Dezamagirile de dupa sinod si o dedicatie pentru cei de la RIC de la Sfantul Maxim Marturisitorul: „Daca cel ce graieste cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti face „schisma” in Biserica, atunci ce se va arata facand Bisericii cel ce se arata suprimand dogmele Sfintilor, dat fiind ca fara de ele nu este cu putinta insusi faptul de a exista o Biserica?”

E clar ca sinodul din Creta a adus mari tulburari in lumea ortodoxa si este normal sa fie asa din moment ce hotararile acestui sinod nu au avut claritatea necesara unor hotarari oficiale ale Bisericii.

Printre reactiile dezamagitoare se numara si insistenta celor de la Razboi intru Cuvant de a scoate in evidenta ideea ca separarea de un ierarh eretic ar fi schisma. Chiar as putea pune intrebarea: de ce nu se unesc cei de la RIC cu papa pe principiul asta? Sau au gresit Sfintii Parinti cand au rupt comuniunea cu papa pe motivul ereziei? Ce se intampla daca si in alte vremuri se mergea pe linia celor de la RIC? Desigur, era vizibil de mult timp cripto-ecumenismului razboinicilor, dar acum parca isi dau in petec prea vizibil.

Alte reactii halucinante pe care le-am observat sunt cele care incearca fie sa arate „desuetudinea” canonului 15 al sinodului I-II, fie sa arate ca nu este obligatoriu. Chestiunea „a fi sau a nu fi in comuniune cu ereticii” nu se limiteaza doar la acest canon ci la o intreaga traditie a Bisericii plecand de la faptul ca oricine propavaduieste altceva, chiar si inger de ar fi, este anathema (Galateni 1, 9). Talcuind aceste cuvinte, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Si nu zice: daca vor vesti ceva contrar sau daca vor rasturna totul, ci daca ar propavadui altceva, cat de mic, pe langa cele ce am propavaduit noi, chiar de ar misca ceva cat de neinsemnat, sa fie anathema”. Astfel incat, este perfect justificata si normala reactia celor care pun problema intreruperii pomenirii din moment ce vorbim de o chestiune care se limiteaza la intrebarea: a fi in comuniune cu ierarhul eretic si in schisma cu Hristos?

Desigur ca sunt reactii si reactii (unele exagerate), dar asta nu inseamna ca orice fel de reactie e implicit schisma. Asa cum am spus si in articolul anterior, schisma nu are cum sa faca cel care ramane in dreapta credinta ci tocmai cel care modifica sau propavaduieste altceva. Este o chestiune care nici nu are nevoie de studii intregi, ci de o simpla deductie logica. Astfel, cei de la RIC (si nu numai), ar trebui sa-si indrepte „sfaturile” si citatele din parintele Epifanie catre adevaratii schismatici: cei care au ales (αἱρέσεις – erezie) altceva decat ceea ce au invatat Sfintii Parinti. Sau mai degraba ar trebui sa reflecteze la intrebarea Sfantului Maxim Marturisitorul: „Daca cel ce graieste cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti face „schisma” in Biserica, atunci ce se va arata facand Bisericii cel ce se arata suprimand dogmele Sfintilor, dat fiind ca fara de ele nu este cu putinta insusi faptul de a exista o Biserica?”. Buna intrebarea Sfantului Maxim, nu? Si intr-adevar are dreptate si le da peste nas celor care tot vor sa conteste calea patristica a intreruperii pomenirii. Daca sunt schimatici cei care raman in dreapta credinta, ce mai sunt oare cei care o schimba (prin decizii ca cele de la Creta, Balamand, C.M.B. Chambessy etc. ?).

