Ce am observat pana acum din pozitiile pro Patriarhie

1. Sunt pline de „cherry-picking”.

De cand s-a terminat Sinodul din Creta internet-ul s-a umplut de citate patristice despre rolul episcopului in Biserica. Citate perfect adevarate, doar ca se omite elegant ce au spus Sfintii Parinti despre episcopii care propavaduiesc erezia.

Adresandu-se episcopilor, Sfantul Apostol Pavel spune:

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. (Fapte 20, 28-30).

Textul este destul de clar, iar talcuirile subliniaza si mai mult datoria episcopilor de a veghea ca dreapta credinta sa fie respectata intocmai.

Canonul 15 al Sinodului I-II numeste in mod cat se poate de clar episcopul care propavaduieste o erezie condamnata de Sinoade sau de Sfintii Parinti „pseudoepiscop”. In momentul in care acesta nu mai invata dreapta credinta, nu mai este episcop.

Nu este o chestiune nemaiuzita pana la acest canon. Si in secolele anterioare episcopii eretici nu mai erau considerati episcopi (vezi cazul lui Nestorie si modul cum foarte multi au intrerupt pomenirea cu el). Si desi au fost si cazuri in care s-a mentinut pomenirea din iconomie, totusi subliniez cuvantul „iconomie”. Regula a fost mereu aceea ca episcopul care propavaduieste erezia nu mai este episcop. Cand au fost reprimiti episcopii si clericii care au aderat la donatism, au fost reprimiti direct, tot prin iconomie, iar faptul ca s-a pus aceasta problema, arata clar care este regula (vezi canonul 68 Cart.)

Sfantul Ignatie Teoforul, atat de invocat in ultima perioada spune si el ca: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor

Pentru mine este destul de evident ca selectarea discretionara a textelor patristice in favoarea autoritatii episcopale este o manipulare ieftina. Si vine intrebarea: daca sunt atat de convinsi ca adevarul este de partea BOR, ce sens ar mai avea sa selecteze atat de discretionar textele?

2. Sunt slab fundamentate teologic sau nu sunt deloc fundamentate.

Nu consider ca detin adevarul absolut si nici ca pozitia mea e musai cea mai corecta. Motiv pentru care am citit mai toate textele pro Patriarhie.

Marea majoritate insa nu au niciun fundament teologic si sunt construite pe sistemul „ca sa fie bine, ca sa nu fie rau”. Sunt texte infestate de cuvinte gen „dezbinare”, „schisma”, „nesupunere”, toate avand drept scop sa-l sperie pe cel care indrazneste sa aiba alta pozitie decat cea oficiala. E o tactica stiuta de cand lumea ca prin frica poti controla cel mai bine masele.

Daca nu promoveaza spaima, atunci te ataca la sentiment: iti vorbesc mieros si in limbajul de lemn clasic despre „unitate”, „dragoste frateasca” si altele in genul acesta.

Insa niciun asemenea text nu pune problema dogmatic si canonic la modul exhaustiv. Este o chestie bine stiuta ca in Ortodoxie vorba trebuie sa fie „da, da sau nu, nu”. Iar justificarea unei pozitii „teologice” prin apel la frica sau sentimentalism efectiv nu tine, mai ales ca in teologie astfel de porniri sunt considerate oricum ca fiind rezultat al caderii, nu al vietii in Hristos.

3. Se ocoleste o dezbatere publica.

Recunosc aici ca este si vina indivizilor rasisti si apocaliptici care abea asteapta sa intre intr-o sala de conferinte si sa urle non-sensuri cat pot de tare impiedicand astfel o dezbatere civilizata.

Exista insa si alte cai si exista teologi foarte buni de ambele parti. BOR are trust media. De ce nu invita intr-un studio doi asemenea teologi care sa dezbata probleme astea? Sau sa faca o conferinta bazata pe invitatii? S-a ocolit de la bun inceput o dezbatere sincera pe tema Creta, iar tentativele de conferinta venite dinspre cei care sunt pro au fost fade si prost organizate.

