SCRISOARE DESCHISĂ Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Scrisoare trimisă prin poştă azi, 16 august, la prăznuirea Sfinţilor Mucenici Brâncoveni:

SCRISOARE DESCHISĂ

Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan,

Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

 

Înaltpreasfinţite Părinte,

 

Cu toate că nu fac parte din turma Înaltpreasfinţiei voastre, locuind în Bucureşti, îmi permit să vă scriu ca să îmi exprim bucuria pentru faptul că nu treceţi cu vederea îngrijorarea credincioşilor din Moldova şi Bucovina cu privire la „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie a anului curent.  Într-adevăr, aşa cum numeroase personalităţi din întreaga lume ortodoxă au arătat, această întrunire nu întruneşte condiţiile pentru a fi considerată un sinod ortodox.  Acest fapt, care este cauza principală a tuturor îngrijorărilor, rămâne adevărat indiferent de numărul de credincioşi care au semnat cu o conştiinţă ortodoxă trează scrisoarea deschisă adresată Înaltpreasfinţiei Voastre şi câţi au semnat fără să citească cu atenţie sau fără să înţeleagă până la capăt argumentele aduse.

Pe lângă faptul că luaţi în serios aceste îngrijorări, mai apreciez pozitiv faptul că adăugaţi, spre liniştirea spiritelor, o mărturisire de credinţă ortodoxă, în care spuneţi, între altele: „Concepţii precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unităţii Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viaţa Bisericii Ortodoxe.”  Din păcate, în Creta au avut loc asemenea împreună-rugăciuni, clericii eterodocşi invitaţi cu statut de observatori fiind filmaţi în lăcaşurile de cult ortodoxe.  De asemenea, în ţara noastră de mai mulţi ani are loc anual o aşa-numită „săptămână de rugăciune ecumenică”, în fapt împreună-rugăciune cu ereticii, condamnată de canoanele Bisericii.  Ar fi minunat dacă, de acum înainte, veţi lua atitudine împotriva acestei practici neortodoxe, care produce sminteală şi confuzie între credincioşi.

De asemenea, este o veste foarte bună faptul că consideraţi că: Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menţinerea calităţii de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecţie şi o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare şi aşteptate de către mulţi credincioşi ortodocşi.”  Acest fapt pozitiv dă naştere şi unor nedumeriri, pentru că semnătura Înaltpreasfinţiei Voastre pe documentele din Creta sugerează că sunteţi de acord cu punctul de vedere exprimat în acele documente, şi anume că participarea în Consiliul Mondial al Bisericilor este indiscutabil un lucru bun, ba chiar o datorie pentru toate Bisericile ortodoxe locale.

Comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor ne dă de înţeles că nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că documentul incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” va mai face obiectul unor dezbateri şi analize, fiind „nedefinitivat”.  Cu toate acestea, semnăturile ierarhilor români pe acest document transmit un alt mesaj, şi anume că toţi membrii delegaţiei BOR în Creta, inclusiv Înaltpreasfinţia Voastră, aprobaţi acest document în forma lui actuală.  Aşa funcţionează o semnătură pe un document în lumea seculară şi este de neînţeles de ce aţi considera că ar funcţiona altfel într-un document al Bisericii.  Însuşi Hristos, Domnul nostru, ne spune: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei 5, 37)  Dacă nu aprobaţi conţinutul acestui document, corect ar fi aşadar să vă retrageţi semnătura.  De asemenea, dacă aceasta a fost opinia întregii delegaţii a BOR, ar fi corect ca întreaga delegaţie să-şi retragă semnătura.

