De ce nu poate marturisi oricine si oricum in Ortodoxie

Observ ca circula niste pareri pe internet exprimate de niste oameni (care in mod normal nu ar trebui bagati in seama) despre modul cum se face marturisirea in Ortodoxie. Binenteles ca aceste pareri sunt exprimate exclusiv de eternii detinatori de adevaruri absolute, atat de siguri pe ei incat trebuie sa minta sau sa interpreteze cuvintele altora pentru a detine ceva mai bine propriul adevar.

Mai exact, am vazut ca se vorbeste „pe la colturi” despre cum as sustine eu faptul ca poporul nu trebuie sa marturiseasca, ci doar teologii. Lucru pe care eu nu l-am spus absolut niciodata in forma asta si nici nu as avea cum. Ce am sustinut insa este faptul ca poporul trebuie sa invete teologie astfel incat sa poata marturisi coerent Ortodoxia. Asta desi spusa in forma initiala, ideea nu ar fi total falsa: in mod normal teologii in adevaratul sens al cuvantului (vazatorii de Dumnezeu) pot marturisi cu adevarat, ei fiind cei care au si experiat dogmele si nu le cunosc doar ca pe niste simple axiome. Dar asa cum spune si Mitropolitul Ierotheos Vlachos, daca nu ai tu experienta ta, trebuie sa te bazezi pe experienta celor care L-au vazut pe Dumnezeu: Sfintii Parinti. Si cum altfel decat citindu-le operele?

Pe langa asta, mi se pare o chestiune de bun simt sa cunosti obiectul despre care dai marturie. Cum poti sa sustii ceva care in mod normal iti este total strain? Personal, am constatat la fiecare carte citita cat de putin stiu si cat de mult am de invatat. Cum ar putea, deci, cei care sunt doar manipulati de niste articolase de pe internet sa dea o marturie clara si concisa despre ceva atat de complex, detaliat si care necesita o viata intreaga si viata liturgica pentru a-l intelege cu adevarat? Acest aspect se aplica in toate situatiile: poti da marturie despre o persoana pe care nu ai vazut-o niciodata in viata si de la care ai auzit cate ceva de la altii? Ar fi total incorect sa tragi niste concluzii despre o persoana despre care stii vag ceva si ce stii, stii prin informatii la mana a doua.

Imaginati-va cum ar arata o polemica intre un „marturisitor” ortodox care crede ca doar a deschide gura e suficient pentru a „marturisi” si un catolic. Cum ar putea marturisitorul nostru sa combata argumentele catolice daca el nici macar nu isi cunoaste credinta sa? Si cum poti fi convins ca ceea ce crezi tu e adevarat daca tu ai doar idee despre ce ar fi acel ceva in care crezi si nu il cunosti in profunzime? Oare atat de putin efort sa necesite cunoasterea adevarului? Asa s-a ajuns la situatii in care catolicul era bine pregatit in credinta sa, iar ortodoxul, neputand sustine coerent o polemica, a apelat la golanisme (jigniri, blesteme). Asta cand scopul nostru este sa dam marturie clara despre adevarul Ortodoxiei pentru a veni si oile cele ratacite in staul. Cum poti pune pe ganduri un catolic daca tu nici macar nu poti sa-ti sustii clar valorile? Daca tu nici macar nu le poti sustine, el de ce ar crede in ele? Sau mai bine zis: cum sa creada? In ce?

Cel mai grav insa este un alt fapt: marturisind intr-o nebuloasa si fara sa cunosti foarte bine bazele, poti ajunge sa marturisesti altceva decat ceea ce intentionezi. E imposibil sa spui ceva corect despre Ortodoxie intr-o marturisire daca nu cunosti dogmele Ortodoxiei. De aceea si multi dintre „marturisitorii” contemporani sustin idei care sunt efectiv erezii. Si atunci care mai e scopul unei marturisiri daca ajungi sa afirmi ceva contrar Ortodoxiei? Daca ne luam dupa logica celor care spun ca „nu conteaza ce se afirma, conteaza ca zice ceva” am ajunge la urmatoarea dilema: daca afirmam o erezie (si inevitabil va fi o erezie, fiind nascuta din idei omenesti, nu din teologia patristica) in numele Ortodoxiei „autentice”, atunci mai marturisim dreapta credinta sau niste idei personale pe care noi le-am ambalat in Ortodoxie?