Dar sa nu uitam: initiativa trebuie sa vina si de la cei ce suntem anti.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie, Sinodul Panortodox si problemele legate de acesta. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Ce am observat pana acum din pozitiile pro Patriarhie

  1. Apropo de cherry picking: poate că vor să-și mănânce porția zilnică de fructe :))

    (Aviz celor fără simțul umorului: aceasta a fost o glumă, cunoscută și sub numele de banc.)

    Facem haz de necaz, că situația e tristă rău.

    • Andrei zice:

      Ioan, chiar te satisface intelectual un astfel de text?

      Cateva spicuiri:

      1.Primul raspuns l-am luat din Sfanta Scriptura: “Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” Galateni 1: 8,9

      Deci in concluzie, comform Sfintei Scripturi despre nici un ierarh semnatar la Creta nu sunt dovezi si probe ca ar fi schimbat intru ceva continutul Sfintei Evanghelii. Ca dovada ca si dupa sinodul cretan, arhiereii Sfantului Sinod al B.O.R. predica aceiasi Evanghelie si Ortodoxie, cu acelasi continut scripturistic nealterat si neschimbat.

      Serios? Asta e un raspuns decent? Au fost destule erezii de-a lungul timpului care nu aveau de-a face cu schimbarea Scripturii (iconoclasmul de exemplu). Iar Sfantul Apostol Pavel nu se refera doar la continutul Scripturii canonice (la vremea aia inca neexistand un canon al Scripturii). Asta ca sa nu mai zic ca este destul de clara chestiunea ereticilor in Scriptura, iar in Creta pare ca e altceva. Adica, de la „cel care nu asculta de Biserica sa-ti fie ca un pagan si vames” la ceea ce scrie prin actele din Creta e cale lunga.

      Altceva:

      Al doilea raspuns l-am cautat in Canoanele Bisericii, in Pedalion si sta scris clar ca acolo unde este Biserica si episcopul, este si Hristos.

      Exact cherry-picking-ul de care vorbeam. Pai nu sta scris tot acolo si ca episcopul care propavaduieste erezia este pseudoepiscop? Nu scrie tot acolo ca donatistii au fost reprimiti prin iconomie (caci conform regulii, odata ce au aderat la donatism nu mai erau episcopi)?

      Sinodul este omenesc, deci nu poate altera revelatia si nici dogma dumnezeirii si a Sfintei Treimi, pe scurt mult zgomot pentru un sinod ce discuta si dezbate problemele lumii contemporane, mai mult organizatoric si nu dogmatic.

      Numai constructia acestei idei de la cap la coada este aberanta, fara sa mai zic de ideea in sine. Daca e omenesc, de ce a incercat sa decida in chestiuni dogmatice(i.e. situatia ereticilor si raportarea noastra la ei)? Apoi dupa toate textele alea de la conferinta din Pireu + textele de dupa Sinod, atat de exhaustive si clare (cum au fost cele ale Mitropolitului Ierotheos), parintele Calistrat sustine in continuare ca nu s-a decis nimic dogmatic?

      Si daca tot lasa senzatia ca nu e asa important sinodul asta, de ce nu il anuleaza pur si simplu ca sa nu mai fie discutii?

      Asta ca sa nu mai zic de eterna „floricica”: pentru unii argumentul suprem ca o erezie e erezie este alterarea dogmei despre Sfanta Treime sau despre Persoanele Sfintei Treimi. Deci Sfintii Parinti au vazut si in iconoclasm o alterare a hristologiei, dar noi trebuie sa fim pe faza doar daca vedem arianism sau ceva in genul.

      Si am selectat asa… in limita timpului. Textul e varza si sincer, chiar nu inteleg cum de consideri astfel de idei, atat de usor de combatut, ca fiind argumente.

      • Andrei zice:

        Si inca ceva: daca te uiti prin textele mele, niciodata nu am strigat sus si stare: „Gata! S-a terminat! Nu mai mergeti la slujbe etc.”
        La urma urmei si cu Roma s-a mentinut o comuniune o perioada desi se cunosteau anumite nereguli.

