nenorocite de la Milan si Tesalonic, se inchinau si altarului lui Jupiter, si icoanei lui Hristos. . Cam despre asta e vorba. Si nu, nu este deloc singura referinta bibliografica. Ar fi fost stupid daca porneam doar de la un singur fapt. Dar, nu era fapt: era sistem, erau legi. Asa ca notiunea de „sfinti” e pentru mine vida de continut, mai ales daca se refera la acei „sfinti” care nu au avut nici o treaba cu arderea semenilor pe rug, pe motive de credinta sau opinie. Mi-e scirba de fenomenul inregimentarii, si nu il inteleg, si mai ales nu il accept. De ce, daca esti intr-o grupare/impartasesti niste valori in cadrul organizat, trebuie sa scuzi greselile/incoerentele/crimele aceloroi oameni?1 Poate imi lipsesc niste gene. Poate am altele, suplimentare, de nu vreau si pot s vreau sa ma integrez in…murdaria subiectivismului de turma sapienta. Desigur, mai sintem multi asa (Alex ii/ne numeste „intelectualisti”; cred ca Andrei m-ar defini ca hipster, totusi nu am mai nimic in comun cu Bogdan Duca, desi l-am admirat pina acum), dar cred ca doar sint asa „nebun” incit sa spun ce gindesc unor crestini ortodocsi practicanti, si simpatizant ai nnepomenirii, pe blogurile si forumurile lor. Nu suport sa fiu mintit. Nici in viata publica, nici in cea personal. si nu, nu mint nici eu, sau incerc sa nu o fac. Cu atit mai putin Biserica ar trebui sa iis asume un anume trecut. Au murit oameni, doar pentru ca nu „s-au aglutinat sub steag, disciplinati”, cum imi place sa spun. Asa ca…in conformitate cu legea nescrisa a pendulului, Biserica, indiferent care, a meritat in parte persecutiile de dupa 1789 si 1917. Cred ca islamistii stiu aceste fapte, si aerul dulceag-smerit, ca de mercenar sau interlop fortindu-se sa devina/para mennonit, cu care ar vrea Duca si altii sa intimpinam fenomenul migralailor, nu ii prinde bine.
    Ma intreb si va intreb: chiar nu este posibila obiectivitatea confesionala?

    • În primul rând, dacă tot nu semnați cu numele personal, vă rog faceți bine și respectați numele de user ales de mine și adresați-vă ca atare. Sau mai bine nu vă mai adresați deloc, pentru că timpul meu e limitat. Fără supărare. Vă mișcați într-o sferă de idei care mie nu îmi (mai) spune nimic. Intelectualismul nu vă va mântui și nici atitudinea slugarnică față de ierarhii ecumeniști, ilustrată de alegerea nefericită a acestui logo cretan, care probabil se vrea rebeliune hipsterească față de poziția ortodoxă care a condamnat circul din Creta ca pe un sinod mincinos și tâlhăresc. Poziția pe care o aveți (dacă se poate numi o poziție) vă cam trimite în rolul de troll pe acest blog ortodox, rol în care perorați și perorați și perorați, adăugând în discurs elemente din ce în ce mai nerespectuoase până vă bagă cineva în seamă. Eu, să mă iertați, o să încerc să evit asta.

      • suslik1973 zice:

