Reiterez…

Pare aproape incredibil ca din articolul precedent unii au inteles ca sunt ecumenist. Nu stiu cum s-a intamplat asta, dar imposibilul a fost realizat din nou! Dar cum ziceam, unii vad totul doar in alb sau negru. Daca e ceva ce nu pot ei sa priceapa, atunci sigur este ceva „ecumenist”, pentru ca asta e logica dupa care isi conduc unii viata (de te intrebi cum de nu se impiedica zilnic pe scari). Si asta e in general o caracteristica a prostului: nu admite ca nu intelege ce citeste, dar trage concluzii pe baza obsesiilor sale limitate. Dar niciodata in istoria umanitatii nu a existat vreun om destept care sa epuizeze intrebarile. Iar virtutea smereniei ortodoxe implica si mai mult dorinta de a cunoate mai mult si de a nu fi ignorant.

Pentru cei cu ochelari de cal: in ciuda faptului ca parerologia este practicata de mult timp in Romania (oricine isi permite sa emita pareri despre ceea ce inseamna crestinismul, Ortodoxia sau teologia patristica), totusi in Biserica nu exista democratie. Sigur, poti sa elucubrezi, dar asta nu inseamna si ca e o pozitie corecta.

Tipul omului care poate vorbi in Biserica este isihastul: omul care L-a vazut pe Dumnezeu si care, prin aceasta experienta si pe baza ei, poate sa teologhiseasca (vazatorul de Dumnezeu este teolog in adevaratul sens al cuvantului). Dar nu toti suntem isihasti, asa ca datoria noastra in situatia asta este sa fim in acord cu Sfintii Parinti vazatori de Dumnezeu, iar asta presupune sa le cunoastem foarte bine opera.

Cati din cei care „anatemizeaza” huliganeste in spatele unor pseudonime pe internet pot spune ca au facut studiu patristic adevarat, asa cum faceau de exemplu Sfinti Parinti din secolele mai apropiate cu cei de dinaintea lor? Cati au citit opera Sfantului Marcu al Efesului sa vada cam cate opere cita atunci cand discuta fie si doar un singur subiect (sa zicem Purgatoriul)? Sau Sfantul Ioan Damaschin? Cum se face ca anatemizatorii anonimi absolut niciodata nu isi prezinta pozitia patristic, ci doar folosesc un limbaj suburban si manifesta ciudata dorinta ca ceilalti sa ajunga in iad (dorinta total opusa gandirii ortodoxe)?

Si nu doar ca nu fac in general niciun fel de apel la opera unor Parinti pentru a-si sustine pozitiile, dar se mai si folosesc in mod abuziv si ipocrit de Sfintii Parinti in diverse lozinci de tipul: „Sfintii Parinti au spus ca…”, desi ei habar nu au de fapt si de drept ce au spus Sfintii Parinti!

Eu am spus foarte clar articolul trecut: astfel de discursuri nu doar ca nu lezeaza ecumenismul (mai degraba ii dau apa la moara), dar, si asta e partea dureroasa, anuleaza si pozitiile anti-ecumeniste exprimate si intemeiate teologic (asa cum e logic si normal in Biserica). Cam cat ar trebui sa explic treaba asta ca sa fie pe intelesul fanaticilor?

Iar faptul ca fata de ierarhi majoritatea din ei au o pozitie pur si simplu protestanta se vede din faptul ca acuzele pe care le aduc ei ierarhilor sunt efectiv anti-canonice. Exceptand critica adusa unor pozitii suspecte de erezie, dar si critica asta fiind exprimata intr-o maniera total diferita de a Parintilor, restul sunt pur si simplu niste acuze care, conform canoanelor se pot lasa lejer cu afurisiri. Cum a fost si acuza ca Teofan desfiinteaza posturile. Conform canonului 31 apostolic (si nu numai), treaba asta chiar merita o afurisire. Chiar daca traim niste vremuri tulburi, pana la limpezirea apelor cu privire la Creta, un episcop e totusi episcop, iar huliganismele astea de doi lei sunt cel putin schismatice (ca sa nu fiu eu mai rau).