Cei de la RIC si restul clericalistilor radicali au preluat imediat declaratia IPS Ierotheos (si recunosc ca m-am pacalit putin si eu initial), „uitand” totusi ca BOR a cam semnat pana la urma si nu doar ca a facut asta, dar are si o istorie neagra in cadrul ecumenismului de care nu s-a lepadat niciodata oficial (calitatea de membru in C.M.B. pentru care Sfantul Iustin Popovici a intrerupt pomenirea de exemplu, unirea cu monofizitii la Chambessy si multe altele). Sfantul Marcu al Efesului a fost anti Ferrara-Florenta la inceput si apoi a semnat? Sau a tinut cu dintii de pozitia sa pana la capat desi turcii distrugeau Bizantul si conta semnatura lui pentru ajutor militar? Unde se situeaza BOR daca luam un astfe de reper?

Ce ar zice clericalistii radicali daca ar afla ca Sfantul Teodor Studitul a rupt initial pomenirea datorita incalcarii canoanelor care reglemeteaza casatoria? Desigur ca au existat si situatii de iconomie (Sfantul Metodie de exemplu), dar niciodata nu a considerat Biserica pozitia Sfantului Teodor ca fiind gresita.

E clar ca se incearca din rasputeri rasturnarea canonului 15 al Sinodului I-II. Din fericire insa, acest canon e „blindat” din toate partile de Sfanta Scriptura si intreaga Traditie Patristica. Pentru separarea de eretici exsta „n” argumente. Pentru ramanerea in comuniune niciunul, cu exceptia absolutizarii unor cazuri paticulare de catre ecumenisti. Dar si acele cazuri particulare au fost iconomii temporare, nu laxism dogmatic. O intrebarea foarte buna este: cum spui de un episcop la Liturghie „drept invatand cuvantul adevarului Tau”, daca el nu face asta?

Intentia celor de la RIC pare foarte buna in aparenta, insa din pacate ascunde o inselare foarte mare: comuniunea constienta cu ereticii. Canoanele 31 apostolic si mult-hulitul canon 15 spun foarte clar ca cei care se separa pentru dreapta credinta NU sunt schismatici. La fel si talcuirile aferente din Pidalion care subliniaza o data in plus acest fapt. Este foarte adevarat ca inainte de a purcede catre intreruperea pomenirii, trebuie facuta o cercetare extrem de ampla si bine documentata avand la baza invatatura Sfintilor Parinti (nu facand astfel de actiuni pe baza emotionale sau eroice), dar a exclude total chestiunea intreruperii pomenirii si a o considera o alternativa total nesemnificativa este o jignire adusa atator Sfinti Parinti care au intrerupt pomenirea (Sfantii: Atanasie cel Mare, Maxim Marturisitorul, Marcu al Efesului, Teodor Studitul, Grigorie Palama, Athanasie de Paros, Nicodim Aghioritul s.a.m.d.).

In incheiere, cateva atitudini interesante din tezaurul patristic:

„Eu, o, împărate, nici la mănăstirea mea nu mă voi duce, nici credinţa mea nu voiesc a o lăsa. Ci, în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care şi părinţii mei, sfinţii episcopi cei dreptcredincioşi, au petrecut; care au pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărând Biserica cea dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este mie martor, că am făcut ceea ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început. De aceea, fă cu mine ce vrei, fără a nădăjdui să auzi altceva de la mine„. (Din viata Sfantului Nichita Marturisitorul – vezi: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-nichita-marturisitorul-0)

„Şi întrebau pe Sfântul Martin despre Pir, care a fost mai înainte patriarh, dacă de voia sa a fost în Roma şi a făcut lepădarea de credinţa a monoteliţilor şi dacă Teodor cel ce a fost mai înainte papă, l-a primit pe el. Iar Sfântul Martin le-a spus toate cele despre Pir amănunţit; că, mergând de bună voie la Roma, a dat pe hârtie lepădarea sa de nedreapta credinţă, deşi după aceea s-a întors iarăşi la cea dintâi rea credinţă a monoteliţilor; şi că Papa Teodor a fost primit cu cinste ca un episcop şi îndestulat cu toate cele de trebuinţă. Iar la sfârşit, sfântul a spus şi aceasta către ei: „Iată în mâinile voastre sunt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu cei rău credincioşi, cât timp vor sta în credinţa cea rea. Încercaţi cu lucrul şi veţi vedea ce fel este darul lui Dumnezeu în robii Lui”. (Din viata Sfantului Martin, Papa al Romei – vezi: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-martin-marturisitorul-episcopul-romei)