Pe acest sistem putem considera de asemenea ca si ereticii (monofiztii de exemplu) marturisesc. La urma urmei marturisesc „ceva”. Daca in cazul lor insa, toti cad de acord ca trebuie marturisit adevarul complet si clar, de ce in cazul „alor nostri” nu se mai aplica asta? Am uitat totusi ca neghina creste impreuna cu graul?

Este un motiv pentru care toti Sfintii Parinti marturisitori au apelat la Parintii de dinaintea lor atunci cand marturiseau dreapta credinta. Erau constienti ca fara bazele patristice nu poate exista o marturie clara (vezi si canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic). Sfantul Maxim Marturisitorul nu l-ar fi putut invinge niciodata pe Pyrrhus daca nu cunostea clar invatatura Bisericii Ortodoxe (vezi „Disputa cu Pyrrhus”). Sfantul Ioan Damaschin face mereu apel la teologica patristica existenta pana la el. Daca acesti sfinti au marturisit dupa ce au trecut prin invatatura dogmatica ortodoxa, noi de ce am crede ca putem sa o facem si fara? Asta in conditiile in care si Scriptura ne cere sa luam aminte atat la credinta, cat si la viata celor de dinaintea noastra (Evrei 13, 7).

Exemplele cu poporul care a protestat de multe ori in istorie nu tin deloc. Despre grecii din perioada Ferrara – Florenta se stie ca erau pasionati de teologie si o studiau. Nestorie a fost contracarat prima data tot de cineva din popor. Dar era un cineva care stia diferenta dintre fire si ipostas (ca altfel nu avea cum sa sesizeze erezia). In secolul IV, fara atata maculatura disponibila! Daca se face un sondaj printre ortodocsii de secol XXI, cu atatea opere la un click distanta, oare stiu diferenta dintre fire si ipostas?

Si, nu in ultimul rand, asa cum am mai spus-o in repetate randuri, daca marturisirea e un act de orgoliu si superioritate (prin care vrei sa arati ca esti mai bun) si nu un act pornit din iubirea pentru cel ratacit, atunci este degeaba. De aceea si Hristos a spus de cel care marturiseste „intru” si nu „pe”.

Vezi si:

https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/05/06/oricine-va-marturisi-pentru-mine-sau-intru-mine/

https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/10/10/sfantul-vasile-cel-mare-ne-invata-cum-sa-actionam-impotriva-episcopilor-cazuti-in-erezie-avand-ravna-fata-de-adevar-dar-si-dragoste-fata-de-aproapele/

https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/10/08/sfantul-nectarie-despre-ravna-fara-iubire-de-aproapele/

https://theologiepatristica.wordpress.com/2016/09/20/martiriul-este-rod-al-vederii-lui-dumnezeu/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ortodoxie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la De ce nu poate marturisi oricine si oricum in Ortodoxie

  1. Foarte corect si frumos spus! Subscriu!

  2. bibi zice:

    Prietene, initial am mustacit, dar dupa ce-am vazut numai argumente de genul : „e sfant pentru ca face minuni la mormant”, inclin sa cred ca ai dreptate. Din pacate!

  3. chiarunnimeni zice:

    are relevanta si in cazul de fata:
    “Nu mai există niciun ierarh ortodox” a declarat Pr.Staret de la Petru Voda,pai daca toti l-am vedea neincetat pe Mantuitor in ‘duh si adevar’ am fi considerati cu adevarat ortodocsi dar parintele Pamvo(si altii ca el) adevarat ierarh ortodox care il vede neincetat pe Domnul Iisus Hristos are tot dreptul sa nu pomeneasca pe nimeni ca si noi cei drepti antiecumenisti.
    https://saccsiv.wordpress.com/2017/02/20/glasul-sarpelui-staretul-de-la-petru-voda-catre-parintele-pamvo-pomeneste-l-pe-inaltul-si-nu-iti-mai-am-grija/

  4. ioanc zice:

    Tuturor celor ce le-am gresit cu cuvantul, cu fapta si cu gandul le cer iertare. Domnul sa ne ierte si sa ne miluiasca pe noi pe toti! Amin !

    Post usor!