Un lucru foarte grav asupra cărora au atras atenţia mai multe personalităţi ortodoxe şi pe care nu-l comentaţi în mărturisirea de credinţă pe care o includeţi în text este numirea comunităţilor eterodoxe ca „biserici”.  Fie că este o exprimare ambiguă neintenţionată, fie că există o intenţie rea ascunsă, acest cuvânt acordă caracter de biserică unor grupuri care sunt de fapt în afara Bisericii.  Faptul că alte formulări mai potrivite, care evitau acest termen problematic, nu au fost acceptate în ciuda unor argumentări susţinute, sugerează că cea de-a doua variantă este cea adevărată.  Dar chiar dacă ar fi vorba de o simplă scăpare, este inadmisibil ca într-un document oficial al Bisericii ortodoxe să existe posibilitatea de interpretare a textului în sensul doctrinei „bisericilor nedepline”.  Chiar şi numai acest cuvânt ar fi fost suficient pentru ca delegaţia BOR să respingă semnarea documentului incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”.  După cum ştiţi, cândva numai o singură literă a diferenţiat între termenul ortodox homoousios (deofiinţă, având aceeaşi natură), şi cel eretic semiarian homoioousios (având natură asemănătoare), aşa încât nu trebuie trecut cu vederea nici măcar un singur termen eretic sau care poate fi interpretat în sens eretic.

Având în vedere atât gravitatea problemelor legate de „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie, cât şi marea îngrijorare a credincioşilor, nădăjduiesc că vă veţi duce intenţia mărturisitoare până la capăt, retrăgându-vă semnătura de pe documentele acestei întruniri şi denunând tot ce este problematic din punct de vedere dogmatic şi canonic la acest auto-intitulat „Sfânt şi Mare Sinod”.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi cu fiiască dragoste şi preţuire vă sărut dreapta,

 

Sfinţii Martiri Brâncoveni (16 august) 2016

Bucureşti

Ana Botez

Sursa: https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/2016/08/16/scrisoare-deschisa-catre-inaltpreasfintitul-parinte-teofan-arhiepiscop-al-iasilor-si-mitropolit-al-moldovei-si-bucovinei/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la SCRISOARE DESCHISĂ Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

  1. suslik1973 zice:

    Dacă va fi schismă, sigur va fi opera prostiei, inculturii teologice,și poftei de dezninare tipic autohtone. Serviciile imperialiste doar vor cataliza ciorba asta arhiconică, cel mult…

  2. suslik1973 zice:

    Scrisoarea d-nei Botez, dupa a mea neumila parere, este aproape arhetipala. Nu ii vad nici un cusur; dimpotriva, e genul de mesaj care, in lumea seculara ar impresiona chiar si pe un urias al diplomatiei cum este dl. Lavrov. Diplomatia bisericeasca este, se pare, mai complicata insa. Cred ca ar fi bine ca noi toti, basca teologii si clericii romini ramasi neatinsi de aglutinarea sub steag ecumenist sau filetist-fascist-cipomaniac, sa redactam un memoriu adresat Sinodului BOR pe aceasta tema. Evident, tot public, tot sub forma de scrisoare deschisa.
    Cind eram mai tinar, cartile lui „Danone” (imi place la nebunie porecla nevinovata pe care i-a gasit-o „doktoru”) m-au atras mult, si in oarecare masura mi-au dat un anume unghi de a privi lucrurile. Departe a privi cu satisfactie de cinism balcanic mica sa cadere (oho, multi dintre noi, mirenii si teologii ce astazi pretuim si traim personal si sustinem public credinta dreapta, am avut diverse…caderi, asa ca…), as vrea mult sa iasa din stasis si sa isi spuna parerea. Stiu, massele sint proaste, pline de toane subiective si in general se poarta ca un megaorganism cu psihic de femela umana adolescenta. Adica, cartile sale poate au fost aruncate intr-un con de umbra de campania lui „v-am zis, ba, ca asta e schismatic!” dusa la un anume moment, impotriva fratiei sale.
    Deasemenea, imi place mult stilul ponderat in care lucreaza si gindeste, cel putin pe tema „semeseului” cretan, dl. Chiazna.
    Sint bloggeri, publicisti, monahi, mireni, teologi, care gindesc, cel putin in problemele cu adevarat importante, ca noi. Acum, bisericeste vorbind, partea dureroasa este ca sint prea putini clerici de mir si ierarhi. Ei, cu adevarat, influenteaza massele. Pentru ca rominul din cartier sau sat se duce la „popa”, adica preotul de mir, pentru Taine si sfat, nu la o anume manastire. Da, stiu ca monahii sint combustibilul evlaviei populare ortodoxe, ceea ce…e cam cu dus si intors, mai ales cind e vorba de porcarii mistice gen Maglavit, Prislop, si altele. Adica, decit un monah ca Teodot ala, mai bine avem de-a face, in extremis, cu cel mai sceptic, agnostic, dar practic si cu bun-simt, soarec de biblioteca din lume. Sau, privind in istorie: cititi istoria bisericeasca a secolelor V-VII in Bizant si Orientul Apropiat si Mijlociu, sa vedeti ce rol au avut calugarii egipteni, palestinieni si vest-siriaci in raspindirea si stabilizarea eutihianismului si a altor doctrine monofizite. La un moment dat, erau circa 10000 de indivizi din astia in negru, in Palestina si actuala Sirie/Iordanie, care cind auzeau cuvintele „Calcedon” si „Nestorie” (in mintile lor simple, dominate de isterie confesional-doctrinara, pardon, rivna, aceste doua notiuni erau asociate, desi li se explica ca la cretini ca anatema impotriva lui Nestorie fusese reinnoita la Calcedon) faceau crize comitiale. Uneori, evlavia este o boala, si nitel eclesioscepticism rational, sau mai bine pur si simplu ceva scepticism practic sanatos este un antidot sau medicament perfect.
    Asa ca energia oricarei initiative de massa, sau care se vrea de proportii sociale, trebuie ponderata si cirmita. Cei de pe blogul de fata, precum si cei numiti mai sus, dar si altii, sint perfecti pentru asta.
    Cit priveste raportul delicat dintre nepomenire si schisma…hm, sa avem in fata evenimente similare: Grecia inceputului de secol XX, si mai ales a mijlocului acelui secol. Daca pina si un caldicel ca mine stie perfect ca schisma este sub anatema, si in nici un caz nu trebuie facuta, cum de totusi episcopi, care stiu/stiau (teoretic!) pe de rost mai multe canoane decit pot eu memora, basca interpretarile, au facut schisme, cu subiect si predicat, in Grecia anilor 50-70. Sau calugarii de la Esfigmenou: scuze, adica mireni ca Andrei, dna Botez, sotii iftime, cei care mai scriu pe acest blog, doktoru, etc., si eu, stim cu totii perfect ca ingradirea de erezii urmeaza marile modele din sinaxare, indeosebi ale sfintilor Teodor Studitul si Maxim Confesorul, si totusi ei au cazut in schisma, mai precis in unirea cu ciudatii aia, care i-au si radicalizat. Deci, mitropoliti greci si calugari athoniti, care categorii de persoane numai subcatehizati ca amrasteanul romin nu sint, uite ca…au picat in schisma. Deci, ceva pute in ecuatie. Adica in managerierea ingradirilor.
    Cred sincer, ca sa rezum polologhia asta tipica stilului meu, ca solutia este atentia maxima la reglajul fin. Mai putini semnatari, dar cu mai mult discernamint, este un prim aspect care imi vine in minte.

    • Subscriu integral, însă în mod special la ultimul paragraf!

      O să mai revin, acum am de făcut oarece bagaje 🙂

    • ioanc zice:

      Subscriu si eu. Si da, scrisoarea Anei e raspunsul la ceea ce Sfantul Paisie Aghioritul in epistola sa despre ecumenism, ne indeamna, si anume că e de datoria şi obligaţia fiecaruia „de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii”, fara a te desprinde şi a crea propria Biserică. Si referitor la ultimul paragraf, eu as mai spune ca acest reglaj fin e dat de vederea intregului si nu a unor parti din intreg, parti pe care unii le considera esentiale, iar altii nu.

  3. Lucian zice:

    Buna seara. E prima data cand am curaj sa postez ceva. Va urmaresc de mult timp, imi place ca aici gasesc un echilibru al argumentatiei care nu prea se intalneste prin alte parti. Inca nu inteleg tot ce se discuta, mai am multe de acumulat dar incerc sa imi fac o parere legata de subiectele discutate.
    In aceasta perioada m am apucat sa recitesc o carte in care e vorba de cele doua extreme : ecumenismul si stilismul. De acolo am invatat ca trebuie sa ne pastram echilibrul, schisma nu e o solutie
    Am totusi mici nelamuriri la care in nestiinta mea nu am gasit un raspuns:
    –de ce , dupa adunarea din Creta, sunt probleme doar in eparhiile din Moldova? scrisori deschise catre Mitropolitul Teofan, credinciosi care se ridica impotriva ierarhilor si le cer socoteala, manastiri care nu mai pomenesc ierarhul locului.In celelalte eparhii nu se intampla nimic? sau nu se zice?
    – de ce acum si nu mai devreme in conditiile in care au fost documente semnate care sunt mult mai pe fata antiortodoxe.
    Cu mii de scuze pentru nestiinta mea, Lucian

    • Cristian zice:

      Doamne ajuta!