Voi incerca sa revin si cu ceva studii pe tema zilele urmatoare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Dezamagirile de dupa sinod si o dedicatie pentru cei de la RIC de la Sfantul Maxim Marturisitorul: „Daca cel ce graieste cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti face „schisma” in Biserica, atunci ce se va arata facand Bisericii cel ce se arata suprimand dogmele Sfintilor, dat fiind ca fara de ele nu este cu putinta insusi faptul de a exista o Biserica?”

  1. suslik1973 zice:

    Andrei, problema nu este că nepomenirea este sau ar fi schismă, doar cei care pupă mîna stăpînilor, gen ric-arii, cred sau spun asta. Problema este faptul că nepomenirea duce la diada reacție episcopală/oficială isteric de furibundă uneori, vezi Athonul, și apoi unii din oponenți pot cădea în schismă. De cînd cu exemplul nenorocit al esfigmeniților, eu mă tot gîndesc: cum de ierarhi care ar trebui, totuși, să cunoască acel canon, precum și aplicabilitatea și interpretarea lui, reacționează ca turbații. Ok, funcția creează orgoliu, și justificările cezaropapist aferente și tot felul de bisericisme (aiureli cu scaune, întietăți, comuniuni, etc., și alte tîmpenii lumești, pe care Domnul nu le-a predicat sau cerut, cînd a întemeiat Biserica). Dar de ce și cei care se ridică, după ce sînt persecutați, intră fie în obediență, lingînd unde au scuipat, fie intră în schismă. Ceva e incorent în aplicarea acestui canon, de ambele părți. Că ierarhii sînt infiltrați/vînduți/căcăcioși, e greu de contestat. Omenește, reacția lor e previzibilă: obsesia disciplinei îi duce la trufie. Sau, milt mai rău, au o cauză secretă în care cred cu adevărat, și pentru care au jurat (știi la ce mă refer), și pentru ea lucrează ca „episcopi”. Însă călugării sau preoții, deveniți din mărturisitori prigoniți, schismatici, ei bine..pe aceștia îmi e greu să îi înțeleg. Cumva, find monahi/ieromonahi/preoți/(mai rar) episcopi, sînt condiționați/spălați pe creier că toată viața trebuie să facă parte dintr-o structură eclezială, fie ea și dizidentă? Asta încerc să înțeleg. Tipilor în negru le e greu să accepte că se poate trăi și în afara ierarhiei dintr-o eparhie dată, dacă acea eparhie a căzut în erezie. Adică, dacă un persecutor puternic și metodic extermină sau eretizează toți ierarhii și sacerdoții dintr-o țară anume, să zicem, monahii care păstrează credința nu înțeleg că îngrădirea de erezie înseamnă să ieși din orice părtășie cu o structură care nu este Biserica: atît față de ecumeniștii persecutori, să zicem, cît și față de tradiționaliștii, să zicem calendariști-schismatici (am dat un exemplu ipotetic)? De ce vorbesc așa lipsit de stimă despre lumea monahală? Pentru că nu am încredere în ea. În vechime, mulți au fost stîlpi ai ereziei, cu tot zelul lor sincer, sau mai bine zis din cauza lui. Acum, ei sînt majoritatea, dacă nu susținători ai ecumenismului sau măcar toleranți cu el, cel puțin propagandiști a tot felul de rătăciri pietist-magice și duhovnicolatre. Cred că e mai important ce ne cunoaștem credința, să acționăm în consecință, fără să mai așteptăm cuvinte de folos de la tot felul de moși. Aici, în Răsărit, influența lumii monastice e deseori aproape sufocantă.