        Dar….cam asa se pune problema: avem de-a face cu o situatie destul de clara, iar daca mergem la slujbe, asta nu inseamna ca totul e in regula si nu mai avem nimic de facut. Este o situatie de iconomie. Exact asta e in neregula cu pozitii ca cea a parintelui Calsitrat: se comporta de parca totul este ok, nu s-a semnat nimic dubios, iar noi trebuie sa stam linistiti. Metoda gunoiului sub pres adica.

        Desi sustin o pozitie de iconomie (fara a considera ca cei care intrerup pomenirea fac ceva gresit), totusi nu ma pot face avocatul unor pozitii care manipuleaza si incearca sa mascheze adevarul. Nici macar de dragul „unitatii” si al „dragostei fratesti”.

      • ioanc zice:

        Andrei in Babilonul de azi, am inteles ca trebuie pastrata acrivia fata de propria persoana insa fata de aproapele numai iubire si intelegere. Eu sunt ortodox. Si zicand acestea ma consider aparat si bine ancorat in credinta, nu mai am dubii daca sunt sau nu in Biserica. Acum ca am credinta, prin mila Domnului, pentru mine partea mai grea incepe cu lucrarea credintei / cu trairea Adevarului, unde prin renuntarea la sine (da e foarte greu) trebuie sa-L las pe Hristos sa creasca si eu sa ma micsorez. Eu unul sunt lamurit. Si oricine ce ar zice, pe mine nu ma mai poate desparti de Hristos si stiu ca Sfanta Liturghie e jertfa Lui pentru mine. Iar ca BOR … câr si mâr … a facut si a dres … pilde imi sunt atat Sfintii Parinti cat si marii duhovnici. Iar eu le urmez exemplul. Eu stiu ca tu ai un mare respect fata de Parintele Arsenie Papacioc. Urmeaza-l atat in fapta cat si in cuvant.

        Doar Hristos din inima mea conteaza. Restul sunt slove goale… Iar daca le urmez … tulburarea si nebunia nu-mi vor da pace.

        Doamne, ajuta! Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

      • Andrei zice:

        E problema ta, dar eu iti zic ca gandesti sentimental lucrurile si nu la rece, analitic. Ce Sfinti Parinti iti sunt pilde? Nu cred ca Sfantul Vasile cel Mare de exemplu, care a reactionat altfel in fata unei semnaturi pe un act eretic.
        Cat despre tulburare, sa inteleg ca si tu consideri ca tulburare fac cei care refuza niste decizii controversate si nu cei care au luat respectivele decizii?

      • ioanc zice:

        Andrei … mila Domnului … Mai intai sa ajung macar la talpile Sfantului Vasile cel Mare, ca la inaltimea lui nu cutez vreodata. Si pentru asta am nevoie de multa chemare a numelui lui Iisus. In Biserica discernamantul e cel al iubirii, caci altfel te trezesti de cealalta parte a usii: adica afara din Corabie. Si atunci degeaba mai faci pe ultra ortodoxul ca tu tot cu litera legii vei defila (asemenea evreilor de acum 2000 de ani ce l-au ales pe Barabas) si nu cu Duhul ei.

      • Andrei zice:

        Deci cand e vorba sa urmezi un exemplu clar al unui Sfant Parinte ai nevoie de „discernamantul iubirii”, iar ca sa fii de acord cu informatii distorsionate de la parintele Calistrat nu trebuie nimic. Mda…

  2. Intru totul de acord cu fratele Ioan C.

    • Andrei zice:

      Calea cu cele mai putine intrebari e cea mai simpla, nu?

    • Getul zice:

      Teodor, tot nu inteleg de ce esti de acord cu fratele Ioan C? De fapt ce zice el? Pedalam mai mult pe iubire sau cum? Sfantul Atanasie cel Mare era mai putin iubitor in lupta cu Arie ? Din cate mai tin minte Sfantul Atanasie s-a luptat la primul sinod pt un „i” – fiinta asemanatoare cu Tatal SI de aceeasi fiinta cu Tatal. Deci acel „i ” a fost esential, nu ca acum cand la Creta s-au semnat niste enormitati, adica ceva foarte vizibil .Sau nu poti sa fii ultraortodox si cu iubire?
      Eu sunt de acord cu pozitia echilibrata a lui Andrei. Mergem si cu iubire dar si cu pastrarea dogmelor.
      Scuze pt comentariu, poate e mai din topor, nu prea comentez la articole.