        Ce este nerespectuos? Ma refeream clar la fapte care au fost. Si ocoliti problema, vad. Este sau nu adevarat ca acele crime confesionale au fost deseori ocultate in propaganda crestina, fie ea ortodoxa sau nu? Va luati mereu si mereu de sinodul din Creta, de parca ar fi fost acolo intronizarea Necuratului ca monarh global de jure (ca de facto este de cam multisor poveste). OK, a fost un sinod cu vicii procedurale considerabile. Nu neg asta deloc, dar il consider totusi neapostat. Nu a fost „mare si sfint”, cum vrea megalomania si egocentrismul mosului din Fanar sa ne insusim, dar nu a fost eretic. Sau, mai clar: nu a fost condamnat, inca, de Biserica, ca fiind eretic si/sau schismatic.
        Daca dvs. sau oricine pretuieste „fleacuri” de genul cinstei si moralitatii, descopera un adevar ascuns sub straturi de minciuna dulceaga, cine este de vina: mincinosul sau dezvaluitorul?! Altii stiu istorie demitizata a Bisericii mult mai multa decit mine. Probabil ca nu spun in gura mare aceste lucruri din evlavie eclesiala, adica din subiectivsm organizational. Ceva de genul „sa nu smintim/sa nu intinam imaginea Bisericii”.
        Traim vremuri incare confruntarea cu manifestari extremiste alimentate religios ne pune mai aproape si mai limpede oglinda trecutului nu-foarte-indepartat in fata. Intrebarea este: e nevoie de o asumare a acelor greseli si crime, ca sa NU mai avem vreun punct comun cu actualii genocidari islamici? Nu stiu cit de clar sa fiu: este sau nu important sa nu existe, intr-o confruntare deopotriva emotionala, dogmatica, istorica, militara si pe multe alte nivel, dintre comunitatile crestinilor si insurgentele si terorismul islamistilor, o pozitie de autocritica si asumare a unor defecte si momente de care ei s-ar putea folosi impotriva noastra? Nu realizati similitudinea dintre aceasta situatie, si cea a unor oameni care trebuie sa plece neintinati la orice intreprindere importanta, pentru ca lucrarea lor sa fie placuta Domnulu? Nu a zis Domnul fariseilor: „cine dintre voi ma poate vadi de pacat?”. Ei bine, noi avem aceste hibe in trecutul crestin, pe care orice vrajmas al crestinilor (marxist stalinist, neomarxist marcusian, islamist, you name it) le poate folosi ca arma de intmidare sau propagandistica cita vreme nu sint recunoscute public, si nu se face o forma de penitenta ierarhica pentru ele. Daca eu as avea cazier, un discurs despre justitie si dreptate m-ar face de ris si, mult mai rau, ar compromite orice cauza de aparare a dreptatii pe care as urmari-o. Eu despre asta vorbesc. Nu poti arunca critici spre Vatican sau spre reformati si acuza istoria lor de propovaduire ingemanata cu violenta, si nu fi exorcizat intre timp propriile momente intunecate. Fie si din ratiuni tactice, daca vreti: cind adversarul te are la mina, fapt valabil in orice fel de lupta de pe lumea asta, este mult mai greu sa cistigi pentru cauza ta.
        Si imi cer scuze daca v-am ofensat, dar m-am adresat cu respect. Una este sa vad doar o singura fateta a Lunii, caci asa o rinduit Dumnezeu, si altceva sa vad doar o fateta a unei argumentari (repet, nu ma refer la dvs., ci la atitudinea de „gunoi sub pres”, avuta de unii dintre cei ce au avut in grija istoria Bisericii). Daca e vorba de ce scrieti dvs. in raspuns, ma refer respectuos la chestiunea cu aducerea, mereu in discutie, a Sinodului din Creta. Va legati, din nou, de logo-ul meu. :)))) De ce va deranjeaza asa tare? ar zice cineva ca e un logo cu o figura monstruoasa. (Fereasca Dumnezeu! NU vreau sa rezonez energetic cu planuri inferioare, deci nu umblu cu asa ceva: logo-ul chiar este frumos desenat).
        :)))))) Sinodul ma reprezinta…pina la invalidarea lui ulterioara de catre Biserica. Daca vor fi anulate si condamnate decizile lui, atunci este ok: voi asculta. Dar, sa o faca un alt Sinod, fie si doar local, nu un grup de fosti preoti sau calugari. Daca Biserica Rusa, sau Bulgara, sau oricare alta structura bisericeasca legala (canonic si mundan) si functionala, vor anatemiza Creta, so be it. Logo-ul imi place, dar nu am fetisuri imagistice, ideologice, nici macar bisericesti. 🙂 Nu sint „indragostit” de Sinod. 🙂 Invatatura Bisericii e ca lumina zilei: calatoreste, dar nu se schimba. Atitudinea biserici fata de si in lume, insa, se poate schima si trebuie sa se schimbe. Paina la Parusia, traim sub jugul dinamicilor, regulilor si legilor, pacatoase sau nu, ale acestei existente.
        Multumesc lui Andrei ca mi-a publicat mesajele. El stie ca framintarile mele sint autentice, chiar daca modelitatea de exprimare poate lasa, uneori, de dorit.
        Nu voi mai posta, cred, decit deloc sau foarte rar pe acest blog. Il apreciez mult, ca si pe autor, dar dvs. si ceilalti colegi de postare aveti o lupta, iar eu am doar unele nelinisti, pe care le consider, cu smerenie, justificate.
        Doamne ajuta!