    • Andrei zice:

      Suslik,

      Nu ca ceea ce ai spus nu e adevarat, dar sunt totusi doua probleme mari in toata chestiunea asta:

      1. Banalizarea chestiunii pomenirii episcopului, care pentru multi se reduce la axioma: pomenesti episcopul = nu esti in schisma, ceea ce nu doar ca nu e adevarat, ba chiar in unele situatii este taman pe dos: pomenirea episcopului eretic te arunca si pe tine in schisma si erezie, dupa cum arata Sfantul Ioan Gura de Aur sau Sfantul Teodor Studitul (si nu numai). Deci e vorba de o invatatura extrem de periculoasa a RIC si nu numai. Iar acestia se pare ca efectiv nu inteleg rostul pomenirii episcopului, care nu este o chestiune mecanica, ci insasi expresia comuniunii in aceeasi marturisire a lui Hristos dintre episcop si turma.

      2. Unii dau senzatia ca toata chestiunea asta a intreruperii pomenirii e un nou trend care nu a existat deloc in Biserica. Mi se pare extrem de ipocrit sa rezolvi totul cu „schisma”, cand atatia Sfinti Parinti au recurs la intreruperea pomenirii in situatii de erezie. Se stie de exemplu ca numele papei a disparut de mai multe ori din diptice pana la momentul 1054 datorita ereziei filioque. Si exemplele pot continua.

      Deci astea sunt niste probleme foarte grava si crede-ma ca ulti cad in capcana asta. Nu inteleg problema (delicata de altfel) a intreruperii pomenirii si mai sunt si ferm convinsi ca fac bine ce fac pentru ca nu fac „schisma”.

  2. De acord, de acord cu amândoi! Și subscriu noii porecle de rîcari. ”Războinici”, fie și ”întru cuvânt”, suna prea elegant pentru ei.

  3. suslik1973 zice:

    Bine, sa speram ca ultraloialistii, adica ai de pupa funduri de episcop la fiecare atingere de tasta, nu vor vedea asta ca pe o victorie a „minunatei” ierarhii. Ceva de genul „Vulcanescu si restul talibanilor cedeaza! S-a restabilit pacea in Biserica: Dumnezeu tine cu episcopii!”. (Daca as fi de-al trustului basilica, asa titlu as baga, mare cit parsecul). Serios acum, parintii bisericesti ca pr. Matei si Th. Zisis au intelepciune si discernamint, adica ce exact ecumenist-modernistii, de o parte, si ultrasii filostilisti de cealalta, nu au cam deloc).

  4. suslik1973 zice:

    Cred sincer ca toata povestea cu nepomenirea trebuie oprita. Trebuie sa fim realisti, si sa privim lucrurile asa cum sint, fara lentile imaginative distorsionante. Acum, ocupantul vrea sa loveasca in Biserica, prin uneltele sale si sub deja prafuitul steag al luptei anticoruptie. Canonul acela, sufocant de mediatizat, nu este nici obligatoriu, si nici nu este cazul de asa iesiri in fata, pentru bunul motiv ca Biserica e in pericol. Prefer sa merg pe merg pe linia de bun simt si pragmatism a parintelui regretat Epifanios Theodoropoulos, decit sa ma asociez cu timpiti care striga „anatema” pe strada.

    • Cred că pr. Theodoros Zisis explică bine problema faimosului canon şi a întreruperii pomenirii. Nu ştiu în ce măsură observaţiile părintelui se aplică, însă, la noi.

      Şi, ca o concluzie pe scurt, niciodată nu e bine să ne asociem cu tâmpiţii, orice ar face. Toţi oamenii de bun-simţ sfârşesc prin a se dezice de tâmpeniile pe care le fac tâmpiţii, ceea ce se aplică şi la aceia care s-au apucat să strige pe stradă. Ce să zic, e bine că mai şi mişcă ceva, bine ar fi să mai mişte şi aceia mai puţin tâmpiţi.