      • Dar despre ce iubire vorbim? Una este iubirea pe placul lumii și alta este iubirea plăcută lui Dumnezeu, Sf. ignatie Briancianinov explică foarte bine acest lucru. Societatea conteporană îi iubește mult și pe homosexuali de exemplu, și le apără dreptul de a se căsători unii cu alții, și le iubește pe femeile care vor să facă avort în detrimentul dreptului la viață al copiilor lor. Cu alte cuvinte, iubirea față de om a societății, a lumii, îl bagă pe acesta în iad. Nu este mai bună iubirea cea adevărată, în Hristos, care vrea să-l bage pe om în împărăția cerurilor? Nimeni n-a intrat în împărăția cerurilor cu gogoși, ci propovăduindu-i-se adevărul. Nu spune Sfântul Pavel însuși că dragostea se bucură de adevăr?

        Mie personal mi se pare foarte bun comentariul. De acord cu el.

  3. Pingback: Ce am observat până acum din pozițiile pro Patriarhie – Ortodoxia mărturisitoare

  4. Metafora gunoiului măturat sub preș ar fi foarte bună dacă n-ar fi mai aproape de realitate o gospodărie în care gunoiul măturar nu este aruncat, nici măcar sub preș, ci pus în cămară împreună cu făina, de parcă amândouă se pot mânca. Este o situație comodă care nu cere distingerea între praful strâns de pe jos și făină, și dă sentimentul satisfacției că făina care a căzut pe jos și s-a amestecat cu praful adus de pe străzi nu se mai risipește aruncându-se împreună cu acesta.

    • Oau. Ce talent risipit. Suna a ceva Stephen King-style, intittulat „Sinodul din Creta: o paine din noroi si faina”. Acum, pe bune, dvs., cei din „miscare”, aveti un simt istoric minim al perspectivei? Am mai spus-o: cu mirenii mai e cum mai e, dar monahii si preotii de ambele feluri sint conditionati puternic sa faca parte din ierarhie. Situatia asta anormala ii va duce in doua directii posibile: fie comuniunea cu episcopi dubiosi (gen ROCORul neunit cu Moscova, fostul Sinod in Rezistenta, si alte dubiosenii care probabil au anatemizat tacit sintagma „succesiune apostolica”, pentru ca ii da de gol), fie întoarcerea la BOR. Cind ma gindesc la grupul de la Radeni, vad ceva plutind pelagic si agitindu-se brownian. Nu aveti cheag, nu aveti prestigiul mistic al autoritatii, intelegeti? Desi, in epoci de universala razvratire si rasturnare de valori, poate ca o asemenea cale este exact ce trebuie…
      Schisma acachiana e a fost mult mai grava decit toate semnaturile si aglutinarile sincretist-diplomatice, de la Istanbul 1923 pina la Creta 2016. O erezie, explicit definita si condamnata ca atare de Sinodul al IV-lea ecumenic, fusese cumva bagata in saci de gunoi si sacii asezati sub perna (ca sa continui linia dvs. stilistica), doar pentru ca asa le tunase unor imparati nitel cam uzurpatori. Bineinteles, Sf. Scaun a reusit sa rezolve situatia, cu pretul unei schisme de citeva decade. Insa asta inseamna ca Biserica din Rasarit a fost eretica? Nu, a fost, exact ca si astazi, o sufocare cu diplomatie, care risca sa sufoce simtul credintei sanatoase. Sfantul Parinte l-a scos pe Patriarh din diptice, si asta, in termeni de citeva decade, a produs consecinte (care au fost adue in efect tot de urcarea pe tron a altui imparat). E vina bisericii care, in evul mediu, coabita paradoxal si bizar cu puterea lumeasca, undeva intre conflict fatis si armonie frateasca, timp in care devenea un soi de metastaza sociala. E vina lor ca au lasat imparatului (care putea fi un eretic de n-avea treaba!) dreptul de a aconvoca Concilii Ecumenice. (Asta si ca memento pentru cei care, din groaza justificata de contemporaneitate, cad in extrema cealalta adulind efecitv perioada evului mediu timpuriu si mijlociu rasaritean).
      Asa simt si cred: acea scurta perioada schsimatica din istoria Bisericii celei Una este un arc peste timp, din care putem culege lectii pentru prezent. Au fost atitea momente in istoria Bisericii in care concupiscenta, serghianismul, simonia, erezia din partea stinga, au facut haita coomuna cu rivna criptopatologica, idolatrizarea tipicului sau calednarului, si alte nebunii dinspre dreapta, si totusi, nimic nu justifica abandonarea autoritatii episcopale.
      Care este nucleul Bisericii? Nu jertfa euharistica? Nu este Biserica o comunitate unita in jurul Celui de pe Altar, si organizata ierarhic? Fara episcop nu se poate! Apostolii au fost primii episcopi! Ce faceau, intre multe alte lucruri? Ordinau (alti) episcopi. Toate schismele calendaristice au inceput cu nepomenire. Gliceriu Tanase (ma enerveaza varinata greco-slava „Glicherie”, in general nu suport grecismele si slavismele) a inceput bine, cu o rezistenta de protest, dar, dupa ce a trecut la nepomenire, avalansa a inceput sa creasca spre prabusire. La fel in Grecia.