  5. Doamne ajuta!
    Am o mica remarca, si o nedumerire: 1. remarca: chestia cu „sfintii parinti L-au vazut pe Dumnezeu” este, ca majoritatea generalizarilor, gresita sau propagandistica. „sfintii parinti” sint un grup care este foarte variat: unii au scris (si dintre acestia se disting deopotriva dogmaticieni, apologeti si altii), altii au stralucit ca asceti in pustie, altii au fost pastori de suflete, distingindu-se abia dupa plecare prin mirosul de ir al moastelor lor, etc. Si nu toti L-au vazut pe Dumnezeu.
    2. nedumerirea: odata ce sustineti („voi”, „grupul Vulcanescu”) pe buna dreptate ca nepomenirea este ultima procedura (care, intr-adevar NU este schisma, dar POATE duce rapid la schisma: si asa-zisul sfint stilist Glicherie a inceput cu nepomenirea, si cam toti „parintii intemeietori” ai asa-ziselor biserici ortodox-adevarate din Grecia, Rusia si Georgia), de ce totusi M. V. si voi incurajati nepomenirea, astfel incit se ajunge ca preoti caterisiti canonic sa nu se supuna deciziei? Ioan Hrisostom s-a impotrivit deciziei nedrepte? Nu. Si unde este el acum? In sinaxar, aici, si in Rai, Dincolo. Faptul ca niste preoti si monahi, carora pe vremea semnarii a tot felul de pacte cu erezia, unele destul de grave, nu li s-au auzit gurile, se sparg acum in figuri, la modul public-desantat, ca e-nepomenitori si e-marturisitori, ar trebuie sa ne/va dea de gindit. Pentru fiintele umane, conteaza doar rezultatul dar, la Cel Care are cheile mintuirii, adica Domnul Dumnezeu, conteaza si motivatia, sau, spus in stil arhaic, „duhul in care faci ceva”…
    Sinodul de la Creta e un bullshit pe multiple planuri. Asta e clar. NU trebuie primit, decit, evident, ce este ortodox din el. Dar asta nu este un motiv ca tot felul de preotasi cu chef de faima si calugari certati cu sapunul si integrarea in societate sa faca pe eroii. Ce inseamna eroism crestin? Inseamna sa fii, ca occidental, dat afara, cu sotul/nevasta despartit/a, sau cu copiii furati, pentru ca lupti impotriva avortului sau a neomarxismului cultural si sa continui lupta cea buna. Inseamna, ca si crestin din OA si OM, sa lupti impotriva terorismului cu toate armele pe care le poti minui: de la cuvint, la rachete Scud sau Grad, chiar daca familia ti-a fost ucisa de subumanii din ISIS (sau „moderatii jihadisti”, pet-urile dragi ale lui Obama si McCain), dupa ce a fost torturata pina s-au plictisit calaii, si tu insuti/insati ai suferit mutilari cumplite. Inseamna sa faci milostenie, orideciteori ai mai mult decit fratele tau lipsit. Certuri de vorbe pe motive abstracte? In circiumile satesti gasesti oameni capabili sa vorbeasca 24/7, daca au alcool pe masa. Pustoaicele din licee si facultati (dar si demasculinizatii lor „prieteni”) pot trancani pe uatap sau pe feisbuc absolut cit respira. Gheimarii se pot juca indefinit, daca dracii patimilor isi rid de ei. Deci, in fiinta umana sint resurse uriase, care pot si trebuie folosite pentru ceva concret.
    Resping cu toata hotarirea ideea ca „doar <> se mintuiesc”. Cheia mintuirii este la Cel Care poate spune „Am fost mort, si acum sint Viu in vecii vecilor”.
    Lupta pentru puritatea dogmatica este si poate sa fie deasupra „certurilor de vorbe” sau razvratirilor-neaparat-mediatizate. Chiar nu realizati cit de fals este sa anunti ierarhul ca nu il mai pomenesti, dar si pe toata lumea, pe calea internautica, bineinteles?! Ca doar „sa nu stie stinga ce face dreapta” e pentru mirenii fraieri. Mindruletul e smerit, deci trebuie sa stie toata lumea cum lupta el cu ierarhia, asa-i?
    Post cu folos tuturor! Cristos in mijlocul nostru!

    • Andrei zice:

      Am o mica remarca, si o nedumerire: 1. remarca: chestia cu “sfintii parinti L-au vazut pe Dumnezeu” este, ca majoritatea generalizarilor, gresita sau propagandistica. “sfintii parinti” sint un grup care este foarte variat: unii au scris (si dintre acestia se disting deopotriva dogmaticieni, apologeti si altii), altii au stralucit ca asceti in pustie, altii au fost pastori de suflete, distingindu-se abia dupa plecare prin mirosul de ir al moastelor lor, etc. Si nu toti L-au vazut pe Dumnezeu.