Daca vrea cineva sa faca o treaba de calitate, sa faca un studiu critic teologic si patristic cu privire la actele din Creta si sa i le prezinte frumos lui Teofan. Iar daca din studiul cu pricina reiese ca intr-adevar, deciziile din Creta sunt problematice, sa fie criticat Teofan ca a semnat. Se poate lua ca model de dialog critica Sfantului Marcu Evghenicul adusa pozitiei papistase. Sau dialogul cu Pyrrhus al Sfantului Maxim Marturisitorul. Cu „anathema ba blestematilor” nu se rezolva nimic.

S-a inteles acum? Mai e nevoie de o explicatie? Dar e totusi mult pana departe….

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Reiterez…

  1. suslik1973 zice:

    Nu esti nici psihiatru si nici exorcist. Ori, aia pe care incerci sa ii upgradezi au de departe mai putin RAM decit un raspberry pi. :))))) Nu ai nici o sansa ca, scriind/vorbind rational, sa schimbi firi isterice sau sa luminezi minti incuiate. Tehnic, nu ai cum. Doar sfintii adevarati (nu facaturi politice sau pietiste bagate in sinxar pri usa de avarie) si ingerii pot face asta. Metanoia clar nu e o dinamica doar a intelectului, sau mai degraba deloc a acestuia, ci mai degraba a duhului din om, care misca toate: si trup, si minte. Eu prefer sa ii privesc pe marturitorii psihozei (ca ai credintei nu sint, clar) ca pe niste scapati de la locul cu oameni in alb, si asta e.

  2. kalinikos zice:

    Andrei,
    te lupti cu morile de vant… Serios…

  3. kalinikos zice:

    mi-a placut un articol ce a aparut azi pe pagina celor de la Lacu:
    Un frate s-a dus la unul din bătrâni în lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, și i-a zis : Cum trăiești, părinte ? Răspuns-a lui bătrânul: Rău. Zis-a lui fratele: Pentru ce trăiești rău, părinte? Iar bătrânul i-a zis : Iată, am treizeci de ani de când stau înaintea lui Dumnezeu în toate zilele rugându-mă și în rugăciunea mea uneori mă blestem pe mine, zicând către Dumnezeu: Să nu Te milostivești spre toți cei ce fac fărădelegea, și: blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea mă abat, și fărădelegea o lucrez. Alteori către Dumnezeu iarăși zic: vei pierde pe toți cei ce grăiesc minciuna și eu în fiecare zi grăiesc minciuna, și în inima mea cugetând rele, zic către Dumnezeu că cugetarea inimii mele înaintea Ta este pururea, și neavând post câtuși de puțin, zic: genunchii mei au slăbit de post. Și iarăși dacă am pomenire de rău asupra fratelui meu, zic către Dumnezeu: iartă-ne nouă precum și noi iertăm! Și toată grija având la a mânca pâinea mea, zic: am uitat a mânca pâinea mea. Și dormind până dimineața, cântând zic: la miezul nopții m-am sculat ca să mă mărturisesc Ție. Neavând umilință câtuși de puțin, zic: ostenit-am întru suspinul meu, sau: făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua și noaptea. Și cu totul fiind plin de mândrie și de odihnă trupească, mă batjocoresc pe mine și cânt: vezi smerenia mea și osteneala mea și lasă toate păcatele mele! Negătit fiind zic : gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toată pravila și rugăciunea mea mi se face mie spre mustrare și rușine. Zis-a fratele: Eu socotesc, părinte, că acestea le-a făcut David pentru sine. Iar bătrânul suspinând, a zis: Ce zici, frate? De nu vom păzi cele ce cântăm înaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.

  4. Pingback: Sfantul Nectarie despre ravna fara iubire de aproapele | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  5. Pingback: Sfantul Vasile cel Mare ne invata cum sa actionam impotriva episcopilor cazuti in erezie avand ravna fata de adevar, dar si dragoste fata de aproapele | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

  6. Pingback: Sfantul Vasile cel Mare ne invata cum sa actionam impotriva episcopilor cazuti in erezie avand ravna fata de adevar, dar si dragoste fata de aproapele | ortodoxiadreaptacredinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s