      • Andrei zice:

        Of, of. Ce ma distreaza argumentele de tip strawman, atat de uzate de cei ca tine. Bine Doamne iarta-ma ca sunt erori de logica foarte bine cunoscute.

        Cat despre schisma acachiana: deci sinodul de la Roma i-a excomunicat pe patriarhul de Constantinopol si pe cel al Alexandriei pentru un act eretic semnat? Hmmmm. Ce concluzie vrei tu sa tragi de fapt de aici? Pe langa asta, din „n” exemple care atesta nepomenirea ca masura patristica si care a fost utila in istoria Bisericii, tu te opresti doar la unul care pare sa-ti dea dreptate. Pai scuza-ma, dar nici nu cred ca avem cum sa discutam in situatia asta.Esti exact genul de om care la zece argumente contra, el tot se va agata de jumatatea de argument care pare sa-i dea dreptate.

        Care este nucleul Bisericii? Nu jertfa euharistica? Nu este Biserica o comunitate unita in jurul Celui de pe Altar, si organizata ierarhic? Fara episcop nu se poate! Apostolii au fost primii episcopi! Ce faceau, intre multe alte lucruri? Ordinau (alti) episcopi.

        Asta e din seria „teologie de balta” invatata de pe pagina de Facebook a lui Bogdan Duca? Eu chiar nu mai am rabdarea necesara sa tot repet aceleasi raspunsuri saptamanal. Gasesti raspunsul inclusiv la punctul 1 din articol. Iar despre legatura din Euharistie si dreapta credinta exista tone de materiale. Doar prin CMB se mai crede ca Euharistia exista asa….pur si simplu. Si la catolici, ca doar d-aia au eliminat epicleza.

      • Prietene, eu nu sunt în nicio „mișcare „, ci în Biserica lui Hristos.

        Dragă Andrei, imi pare tare rau ca n-am timp sa polemizez cu toti postacii tai, asa ca iti revine tie aceasta sarcina ingrata 🙂 Eu am multă treabă la serviciu si in plus am cunoscut pe cineva. Asadar, nu am timp să conving pe nimeni de nimic, mai ales pe cei care le stiu deja pe toate.

      • Andrei zice:

        Stai linistita. Nici nu mai am timp de pierdut. Ma intindeam pe vremuri la discutii, dar acum chiar nu vad rostul sa tot raspund la aceleasi idei, strawmani s.a.m.d.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s