      • Andrei zice:

        Suslik, acum pe bune. Ti-am mai explicat ca e o sectiune de comentarii in care daca vrei ca o discutie sa curga asa cum trebuie, e absolut musai sa nu scrii texte atat de lungi! Iti aprob comentariile pentru ca sustin polemica buna, constructiva, dar tu faci imposibila o astfel de polemica atunci cand pui omul sa-ti raspunda unei nuvele. Si chiar nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, dar trebuie sa-i intelegi si pe ceilalti. Nu are nimeni timp sa compuna o nuvela-raspuns la ce ai scris tu.

        Apoi ai probleme de logica in argumentarea ta. Desi intr-adevar, doar un Sinod poate condamna un alt Sinod, totusi a accepta de buna-voie anumite decizii pana iti zice altul ca gata, poti sa gandesti altfel, e pura spalare pe creier si lobotomizare. Iar asta contravine tocmai viziunii tale „rebele”. Te pretinzi un rebel nesupus, si totusi nu vrei sa pui sub lupa anumite probleme pana nu ti se da voie. Nu zic sa rupi comuniunea sau altceva, ci doar sa gandesti, sa chestionezi. Nu e normal sa inghiti pe nemestecate absolut nimic, chiar si atunci cand deciziile astea vin de la episcopi. Mai ales ca multi din episcopii de au semnat in Creta au si ceva probleme cu iubirea de arginti (limuzine de lux si altele asemenea), ceea ce le pune oricum onoarea la indoiala. Asta pe langa problemele alea spinoase (teologice).

        Ar mai fi multe de zis, dar ma opresc aici. Eu nu zic sa nu mai comentezi, dar daca veo continua, te rog eu: comentarii scurte si concise si incearca sa nu ironizezi oameni care ar discuta sincer cu tine, daca ar vedea o atitudine ok. Garantez eu pentru Ana, Ioan si pentru restul care nu au mai zis nimic, dar sper sa revina. Kalinikos, ne auzi?

      • kalinikos zice:

        „Kalinikos, ne auzi?”
        Nu. Ca nu aveam threadul asta in notificari pe mail. Da’ acu’ il am 😀

    • ioanc zice:

      Domnule Suslik, va rog sa fiti incredintat de prietenia (cel putin duhovniceasca) ce v-o port. V-am spus ca va apreciez si gasesc ca framantarile sau nelinistile dumneavoastra dupa cum marturisiti sunt normale; daca v-am gresit iertati-ma. Si eu mai sar calul, am avut unele contre si cu Andrei si cu Ana, probabil si cu altii in trecut. Cred ca orice polemica ar trebui sa fie constructiva, iar scopul ei sa fie acela de a ne zidi si intari si mai mult intru iubirea de Hristos. Asa ca va doresc sa ramaneti Ortodox (iar e cu majuscula) in credinta si marturisire si sa fiti dumneavoastra insusi.

      Si ca sa va ridic mingea la fileu, intr-unul din comentarii, m-ati intrebat daca am idee de sfintii catolici care au atins cununa martiriului in lagarele naziste. Sper sa nu ma considerati un ultras daca va spun ca acesti preoti catolici au devenit sfinti in masura in care au devenit ortodocsi, fiindca numai in Ortodoxie te impartasesti cu adevarat de si intru Hristos. Desigur asta nu inseamna ca toti cei care sunt ortodocsi se si mantuiesc.