      O buna parte din sfinti l-au vazut totusi pe Dumnezeu si au dat marturie, atat ei despre experienta lor, cat si altii despre ei. In principiu, in Ortodoxie, sfant este cu adevarat cel care s-a intalnit concret cu Hristos. Si sfintii Vechiului Testament sunt sfinti pentru ca l-au vazut pe Hristos. Pilda suprema de sfintenie este Moise care a urcat muntele (aka treptele virturilor) si s-a intalnit cu Dumnezeu. Ca unii sfinti au fost canonizati fara a exista certitudinea ca s-au intalnit cu Hristos, nu inseamna ca nu au existat sfinti vazatori de Dumnezeu. Iar sfintii se disting cu adevarat tocmai prin Ortodoxia ireprosabila – proba a existentei aceleiasi experiente ecleziale. Ca sunt si exceptii, asta e alta tema pentru alta discutie.

      2. nedumerirea: odata ce sustineti (“voi”, “grupul Vulcanescu”) pe buna dreptate ca nepomenirea este ultima procedura (care, intr-adevar NU este schisma, dar POATE duce rapid la schisma: si asa-zisul sfint stilist Glicherie a inceput cu nepomenirea, si cam toti “parintii intemeietori” ai asa-ziselor biserici ortodox-adevarate din Grecia, Rusia si Georgia), de ce totusi M. V. si voi incurajati nepomenirea, astfel incit se ajunge ca preoti caterisiti canonic sa nu se supuna deciziei? Ioan Hrisostom s-a impotrivit deciziei nedrepte? Nu. Si unde este el acum? In sinaxar, aici, si in Rai, Dincolo. Faptul ca niste preoti si monahi, carora pe vremea semnarii a tot felul de pacte cu erezia, unele destul de grave, nu li s-au auzit gurile, se sparg acum in figuri, la modul public-desantat, ca e-nepomenitori si e-marturisitori, ar trebuie sa ne/va dea de gindit. Pentru fiintele umane, conteaza doar rezultatul dar, la Cel Care are cheile mintuirii, adica Domnul Dumnezeu, conteaza si motivatia, sau, spus in stil arhaic, “duhul in care faci ceva”…

      1. Consider ca adresarea cu „grupul Vulcanescu” este pur si simplu cu caracter peiorativ, din aceeasi categorie de strawmani pe care le tot folosesti. Cum s-ar zice in limbaj de messenger: ntz, ntz…
      2. Nepomenirea, asa cum am mai spus-o in repetate randuri, e ultima procedura dar se impune in anumite situatii (in cazurile de deraieri dogmatice, deraieri care persista dupa mai multe atentionari si discutii). A fost practicata de Sfintii Parinti, care reprezinta si exemplul suprem si ghidul in astfel de situatii.
      3. Renunta la comparatiile cu stilistii. Iti aduc tie un deserviciu si nu reiese decat ca tu chiar nu intelegi situatia. Stilistii au practicat nepomenirea pentru o situatie care nu implica greseli dogmatice, iar apoi au hirotonit episcopi dupa capul lor. Evident ca in comparatie cu un Marcu al Efesului de exemplu, reiese clar unde au gresit si de ce sunt schismatici.
      4. Preotii cu pricina nu sunt caterisiti canonic. Si sunt destui sfinti in istorie care au fost „caterisiti”, dar ei si-au vazut de treaba/slujire (Sfantul Atanasie al Parosului de exemplu). Sfantul Ioan Hristostom a fost exilat si mai era si bolnav. Clar nu mai avea „resurse” sa se impotriveasca, mai ales ca avea de luptat cu sinoade locale + sistemul politic.
      5. Exemple cu cei care „se sparg in figuri”? Exceptandu-i, desigur, pe cei care se spargeau deja in figuri ca erau mari marturisitori de dinainte.
      6. Daca „duhul” celor care intrerup pomenirea e clar unul de „schisma” sau „rupere in figuri”, poti sa ne lamuresti in ce duh au fost semnate actele din Creta?

      Ce inseamna eroism crestin? Inseamna sa fii, ca occidental, dat afara, cu sotul/nevasta despartit/a, sau cu copiii furati, pentru ca lupti impotriva avortului sau a neomarxismului cultural [..]

      Ba chiar nu inseamna asta si se vede ca esti influentat doar de secularismul religios, in rest fiind strain de ceea ce invata Biserica lui Hristos. Ti-am mai zis eu sa o lasi mai moale cu Duca, dar nu ma crezi. Eroul crestin este doar cel care se aduce jertfa pe sine in Biserica cea Una a lui Hristos. Cel care isi rastigneste patimile si se uneste cu Hristos. Chiar Hristos zice (si in cateva randuri) ca nu orice „crestin” este si al Lui. Pentru ca adevarul dogmatic fiind legat strans de Persoana Sa si de lucrarea Sa mantuitoare, o negare a adevarului dogmatic e si negare a Persoanei lui Hristos. De aceea orice erezie este practic impotriva lui Hristos, sau antihristica.