  5. Suslik zice:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/09/10/interviu-nou-dat-de-mitropolitul-ierotheos-de-nafpaktos-despre-reactiile-zelotiste-in-urma-sinodului-din-creta-si-despre-documentul-diplomatic-despre-relatiile-bisericii-cu-restul-lumii-crestine/

    Cred ca e un moment bun sa iesim din cercul vicios al producerii de haos intraeclezial si sa ne vedem fiecare de mintuirea proprie, nu de cai verzi pe pereti. Axios acestui ierarh, si tuturor celor de un cuget cu arhieria sa!

    • O primă observaţie: ar fi fost mai bine dacă ortodocşii nu ar fi fost vreodată găzduiţi de lăcaşele eterodoxe din Occident. Acum, acest lucru apare permanent ca pretext pentru atitudinile şi poziţiile de o anumită factură.

      • Andrei zice:

        Mie mi se pare oricum un pretext aberant. Daca avem in minte si chestiunea Diasporei si modul filetist in care este tratata problema, devine si mai aberant.

      • Aberant e cel mai potrivit cuvânt….

      • Suslik zice:

        De acord. Însă, pentru a fi drepți și smeriți înaintea Domnului, ar fi bine să retrocedăm cele 2000 de biserici care aparțin de drept catolicilor. În felul ăsta, Dumnezeu ne-ar deschide ochii să găsim alte soluții la scarcitatea lăcașelor de cult pentru diasporă.

      • Andrei zice:

        Cred ca se refera la celebrul litigiu cu greco-catolicii. Din punctul meu de vedere, sa le dea bisericile inapoi. Dar tunurile lui Bukow cine le mai ia inapoi? Iar solutia in strainatate e simpla: sa se renunte la idiotenia cu „diaspora” si sa se intemeieze biserici locale autocefale in tarile respective. Punct.

  6. kalinikos zice:

    @suslik
    prietene, cele ‘2000 de biserici care apartin de drept catolicilor’ (probabil ai vrut sa spui greco-papistasilor) au fost inainte biserici ortodoxe, in cea mai mare parte. Citeste putin despre martiriul romanilor din Transilvania, despre cum au fost fortati sa accepte uniatia, despre cum au rezistat eroic despre epistolele panicate ale vanzatorilor de neam kleini, in care spuneau ca romanii nu-si mai botezau copiii, nu-si mai ingropau mortii si nu se mai cununau la popii uniti, chiar daca plateau amenzi, sau erau batuti de armata habsburgica, ori chiar daca ajungeau in Kufstein. CIteste si cum la ‘inventarul’ facut de Bukow, chiar daca se declarau ortodocsi, erau trecuti uniti, sau cum in unele sate erau uniti doar popa cu familia, restul nici nu vroiau sa auda. Citeste si despre rascoalele romanesti dinainte de Horia, Closca si Crisan, despre care nu-i asa nu scrie nimic in istorie, fiindca erau revolte religioase (si ma gandesc numai la cei 4000, dupa unii 7000 de romani cu coasele intoarse, care asteptau in fata portilor Aiudului garda imperiala ce-l aducea pe Sofronie de la Cioara din Apuseni, unde indemna oamenii sa nu accepte uniatia). Citeste si despre cele peste 1200 de manastiri ortodoxe care au existat in Ardeal inainte de a le rade Bukow cu tunurile. Citeste si despre manastirea de la Nicula, care a fost ortodoxa inca de la inceputurile ei, pentru ca mai apoi sa fie furata si data unitilor (care evident, azi sunt foarte volcali in a cere ‘retrocedarea’ ei). Citeste si despre prima biserica ortodoxa de zid romaneasca dintre zidurile unui oras transilvan, anume cea de la Cluj, zidita la sfarsitul anilor 1700, printr-un tertip: ctitorii erau declarati greci, desi erau aromani, fiindca romanii nu aveau voie sa aiba biserici de zid, ce sa mai vorbesc in interiorul zidurilor cetatii
    Citeste toate astea, si apoi mai vorbim de cele ‘2000 de biserici’.