      1. Cei care se ridica in apararea dreptei credinte nu sunt numai din Moldova – vezi Schitul Lacu Frumos din Valcea sau scrisoarea din Ardeal:
      http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/sinodul-din-creta-o-provocare-la.html

      2. „de ce acum si nu mai devreme” – intelegerea mea este urmatoarea: pentru ca in BOR nu mai exista cam de multisor „cultura” luptei impotriva eresurilor, iar noi avem ceva erezii cuibarite pe ici pe colo. A se vedea aici cati dintre batranii nostri „mari” duhovnici au luptat cu erezia sau incalcarea grava a canoanelor, macar in perioada post-decembrista, daca nu si inainte. Raspunsul pe scurt este: cam niciunul. Si aici cel mai bun exemplu dupa parerea mea este vizita papei din 1999: ati auzit atunci pe cineva sa vorbeasca macar de intreruperea pomenirii patriarhului care tocmai impreuna-slujise cu un „ereticul sef”?
      Poate Creta a fost picatura care a umplut paharul in ceea ce priveste erezia ecumenismului sau poate cu ocazia faptului ca ceilalti ortodocsi s-au manifestat de ceva vreme relativ la Sinod, am vazut si noi „cum se face”. Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata.

      • Cristian, cred că ai dreptate…

      • Lucian zice:

        Multumesc pentru răspuns. Desi poate părea ciudat ce zic, eu cred ca esti optimist în răspunsul dat . Nu s-au trezit multi atunci când ,de exemplu a fost papa la noi, cu atât mai putini acum ,dupa atâta timp când omul a fost obișnuit încetul cu încetul cu erezia. Omul e superficial, comod, nu vrea să gândească. Vrea totul sa fie ușor,se simte bine in turmă.satisface omului necesitatile simple si e fericit. Zi unuia de erezie, simod,canoane si ai toate sansele sa cheme pe baietii in halate albe care te duc la „fără clanță”.

    • Cristian zice:

      In ceea ce spui despre ortodocsul zilelor noastre, ai dreptate. Dar mai este o piesa in tot acest puzzle care cred ca e foarte importanta, si care face ca acum, fata de 1999, sa existe totusi o reactie (cat de mica) la erezie si/sau incalcarea grava a canoanelor: „trezirea la realitate” in ceea ce priveste adevarurile de credinta strâmbe pe care le-am mostenit de zeci, poate o sută si mai bine de ani. Si aici am in vedere faptul ca, cel putin in ce-i priveste pe catolici (si implicit pe uniati) intelegerea era extrem de neclara, daca nu chiar cu totul rătăcită. Aici am in vedere faptul ca, de exemplu, pr. Cleopa si Papacioc spuneau despre catolici ca sunt schismatici dar nu eretici, pr. Calciu spunea ca sunt Biserica(!) cu Har si Taine Lucratoare, Bartolomeu Anania l-a pomenit pe papa la vohod, pr. Voicescu impreuna-slujea cu greco-catolicii pe la comemorarile celor din puscariile comuniste, etc. Si aceasta rătăcită intelegere e veche – a se vedea aici slujba de Sf. Dumitru din 1956 cand Iustinian Marina si tânărul Teoctist Arapasu slujeau, in fata a sute sau chiar mii de credinciosi, in prezenta câtorva „gulere albe” protestante, iar despre credinta „elitelor” aruncate in temnita ce sa mai spunem, era la fel – slujbele ecumeniste (asa cum se puteau face) si ideea ca românii (ca ortodocsi latini) au vocatia de a se face punte intre Ortodoxie si catolicism erau la ordinea zilei atat in puscariile antonesciene cat si in cele comuniste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s