      Resping cu toata hotarirea ideea ca “doar se mintuiesc”. Cheia mintuirii este la Cel Care poate spune “Am fost mort, si acum sint Viu in vecii vecilor”.

      Clar nu decide nimeni cine si cum se mantuieste, ci doar Dumnezeu. Dar ca Hristos a intemeiat o Biserica, ca prelungire a umanitatii Sale indumnezeite in oameni, iar alte „bisericii” sunt doar creatii religioase omenesti e un adevar. Cine refuza in mod constient sa se uneasca cu Hristos in Biserica Sa, nu se va mantui oricat de „moral” ar fi. Pentru ca mantuirea nu e o chestiune care tine de moralism religios.

      Lupta pentru puritatea dogmatica este si poate sa fie deasupra “certurilor de vorbe” sau razvratirilor-neaparat-mediatizate. Chiar nu realizati cit de fals este sa anunti ierarhul ca nu il mai pomenesti, dar si pe toata lumea, pe calea internautica, bineinteles?! Ca doar “sa nu stie stinga ce face dreapta” e pentru mirenii fraieri. Mindruletul e smerit, deci trebuie sa stie toata lumea cum lupta el cu ierarhia, asa-i?
      Post cu folos tuturor! Cristos in mijlocul nostru!

      Pai daca nu isi anunta ierarhul si nu face public actul marturisirii, atunci aia nu mai e marturisire. Si nici nu va deranja pe nimeni, niciodata. Care Parinte nepomenitor a facut-o in secret? Niciunul, ca altfel nu am sti care a fost nepomenitor.

      Inteleg ca te contrariaza foarte tare chestiunea nepomenirii. Nu inteleg insa de ce nu te intorci importiva celor care au generat-o: cei care au semnat in Creta. Desi nu o practic momentan, eu nu ii condamn pe cei care au intrerupt pomenirea, tocmai pentru ca s-a ajuns intr-un punct critic. Ai fost curios macar o data sa vezi care este eclesiologia CMB, ca tot sinodalii din Creta au insistat atat de mult cu aceasta organizatie? Ai fost curios sa vezi statutul canonic si dogmatic al ereticlor in Biserica Ortodoxa si diferenta fata de ce s-a decis in Creta? Daca nu, pur si simplu vorbesti ca sa nu taci…

      • Scurt pe doi:

        1. Mântuirea este în Biserică. Aceea una, Trupul lui Hristos. Alte chestii sunt basme de adormit copiii, sau mai bine zis conștiințele adulților.

        2. Abandonarea dreptei credințe pune grav în pericol mântuirea. Nu degeaba Sfinții Părinți au luptat atât de feroce contra ereziei, nu degeaba s-au organizat Sinoade Ecumenice care să delimiteze strict și ferm dreapta credință de erezii.

  6. „Ba chiar nu inseamna asta si se vede ca esti influentat doar de secularismul religios, in rest fiind strain de ceea ce invata Biserica lui Hristos. Ti-am mai zis eu sa o lasi mai moale cu Duca, dar nu ma crezi. Eroul crestin este doar cel care se aduce jertfa pe sine in Biserica cea Una a lui Hristos. Cel care isi rastigneste patimile si se uneste cu Hristos. Chiar Hristos zice (si in cateva randuri) ca nu orice „crestin” este si al Lui. Pentru ca adevarul dogmatic fiind legat strans de Persoana Sa si de lucrarea Sa mantuitoare, o negare a adevarului dogmatic e si negare a Persoanei lui Hristos. De aceea orice erezie este practic impotriva lui Hristos, sau antihristica.”