      PS Am ramas surprins sa aflu ca in Ortodoxie oamenii erau arsi pe rug. Daca e adevarat, e trist si cred ca au fost cazuri izolate fiindca pedepsirea astfel a necredinciosilor nu e specifica ortodoxiei. Se vede ca necuratu nu are odihna. Oricum intr-un fel aveti dreptate, ca noi ortodocsii ardem intr-un altfel de rug, in rugul aprins al inimii. Doamne-ajuta!

      • suslik1973 zice:

        Domnule Ioan C., va multumesc pentru cuvintele alese, si va asigur de profundul meu respect si adinca prietenie in Hristos. Imi cer si eu iertare pentru momentele in care am exagerat cu un anume ton sau anume afirmatii.
        Acei sfinti (catolic, in mare majoritate) din lagarele naziste au fost, cei mai multi, recunoscuti de Israel ca “drepti intre popoare”. Au salvat, unii din ei, sute si mii de fii si fiice ale lui Israel, indeosebi copii si tineri. Sint convins ca spiritele acelor oameni au fost intimpinate, la iesirea din exuvia trupului muritor, de Insusi Hristos, Care i-a asezat la loc de cinste.
        In ce priveste arderea pe rug in lumea ortodoxa, cu parere de rau va asigur ca a fost o chestiune de legi, de sistem. NU era bazata (doar) pe ideile/intepretarile legale sau de credinta ale cutarui monarh mai deficient cu autocontrolul asupra miniei. De la manihei, paulicieni, etc., pina la rascolnici, o multime de oameni care nu se incadrau in pretentiile statului feudal ortodox, si, cu regret, si ale Bisericii de coniventa cu acesta, au sfirsit astfel. Doi predicatori protestanti au fost arsi pe rug la Moscova, cam pe vremea Hovanscinei sau dupa aceasta. Patriarhul a fost de fata, deci nu a fost “un accident”.
        Nu, nu au fost arsi pe rug toti cei acuzati de erezie si/sau schisma in lumea ortodoxa, intre secolele V-XVII, dar, repet era o practica legala si curenta, si pentru care nimeni nu avea vreo remuscare, ca de, erau “vrajmasii Bisericii, deci ai Domnului”.
        Nu spun toate astea pentru a va slabi credinta si duce la indoiala si apostazie, fereasca Dumnezeu, nici pe dvs., nici pe oricine altcvineva. Ma intereseaza in primul adevarul si aderarea constienta si informata la orice. De la alegerea credintei la casatorie si de la alegerea carierei la alegeri politice.

      • ioanc zice:

        Dupa cum spuneam si mai sus, Biserica Ortodoxa, care e Biserica Cincizecimii intotdeauna a fost prigonita pentru o singura vina: aceea de a-L marturisi pe Hristos asa cum ni s-a revelat. Si cred ca e gresit sa amestecam si sa nu deosebim faptele reprobabile ale unora din Biserica cu lucrarea lui Dumnezeu. Si nu am un raspuns de ce unii se dedau la astfel de atrocitati. Sta in firea noastra cazuta aceasta.

        Privind la icoana Rastignirii, Hristos e incadrat de doi talhari. Acesti doi talhari suntem noi … adica lumea. Si depinde de lucrarea/pocainta fiecaruia de ce parte a Crucii va fi la Judecata. Daca privim chipul talharului din dreapta vedem ca acesta seamana cu Hristos (adica il are pe Hristos in el). Isi accepta conditia de talhar, de pacatos si marturiseste neinvinovatand pe nimeni pentru starea lui jalnica, iar cand Hristos il smereste se invredniceste de milostivirea Lui: „Azi vei fi cu Mine in Rai!”. Suntem noi mai presus de acest talhar? Nu cred.