    • Suslik zice:

      Știu toate acesrea, deopotrivă unele fapte, altele teorii, dar cred sincer că subiectivismul confesional este de ambele părți, iar adevărul e la mijloc. Eram sigur că se va supăra cineva pe postaewa mea. Numai că noi oamenii trebuie să căutăm adevărul.

  7. Suslik zice:

    Și da, cînd posezi ceva luat prin rapt, fie și de altul pentru tine, trebuie să dai înapoi.

    • kalinikos zice:

      Din punctul meu de vedere, bisericile respective s-au intors la Biserica, exact asa cum au fost rupte acum 200 de ani. Daca cineva are o problema cu asta, va trebui sa explice de ce actul din 1948 este rapt, iar cel de la 1700 nu.
      Cat despre subiectivismul confesional, cred ca nu inteleg termenul. Poti sa dezvolti?

  8. kalinikos zice:

    https://www.scribd.com/document/325028259/Chieti-Document-sept-21-2016
    Documentul produs la intalnirea de la Chieti, intre ortodocsi si papistasi, pe tema sinodalitatii si primatului.
    La o prima citire, mi se pare mie sau s-a umblat la eclesiologie, punand accentul pe unitatea credinciosilor eminamente prin episcop?

  9. Suslik zice:

    Pe de alta parte, o dictatura in Biserica (adica autoritate totala episcopilor si mai ales patriarhilor) poate ca e chiar necesara: http://m.adevarul.ro/news/societate/incidente-preoti-credinciosi-ortodocsi-culoarele-unui-institut-catolic-bucuresti-1_57ece3825ab6550cb81c9d09/index.html

    Idiotiii astia, clonele lui saccsiv si ale altora, ne fac de ris.

    • kalinikos zice:

      uite aici inregistrarea conferintei:

      Fata de ce a publicat IPS Ierotei, asta mi s-a parut un fel de apa de ploaie… ‘Intrebarile’ de la sfarsit au venit sa completeze un tablou jalnic.

      • Andrei zice:

        Asta e, din pacate. Eu am zis mereu ca astfel de manifestari „anti-ecumeniste” fac mai mult rau decat ecumenismul insusi. De aceea e si esential sa intelegem diferenta intre a-L marturisi pe Hristos si a marturisi intru Hristos. Pe de alta parte si conferinta despre sinod tinuta la un institut romano-catolic denota extrem de multa imbecilitate (sau foc premeditat peste paie?) si autismul clasic al dealului cand vine vorba de a-si pastori credinciosii.

      • kalinikos zice:

        acum sincer, ma mir ca au mai avut atata vitalitate si nu au murit toti de plictiseala inainte sa puna ‘intrebari’.
        Oricum, in tot oceanul ala de plictis, am notat doua lucruri: „documentele sinodului sunt conservatoare, fata de documentele pregatitoare” si „articolele din Croix si (inca un ziar papistasesc) arata ca hotararile Sinodului au fost sub asteptari” (asta a doua e mai mult o parafraza).
        Cat despre organizarea propriu zisa, nu cred ca a fost initiativa celor din deal, ci mai degraba a papistasilor. Ceea ce e cu atat mai trist.

      • Andrei zice:

        Si daca a fost initiativa papistasilor, tot e o imbecilitate sa mergi in conditiile in care ai atatea manifestari radicale, ca sa le spunem asa (preluand un cliseu). Adica oamenii aduc acuzatii ca vrei sa ii unesti cu ereticii, iar tu vrei sa-i convingi ca nu…. la invitatia ereticilor si intr-un loc al lor? Pe mine unul ma depaseste treaba asta la fel cum ma depaseste si tipul de marturisire prin urlete, paranoia si huduieli.

  10. Pingback: ortodoxiadreaptacredinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s