    Caz clasic de unde dau si unde crapa. Pai lumea sociala umana, si de fapt, tot ce este creatie, vie sa nu, sapienta sau nu, functioneaza la modul practic. Nu recitam functionarea respiratiei, ci respiram. Ce scrii tu in raspuns sint generalizari si lozinci/clisee. Adica, sa nu iti pese de ce ataca nu doar crestinismul, ci si umanitatea?! Cind anticrestinismul si antisemitismul cresc ca niste metastaze, sa nu ne pese?! In Ucraina si tarile baltice neonazismul, cu antisemitismul ca marota/ideologie principala, cistiga teren. ISIS ucide crestini, Hamas ucide evrei. In mod las, cu atacuri genocidare in intentie si miselesti ca proceduri. Eu nu definesc asta o lume normala, o lume in care stai ca o leguma fericita, care (isi inchipuie ca) se uneste cu Cristos. Fereasca Dumnezeu, da, lupta nu trebuie sa fie fizic violenta, nu instig la asa ceva (bine, in Orient sau oriunde e cazul, si la poli de pilda, daca si cind te ataca teroristii, pui mina pe arma si iti aperi integritatea fizica, viata si familia, precum si biserica din care faci parte, asta doar daca nu esti un mutant care crede in castranta ideologie a non-violentei cu orice pret), dar in lumea civilizata, in care traim noi, uzezi de orice metode, fara exceptie legale si pasnice, sa iti aperi nu atit credinta, cit integritatea. Si nu, nu cad in capcana homofobilor. Nu persoanele lgbt sint sau au fost vreodata o problema. Sint oameni fizic, ca si noi, dar cu alt mod de viata. Atit. Problema e ca in Evul Mediu aceste persoane si alte fiinte umane diferite ca stil (si nu doar minoritatile sexuale, ci si cele religioase, in primul rind evreii) au fost tratate inuman, datorita fanatismului religios crestin si nu numai. Insa Dumnezeu a lasat niste legi in Univers, unele fiind nu doar pur fizice. De pilda, exista la nivelul istoriei principiul pendulului. Arderea lgbt, a ocultistilor, si a „ereticilor” pe rug, in Bizant si Apus deopotriva, s-a intors citeva secole mai tirziu, in forma modificata, ca lichidare a monahilor si preotilor, in Franta revolutionara, Rusia bolsevica, de catre fortele „iluminate”. Pe foarte scurt, „cu ce masurati, vi se va masura”. Poate nu acum. Nici peste trei, patru, zece generatii. Dar plata va veni. Intotdeauna. In anticihitatea greco-romana precrestina era un echilibru intre toti si toate. Fanatismul religios, crestin indeosebi, dar nu numai, a rupt un echilibru natural. (O sa dezvolt subiectul acesta cu alta ocazie).
    Pai da, tocmai am scris explicit ca Sinodul din Creta e o mare aiureala, atit ca proceduri, cit si ca o parte din documente. E „copilul” mosului sincretist Bartolomeu, cu marota lui senila „mare si sfint”, adoptata de multi participanti probabil de frica gradului foarte inalt pe care mosul il are in anume societati „discrete”, probabil in Marele Orient, sau in structuri informative, de pilda, CIA… Oricum, trebuie primit selectiv si atent doar ce este ortodox din intrunirea din Creta, iar lupta impotriva spiritului globalist din anume texte ale sale sa se desfasoare, ca orice alta lupta a unui crestin adevarat, prin orice alte metode, exclusiv legale si canonice, decit nepomenirea. Si degeaba ataci saitul „cuvantul ortodox”: ei au o pozitie lucida si neutra, si echilibrata. Ei nu sint de acord nici cu „pumnul in gura” = impunerea sinaxei aleia timpite din Creta, dar nici cu razvratirea care incepe cu nepomenirea si trece dincolo de sfidarea caterisirii. Si pozitia lor coincide cu pozitia mea, dupa cum vezi. De ce ii dezaprobi, doar fiindca nu il aproba pe parintele M. V.?
    Se pare ca nu vedeti consecintele pe termen lung: daca preotii caterisiti canonic, de niste ierarhi canonici, nu tin seama si continua, pe termen lung sentimentul de supunere ierarhica va fi erodat, si vom avea in viitor (chiar daca rana se va vindeca, si va fi o impacare, pe nu stiu ce baze, caci nu le pot intrevedea in durerosul prezent bisericesc rominesc) o biserica a lui „fac ce vreau, episcope/preote, caterisirea/afurisirea ma lasa rece”. Eu inteleg ca asta vor „baietii lui Weishaupt si Trotzky si restul naimitilor Iadului”, dar, chiar am ajuns sa le facem jocul, doar ca sa supravietuim bine?!
    Deci faza cu teoria asta cu „rastignirea patimilor” si restul e pur si simplu ceea ce numeam, pe vremea celuilalt regim, „barbologie”. Adica ce-trebuie-sa-spunem. Frumos teoretic, dar nu mai putin un narcotic asupra tendintei active. Pentru ca, tradus, ce rezulta din raspunsul tau este un fel de „pereat mundus, vivat dogma”. Adica puritatea dogmatica e mai importanta decit orice, nu?! Si justifica orice pasivitate cind trebuie sa fii activ si reactiv, si orice activitate cind trebuie sa fii smerit si impacat. Se pare ca Evangheliile insele nu iti dau dreptate. Pentru ca Domnul Iisus a spus multe, si a facut inca mai multe. A fost un om activ, dar si a stiut cind sa fie smerit pina la moarte, facind voia Celui Care L-a trimis in acest scop. Ioan Baptist (asta e numele corect, dupa cum scriu filologi si teologi, nu eu) a fost un pustnic, un nazireu, cel mai mare nazireu de atunci, dar nu doar s-a rugat, a mincat miere salbatica si plante, ci a si vorbit si combatut ce credea sincer ca trebuie comabatut. La fel, apostolii si parintii apostolici.
    Si NU Bogdan Duca mi-a format gindirea. Da, admir si impartasesc partial modul sau de a vedea lucrurile, si spre deosebire de tine si mai ales de mine, este o persoana publica importanta, cu o voce care chiar conteaza uneori, inclusiv in sfere politice. Eu recunosc ca sint un nimeni. Dar, am gindirea mea proprie, pentru care imi asum consecintele de toate tipurile. Si sa stii ca sint chiar un relativist si sceptic religios, in mare parte, deci altfel decit dl. Duca. Si da, ar fi fain sa ajunga secretar la Culte (a propos de ce ti-am scris alta data). Ar fi, poate, schimbate in bine niste lucruri in relatiile dintre ce a mai ramas spiritual in locuitorii acestei tari. Dar ce am ca mod de gindire este absolut propriu, ceea ce nu e incompatibil cu faptul ca admir mult niste oameni cu vederi puternice precum Bogdan Duca si Vasile Ernu.
    Si nu am zis in sens peiorativ „grupul Vulcanescu”. E doar o apreciere rece, factuala, a evidentelor legaturi de concept si actiune, din interiorul grupului „moderat” al nepomenitorilor. Legaturi care au ca noduri pe pr. Zisis (da, stiu ca a nepomenit si dinsul pe ierarhul sau) si pe pr. Vulcanescu, probabil si pe altii. Si apreciez moderatia voastra, in sensul ca puteti purta un dialog, spre deosebire de neandertalizatii saccsivisti.
    Si nu, niciodata nu voi fi de acord cu „doar ai nostri se mintuiesc, ca stim sigur, doar noi”. E pur si simplu expresia religioasa a lui „cumparati doar de la noi, concurenta va vinde fake-uri”. E adevarat, spiritul de turma si imperialismul ideilor si credintelor a precedat cu secole si chiar milenii bune imperialismul capitalist sau comunist, si exportul de (contra)revolutie. Insa, daca zgarii scoarta, gasesti doar banalul subiectivism de grup uman.
    Un post cu folos in continuare si o frumoasa intoarcere la disciplina bisericeasca, spre mintuire, cu drag, va urez!