        PS Apropo de rascolnci. Acum cativa ani, cand am citit si eu despre ei, o durere m-a cuprins si pe mine. Nu am inteles de ce s-a intamplat astfel. Asa ca am ingropat acea durere cat mai adanc in mine pentru a nu imi mai aminti. Poate si pentru a ma polei exterior cu cuvintele: „sunt ortodox, ce naiba!” Si se pare ca am gresit.

  28. Sunt de acord cu Andrei in ce priveste comentariile lungi si stufoase si mai adaug ca nu-mi permit sa pierd vremea gandind si scriind raspunsuri care apoi trec pe langa interlocutor ca trenurile internationale pe langa o halta de provincie.
    In ce priveste arderea pe rug a ereticilor de catre ortodocsi, as vrea sa mi se indice, scurt si la obiect, un canon dintr-o culegere respectabila ca Pidalionul (nu din legea civila) sau un text din Sfintii Parinti care sa recomande sau sa laude in vreun fel arderea pe rug sau pedepsirea fizica in vreun fel a ereziei.

    • suslik1973 zice:

      Voi fi scurt.
      1. Pentru d-na Ana: stiti foarte bine ca in statele ortodoxe feudale, si anume cele patru state mai importante: milenarele Bizant si Rusie, si mai putin longevivele Tarat Bulgar si Imperiu Sirb, legea statului era ingemanata cu legile Bisericii. Nu erau state teocratice, dar intre orientarea politica a Imperiului si cea dogmatica a Bisericii exista o relatie biunivoca. Pur si simplu, cind erau in raspar, apareau conflicte grave. Cind cele doua erau in sinergie, dupa reteta lui Justinian cei ce plateau oalele sparte erau, in afara desigur de vinovatii de drept comun sau tradatori ai statului, ereticii si schismaticii, precum si (evident!) evreii, politeistii, si practicantii ocultismului. Haideti sa cautam adevarul si sa il privim in fata.
      2. Pentru d-l Ioan C.: tocmai reactia asta de scuza/uitare asupra „greselilor” (cam legalizate si sistematice pentru niste „greseli”; daca erau niste porniri isterico-ucigase ale cutarui senior feudal sau chiar imparat sau tar, atunci ar fi fost „greseli”) trebuie evitata. Chiar daca ne pierdem increderea in institutionalitatea Bisericii, adevarul trebuie cautat si infatisat. Ca toate organizatiile de importanta sociala majora, deopotriva Statul si Biserica trebuie sa raspunda pentru puterea lor asupra oamenilor prin: strictetea morala a actelor lor si prin deschiderea la tragerea la raspundere. Statul feudal eclesiocentric, ortodox sau nu, nu avea nici un fel de feedback.
      3. Pentru amindoi si oricine altcineva: nu merge cu scuza „erau alte timpuri, nu le putem judeca cu criteriile de acum, etc”. Fals. Nu afirma Biserica ca „Hristos si invatatura Bisericii sint aceleasi in veac”? Singurul, absolut singurul lucru bun, rezultat din toata nebunia snaguinar-totalitara numita revolutia franceza, a fost ca a scos coltii crestinismului institutional si a pus oamenii de religii diferite ca egali in fata legii.
      Eu am o vorba: „mai bine sa moara credintele din oameni, decit sa moara oamenii din cauza credintelor”.

      • Andrei zice:

        Tot nu ai indicat ce a zis Ana 🙂

      • kalinikos zice:

        in Imperiul Roman, condamnarea la moarte prin ardere pe rug era pedeapsa pentru paricid. Singurii eretici din Imperiul Roman de Rasarit care au fost arsi pe rug au fost conducatorul paulicienilor (care inainte de a cadea in erezie a fost dregator in palatul imperial, deci a fost pedepsit pentru crima de lez-majestate – echivalenta paricidului) si Vasile bogomilul, care era considerat maniheist (maniheistii erau vazuti ca tradatori ai statului si spioni ai persilor, drept urmare erau executati tot din considerente politice). Ba mai mult, in cazul acestuia din urma, intre sentinta si aplicarea ei au trecut 8 ani, in care Alexie Comnenul a sperat sa-l poata intoarce.
        Inafara de acestia doi, eu unul nu am mai gasit referinte la alti ‘eretici’ arsi pe rug. In schimb cred ca au fost destui paricizi care au fost executati asa. In general nu am gasit (inafara de maniheisti, asa cum am spus mai sus, care aveau un status ‘special’) eretici care sa fi fost condamnati la moarte.
        Si inca o chestie: o afirmatie de genul asta e bine sa o documentezi. Da, exista in legea civila pedeapsa cu arderea pe rug, insa trebuie sa vezi cui ii era aplicata, si mai ales in ce conditii.
        Si ca sa-l pun pe suslik putin pe ganduri, arderea pe rug nu era cea mai teribila pedeapsa. Cea mai grozava pedeapsa dintre toate, aplicata la fel, exclusiv paricizilor, era poena cullei: condamnatul era bagat intr-un sac de piele, impreuna cu un cocos, un caine, o maimuta si o vipera, sacul era cusut si apoi era aruncat in mare.

      • ioanc zice:

        Frate Suslik, eu cand am spus ca am gresit ingropand acea durere in mine, am gresit fata de Hristos, adica m-am mandrit crezand ca o sa pot duce aceasta grija/povara fara ajutorul Lui. Se pare ca dumneavoastra purtati aceasta povara, adica nu mai puteti, chipurile, de grija unor evenimente de acum cateva sute de ani si azi, si aceasta cam intr-un mod cam patimas. De aceea noi crestinii nu suntem etici sau toleranti … ci ingaduitori.

  29. suslik1973 zice:

    Frate Ioan, nu e “chipurile”, ci pe bune. Chiar nu imi place idea ca atunci cind e vorba de apararea credintei, exista adevaruri care sint “brese in zid”. Invariabil, viata credinciosului in cetate este, sau trebuie sa fie, permanent pregatita pentru apologetica. A sti sa iti documentezi credinta este o obligatie. Nu stiu de ce aveti acum impresia aceasta, cu acest urit “chipurile”. Asa sint eu, un soarece de biblioteca extrovertit, si la care “da” este “da”, si “nu” este “nu”, si mai si zic asta la oricine, inclusiv, iata, la persoane aflate pe nesfirsita retea a internetului. Pe foarte scurt: am avut o educatie umanista (in ambele sensuri). Pur si simplu, nu pot sa pun ideea deasupra vietii, sau credinta deasupra oamenilor si relatiilor. Intre cei ca mine si cei precum dvs. (Andrei, d-na Elisabeta, dvs., d-l Kalinikos) e o deosebire fundamentala si ireconciliabila: aveti impulsul acesta de a pune Biserica pe un piedestal, de a o apara si scuza in orice, exact cumfac toate fiintele umane, credincioase sau nu, cu propria familie. Asta e cheia: vedeti Biserica ca fiind familia-mai-presus-de-familie. Eu, avind o credinta aparuta si hranita aproape exclusiv livresc si internautic, vad Biserica c ape o organziatie, si ca pe un obiect de studiu si critica, atit. Nu intelgeam de ce atitudinea mea de critica sincera si iscodire benigna a istoriei Bisericii stirneste, invariabil reactii de neincredere si adversitate la crestinii practicanti. Acum, multumita acestui blog si dvs., tuturor, am inteles de ce: dvs, aveti sufletul/sufletele acolo, in superorganismul eclezial, sinteti practicanti, in vreme ce eu, din teama de a nu fi dizolvat in organizatie, nu sint practicant, decit la un mod mereu incipient. Uman, va inteleg reactia: e ca si cum as diseca personalitatea si actiunile cuiva, intr-o discutie, personalitate si actiuni ale unei persoane de care interlocutorul este indragostit. Dragostea, prin natura ei, subiectiva si foarte, foarte puternica, si reactioneaza foarte intens. Cred sincer ca dragostea pentru Biserica nu va inflori vreodata in mine.
    Ramineti cu bine! Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti, si pe toti cei dragi ai dvs.
    Pentru d-na Elisabeta: V-am ramas dator cu un link. Indata ce il voi gasi, il voi posta, fara multe sau nici un comentariu.