    • Andrei zice:

      …omule, e o sectiune de comentarii, iar noi avem o discutie aici. Chiar faci imposibil un raspuns cat de cat analitic daca torni nuvele in comentarii. Nu mi-o lua in nume de rau, dar ideea este sa schimbam idei succinte. Ca sa-ti analizez tot comentariul, ar trebui sa ma opresc din orice o ora.

      In fine, la toata aceasta chestiune, exista un raspuns destul de scurt: ai cazut in capcana umanismului religios si confunzi altruismul social cu Taina Bisericii. Taina Bisericii nu exista pentru a rezolva probleme sociale, exista pentru a transforma omul vechi in omul nou. Evident ca asta ar rezolva si problemele sociale, dar nu asta e scopul. Imparatia lui Hristos nu e din lumea aceasta. Pentru tine or fi lozinci sau clisee chestiile astea, dar in realitate este invatatura dogmatica a Bisericii pe care nu doar ca nu o stii, dar o si inlocuiesti cu orice crezi tu ca e mai „corect”.

      Evident ca trebuie sa actionam in diverse situatii. Dar baza ideologica nu trebuie sa fie un crestinism falsificat de tot felul de idei umaniste. De fapt, crestinismul nici macar nu trebuie sa fie baza „ideologica”, ci un alt fel de baza. Altfel diferenta intre tine si legionari nu va fi una foarte mare, chit ca tu nu esti ala antisemit.

      • Păi dacă punem problema așa (îi răspund prietenului nostru, în care după stil îl recunosc pe cel cu nume de rozător), înseamnă că nu știm ce este mântuirea și cum se mântuiește omul. Are Sf. Ignatie Briancianinov o scrisorică într-un volum de scrisori către mireni, exact pe acest subiect. Există mântuire fără Hristos? În afara Bisericii Lui?