  30. suslik1973 zice:

    Iata, in sfirsit, linkul: https://ia902700.us.archive.org/29/items/Sf.MaximMarturisitorulSiTovarasiiSaiIntruMartiriu/Sf.MaximMarturisitorulSiTovarasiiSaiIntruMartiriu13.pdf

    Pagina 42, jos, specific pe ce am zis. Va sa zica, imperiul ortodox bizantin cel arhetipal, practica si nelegiuri precum botezul fortat, daca i se punea pata imparatului. Inutil sa mai intreb ce se intimpla cu aceia care se lepadau de un act fortat. Normal ca acel botez fortat nu era mintuitor, asa cum violul nu este casatorie. Cu toate crimele ei, unele chiar mai atroce decit cele medievale, revolutia franceza (si iluminismul care a precedat-o) au avut meritul, poate singurul lucru bun intemeiat de ele dar urias, de a castra/scoate coltii crestinismului de stat.
    Ma topesc pe bune dupa istoria demitiza(n)ta, care arunca mituri in aer. Credinta OARBA este un sistem de robotizare a oamenilor, cum bine a scris John Keel. Organizatiile, oricare ar fi ele, nu trebuie scuzate, ci puse in genunchii penitentei, atunci cind o merita.

  31. suslik1973 zice:

    Si daca Sinodul din Creta va fi dovedit de istoria viitoare ca fiind de acelasi calapod cu acele nelegiuri ale crestinismului de stat bizantin, so be it: sa fie condamnat, si atunci voi accepta ca aveti dreptate. Cum am zis, nu sint genul care tine orbeste de institutii sau congrese. 🙂 Deocamdata, il consider ortodox. Daca se va dovedi incepatorul unei serii de apostazii, tradari si excese de autoritate, duca-se, cu barbosii ipocriti de episcopi cu tot!

    • Andrei zice:

      Suslik, nu trebuie sa accepti ca avem dreptate pentru ca a fost condamnat oficial un sinod, trebuie sa ai gandire critica si sa vezi cine are dreptate. De asemenea, sa pornesti de la premise teologice.

      1. Un sinod nu este ortodox pentru ca inca nu a fost condamnat. Un sinod este sau nu ortodox in functie de deciziile pe care le-a luat. Condamnarea oficiala e una, constatarea unui fapt e altceva. Poti sa iei ca exemplu chiar Sinoadele Ecumenice. Sa luam cazul lui Nestorie. Da, a fost depus din treapta si condamnat oficial la Sindoul III Ecumenic, dar asta nu a insemnat ca nu s-a luat atitudine sau nu au fost dovedite ereziile lui inainte de condamnarea oficiala.

      Ce s-a intamplat la sinoadele ecumenice este perfect sumarizat in celebrul canon 15 de la Sinodul I-II. Intr-adevar, un episcop poate fi depus din treapta de un alt sinod, dar masura ereziilor lui nu este data de aceasta decizie oficiala, ci de: „pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți”. Deci teologia Bisericii da masura.

      2. In prezent, ca ortodox, nu ai absolut niciun motiv canonic sa accepti Creta in conditiile in care el nu a fost acceptat in toata lumea ortodoxa. E argumentul suprem pentru orice intimidare venita din Deal. Cat timp nu au acceptat toate sinoadele locale + alti episcopi din sinoadele semnatare, Creta nu are nicio relevanta. Se stie ca si la alte sinoade nu participau toti episcopii, dar deciziile se trimiteau tuturor, iar ele deveneau perfect valabile dupa ce toata pleroma ortodoxa isi dadea acordul. Orice decizie trebuie sa fie valabila in toata lumea ortodoxa.

      Faptul ca multi romani accepta Creta doar pentru ca BOR a acceptat e tot o metastaza a etnofiletismului si a obedientei de tip papal pe care unii o au fata de Patriarhie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s