      • Andrei zice:

        Este eterna dilema a umanistului de tip religios: daca omul e moral si mai si spune ca tot ce face, face in numele lui Hristos, nu e normal sa se mantuiasca? Multi atei au exact aceeasi dilema, doar ca acolo este umanismul clasic: daca omul e moral si totusi exista Dumnezeu, nu e normal sa il mantuiasca? Cum zicea si Sfantul Iustin Popovici: in orice fel de umanism in centru e omul si ce face acesta, nu Dumnezeu-Omul.

        Acelasi rationalism care incearca sa explice inexplicabilul prin filtrul ratiunaii umane cazute. De parca a fost nevoie ca Hristos sa se intrupeze cand era suficient sa fii moral si „activ” contra problemelor sociale. CIne ar fi stiut ca e atat de usor?

      • Exact așa, Andrei, foarte bine pusă problema.

  7. smerenie si discernamant zice:

    Harul Duhului Sfant lucreaza prin fetele bisericesti chiar atei si eretici(care pot fi si din nestiinta,cum au fost si unii Sfinti care s-au indreptat),pana la antemizarea lor de un Sinod Bisericesc dovada stau multi Sfinti Parinti care au fost hirotoniti de episcopi eretici:
    „Sfântul Chiril al Ierusalimului nu s-a molipsit, cu toate că a primit hirotonia întru episcop de la mitropolitul Acachie al Cezareii, care era arian declarat (şi, mai mult decât atât, conducător al unei facţiuni ariene), dar încă se afla în Biserică. Şi Sfântul Anatolie a fost hirotonit episcop (şi încă patriarh al Constantinopolului) de către Dioscor, patriarhul Alexandriei, care era monofizit şi mare apărător al ereziarhului Eutihie. Şi aceasta înainte de a fi osândit de Sinodul IV ecumenic.Aşadar,dacă nu s-a molipsit hirotonia săvârşită de episcopi, care propovăduiau învăţături eretice, dar care nu erau condamnaţi încă de sinod, ci erau în Biserică, cu atât mai mult nu se molipseşte prin pomenirea acestora şi nici prin împărtăşirea cu persoanele care din iconomie îi suferă pe aceia şi îi pomenesc.”
    Indepartati lumea de la rugaciune la biserica,lume care oricum se ducea rar si rugaciunea la fel de rar,acum ce vor face?!se vor „ruga” pe facebook si se vor uita la filme acasa ca saccsiv…

    • Andrei zice:

      1. Faptul ca harul mai poate lucra prin episcopii care propavaduiesc erezia pana la condamnarea lor oficiala (chestie pe care eu oricum nu am negat-o vreodata) nu inseamna ca ortodocsii trebuie sa stea impasibili atunci cand sesizeaza erezia. Sfantul Teodor Studitul spune: „Am spus, şi iarăşi spun: cât timp ţine erezia şi nu este depusă prin­tr‑un sinod ortodox, trebuie neapărat să cercetăm şi în ce­ea ce priveşte dumnezeiasca împărtăşanie, şi în ceea ce pri­­veşte simpla masă în comun, şi nici o vreme nu este ne­­potrivită şi neprielnică pentru aceasta”.

      2. Daca cineva se afla in nepomenire, eu zic ca este destul de clar ca solutia nu e sa doarma duminica si sa nu se mai roage. Trebuie sa gaseasca un preot antiecumenist si anti Creta (poate sa fie si in BOR pentru moment si din iconomie) si sa mearga acolo la slujbe. Luand insa in calcul situatia ipotetica a unei imposibilitati de a gasi astfel de preoti, e de preferat sa fii in comuniune cu Hristos! Chiar nu am inteles ca mantuirea si tot ce tine de ea se lucreaza DOAR in Biserica si ca in afara Bisericii nu exista lucrarea Duhului Sfant? Deci cei care se indeparteaza de Biserica prin nepomenire evident ca fac o greseala. La fel insa si cei care se impartasesc constient cu preoti care aproba eclesiologia dubioasa din Creta. Serios acum, chiar ti se pare in regula elogiul adus de un sinod ce se vrea a fi ortodox organizatiei CMB? Inteleg ca aduce cate un episcop in particular (e problema lui), dar un SINOD? Pai avem o problema grava atunci…

  8. Pingback: O intelegere a comuniunii din punct de vedere ortodox (pe scurt) | Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s